Tehnologia aeronautică a viitorului: avionul care poate zbura lateral

NASA a aprobat o investiţie de 100.000 USD în proiectarea unui avion cu o tehnologie inovatoare, capabil să-şi schimbe direcţia de zbor cu 90 de grade - fără să vireze! - odată ce ajunge la viteza supersonică.

Proiectul este elaborat de Universitatea din Miami, SUA, sub conducerea dr. Gecheng Zha.

Avionul supersonic bidirecţional are o formă aproximativ rombică, având două aripi mai scurte şi două mai lungi.

Când se ridică de la sol, cu viteze subsonice, foloseşte, pentru o portanţă sporită, aripile lungi, care îi permit decolarea. Avionul înaintează pe direcţia axei scurte, aripile lungi fiind orientate lateral.

Odată ajuns în straturile superioare ale atmosferei însă, la viteze supersonice, aripile lungi ar crea o rezistenţă prea mare la înaintare.

Atunci, avionul - fără a executa niciun viraj - îşi schimbă totuşi direcţia de înaintare, deplasându-se pe direcţia axei lungi: aripile lungi devin "coada" şi "capul" aeronavei, în vreme ce aripile scurte se află acum lateral, perpendicular pe direcţia mişcării.

Finanţarea primită de la NASA va permite echipe care dezvoltă proiectul să îşi continue cercetările, realizând simulări computerizate şi teste în tunelul de vânt.

Totuşi, vor mai trece câteva decenii până când va putea fi gata un prototip care să utilizeze această tehnologie.

O inovaţie fără precedent ce va revoluţiona lumea computerelor va fi dezvăluită în această săptămână

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Bristol din Marea Britanie au reuşit să construiască un nou „cip cuantic” ce va permite crearea unor telefoane mobile complet securizate şi a unor computere ultra-rapide ce depăşesc cu mult performanţele dispozitivelor existente astăzi.

Echipa de cercetători din întreaga lume ce a reuşit să atingă acest progres extraordinar va dezvălui mai multe detalii în cursul acestei săptămâni, în cadrul British Science Festival, eveniment ce va avea loc în Aberdeen.

Pe termen scurt, cercetătorii vor folosi această tehnologie pentru a securiza serviciile de comunicaţii folosite de telefoane mobile şi de computere, făcând ca operaţiunile de zi cu zi, precum banking-ul online şi cumpărăturile pe internet, să fie mult mai sigure. De asemenea, telefoanele mobile vor fi protejate de tentativele de hacking.

Tehnologia cuantică reprezintă un vechi deziderat al cercetătorilor din întreaga lume. Cipul cuantic conceput de oamenii de ştiinţă este produs din siliciu, funcţionează pe bază de lumină şi este de mii de ori mai mic decât cipurile de sticlă folosite până acum. Acest cip va permite producerea în masă a tehnologiilor cuantice, permiţând mai întâi fabricarea de telefoane mobile complet sigure, ca apoi să deschidă calea spre computere cuantice ultra-rapide.

Fabricarea cipurilor cuantice din siliciu oferă un mare avantaj: permite ca acestea să fie compatibile cu dispozitivele electronice moderne. Conform lui Jeremy O’Brien, profesor de fizică la Universitatea Bristol, unde îşi desfăşoară activitatea echipa de cercetători, procesoarele cuantice ar putea fi integrate în circuitele microelectronice convenţionale în următorii 3-5 ani.

Cercetarea a fost realizată în colaborare cu mai multe companii specializate în tehnologia de ultimă oră (precum Toshiba, Nokia şi Oclaro) şi cu Universităţile Heriot-Watt din Scoţia şi Delft din Olanda. Specialiştii susţin că acest efort ştiinţific reprezintă un pas esenţial spre miniaturizarea computerelor cuantice optice.

Antti Niskanen, cercetător-şef în cadrul Nokia Research Centre din Cambridge, a oferit mai multe detalii despre noua tehnologie: „Înţelegerea fotonicii cuantice deschide calea spre noi cercetări în domeniul securităţii, senzorilor şi a procesării informaţiei. Securizarea datelor personale, capacitatea unui dispozitiv de a înţelege lumea din jurul său şi abilitatea de interpreta rapid aceste informaţii reprezintă beneficii de care vor avea parte în viitor utilizatorii dispozitivelor mobile”.

Noul cip este creat din siliciu, la fel ca microprocesoarele existente în computerele şi smartphone-urile folosite astăzi. Spre deosebire de cipurile de siliciu convenţionale, ce funcţionează controlând curentul electric, cipurile cuantice manipulează particule de lumină (fotoni) pentru a efectua calcule. În principiu, un dispozitiv de computaţie cuantic dotat cu 100 de fotoni ar putea rezolva simultan trilioane de ecuaţii.

