Care este secretul celui mai bătrân bărbat din Marea Britanie, în vârstă de 110 ani? „Faptul că sunt leneş”

Cel mai bătrân bărbat din Marea Britanie a împlinit 110 ani. Reginald Dean, născut în Tunstall pe 4 noiembrie 1902, afirmă că secretul longevităţii sale este faptul că este leneş, însă familia sa crede că secretul constă într-o poţiune pe care a băut-o în India.

Întrebat cum se simte la vârsta de 110 ani, Dean a răspuns „cu un an mai în vârstă decât atunci când aveam 109”. „A fost un an greu, dar mă simt mult mai bine acum”, a adăugat fostul preot.

Dean trăieşte în Derbyshire din 1947, iar de-a lungul vieţii sale a fost martorul a două războaie mondiale şi a 24 de premieri britanici.

Dean a fost preot în armata britanică în cel de-al Doilea Război Mondial, fiind staţionat în Burma, continuând să slujească în biserică până la pensionare, la vârsta de 80 de ani. De asemenea, Dean a fost învăţător timp de 10 ani, fiind căsătorit de 3 ori de-a lungul vieţii.

Fiul său, Christopher, spune că familia crede că nu lenea este secretul longevităţii lui Reg. „Când era în India, înainte de Primul Război Mondial, a băut un elixir oferit de un localnic. Ajutase pe cineva din sat şi tipul ăsta i-a spus «Bea asta şi o să trăieşti cel puţin 100 de ani». Şi el era mai naiv şi a băut licoarea aceea tulbure, şi iată-l acum aici”, a relatat Christopher.

Dean a devenit cel mai vârstnic bărbat din Marea Britanie după ce în iunie 2010 a murit Stanley Lucas, în vârstă de 110 ani.

Deţinătorul recordului mondial pentru longevitate masculină este Jiroemon Kimura, un japonez în vârstă de 115 ani.

Roşiile modificate genetic - tratament pentru prevenirea bolilor de inimă

Plantele de tomate modificate produc o substanţă care acţionează la fel ca şi colesterolul „bun” şi reduce ateroscleroza - acumularea depunerilor care astupă arterele.

Studiul a fost realizat pe şoareci, care au fost hrăniţi cu un produs realizat din roşii modificate genetic (o pulbere obţinută din roşiile congelate şi deshidratate, apoi măcinate). Cercetătorii au constatat că şoarecii alimentaţi astfel erau mai puţin afectaţi de inflamaţie şi de ateroscleroză.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea California - Los Angeles au obţinut aceste rezultate modificând genetic roşiile astfel încât acestea să producă o peptidă (o substanţă alcătuită dintr-un număr mic de aminoacizi) numită 6F, care imită în organism activitatea unei substanţe numite ApoA-1, proteina principală din componenţa lipoproteinei de înaltă densitate, cunoscută şi sub numele de HDL sau colesterolul „bun”.

Roşiile astfel modificate au fost administrate unor şoareci care aveau o incapacitate genetică de a îndepărta de pe pereţii interiori ai arterelor LDL sau colesterolul „rău” şi care, din această cauză, dezvoltau rapid inflamaţie şi ateroscleroză când consumau o dietă bogată în grăsimi.

După ce acestei diete i s-au adăugat roşii modificate genetic în proporţie de 2,2%, nivelul inflamaţiei a scăzut semnificativ, iar şoarecii respectivi au prezentat şi alte îmbunătăţiri ale funcţiilor organismului: 

• un nivel mai crescut al activităţii paraoxonazei, o enzimă cu acţiune antioxidantă, asociată cu colesterolul bun şi cu un risc mai mic de boli cardiovasculare.
• un nivel mai scăzut de acid lizofosfatidic, substanţă care accelerează creşterea tumorilor şi depunerea plăcii de aterom în artere, la animale de laborator.
• un nivel mai scăzut al depunerilor aterosclerotice.

După afirmaţiile cercetătorilor, roşia modificată genetic reprezintă primul exemplu de produs comestibil care conţine o substanţă medicamentoasă cu asemenea proprietăţi, substanţă ce poate fi administrată direct, ca parte a consumului alimentar, fără a trebui să fie izolată şi purificată în laborator.

Să fie oare Bigfoot? O filmare cu o creatură ciudată a devenit virală

Un nou video, care surprinde o creatură ce duce cu gândul la Bigfoot, a adunat milioane de vizualizări pe youtube.

Filmarea a fost postată de utilizatorul youtube, Beard Card, omul care pretinde că era într-o călătorie cu cortul, împreună cu familia sa, când a observat un animal în pădure şi a decis la îl filmeze. La început, turiştii au crezut că este vorba de un urs brun, dar ceva din trăsăturile creaturii i-a înspăimântat şi i-a determinat să fugă. 

„Stăteam acolo de ceva timp. Până la un moment dat am crezut că este un urs, dar când s-a ridicat şi s-a uitat la noi, ne-am dat seama că era un animal mult mai mare”, susţine cel care a realizat filmarea.

Omul susţine că el şi restul persoanelor care au fost martore sunt „convinse că acea creatură nu era un urs”, tocmai din cauza staturii foarte mari. Cu toate acestea, înălţimea animalului nu se poate observa foarte clar în filmare. 

Beard Card estimează că animalul pe care l-a văzut este cu 60-90 de centimetri mai mare decât propriul său frate care măsoară 1,83 de metri. Urşii bruni, cea mai des întâlnită specie de urşi din America de Nord şi singura care se găseşte în Utah, acolo unde a fost filmată creatura, măsoară între 1,52 şi 2,13 metri în înălţime. 

Urşii bruni nu obişnuiesc să stea ridicaţi în două membre, decât atunci când consideră că se confruntă cu o ameninţare. „Un urs se ridică pe membrele posterioare atunci când doreşte să aibă o vedere mai bună asupra mediului înconjurător şi când doreşte să adulmece mai bine. Nu este o poziţie agresivă, el dorind doar să determine cine sau ce îi stârneşte interesul”, susţin cei de la Virginia Department of Game and Inland Fisheries.

Un nou raport oferă o concluzie îngrijorătoare pentru omenire: „Am trecut de pragul critic”

Planeta se îndreaptă cu paşi repezi spre schimbări climatice cu efecte devastatoare, urmând ca în acest secol temperaturile globale să crească cu până la 6 grade Celsius, concluzionează un nou raport elaborat de PricewaterhouseCoopers, cea mai mare companie de servicii profesionale din lume. Cauza acestei încălziri globale periculoase este eşecul guvernelor în a găsi alternative la combustibilii fosili.

