Revoluţie în imagistica medicală: un nou tip de scaner poate depista cancerul în câteva secunde

Aparatul - o versiune îmbunătăţită a scanerului de rezonanţă magnetică - poate detecta foarte rapid semne ale unor boli grave, încă din primele stadii ale acestora, sporind astfel considerabil şansele de vindecare.

Scanerele de rezonanţă magnetică utilizate în prezent pot detecta prezenţa tumorilor, a sclerozei multiple, a bolilor cardiace şi a altor maladii grave, însă informaţia oferită de ele este limitată.

  În schimb, noul scaner, denumit MRF (magnetic resonance fingerprinting), poate colecta un volum foarte mare de date printr-o singură operaţie de măsurare.

Scanerul MRF foloseşte formule matematice numite algoritmi de recunoaştere a tiparului, pentru a detecta prezenţa unor semne de boală.

Fiecare ţesut al corpului uman şi fiecare boală au anumite caracteristici - „o amprentă” proprie - care poate fi utilizată pentru a diagnostica rapid problemele. Comparând ceea ce „vede” în cursul scanării cu aceste „amprente” de referinţă, scanerul MRF poate identifica rapid anomaliile.

Folosind această tehnologie pentru a observa simultan mai multe proprietăţi fizice diferite, cercetătorii au reuşit de pildă, să distingă materia cenuşie de cea albă, în lichidul cefalorahidian din creier, în 12 secunde.

Inventatorii scanerului MRF spun că operaţia va fi şi mai rapidă în viitor şi consideră că asemenea scanări ar putea deveni procedura standard pentru controalele  medicale anuale de rutină.

O singură scanare a întregului corp, ce va dura doar câteva minute, va furniza un mare volum de informaţie, fără a fi nevoie de un radiolog care să interpreteze rezultatele, ceea ce va face ca această metodă de diagnosticare să fie ieftină.

  Scanerul MRF a fost dezvoltat sub conducerea prof. Mark Griswold, radiolog în cadrul Facultăţii de Medicină a Universităţii Case Western, SUA. 

Spre deosebire de aparatele de rezonanţă magnetică tradiţionale, scanerul MRF poate „citi” cu mare precizie informaţia oferită de imaginile obţinute, medicii putând astfel afla direct ce problemă există la nivelul unui anumit organ şi cât este de gravă.

Inventatorii continuă să lucreze la perfecţionarea aparatului, pentru a reduce timpul de scanare, şi la constituirea unei baze de date care să cuprindă cât mai multe „amprente” specifice diferitelor ţesuturi din corpul uman.