DESCOPERIRE URIASA: Petrom si Exxon au gasit in Marea Neagra cantitati mari de gaze

OMV Petrom si ExxonMobil Exploration and Production Romania au anuntat miercuri o descoperire semnificativa la exploatarile din Marea Neagra, estimarile preliminare plasand zacamantul de gaze naturale la 42-84 miliarde metri cubi, care echivaleaza cu de 3-6 ori consumul anual al Romaniei, potrivit Mediafax

Actiunile OMV sunt in urcare puternica pe bursa de la Viena, cu aproximativ 4,5%.

Operatiunile de foraj derulate de cele doua companii in Marea Neagra au inceput la sfarsitul anului 2011 si sunt pe cale sa fie finalizate, se arata intr-un comunicat transmis miercuri de OMV Petrom.

Zacamantul a fost descoperit in urma forarii putului Domino-1 de catre ExxonMobil, prima operatiune la mare adancime in largul tarmului romanesc, cu o adancile de peste 3.000 de metri. Domino-1 este amplasat in Blocul Neptun, la 170 de kilometri de tarm, in ape cu o adancime de aproximativ 930 de metri, se spune in comunicat.

NASA a realizat harta detaliată a pădurilor de pe Terra

NASA a creat o hartă care evidenţiază înăţimea pe care o au pădurile pe suprafaţa continentelor. Proiectul îi va ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine rolul pe care îl joacă pădurile în schimbările climatice şi modul în care cum înălţimile lor influenţează habitatele.

Specialiştii au creat harta folosind 2,5 milioane de măsurători realizate cu ajutorul unor sisteme cu lasere. Informaţiile colectate cu ajutorul luminii şi a altimetriei cu laser (LIDAR) au fost adunate în 2005 de NASA.

Cercetătorii au descoperit că, în general, înălţimea pădurilor scade odată cu creşterea altitudinii, pădurile fiind mai înalte în zonele cu latitudine mai mică. O excepţie majoră a fost observată la 40 de grade latitudine sudică, în pădurile tropicale din Australia şi Noua Zeelandă, unde eucalipţii, unele din cei mai înalte plante angiosperme, ajung şi la 40 de metri. Acurateţea hărţii a fost confirmată prin verificarea a aproximativ 70 de păduri din diferite zone ale Terrei.

În general, noile estimări arată că unele păduri au arbori mai înalţi decât s-a estimat iniţial, în special cele din zonele tropicale şi boreale.

"Harta noastră conţine una dintre cele mai bune aprecieri ale înălţimilor pe care le pot atinge arborii. Ea ne poate ajuta să îmbunătăţim eforturile globale de monitorizare a nivelului de carbon. Acest proiect demonstrează potenţialul enorm al tehnologiei LIDAR de a furniza noi informaţii cu privire la starea pădurilor. Cu toate acestea, pentru a monitoriza pădurile şi ecosistemele pe termen lung, va fie nevoie de noi observaţii din satelit", a declarat Marc Simard, din cadrul centrului Jet Propulsion Laboratory al NASA.

De ce îşi încetineşte Venus mişcarea de rotaţie?

Oamenii de ştiinţă au observat o modificare bruscă şi neaşteptată a duratei mişcării de rotaţie a planetei Venus, cu prilejul investigării planetei de către o sondă spaţială a ESA.

Informaţiile au fost adunate în urma misiunii Venus Express a Agenţiei Spaţiale Europene. Specialiştii spun că, acum, pentru a finaliza o mişcare de rotaţie, lui Venus îi ia cu 6 minute şi jumătate mai mult ca acum 16 ani, când nava spaţială Magellan a înregistrat ultima dată aceşti parametri.

Venus Express a utilizat un detector cu infraroşu pentru a putea penetra atmosfera densă în care este învăluită planeta. Astfel s-a constatat că suprafaţa, pe care oamenii de ştiinţă se aşteptau să o scaneze, se afla cu 20 de kilometri în urmă, ca urmare a încetinirii mişcării de rotaţie.