Studiul elaborat de PwC a ajuns la concluzia că este aproape imposibil ca încălzirea globală înregistrată până în 2100 să fie limitată la două grade Celsius, pragul maxim care limitează consecinţele devastatoare şi neprevăzute ale schimbărilor climatice. Analizând ritmul în care principalele economii ale planetei au redus emisiile de dioxid de carbon, specialiştii PwC au ajuns la concluzia că este deja prea târziu pentru a mai putea atinge ţinta de 2 grade Celsius stabilită de Comitetul Interguvernamental privind Schimbarea Climei.

Pentru a nu depăşi plafonul de 2 grade Celsius, economia globală ar trebui să atingă o rată a „decarbonizării” de 5.1% pe an în fiecare din următorii 39 de ani. Acest ritm nu a fost niciodată atins de când aceste statistici sunt înregistrate, de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

„Chiar dacă am rata decarbonizării ar fi de două ori mai mare decât cea înregistrată astăzi, tot am emite suficiente gaze cu efect de seră pentru a duce la o creştere a temperaturilor globale de 6 grade Celsius până la finalul secolului. Ca să avem mai mult de 50% şanse să atingem plafonul de 2 grade Celsius ar trebui să avem un ritm al decarbonizării de şase ori mai mare decât cel înregistrat astăzi”, a explicat Leo Johnson, partener PwC specializat în climate change şi sustenabilitate.

„A sosit momentul să ne facem planuri pentru o lume mai caldă. Am trecut de pragul critic”, a spus Johnson.

„Nu este vorba despre vreo tactică de şoc, ci de simple calcule matematice. Ne îndreptăm rapid spre un tărâm neştiut, care va solicita inovaţii tehnice şi transformări greu de imaginat. Indiferent de scenariu, nu putem continua ca până acum. Un lucru este clar: companiile, guvernele şi comunităţile din întreaga lume sunt obligate să îşi facă planuri pentru o lume mai caldă – nu doar cu 2°C, ci cu 4°C sau chiar 6°C”, a concluzionat specialistul.

Autorul Mark Lynas a explicat în cartea Six Degrees: Our Future on a Hotter Planet că o creştere a temperaturii globale cu 4-5 grade Celsius ar transforma o bună parte din sudul Europei, nordul Africii şi Orientul Mijlociu în regiuni în care va deveni imposibil de locuit din cauza secetelor şi a căldurii excesive. O încălzire globală de 5-6 grade Celsius ar duce la temperaturi medii mai mari decât cele înregistrate în ultimii 50 de milioane de ani. Nivelul oceanului planetar va creşte atât de repede, încât oraşele aflate pe coaste vor fi abandonate rapid. O încălzire globală mai mare de 6 grade Celsius va duce la dispariţia a peste 90% din speciile de pe Terra, se arată în cartea lui Lynas.

Cel mai rar mamifer marin din lume a fost văzut pentru prima oară „în carne şi oase”

O specie de cetaceu extrem de puţin cunoscută a putut fi descrisă integral după ce oamenii de ştiinţă au văzut, în sfârşit, două exemplare întregi - o femelă şi un pui - care au eşuat şi au pierit pe o plajă din Noua Zeelandă. Până atunci, această specie era cunoscută doar prin câteva oase din colecţiile unor muzee.

Specia - cu denumirea ştiinţifică  Mesoplodon traversii - face parte din categoria aşa-numitelor „balene cu cioc”, în realitate un grup de cetacee cu dinţi, înrudite aşadar cu delfinii.

Descoperirea celor două exemplare întregi, eşuate în Noua Zeelandă în 2010, a permis publicarea primei descrieri complete a speciei - cu tot cu analiza ADN - în jurnalul Current Biology. Anterior, existenţa acestei specii fusese cunoscută doar pe baza câtorva fragmente de craniu, găsite în Noua Zeelandă şi în Chile, începând din secolul al XIX-lea.

Exemplarele eşuate în 2010 sunt o femelă adultă, cu lungimea de 5,3 m, şi puiul ei mascul, cu lungimea de 3,5 m. Această specie nu a fost niciodată văzută în mediul ei natural, deci nu se ştie nimic despre comportamentul ei şi modul ei de viaţă. 

Cercetătorii de la Universitatea din Auckland, Noua Zeelandă, autorii lucrării, spun că descoperirea este prima dovadă a faptului că această specie încă mai există şi arată cât de puţin ştim încă despre vieţuitoarele din ocean. Tototdată, evidenţiază importanţa studiilor genetice, a colecţiilor ştiinţifice şi a bazelor de date pentru identificarea corectă a speciilor rare. Într-adevăr, de vreme ce nu se ştia cu precizie cum arată acest animal, analiza ADN a fost cea care a permis identificarea ca Mesoplodon traversii şi diferenţierea ei de alte specii înrudite.

Secretul „Armatei de Teracotă”, capodopera veche de 2.200 de ani? Metoda utilizată astăzi de Toyota în producţia de maşini

O nouă analiză a Armatei de Teracotă, faimoasa colecţie a împăratului chinez Qin Shi Huang (259 – 210 î.e.n,) a scos la iveală faptul că meşterii responsabili pentru crearea armelor de bronz ale statuetelor au utilizat o tehnică sofisticată, azi asociată cu producătorul auto Toyota.

Abordarea, uneori numită şi toyotism implică utilizarea a mici ateliere ocupate de ingineri calificaţi capabili să producă orice model de maşină în orice moment şi nu o linie de producţie în care fiecare departament se ocupă de componente individuale. 

O echipă de oameni de ştiinţă coordonată de Marcos Martinón-Torres, de la Institutul de Arheologie din cadrul University College London, a analizat mai bine de 1.600 de capete de săgeţi aparţinând armatei şi au descoperit că, pentru ochiul liber, acestea par identice, ceea ce ar fi însemnat că ele au fost create într-o linie de producţie. 

 

Cu toate acestea, atunci când specialiştii au analizat compoziţia chimică a bronzului utilizat pentru crearea armelor, au descoperit că fiecare tolbă de săgeţi a fost realizată individual.

 

„Qin Shi Huang a fost obsedat de standardizare şi a introdus unităţi de măsurare standard chiar şi pentru bani. El trebuie să fi solicitat ca armele armatei de teracotă să fie standard, pentru că nivelul de acurateţe observat este comparabil cu unul al obiectelor produse în masă”, a explicat dr. Martinón-Torres.

