Algele sunt mai eficiente decât orice pastă de dinţi

Conform unor studii recente realizate de către cercetătorii din cadrul Universităţii din Newcastle, bacteriile descoperite în câteva specii de alge marine sunt extrem de eficiente împotriva cariilor dentare. Este vorba de o enzimă extrasă din bacteria Baccilus licheniformis, prezentă în algele din mediul marin. Oamenii de ştiinţă susţin că bacteria respectivă poate să pătrundă prin placa bacteriană de pe dinţi, precum şi să acţioneze în zone dificile, unde pasta de dinţi este ineficace.

Descoperirea respectivă a fost comunicată în cadrul conferinţei de vară a Societăţii de Microbiologie Aplicată.

Cu toate că unele paste de dinţi sunt recunoscute pentru calităţile lor, multe sunt ineficiente în cazul spaţiilor dintre dinţi, unde bacteriile se adună şi corodează smalţul dentar, producând în cele din urmă carii.

Dr. Nicholas Jakubovics din cadrul Facultăţii de Stomatologie din cadrul Universităţii din Newcastle crede că se pot fabrica paste de dinţi mult mai eficiente, care să aibă la bază enzima descoperită în alge.
"Placa dentară este de fapt alcătuită din bacterii care se unesc pentru a coloniza o zonă, în încercarea de a alunga alte bacterii competitoare. Pastele de dinţi obişnuite acţionează prin "razuirea" peliculei de microoroganisme de pe dinţi, dar nu sunt mereu eficiente; avem drept dovadă persoanele care se spală pe dinţi cu regularitate şi totuşi fac carii. Testele de laborator au demonstrat că enzima poate face străpungeri ăn placa bacteriană, iar noi căutăm, în prezent, o modalitate de a folosi această putere a enzimei într-o pastă de dinţi, apă de gură sau alte produse de curăţare", declară dr. Jakubovics.

Când sunt ameninţate, bacteriile din placa dentară se protejează formând un strat denumit biofilm în limbajul de specialitate. Biofilmul este alcătuit din bacterii legate între ele printr-o reţea de ADN extracelular, formând un strat continuu care se ataşează de suprafeţele solide, prcum suprafaţa dinţilor şi a gingiilor. Acest mecanism protejează bacteriile din placă de efectele periajului dentar, de substanţele chimice din pasta de dinţi şi chiar de antibiotice.

Însă după studierea bacteriei Bacillus licheniformis, care există pe suprafaţa algelor marine, cercetătorii au descoperit că, atunci când aceste microorganisme se deplasează, atunci eliberează o enzimă care distruge biofilmul de bacterii care provoacă apariţia cariilor.

"Este un fenomen uimitor. Enzimele nu doar că disturg bacteiile din placa dentară, dar pot preveni apariţia unui strat nou de bacterii. Acesta este doar un domeniu în care putem folosi noua enzimă, ea având aplicaţii şi în păstrarea în condiţii ideale a implanturilor medicale precum protezele osoase artificiale sau valvele, care se pot acoperi, la rândul lor, cu biofilm bacterian.

Masculii de sepie sunt... cu două feţe. La propriu!

Pentru a-şi dezorienta rivalii, masculii de sepie pot etala pe o parte a corpului modelul masculin caracteristic ritualului de curtare şi pe cealaltă parte un model specific femelelor.

"Arătându-şi adevăratul colorit de mascul pe partea unde se află femela, animalul încearcă să o curteze. În acelaşi timp, pe partea cealaltă a corpului, el va etala un colorit de femelă, pentru a ascunde ceea ce se întâmplă", a explicat cercetătorul Martin Garwood.

Comportamentul a fost observat în grupurile alcătuite din 2 masculi şi o singură femelă. În acest caz, există o presiune mult mai mare, iar animalele sunt nevoite să recurgă la tertipuri ingenioase, încercând să mascheze femela. În acest context, fenomenul se întâlneşte cam în 39% dintre cazuri.

În mod normal, corpul masculului (în dreapta în fotografie) este decorat cu dungi, spre deosebire de cel al femelei, care prezintă pete de culoare galbenă, albă, neagră şi verde.

Specialiştii spun că procesul de seducţie nu poate fi unul grăbit, în cazul sepiilor. "Poate dura destul de mult până ce masculul face cucerirea. Prin înşelarea rivalului, are toate şansele să atingă obiectivul fără a fi întrerupt. Până acum, această caracteristică de inducere în eroare a concurenţilor nu a mai fost întâlnită", a explicat Garwood.

În ciuda diferenţelor evidente, acest comportament ne face să ne gândim la sistemul social complex şi ierarhic după care se ghidează fiinţele umane.

"Experimentarea unui fenomen social atât de complex de către sepiile care se luptă pentru cucerirea femelelor este similar, într-o oarecare măsură, cu sistemul social uman", a încheiat Garwood.

O boală misterioasă ucide copiii în 24 de ore. Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu ştie care este cauza

O boală misterioasă ce prezintă o rată a mortalităţii extraordinar de mare a fost descoperită în Cambodgia. Boala a fost identificată până acum la copii. Aceştia suferă mai întâi de febră severă, apoi creierul creşte în dimensiuni (encefalită), plămânii cedează, ca în cele din urmă copilul să moară. Toate aceste evenimente ce se încheie cu moartea au loc în decursul a 24 de ore.

Dr. Beat Richner, cadrul medical care a lansat semnalul de alarmă referitor la această boală, a înregistrat o statistică înfiorătoare: 64 din cei 66 de pacienţi afectaţi de misterioasa boală au murit. Toţi erau copii cu vârste mai mici de 7 ani.

Oficialii cambodgieni au solicitat asistenţa Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) pentru a identifica boala necunoscută. OMS a lansat o alertă globală.