Acum 16 ani, o zi pe planeta Venus era echivalentul a 243,0185 zile pământene, iar planetei îi trebuiau 224,7 zile pământene pentru a parcurge orbita în jurul Soarelui, ceea ce înseamna că o zi era mai lungă decât un an. Acum, noile măsurători indică faptul că, pentru o mişcare completă de rotaţie, Venus are nevoie de 243,023 zile pământene.

Măsurătorile detaliate legate de mişcarea lui Venus sunt întreprinse pentru a se afla dacă planeta are un miez solid sau lichid. Dacă Venus are un miez solid, oamenii de ştiinţă cred că masa acestuia trebuie să fie concentrată spre centru, ceea ce înseamna că mişcarea de rotaţie a planetei ar reacţiona mai puţin la forţele externe.

Cercetătorii cred că mişcarea de rotaţie a lui Venus poate suferi schimbări la fel ca cea a Pământului. Durata unei zile pe Terra poate varia cu aproximativ o milisecundă pe parcursul unui an, ca urmare a unor vânturi, temperaturi sau maree de proporţii. Venus are o atmosferă foarte densă şi o presiune atmosferică la nivelul mării de 90 de ori mai mare ca cea a Pământului. Aceşti factori au capacitatea de a produce schimbări la nivelul mişcării de rotaţie a planetei.

O echipă de specialişti de la Observatorul Regal din Belgia a analizat şi ea aceste variaţii pe termen scurt ale mişcării de rotaţie a lui Venus şi a ajuns la concluzia că ele se vor compensa în timp, pe termen lung.

NASA caută bucătari pentru călătoria spre Marte

NASA este în căutare de voluntari dispuşi să prepare mâncare pentru cele 6 persoane care vor lua parte la o misiune virtuală spre Marte. Călătoria virtuală spre „planeta roşie” va avea loc în 2013, urmând să dureze 120 de zile.

Experimentul Hawaii Space Exploration Analogue & Simulation va fi organizat de Universitatea Hawaii şi Universitatea Cornell, scopul acestuia fiind rezolvarea problemelor „bucătăriei spaţiale” şi identificarea metodelor prin care vor putea fi hrăniţi primii oameni care vor cuceri planeta Marte.

Călătoriile orbitale afectează muşchii şi oasele astronauţilor, iar consumul aceluiaşi tip de mâncare pentru un timp îndelungat face ca meniul să devină mai puţin atrăgător. De aceea, acest experiment intenţionează să identifice modul în care ar reacţiona astronauţii dacă ar avea un bucătar la bord în misiunea spre Marte.

„Prepararea mâncării este un aspect important în toate culturile umane, astfel că va oferi un important avantaj psihologic atât echipajului, cât şi bucătarului”, explică anunţul NASA.

Cercetătorii intenţionează să compare efectul pe care îl va avea asupra echipajului accesul la mâncare gătită. Totodată, cercetătorii vor să compare efectul nutriţional al mâncării gătite cu cel al alimentelor consumate în mod tradiţional de astronauţi în spaţiu.

Persoanele care doresc să participe la experimentul NASA trebuie să fie libere de-a lungul întregului an 2013, să aibă o vârstă cuprinsă între 21 şi 65 de ani, să deţină o diplomă în inginerie, fizică, biologie, matematică sau informatică şi să nu fi fumat în ultimii 2 ani.

Dacă deşertul Atacama găzduieşte viaţă, de ce nu ar face-o şi Marte?

Deşertul Atacama, din America de Sud, cel mai uscat deşert de pe Pământ, se aseamană cu suprafaţa planetei Marte, iar oamenii de ştiinţă au fost uimiţi să descopere în deşert o “oază” de microorganisme care alimentează speranţa că şi Planeta Roşie este capabilă să găzduiască viaţa.

În căutarea materialui biologic, cercetătorii au utilizat un dispozitiv numit Signs of Life Detector (SOLID, detector de semne de viaţă) care conţine un biochip alcătuit din 450 de anticorpi. După ce au prelevat mostre de la o adâncime de 5 metri, specialiştii au descoperit prezenţa unor microorganisme unicelulare din grupul Archaea şi a unor bacterii.