 

„Este uimitor că aceste săgeţi sunt atât de asemănătoare, identice pentru ochiul uman...Credem că meşterii care au realizat săgeţile au creat şi săbiile şi restul echipamentului. Chiar şi pentru realizarea soldaţilor este posibil să se fi utilizat un sistem celular. Meşterii trebuie să fi fost foarte competenţi pentru a putea crea o varietate atât de mare de obiecte. Deşi abordarea toyotistă a dus la crearea obiectelor într-un ritm mai lent, se pare că în acest caz ea s-a dovedit a fi mai eficientă”, a adăugat dr. Martinón-Torres. 

Cercetătorii au desluşit secretul picioarelor frumoase

Kate Moss, Nicole Kidman, Charlize Theron sau Maria Şarapova sunt unele dintre femeile recunoscute pentru frumuseţea picioarelor lor. În ultimul timp, mulţumită chirurgiei plastice, multe femei au ales să îşi remodeleze corpul. Dar oare după care tipar devin picioarele mai frumoase?

Chirurgii plasticieni au definit perechea perfectă: lungi, cu oasele drepte de la coapsă la gleznele subţiri, cu un contur curbat în afară şi înăuntru în punctele cheie. Cu alte cuvinte, specialiştii sunt de părere că picioarele drepte şi subţiri sunt considerate deosebit de atrăgătoare , deoarece combină fragilitatea cu puterea. 

Concluzia vine după 12 ani de cercetat fotografii ale modelelor şi atletelor. Folosind informaţii de la surse foarte diverse precum Leonardo da Vinci, statui greceşti şi chiar păpuşile Barbie, specialiştii au analizat picioarele considerate a fi cele mai atrăgătoarea în lumea occidentală. 

Cerinţa principală, subliniază studiul, este ca oasele să fie drepte: o linie care trece din partea de sus a coapsei prin mijlocul articulaţiilor de la genunchi şi prin mijlocul gleznei subţiri. Mai mult, pe interior, gamba trebuie să aibă o curbă convexă bine definită, scurtă, dar pronunţată. Pe măsură ce coborâm privirea spre gleznă, picioarele perfecte ar trebui să aibă o curbă scurtă concavă.  În plus, specialiştii subliniază că aceste curbe de pe interiorul piciorului nu ar trebui să fie simetrice cu cele din exterior. Pe partea exterioară, picioarele trebuie să aibă o curbă convexă mult mai lungă şi lină.

„Tocurile înalte fac picioarele să pară mai atrăgătoare tocmai pentru că ridicarea călcâiului amplifică convexitatea muşchilor gambei şi face ca glezna să pară mai subţire, mai fragilă şi mai feminină”, a explicat chirurgul Mark Soldin. 

Ce trebuie să faci pentru a-ţi îmbunătăţi calitatea somnului?

Pierderile in greutate, mai ales a surplusului depozitat în zona abdominală ar putea ajuta la îmbunătăţirea calităţii somnului, subliniază noi cercetări.

Cercetătorii din Statele Unite au descoperit că oamenii care pierd în greutate aproximativ 6,5 kilograme şi care îşi reduc circumferinţa taliei cu aproape 15% dorm mai bine ca înainte să slăbească. Pe de altă parte, se pare că cei care sunt supraponderali sau obezi vor continua să aibă probleme de somn, dacă nu iau atitudine. 

La studiu au luat parte 77 de oameni care fie aveau diabet de tip 2, fie erau prediabetici. Participanţii au fost împărţiţi în două grupuri: în unul dintre grupuri subiecţii urmau o dietă şi exerciţii fizice supervizate, în timp ce al doilea grup a fost supus doar dietei alimentare. Toţi participanţii au completat câte un chestionar, atât la începutul studiului, cât şi la sfârşitul acestuia, pentru a-şi declara problemele de somn precum apneea, oboseala din timpul zilei, insomnia, somnul agitat, stări de somnolenţă şi utilizare sedativelor cu scopul de a putea dormi. De asemenea, subiecţilor li s-a măsurat indicele de masă corporală şi grăsimea abdominală. 

În medie, participanţii ambelor grupuri au pierdut aproximativ 6,8 kg şi cam aceeaşi cantitate de grăsime abdominală. Rezultatele au arătat că toţi indivizii implicaţi în studiu şi-au îmbunătăţit calitatea somnului cu aproximativ 20 de procente. 

„Am constatat că îmbunătăţirea calităţii somnului este semnificativ asociată cu pierdea în greutate, mai ales a grăsimii depozitate în zona abdominală. Fenomenul a fost observat indiferent de sexul, vârsta şi chiar metoda prin care au slăbit participanţii”, a declarat Kerry Stewart, profesor la Şcoala de Medicină din cadrul Universităţii John Hopkin. 

Insomnia predispune la probleme de sănătate care pot fi fatale

Insomnia, una dintre problemele des întâlnite poate dubla riscul de apariţie a atacului de cord sau a celui cerebral, susţine un nou studiu.

Studiul realizat de oamenii de ştiinţă din Taiwan a descoperit că oamenii care suferă de insomnie au de două ori mai multe şanse de a suferi un atac de cord sau unul cerebral, comparativ cu cei care nu au probleme legate de somn. 

Descoperirile studiului realizat pe o perioadă de patru ani sunt susţinute de alte cercetări care demonstrau că somnul insuficient poate contribui la creşterea tensiunii arteriale şi că trezitul înainte de atingerea necesarului de ore dormite poate duce la dezvoltarea unor probleme ale inimii. Din această cauză, specialiştii care studiază efectele somnului asupra sănătăţii susţin că acesta ar trebui să fie unul dintre principalele subiecte de discuţie dintr-un cabinet medical. 

În studiu au fost implicate mai bine de 43.000 de subiecţi cu vârste peste 45 de ani, dintre care 10.871 erau diagnosticaţi cu insomnie. De-a lungul a celor 4 ani, în rândul subiecţilor s-au înregistrat 424 atacuri de cord şi 3.307 atacuri cerebrale. Cei din grupul pacienţilor diagnosticaţi cu insomnie au fost de 2,3 ori mai predispuşi la atacuri de inimă şi de 1,99 de ori mai predispuşi la atacuri cerebrale, comparativ cu participanţii care nu aveau astfel de probleme de somn, au concluzionat autorii. 

Nimeni nu cunoaşte cu exactitate modul în care lipsa somnului afectează inima, dar este posibil ca răspunsul la stresul acut să fie mai activ atunci când oamenii nu au parte de suficient somn. Astfel, ritmul cardiac poate creşte iar de-a lungul timpului acelaşi lucru se petrece şi cu presiunea arterială care sporeşte riscul de apariţie a bolilor cardiovasculare, au explicat autorii studiului. 