Deoarece noua tehnologie apelează la aceleaşi tehnici de fabricaţie folosite în mod curent pentru cipurile din siliciu convenţionale, un producător poate crea uşor milioane de cipuri cuantice. Noile circuite sunt compatibile cu infrastructura de fibră optică folosită astăzi în comunicaţiile în bandă largă, deoarece operează la aceleaşi lungimi de undă. „Reţele globale de comunicaţii, incluzând internetul, funcţionează cu ajutorul fibrei optice prin care lumina transmite informaţii cu viteze înalte între ţări, oraşe şi clădiri”, explică Mark Thompson, director adjunct al Centrului pentru Fotonică Cuantică din cadrul Universităţii Bristol. „Dispozitivele noastre sunt compatibile cu aceste reţele, putem spune chiar că «vorbesc aceeaşi limbă»”, a adăugat Thompson.

Un computer cuantic poate rezolva probleme complexe, care în mod normal durează prea mult pentru a fi rezolvate chiar şi în cazul în care sunt folosite supercomputere. Printre aceste sarcini se numără analizele de risc financiar, recunoaşterea obiectelor din imagini, căutările în bazele de date şi conceperea unor noi materiale, medicamente şi alte dispozitive tehnologice complexe.

„Aşa cum tunelurile de vânt nu mai sunt folosite pentru proiectarea aeronavelor, fiind înlocuite de simulări computerizate, în viitor vom putea înlocui majoritatea laboratoarelor de chimie cu computere cuantice”, a concluzionat profesorul O’Brien.

Ţi-ai pierdut capacitatea de a simţi mirosurile? Terapia genetică te-ar putea ajuta!

Oamenii de ştiinţi de la Universitatea din Michigan susţin că au reuşit să trateze şoareci născuţi fără miros şi să le ofere acestora şansa de a simţi arome.

Şoarecii implicaţi în noul studiu sufereau de o boală genetică care le afecta firele de păr microscopice ce au rolul de a detecta substanţele chimice din aer. Acum, după această reuşită, cercetătorii speră că descoperirea va ajuta la dezvoltarea unor noi tratamente care ar putea să vindece cilii afectaţi şi să evite astfel orbirea, pierderea auzului sau declanşarea unor boli renale.

Cilii microscopici sunt prelungiri ale multor celule din corpul uman. În urma vătămării cililor rezultă o gamă largă de boli genetice numite celiopatii. De regulă, aceste tulburări pot fi debilitante şi chiar fatale, iar unul dintre principalele simptome este anosmia, pierderea capacităţii de a simţi mirosul.

Studiul celor de la Universitatea din Michigan s-a bazat pe cercetarea unui grup de şoareci care aveau o mutaţie la nivelul genei lft88. Din cauza acestei mutaţii, şoarecii nu reuşeau să producă destui cili, motiv pentru care sufereau de anosmie.

De-a lungul cercetării, specialiştii au creat un virus care a infectat celulele şoarecilor cu o variantă funcţională a genei lft88. În urma tratamentului, care le-a fost administrat şoarecilor prin nas timp de trei zile, oamenii de ştiinţă au reuşit să le redea rozătoarelor capacitatea de a simţi miirosul alimentelor.

"Studiul este o dovadă a faptului că putem determina genele din aceste celule să producă o anumită proteină şi, implicit, să realizeze cilii cu scopul de a reda anumite funcţii", a declarat profesorul Philip Beales de la University College London.

Dr. James Battey, directorul US National Institute on Deafness and Other Communications Disorders, organizaţie care finanţat parţial cercetarea, a declarat că „aceste rezultate ar putea duce la dezvoltarea primelor opţiuni terapeutice pentru persoanele ce suferă de anosmie congenitală. De asemenea, reuşita deschide calea spre noi opţiuni de tratament pentru afecţiunile ce implică disfuncţionalităţi ale cililor în alte organe, multe dintre acestea având potenţialul de a fi letale dacă nu sunt tratate”.

Iată cum am putea slăbi mâncând de la fast food

Cercetătorii au ajuns la concluzia că dacă în fast food-uri ar exista lumină difuză şi jazz, aportul de calorii ar fi mai redus, iar gradul de satisfacţie ar creşte.

În urma unui nou studiu s-a constat că în cazul în care cele două condiţii de mai sus sunt îndeplinite, iubitorii mâncării de tip fast food consumă cu 175 mai puţine calorii decât în mod normal.