În urma cercetărilor s-a observat că, atunci când au primit apă, microorganismele s-au putut înmulţi prin diviziune. Acest fenomen este extrem de interesant, având în vedere că suprafa de deşert, bogată în sare gemă şi alţi compuşi care absorb apa, este foarte asemănătoare cu cea de pe Marte.

Iniţial, dispozitivul SOLID a fost creat pentru a putea preleva probe de pe Marte şi a descoperi dacă planeta găzduieşte forme de viaţă. Acum, după ce el a fost testat în Atacama, oamenii de ştiinţă sunt convinşi că dispozitivul îşi va face treaba pe Marte.

Studiul a fost realizat de specialişti de la Centrul de Astrobiologie al Consiliului Superior de Cercetare Ştiinţifică, din Spania, şi de la Universidad Catolica del Norte, Chile.

A fost descoperită cea mai veche pădure fosilizată

O echipă de cercetători chinezi şi americani a descoperit, sub o mină de cărbune din China, o pădure fosilizată ce datează de acum 298 de milioane de ani.

Oamenii de ştiinţă americani şi chinezi care au participat la cercetare au numit descoperirea "un Pompei al Perioadei Permiene", deoarece, exact ca în cazul oraşului roman, întreaga alcătuire, odinioară o pădure mlăştinoasă, s-a păstrat sub cenuşă vulcanică.

La fel ca Pompei, pădurea s-a conservat atât de bine, încât oamenii de ştiinţă pot identifica locul în care se afla fiecare plantă. Arheologii au găsit plante (inclusiv arbori) întregi, fosilizaţi în cenuşa vulcanică, alcătuind un ecosistem "încremenit în timp", vechi de aproape 300 de milioane de ani.

Pădurea se întinde pe o suprafaţă de 1000 de metri pătraţi şi a fost descoperită sub o mină de cărbune din Mongolia Interioară, o regiune din China. Până în prezent au fost identificate şase grupe de arbori, unii dintre ei având o înălţime de aproape 25 de metri. Printre ele se găsesc plante precumSigillaria şi Cordaites, dar şi specii din ordinul Noeggerathiales, toate fiind astăzi dispărute.

În perioada Permiană (cu 299-251 milioane de ani în urmă) nu existau conifere sau plante cu flori şi fructe. Plantele terestre se înmulţeau ca ferigile, prin spori, iar pe Pământ exista un singur supercontinent, Pangaea.

Furnicile reţin mirosul inamicului în „memoria colectivă”

Coloniile de furnici, unele dintre cele mai vechi forme de organizare socială, sunt alcătuite din indivizi capabili să păstreze amintirea inamicilor în memoria colectivă, spun oamenii de ştiinţă.

Atunci când o furnică se luptă cu un intrus dintr-o altă colonie, ea îi reţine mirosul şi transmite informaţiile legate de acesta celorlalţi membri din colonie. În acest mod, fiecare individ din grup poate identifica ulterior inamicul.

Pentru multe specii de furnici, secretul menţinerii coeziunii unei colonii stă în chimie. Membrii unui astfel de grup se identifică între ei cu ajutorul unei "semnături chimice" care acoperă corpul fiecărui individ.

Descoperirile vin în urma unui studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea Melbourne din Australia. Cercetarea s-a bazat pe monitorizarea furnicilor-ţesătoare tropicale (Oecophylla smaragdina), care trăiesc în copaci, unde formează colonii de până la 500.000 de membri. Astfel, s-a observat că atunci când membrii unei colonii simt o "semnătură" necunoscută o percep automat ca pe un inamic sau un invadator.

Furnicile însărcinate cu apărarea coloniei reacţionează mult mai violent atunci când întâlnesc inamici cu care câteva dintre lucrătoare se întâlniseră anterior.

Mai mult, cercetătorii au explicat că furnicile din colonie sunt capabile să reacţioneze ca urmare a unei atenţionări venite din partea unui singur membru, care se întâlnise cu inamicul în trecut.

Oamenii de ştiinţă spun că, prin analogie cu lumea umană, aici ar fi vorba despre un fel de "înţelepciune colectivă" a furnicilor.