Studii anterioare susţin că medicii ar trebui să adauge problemele de somn pe lista factorilor modificabili, cu scopul de a preveni bolile de inimă.     

Medicina bacteriană ar putea vindeca boli azi incurabile

După medicina bazată pe preparate naturale şi medicina chimică - două etape importante în dezvoltarea ştiinţelor medicale -, se profilează o nouă abordare: tratamentul unor maladii prin introducerea unor bacterii utile în organismul uman.

Numeroase studii recente au arătat că sănătatea noastră depinde în mod esenţial de populaţia de bacterii existente în intestin - microbiomul intestinal. Aceste bacterii, care trăiesc în simbioză cu organismul uman, au roluri extrem de importante în desfăşurarea metabolismului, având astfel o influenţă fundamentală asupra stării de sănătate. Tulburarea echilibrului la nivelul microbiomului duce la dezechilibre  - uneori foarte grave - ale diverselor funcţii ale corpului. 

Abordări terapeutice noi urmăresc rezolvarea unor probleme de sănătate prin introducerea în intestin a unor bacterii „bune”, pentru a restabili echilibrul microbiomului. În această categorie intră administrarea de preparate probiotice sau metoda mai recent testată a transferului de materie fecală, metodă care s-a dovedit utilă în combatarea infecţiilor cu Clostridium difficile, o bacterie patogenă rezistentă la antibiotice, întâlnită  mai ales în mediul de spital, la pacienţii trataţi cu antibiotice orale. Numai în SUA, infecţia cu C. difficile provoacă 14.000 de decese anual.

O versiune mai elaborată a acestei metode a fost testată de Trevor Lawley şi colegii săi de la Wellcome Trust Sanger Institute, SUA. Ei au cultivat, izolat şi identificat diferite specii de bacterii din materia fecală provenită de la şoareci sănătoşi şi au constatat că o anumită combinaţie de 6 specii - dintre care trei erau necunoscute anterior oamenilor de ştiinţă - pot trata cu succes infecţia cu C. difficile la şoareci. Cocteilul de 6 bacterii nu doar că aduce microbiomului specii care îi lipsesc, dar şi stimulează prolifererea unor alte specii de bacterii cărora C. diffcile le inhiba creşterea.

Dacă această metodă foloseşte bacterii naturale, alţi cercetători au mers un pas mai departe, experimentând folosirea unor bacterii modificate genetic pentru a trata maladii cronice din categoria bolilor inflamatorii intestinale.

Nathalie Vergnolle, de la Institutul Naţional de Sănătate şi Cercetări Medicale din Franţa, a pornit de la faptul că una dintre cauzele inflamaţiei la acest nivel este activitatea unei enzime numite elastază, care degradează proteinele ce connferă elasticitate peretelui intestinal. Inflamaţia este asociată cu reducerea nivelului unei alte proteine, numite elafină, care inhibă activitatea elastazei. Teoretic, deci, o cantitate mai mare de elafină prezentă în intestin ar fi avea ca efect diminuarea activităţii elastazei şi, consecutiv, reducerea inflamaţiei.

Cercetătorii francezi au modificat genetic bacterii din speciile Lactococcus lactis şi Lactobacillus casei, echipându-le cu gene care codifică sinteza elafinei, şi au administrat aceste bacterii unor şoareci ce sufereau de boli inflamatorii ale intestinului.

Rezultatul a fost remarcabil: intestinul şoarecilor a căpătat un aspect aproape normal, iar nivelul unor proteine numite citokine - care, în cantitate mare, indică prezenţa inflamaţiei - a scăzut până la valori normale, arătând că inflamaţia dispăruse.

Metoda a fost testată ulterior pe preprate ce conţineau  celule extrase din intestinul unor pacienţi ce sufereau de colită, iar rezutatele au fost de asemenea foarte promiţătoare. Rămâne ca metoda să fie testată în cadrul unui studiu clinic, pe pacienţi cu afecţiuni inflamatorii intestinale.

Dcaă tratamentul funcţionează, el va însemna nu numai un pas înainte în domeniul medicinei bacteriene, ci şi o mare speranţă pentru cei ce suferă de boli precum inflamatorii intestinale precum maladia Crohn sau colita ulcerativă, boli cronice, chinuitoare, incurabile la ora actuală. În cazul lor, cel mult pot fi ameliorate unele simptome, iar tratamentul implică adesea operaţii chirurgicale repetate, pentru înlăturarea porţiunilor de intestin iremediabil vătămate. Medicina bacteriană ar putea duce la dezvoltarea unor metode de tratament neinvazive şi mult mai eficiente.

Viaţa extraterestră ar fi posibilă doar în sistemele solare care deţin centuri de asteroizi

Centurile de asteroizi similare cu cea dintre Marte şi Jupiter ar putea fi extrem de rare dincolo de sistemul nostru solar, ceea ce înseamnă că viaţa extraterestră complexă ar putea fi şi ea foarte rară, susţin noi cercetări.

Mai puţin de 9% dintre sistemele solare cunoscute până acum ar putea avea centuri de asteroizi similare cu cea din sistemul nostru solar, au descoperit oamenii de ştiinţă. Totuşi, astfel de centuri ar fi putut ajuta la evoluţia vieţii, prin asigurarea unor resurse necesare ei precum apa sau substanţele chimice complexe. 

Majoritatea oamenilor cred că asteroizii nu pot fui altceva decât o ameninţare asupra vieţii. Cu toate acestea, este foarte posibil ca impacturile dintre asteroizi şi Pământ să fi asigurat evoluţia vieţii. 

De exemplu, rocile spaţiale şi cometele ar fi putut aduce apa pe Pământ, în timp ce impacturile ocazionale ar fi avut rolul de a ajuta la accelerarea ratei evoluţiei biologice prin perturbarea  status quo-ul şi crearea unor noi nişe. Prin urmare, o centură de asteroizi ar putea reprezenta cheia care a deschis calea unei evoluţii a formelor de viaţă complexă.

Centura de asteroizi din sistemul nostru solar s-a format din cauza puterii gravitaţionale a lui Jupiter care a împiedicat aceste roci să se adune pentru a forma o altă planetă. Mai mult, centura are aspectul actual tocmai pentru că Jupiter s-a deplasat exact atât cât a fost nevoie, într-o anumită perioadă.