Testele preliminarii au arătat că nu este vorba de pneumonie sau de alte boli comunicabile obişnuite. De asemenea, gripa aviară a fost respinsă ca potenţială cauză a deceselor copiiilor.

„Este încă prea devreme pentru a găsi cauza, momentan încă strângem date”, a declarat Nima Asgari, un oficial OMS.

Conform ziarului Phnom Penh Post, autorităţile au identificat cazuri ale noii afecţiuni în 14 provincii ale Cambodgiei. 

În anunţul de presă publicat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de Ministerul Sănătăţii din Cambodgia, Mam BunHeng, conducătorul ministerului, a declarat că autorităţile „investighează cazurile şi posibilele cauze ale afecţiunii, dar identificarea cauzelor şi a surselor urmează să necesite o perioadă de timp însemnată”.

Prefă-te îndrăgostit şi chiar aşa vei deveni!

Dacă ne prefacem că avem sentimente romantice legate de o persoană, avem toate şansele de a ne îndrăgosti realmente, spun oamenii de ştiinţă.

Noi cercetări vin să demonstreze că, atunci când ne prefacem că suntem atraşi de cineva, devenim mult mai sensibili la farmecele persoanei în cauză. Descoperirile sugerează că emoţiile pot fi influenţate de comportament şi invers.

Tehnica numită "acţiunea pozitivă" ar putea fi utilizată nu numai pentru a intensifica sentimentele într-o nouă relaţie, ci şi pentru a le reîmprospăta pe cele dintr-o relaţie care durează deja de ceva vreme. Psihologul Richard Wiseman a testat teoria prin organizarea unei seri de "speed dating", în cadrul căreia participanţii erau rugaţi să se prefacă a fi deja îndrăgostiţi. În locul conversaţiilor incomode, ei erau încurajaţi să se privească în ochi, să îşi atingă mâinile şi să îşi şoptească unul altuia secrete. Apoi, la sfârşitul serii, participanţii au fost întrebaţi de care persoane s-au simţit mai apropiaţi şi pe care ar dori să le revadă.

Într-o întâlnire normală, doar 20% dintre subiecţi ar fi dispuşi să se revadă, pe când noua metodă a facut ca proporţia să ajungă la 45%.

"Este la fel ca atunci când oamenii care se forţează să zâmbească încep să fie mai fericiţi. Cei care s-au prefăcut că au sentimente unii faţă de ceilalţi au început să se simtă mai apropiaţi. Studiul demonstrează că nu numai emoţiile influenţează comportamentul, ci că relaţia este reciprocă," a declarat profesorul Wiseman de la Universitatea din Hertfordshire.

La studiu au luat parte 100 de voluntari din Edinburgh, care au format perechi şi care au fost implicaţi într-o serie de jocuri psihologice unde erau încurajaţi să se prefacă a fi atraşi unii de alţii.

Oamenii de ştiinţă au explicat că există cinci moduri simple prin care îţi poţi stimula dragostea:

1. Contactul vizual:

Roagă-ţi partenerul să deseneze în secret o imagine simplă. Apoi, timp de 45 de secunde, uită-te în ochii săi şi încearcă să culegi "psihic" desenul şi să îl reproduci. La final, comparaţi cele două desene şi discutaţi pe baza lor.

2. Împărtăşirea secretelor:

• Numeşte ceva ce ţi-ai dorit dintotdeauna să faci şi explică de ce nu ai făcut asta până acum.
• Imaginează-ţi că ţi-a luat foc casa. Care este singurl obiect pe care l-ai salva?
• Dacă ai avea 10 ani, ce sfat ţi-ai da?
• Ce îţi place cel mai mult la actualul tău stil de viaţă?
• Când a fost ultima dată când ai râs până la lacrimi?
• Faceţi-va mici cadouri unul altuia.

3. Cunoaşteţi amănunte din viaţa celuilalt cerându-i să răspundă la aceste întrebări:

• Dacă ai avea o superputere, care ar fi aceea?
• Care este celebritatea cu care ţi-ar plăcea să iei cina?
• Dacă ai putea să te întorci în timp, ce eră ai vizita?
• Dacă ai putea avea orice slujbă din lume, pe care ai alege-o?
• Dacă ai câştiga la loterie mâine, cum ai cheltui banii?

4. Atingerea:

Cuplurile fericite se ţin de mână şi vorbesc despre vieţile lor. Prefă-te că îi citeşti partenerului în palmă şi atinge-i uşor mâinile.

Cu un pas mai aproape de tinereţea fără bătrâneţe

Cârtiţa-şobolan golaşă trăieşte de zece ori mai mult decât şobolanii obişnuiţi. Din acest motiv, oamenii de ştiinţă cred că aceste animalele subterane deţin secretul molecular al unei vieţi mai lungi.

Un nou studiu vine să susţină că o anumită proteină ar fi cea care asigură longevitatea.

Analiza genetică a dus la constatarea că, la cârtiţa-şobolan golaşă (un mamifer care trăieşte în Africa), nivelul concentraţiei de proteină NRG-1, crucială pentru funcţionarea creierului, este mai ridicat decât în cazul altor specii de rozătoare. NRG-1 este concentrată în cerebel, parte a creierului importantă pentru controlul motor.

Cercetări viitoare ar putea arăta modul în care NRG-1 ajută la menţinerea integrităţii neuronilor, lucru care ar duce la descoperiri inportante legate de procesul de îmbătrânire în cazul oamenilor.

Cercetări anterioare au relevat că aceste cârtiţe-şobolan au mecanisme de producere a proteinei mult mai eficiente decât alte creaturi, deţinând, totodată, un sistem mult mai eficace de a înlocui proteinele deteriorate.