Pentru a demonstra asta, un restaurant fast food obişnuit a fost împărţit în două zone, una păstrându-şi atmosfera obişnuită iar cealaltă fiind dotată cu lumini difuze şi cu muzică jazz în difuzoare. Cercetătorii le-au cerut participanţilor să-şi aleagă una dintre cele două zone iar mai apoi au notat cât timp a petrecut fiecare în restaurant şi ce cantitate de alimente a consumat.

Rezultatele au relevat că deşi participanţii din zona cu o atmosferă mai relaxantă au petrecut un timp mai îndelungat în restaurant, ei au consumat mai puţine alimente. De aseamenea, probabilitatea ca aceştia să comande ceva în plus a fost mai scăzută decât în rândul persoanelor din grupul de control.

Mai mult, persoanele din zona nouă a restaurantului au declarat că deşi au consumat cu 18% mai puţine calorii decât restul subiecţilor, aceştia s-au simţit mai bine.

Acum, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Cornell sunt de părere că restaurantele de tip fast food ar trebui să creeze o atmosferă mai relaxantă pentru clienţii lor."Aceste rezultate sugerează faptul că un mediu relaxant creşte nivelul de satisfacţie şi scade consumul", a declarat profesorul Brian Wansink.

Descoperire surprinzătoare: păsările organizează „funeralii” pentru exemplarele decedate

Cercetătorii au descoperit un aspect neştiut al lumii animale: anumite păsări, se pare, organizează funeralii pentru exemplarele care au murit.

Atunci când păsările din specia Aphelocoma californica (cunoscute şi sub numele de «gaiţa tufişă») întâlnesc o pasăre moartă, acestea strigă la celelalte exemplare ale grupului şi încetează să mai caute mâncare.

Apoi, gaiţele zboară spre cadavrul păsării decedate, pe care îl înconjoară, arată cercetătorii în studiul publicat în jurnalul ştiinţific Animal Behaviour.

Comportamentul a fost observat de Teresa Iglesias şi de către colegii săi de la University of California. Oamenii de ştiinţă cred că acest comportament a evoluat de-a lungul timpului ca o strategie folosită pentru a avertiza celelalte păsări de pericolele din apropiere.

Cercetătorii au testat comportamentul păsărilor şi au descoperit că acestea nu reacţionează la diferite obiecte care simulau prezenţa unui prădător, însă atunci când vedeau o pasăre moartă, gaiţele foloseau trei tipuri de chemări pentru a încuraja celelalte exemplare să se alăture grupului format în jurul păsării decedate. De asemenea, toate păsările încetau să mai caute alimente, o schimbare de comportament ce se menţinea timp de mai bine o zi.

Cercetătorii afirmă că „atunci când nu observă modul în care o pasăre moare, gaiţele percep descoperirea unei păsări moarte drept o informaţie ce trebuie împărtăşită public către celelalte membre ale grupului”. Comunicând acest mesaj permite celorlalte păsări din zone să fie precaute, reducând riscul de a muri din aceeaşi cauză ca pasărea decedată descoperită de grup.

Deoarece şi alte animale acţionează într-un mod similar atunci când un membru al grupului moare, precum girafele şi elefanţii, cercetătorii afirmă că este posibil ca animalele să aibă un concept mental asupra morţii, ce le permite să îşi „plângă” rudele decedate.

Revoluţie în lumea computerelor: tehnologia care poate recunoaşte orice "vede"

Fiinţele umane au – datorită aparatului complex reprezentat de ochi şi creier - o capacitate înnăscută de a recunoaşte dintr-o privire obiecte şi fiinţe, expresii ale feţei şi fenomene ale naturii. Pentru computere, e mult mai dificil să reuşească aşa ceva, dar Google a anunţat că a brevetat o tehnologie care le va permite să facă exact acest lucru: să "înţeleagă" ce văd.

Brevetul descrie o tehnologie numită "automatic large scale video object recognition", care poate scana imagini video şi poate recunoaşte diverse obiecte care apar în imagini - de la monumente până la semafoare, dar şi categorii de fiinţe, precum şi contextul respectiv - şi le poate denumi.

De exemplu, cineva (să-i zicem Icsulescu) poate filma imagini cu el/ea plimbându-se prin Londra, într-o zonă cu obiective turistice, iar un computer ce foloseşte tehnologia respectivă, "privind" imaginile şi recunoscând peisajul, le poate "eticheta" singur, fără niciun ajutor, "Icsulescu la Londra".

Google şi-a anunţat intenţia de a alcătui, pentru început, o bază de date cu 50.000 de denumiri şi imagini, pentru ca programul să înveţe să identifice şi să denumească ceea ce "vede".

Cea mai bogată sursă de imagini care să poată fi scanate şi analizate - denumind ceea ce apare în ele - ar putea fi YouTube, pe care sunt încărcate zilnic mii de ore de filmări, cu cele mai variate subiecte.