„Pentru a avea asemenea condiţii ideale este nevoie de o planetă gigantică precum Jupiter care să se afle chiar în afara centurii şi care să fi migrat un pic, dar nu chiar prin centură. Dacă o planetă aşa mare ca Jupiter ar migra prin centură, ar arunca asteroizii în toate direcţiile. pe de altă parte, dacă Jupier nu ar fi migrat, centura s-ar fi prea masivă, ceea ce tot nu ar fi fost bine deoarece ar exista atât de multe bombardamente produse de asteroizi, încât viaţa nu ar fi putut rezista”, a explicat coautorul studiului Mario Livio. 

Centura de asteroizi este localizată în apropierea de „linia îngheţului” , punctul dincolo de care este suficient de frig pentru ca substanţele volatile precum apa îngheţată să rămână intactă. Prin urmare, cercetătorii au presupus să ar fi probabil ca centurile din alte sisteme solar să se formeze tot în apropierea liniilor de îngheţ. Folosind modele computerizate, specialiştii au calculat locul în care liniile de îngheţ ar trebui să fie localizate în alte sisteme. Ulterior, calculele lor au fost confirmate utilizând observaţii NASA. 

Cercetări amănunţite au subliniat că doar 4 procente dintre cele 520 de planete gigant din alte sisteme solar, care au un rol similar cu al lui Jupiter, se află în afara liniei de îngheţ. Prin urmare, cercetarea a demonstrat că aceste planete au migrat prea mult, lucru care nu a permis crearea unei centuri de asteroizi similare cu cea din sistemul nostru solar. 

Pentru prima dată în istoria omenirii, o ţară obţine 100% din energia electrică necesară de la Soare

Tokelau, o naţiune din Pacificul de Sud compusă din câţiva atoli, se poate alimenta integral cu energie solară, devenind prima naţiune care reuşeşte acest lucru.

Un proiect solar cu o capacitate totală de un megawatt a fost finalizat pe cei trei atoli, acesta oferind celor 1.400 de locuitori ai ţării 150% din necesarul de energie electrică. Tokelau Renewable Energy Project este compus din 4.032 de panouri fotovoltaice şi 1.344 de baterii alimentate de generatoare ce folosesc biocombustibil din nuci de cocos, fiind unul dintre cele mai mari proiecte solare de pe Terra.

Proiectul a costat 7,5 milioane de dolari, o sumă colosală în comparaţie cu PIB-ul micuţei naţiuni, care este de doar 300.000 de dolari. Cu toate acestea, oficialii anunţă economiile realizate datorită faptului că nu vor mai fi nevoiţi să importe benzină şi motorină vor compensa costurile ridicate.

Planul iniţial era ca acest proiect să genereze doar 93% din energia electrică necesară, urmând ca restul să fie obţinută prin arderea uleiului de cocos. Panourile pot genera însă 150% din necesarul de energie al celor din Tokelau, astfel că uleiul de cocos va fi folosit doar în cazul zilelor noroase şi în situaţiile de urgenţă.

Capacitatea totală a reţelei din Tokelau a fost estimată la 1.400 de megawaţi-oră, reducând cu mai bine de 950 de tone emisiile anuale de dioxid de carbon. Chiar dacă Tokelau nu contribuie foarte mult la emisiile de gaze cu efect seră, problema încălzirii globale este una acută pentru locuitorii acestor atoli. La fel ca celelalte insule din Oceanul Pacific, Tokelau este ameninţată de creşterea nivelului oceanului planetar. Anumite părţi ale insulelor ar putea supravieţui apelor aflate în creştere, însă izvoarele de apă potabilă au început deja să fie contaminate cu apă sărată din cauza creşterii nivelului oceanului.

Tokelau nu este o ţară independentă, ci un teritoriu al Noii Zeelande ce cuprinde 3 atoli de corali aflaţi la jumătatea distanţei dintre Noua Zeelandă şi Hawaii. Suprafaţa naţiunii nu depăşeşte 10 kilometri pătraţi, iar populaţia este doar 1.400 de persoane. Economia depinde de comerţul cu timbre şi cu site-uri de Internet – în 2012, o şesime din PIB s-a datorat vânzărilor de site-uri din domeniul .tk

Ca urmare a economiei de mici dimensiuni, Tokelau depinde de asistenţa financiară oferită de Noua Zeelandă. Deoarece Tokelau cheltuia peste 800.000 de dolari anual pe importul de combustibil pentru generatoare, panourile solare reprezintă un pas important spre independenţa energetică. Acest lucru va permite naţiunii să devină autonomă, având posibilitatea de a se autoguverna (cu excepţia probemelor de politică externă, are vor rămâne în sarcina Noii Zeelande).

Alte ţări care îşi obţin o bună parte din energie din surse regenerabile sunt Paraguay (ce se remarcă prin numărul mare de baraje hidroelectrice) şi Islanda (energie geotermală şi hidroelectrică).

NASA îţi spune când poţi vedea pe cer cu ochiul liber Staţia Spaţială Internaţională

Turismul galactic rămâne un vis îndepărtat pentru majoritatea oamenilor, însă cei ce doresc să vadă cu ochii lor Staţia Spaţială Internaţională au o nouă opţiune, mulţumită celor de la NASA.

Cu ocazia celei de-a 12 aniversări a laboratorului spaţial, agenţia spaţială americană a lansat un nou serviciu destinat publicului din întreaga lume. Intitulat „Spot the Station”, serviciul lansat de NASA va permite notificarea cetăţenilor atunci când pot vedea Staţia Spaţială Internaţională pe cer cu ochiul liber. Cei care se vor înscrie pe site-ul NASA vor primi un SMS sau un email de atenţionare cu câteva ore înainte de momentul propice.

„Este cu adevărat remarcabil să vezi staţia spaţială pe cer şi să realizezi că oamenii au construit un complex orbital care poate fi zărit de pe Terra de oricine se uită în sus la momentul potrivit”, a declarat William Gerstenmaier, administratorul asociat al departamentului dedicat explorării umane din cadrul NASA.

De obicei, staţia spaţială poate fi zărită la scurt timp după răsăritul soarelui şi la asfinţit, când Luna este singurul obiect mai luminos vizibil pe cer. Văzută cu ochiul liber, Staţia Spaţială Internaţională se aseamănă unui punct luminos care se deplasează cu viteză, similar în dimensiuni şi luminozitate cu Venus.

Darwin avea dreptate: muzica şi limbajul au o origine comună

Cercetări asupra persoanelor ce prezintă amuzie - incapacitatea de a distinge notele muzicale, de a reproduce ritmul sau melodia unei bucăţi muzicale auzite - întăresc ideea că muzica şi limbajul ar fi evoluat din aceeaşi sursă - un protolimbaj muzical emoţional.

Ideea a fost emisă de Charles Darwin, iar prof. Bill Thompson, de la Universitatea Macquarie din Sydney, Australia, consideră că, dacă ideea este corectă, atunci muzicii şi limbajului ar trebui să le corespundă aceleaşi circuite la nivelul creierului. 

Cea mai puternică legătură dintre muzică şi limbaj, în opinia prof. Thompson, rezidă în faptul că ambele implică o comunicare emoţională prin intermediul schimbărilor în înălţimea sunetelor.

În muzică, importanţa înălţimii sunetelor este evidentă, dar ea este implicată şi în comunicarea emoţiilor prin vorbire, cu ajutorul schimbărilor de intonaţie din cursul vorbirii - aspect cunoscut sub numele de „prozodia discursului:”

„Cu toţii cunoaştem oameni care au dificultăţi în perceperea tonului vocii altora. Pur şi simplu aceşti oameni nu-şi dau seama când cineva este ironic, nu-şi dau seama când este iritat. Le depăşeşte, pur şi simplu, puterea de înţelegere”, spune Thompson.

El consideră că Darwin avea dreptate când afirma că muzica şi limbajul au rădăcini comune şi că astfel de oameni au, în esenţă, o problemă legată de perceperea muzicii.

Pentru a cerceta această legătură dintre muzică şi limbaj, Thompson şi colegii săi au studiat mai mulţi oameni diagnosticaţi cu amuzie congenitală, care au din naştere dificultăţi în a distinge schimbările în înălţimea sunetelor şi, de aceea, nici nu pot reproduce o melodie. Cercetătorii au vrut să afle dacă pentru oamenii născuţi cu această incapacitate este dificil şi să distingă nuanţele emoţionale ale comunicării prin vorbire

Ei au alcătuit un grup de 12 oameni cu amuzie şi un alt grup, de control, format tot din 12 persoane, şi au desfăşurat o serie de teste pentru a le evalua sensibilitatea la prozodia emoţională a vorbirii.

Participanţii au ascultat 96 de propoziţii rostite şi au trebuit să identifice dacă tonul vocii exprima fericire, tandreţe, teamă, iritare, tristeţe sau niciun fel de emoţie.

Cercetătorii au constatat că, în cazul participanţilor cu amuzie congenitală, era  mai puţin probabil (cu 20%, în unele cazuri) ca aceştia să identifice corect emoţiile, comparativ cu participanţii din grupul de control. 

Testul a arătat, aşadar, că într-adevăr persoanelor cu amuzie le este greu să recunoască emoţiile exprimate prin tonul vocii. 

Cercetătorii cred că abilitatea de a percepe aceste emoţii este legată de abilităţile muzicale, cele două capacităţi fiind asociate, cel puţin parţial, cu aceleaşi circuite neuronale, iar oamenii cu amuzie au anumite anomalii la nivelul ariilor cerebrale care conectează căile procesării auditive a înălţimii sunetuelor şi căile descifrării emoţiilor.

Descoperirea susţine teoria darwiniană conform căreia muzica şi limbajul ar fi evoluat dintr-un „protolimbaj” comun care implica toate aceste părţi şi funcţii ale creierului. Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Cercetări anterioare arătaseră că un an de pregătire muzicală măreşte sensibilitatea copiilor la prozodia discursului, comparativ cu copii care făcuseră pregătire în alte domenii, precum teatrul.

Aceasta nu înseamnă, însă, că oamenii care disting bine sunetele ar avea o inteligenţă emoţională mai ridicată. Inteligenţa emoţională implică mult mai mult decât abilitatea de a descifra înţelesurile tonului vocii, iar persoanele cu amuzie pot dezvolta strategii de compensare a incapacităţii lor de a percepe diferenţele în înălţimea sunetelor; de exemplu, spune prof. Thompson, ele par să recurgă la alte indicii, non-auditive, pentru a descifra sensurile unei comunicări verbale şi ar putea chiar avea o sensibilitate mai mare în perceperea altor aspecte, de exemplu o capacitate mai bună de a descifra limbajul corporal, non-verbal.

Cercetătorii au descoperit că albinele mai au o armă pe lângă ac

Albinele au arme la ambele capete ale corpului, au descoperit cercetătorii. Se pare că, pe lângă capacitatea de a-şi înţepa inamicii, ele au şi abilitatea de a-i muşca, eliberând un venin paralizant.

Specialiştii spun că veninul provenit de la albine ar putea fi utilizat pentru a crea anestezice utile oamenilor sau animalelor. Ca urmare a acestui fapt, o companie de produse farmaceutice a patentat deja substanţa şi a realizat teste în urma cărora s-a constat că veninul de albiene funcţionează precum lidocaina. 

Descoperirea a fost accidentală. De fapt, biologul Alexandros Papachristoforou, de la Universitatea din Thessaloniki, Grecia, căuta o metodă prin care să controleze moliile, care s-au dovedit a fi o reală problemă pentru apicultori, consumând ceara şi polenul. Folosind produse naturale asupra moliilor, specialiştii au recurs la 2-heptanonă, o substanţă produsă de albine. Iniţial, ei au crezut că substanţa omoară moliilor, dar ulterior ar realizat că, de fapt, 2-heptanona anestezia insectele între 1 şi 9 minute. 

Cercetări mai amănunţite au scos la iveală faptul că albinele muşcă intruşii care sunt prea mici pentru a fi înţepaţi. 2-Heptanona este stocată în glanda mandibulară din gura albinelor şi injectată în victime prin şanţurile din dinţi. Odată ce invadatorul este anesteziat, el poate fi dat afară din stup. 

2-Heptanona a mai fost găsită şi în pâine şi vin, fiind considerată o substanţă inofensivă. Cercetări anterioare au considerat că substanţa ar putea fi un sistem de alarmă emis de albine. 

Teste independente au demonstrat că 2-heptanona poate acţiona ca anestezic asupra pielii umane şi animale, având mai puţine efecte adverse decât lidoicaina. 

Premieră mondială: omul cu picior bionic, „controlat cu mintea”, cucereşte cea mai înaltă clădire din Chicago

Zac Vawter a devenit primul om care a urcat, în doar 53 de minute şi 9 secunde, cele 103 etaje ale celei mai înalte clădiri din Chicago, Willis Tower, folosindu-se de piciorul său bionic.

Vawter şi-a pierdut piciorul drept într-un accident de motocicletă iar acum, cu ocazia evenimentului de caritate anual, „SkyRise Chicago”, găzduit de Institutul de Reabilitare din Chicago, bărbatul a arătat lumii întregi noul său membru inteligent. 

„Totul a decurs minunat. Proteza şi-a făcut treaba ei, iar eu mi-am văzut de treaba mea”, a declarat Zac Vawter după eveniment. 

Piciorul bionic este proiectat pentru a răspunde la impulsuri electrice transmise de muşchii ischiocrurali. Când Vawter s-a gândit să urce scările, motoarele, curelele şi lanţurile din picior s-au sincronizat cu mişcările din gleznă şi genunchi. 

Piciorul computerizat cântăreşte în jur de 4,5 kg şi deţine 2 motoare. Până acum a fost dezvoltată o serie de braţe bionice, dar în prezent, specialiştii se concentrează mai mult pe perfecţionarea membrelor inferioare, pentru a putea asigura deplasare persoanelor purtătoare şi pentru a putea evita accidente ce le-ar îngreuna viaţa acestora. 

„Cu ocazia acestui eveniment am putut testa proteza în condiţii extreme. Foarte puţini pacienţi care vor deţine o astfel de proteză o vor folosi în asemenea scopuri. Din această perspectivă, performanţa sa a depăşit aşteptările”, a declarat Joanne Smith, de la Institutul de Reabilitare. 

Cu toate acestea, Vawter se va întoarce în Yelm, Wash, acasă la soţia şi cei doi copii ai săi fără această proteză care va rămâne în grija oamenilor de ştiinţă, cu scopul de a primi unele îmbunătăţiri, înainte de a fi lansată pe piaţă. 

Camera video ce înregistrează în 360 grade redă experienţa unei curse de F1 la 322 km/h!

Un parteneriat între Red Bull Racing, o echipă de Formula 1, şi compania norvegiană Making View, a dus la conceperea primului video sferic cu un unghi de 360 de grade înregistrat dintr-o maşină de Formula 1. Tehnologia ViewCam 360 combină o lentilă sferică şi o tehnologie video specială pentru a permite publicului să urmărească secvenţele întregistrate dintr-o maşină de Formula 1 din orice unghi doresc.

ViewCam 360, conceput de compania Making View, este un sistem modular ce foloseşte o lentilă sferică pentru a înregistra video la o rezoluţie de 4K x 2K, capturând între 25 şi 50 de frame-uri pe secundă. Apoi, înregistrările pot fi urmărite prin MakingViewer, o tehnologie web de redare a înregistrărilor.

Dispozitivul folosit pentru înregistrarea clipurilor video în 360 de grade cântăreşte doar 600 de grame, conţine o memorie internă de 224 de GB şi poate fi controlat de la distanţă.

În cadrul parteneriatului cu echipa de Formula 1 Red Bull Racing, camera specială a fost folosită pentru a înregistra o cursă efectuată pe circuitul norvegian Rudskogen Motorsenter la viteze de peste 322 de kilometri pe oră. Mulţumită acestui sistem, utilizatorii pot urmări o cursă de Formula 1 din interiorul maşinii începând cu momentul în care pilotul Sebastien Buemi intră în monopost şi până când acesta trece de linia de sosire.

Gripa este mult mai periculoasă decât se credea până acum: poate provoca diabet şi atacuri de cord

Cercetătorii au descoperit că virusul gripal poate declanşa diabetul. Vestea bună, spun oamenii de ştiinţă, este faptul că această descoperire ar putea duce la prevenirea anumitor forme ale acestei afecţiuni.

În cazul diabetului, celulele nu absorb zahăr din sânge. Acest lucru se poate petrece deoarece celulele şi-au pierdut sensibilitatea la insulină, un hormon, ceea ce duce la diabetul de tip 2. Această formă a bolii, ce este influenţată de dietă şi de stilul de viaţă, devine din în ce mai răspândită la nivel mondial. De asemenea, diabetul poate fi declanşat atunci când sistemul imunitar distruge celulele pancreatice însărcinate cu producerea de insulină. Oamenii moştenesc o predispoziţie genetică pentru această afecţiune, intitulată diabet de tip 1, însă este nevoie de un factor de mediu pentru a o declanşa.

Începând cu anii '70, cercetătorii au suspectat că virusurile ar putea fi un astfel de factor declanşator, deoarece diabetul de tip 1 apare adesea în mod subit după o infecţie. Enterovirusurile şi rotavirusurile s-au numărat printre suspecţi, deoarece aceste infecţii afectează sistemul imunitar suficient de mult încât să-l provoace să atace pancreasul. Cu toate acestea, detaliile erau neclare.

Ilaria Capua, un cercetător ce lucrează în cadrul laboratorului World Organisation for Animal Health înfiinţat în Legnaro, Italia, pentru a lupta împotriva gripei aviare, a decis să infecteze câţiva curcani cu gripă. Motivul pentru care cercetătoarea a decis acest lucru este faptul că păsările afectate de gripă prezintă adesea un pancreas inflamat, chiar şi atunci când au tulpini ale gripei care nu se răspândesc în afară plămânilor. Cercetătorii au descoperit că mulţi curcani afectaţi au dezvoltat afecţiuni grave ale pancreasului şi diabet.

Apoi, cercetătorii au infectat ţesuturi pancreatice umane cu două virusuri ale gripei obişnuite. Ambele s-au dezvoltat foarte bine în ţesut, a relatat Capua. Prezenţa gripei în celulele pancreatice a stimulat producţia unor substanţe chimice inflamatoare despre care se cunoaşte că joacă un rol esenţial în reacţiile autoimune ce duc la dezvoltarea diabetului de tip 1. Una dintre ipotezele lansate de cercetători este aceea conform căreia celulele imune prezintă câteva bucăţi din ţesutul infectat celulelor de tip T, pentru a le învăţa să recunoască virusul. În acelaşi timp, însă, celulele de tip T învaţă să recunoască şi celulele care produc insulină, distrugându-le.

Poate gripa să ajungă la pancreas? La oameni, virusul este de regulă restricţionat la plămâni şi stomac, însă uneori acesta poate intra în sânge. De asemenea, Capua suspectează că virusul poate călători pe căile care leagă intestinul mic de pancreas. „Atunci când ajunge în pancreas, descoperă un loc ideal pentru a se copia”, spune Capua.

Acum, Capua testează efectele gripei pe modele ale diabetului de tip 1 în rândul şoarecilor. De asemenea, cercetătoarea studiază persoanele diagnosticate recent cu diabet, pentru a identifica simptomele unei infecţii cu gripă. Capua crede că virusul H1N1, ce a provocat pandemia din 2009 şi care încă mai circulă, ar putea fi un factor declanşator ideal. Doctorii din Japonia şi Italia au raportat multe cazuri noi de diabet de tip 1 în rândul oamenilor afectaţi de gripă, fiind de asemenea înregistrată o creştere mare a numărului de cazuri după pandemia din 2009.

„Partea grozavă este că şi în cazul în care gripa provoacă doar câteva procente din cazurile totale de diabet de tip 1 diagnosticate într-un an, putem efectua campanii de vaccinări şi putem preveni apariţia gripei în rândul oamenilor ce prezintă o predispoziţie genetică la diabetul de tip 1, acest lucru având un impact semnificativ”, spune cercetătoarea. Anual, peste 65.000 de persoane sunt diagnosticate cu diabet de tip 1, număr ce creşte cu 3%-5% în fiecare an.

Legătura dintre diabet şi gripă reprezintă o nouă dovadă ce atestă că multe dintre bolile considerate non-infecţioase sunt, de fapt, cauzate de o infecţie, ceea ce înseamnă că se pot răspândi.

De asemenea, oamenii de ştiinţă au descoperit că gripa poate provoca atacuri de cord. Până acum, cadrele medicale doar suspectau acest lucru, deoarece numărul atacurilor de cord creştea mereu în mod semnificativ în timpul sezonului gripal. Acum, cercetătorii de la Universitatea din Toronto au demonstrat acest efect în rândul mai multor pacienţi. Specialiştii au raportat că vaccinarea adulţilor împotriva gripei reduce la jumătate riscul ca aceştia să sufere un atac de cord sau un atac cerebral în următorul an..

Nu stresul ne omoară, ci felul în care reacţionăm la el. Cercetătorii au identificat două tipologii

Se pare că nu stresul este ceea ce duce la sporirea riscului de a suferi de diferite afecţiuni, ci modul în care reacţionăm la el -- cel puţin aceasta este concluzia unui nou studiu.

Cercetătorii de la Universitatea Penn State au descoperit că modul în care oamenii reacţionează la stres are repercusiuni asupra sănătăţii chiar şi 10 ani mai târziu. Studiul a relevat, de asemenea, că persoanele cele mai predispuse la stres sunt cele tinere, inteligente şi educate.

Studiul a fost efectuat pe 2.000 de bărbaţi şi femei, voluntarii răspunzând la un chestionar pe tema sănătăţii, a stării sufleteşti şi a situaţiilor stresante din timpul zilei. De asemenea, cercetătorii au colectat mostre de salivă, pe care le-au testat pentru a descoperi nivelul cortizolului, un hormon de stres.

„Am făcut acest lucru în 1995 şi apoi în 2005. Dispunând de aceste date longitudinale, am putut să vedem mai departe de experienţele zilnice, având posibilitatea să vedem cum evenimentele petrecute în urmă cu 10 ani în urmă afectează sănătatea pacientului astăzi”, a declarat David Almeida, profesor la Universitatea Penn State.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că persoanele care se îngrijorează în mod constant tind să prezinte un număr mai ridicat de dureri 10 ani mai târziu. De asemenea, aceste persoane prezentau mai multe probleme cardiovasculare în comparaţie cu oamenii care se împăcau cu situaţiile stresante.

„De exemplu, dacă ai foarte multă treabă de făcut astăzi şi eşti foarte supărat din acest motiv, atunci e mult mai probabil ca peste 10 ani de acum să ai probleme de sănătate în comparaţie cu altă persoană care are multă treabă de terminat astăzi, dar care nu se lasă afectată de acest lucru”, a exemplificat Almeida.

Profesorul afirmă că oamenii pot fi clasificaţi, în mare, în două tipuri de persoane atunci când vine vorba de reacţia la stres. „Cred că oamenii aparţin unuia din cele două tipuri. În cazul «oamenilor Velcro», atunci când întâlnesc un factor de stres, acesta se «lipeşte» de ei, astfel că la sfârşitul zilei ei continuă să fie supăraţi şi nervoşi. În schimb, «oamenii Teflon» lasă factorii de stres să treacă pe lângă ei, nefiind afectaţi. Pe termen lung, «oamenii Velcro» sunt cei care au parte de probleme de sănătate”, a explicat profesorul.

Almeida a mai menţionat că persoanele tinere sunt mai predispuse la a reacţiona la stres decât persoanele în vârstă, iar persoanele cu un nivel scăzut de educaţie şi cu abilităţi cognitive reduse tind să prezinte un nivel mai scăzut de stres.

Alte cercetări au arătat că persoanele care sunt îngrijorate în mod constant tind să prezinte un risc mai mare de atac cerebral şi de dureri de spate.

A fost identificat un aliment important care sporeşte riscul de cancer mamar

Un nou studiu efectuat în SUA a ajuns la o concluzie surprinzătoare: femeile albe care consumă carne sunt mai predispuse la a suferi de cancer mamar în comparaţie cu femeile de culoare.

Majoritatea studiilor asupra cancerului mamar au fost efectuate asupra femeilor albe”, a explicat autoarea studiului, Dr. Elisa Bandera, epidemiolog la Cancer Institute of New Jersey

Cercetarea a inclus 976 de femei de culoare şi 873 de femei albe care sufereau de cancer la sân şi alte 1.165 de femei de culoare şi 865 de femei caucaziene fără cancer.

Studiul a arătat că femeile albe care consumau carne, mai ales înainte de a atinge menopauza, prezentau un risc sporit de a suferi de cancer de sân. În schimb, cercetătorii au fost surprinşi să descopere că în rândul femeilor de culoare consumul de carne nu sporea riscul de a dezvolta cancer mamar.

„Cercetarea noastră reprezintă un argument în plus în favoarea restricţionării cantităţii de carne albă şi roşie consumată de femeile caucaziene pentru a reduce riscul de cancer mamar. Institutul American pentru Cercetări asupra Cancerului recomandă limitarea consumului de carne roşie la mai puţin de 500 de grame săptămânal”, a declarat Urmila Chandra, coautor al studiului.

Conform analizei specialiştilor de la National Cancer Institute, se estimează că 226.870 de femei vor dezvolta cancer mamar în 2012. Printre factorii de risc pentru această afecţiune se mai numără sexul, vârsta, ciclul menstrual şi anumite mutaţii genetice.