Invenţia ar putea determina o adevărată revoluţie în modul în care "consumăm" tehnologia informatică, dar a stârnit deja multă îngrijorare: mai ales dacă va fi disponibilă pentru smartphone-uri, ar putea avea un impact enorm în ceea ce priveşte dreptul la intimitate.

Grupurile preocupate de protecţia drepturilor civile au avertizat deja că, în acest fel, Google ar putea obţine o cantitate enormă de informaţii de ordin personal despre utilizatori, fără ştirea lor, iar aceştia ar avea prea puţin control asupra modului în care ar fi folosite aceste informaţii.

Nick Pickles, director al Big Brother Watch, un grup britanic dedicat apărării dreptului la intimitate şi a libertăţilor civile, consideră că este imperios necesară o limitare şi reglementare a utilizării acestei tehnologii: ea ar trebui să fie opţională pentru consumatori, iar Google nu ar trebui să o utilizeze pentru a colecta date despre persoane decât cu consimţământul clar exprimat al acestora.

O analiză genetică amănunţită oferă noi detalii despre hominizii ce au marcat istoria omenirii

Strămoşii oamenilor nu au fost singuri pe Terra: acum zeci de mii de ani, pe planeta noastră trăiau neanderthalienii şi alte specii de hominizi înrudite cu a noastră.

Acum, folosind o nouă tehnologie, oamenii de ştiinţă au secvenţializat cu o înaltă precizie genomul unor hominizi apropiaţi nouă, dar despre care nu se ştiu foarte multe lucruri: „omul din Denisova”, care trăia în zona Siberiei.

Genomul denisovan a fost obţinut din cantităţi foarte mici de ADN fărămiţat, ce a fost extras dintr-un os al unui deget ce a fost găsit în peştera Denisova, în munţii Alta, Rusia, în 2008 şi dintr-un dinte descoperit ulterior. Acestea sunt singurele dovezi ale existenţei denisovanilor găsite până acum. De altfel, oamenii de ştiinţă nu şi-au dat seama iniţial că este vorba despre o altă specie, acest lucru fiind descoperit abia cu ocazia analizei genetice.

Ce este cu adevărat surprinzător, spun oamenii de ştiinţă, este faptul că genomul este cel puţin la fel de detaliat ca secvenţa ce se poate genera de pe urma unei probe de salivă obţinute de la cineva aflat astăzi în viaţă.

Analiza genomului şi compararea sa cu cel uman şi cu cel al neanderthalienilor va permite oamenilor de ştiinţă să înţeleagă mai bine atât istoria lui Homo sapiens – cu cine ne-am reprodus, unde şi când – cât şi schimbările genetice care sunt definitorii pentru oamenii din ziua de azi. Conducătorul studiului, Svante Pääbo, afirmă că va dura câteva decenii bune până când biologii vor înţelege sensul tuturor diferenţelor dintre aceste genomuri.

„Multe dintre aceste diferenţe nu au însemnătate, însă cu siguranţă printre ele se găsesc anumite schimbări cruciale esenţiale, ce au făcut posibilă istoria modernă a omului”, a spus Pääbo, directorul departamentului de genetică evoluţionistă din cadrul Institutului Max Planck pentru Antropologie Evoluţionistă din Leipzig, Germania.

Cercetătorii au identificat deja câteva diferenţe genetice între oamenii moderni şi rudele noastre primitive, printre acestea numărându-se gene asociate autismului şi gene care joacă un rol în conectivitatea creierului. Cercetarea arată că ultimul strămoş comun al Homo sapiens şi al denisovanilor a trăit acum 170.000 - 700.000 de ani.

Analiza genetică sugerează că Denisovanii aveau pielea închisă la culoare, părul şaten şi ochii căprui. De asemenea, noul studiu sugerează că neanderthalienii şi denisovanii erau două specii mult mai apropiate din punct de vedere genetic una cu cealaltă decât cu oamenii moderni.

Specialiştii sunt siguri că oamenii moderni au alte rude încă nedescoperite, oasele fosilizate ale acestora ascunzând noi secrete. „Acesta este doar începutul”, afirmă John Hawks, paleoantropolog în cadrul Universităţii Wisconsin.

Multe aspecte din istoria omenirii sunt încă un mister, iar plasarea în timp a anumitor evenimente este încă incertă. Cu toate acestea, până acum oamenii de ştiinţă au identificat următoarele elemente: strămoşii oamenilor au apărut în Africa, migrând de pe acest continent în valuri succesive. Primul „călător” a fost Homo erectus, care a părăsit Africa acum 1-2 milioane de ani. Acesta a fost urmat de strămoşul neanderthalienilor şi al denisovanilor, care a părăsit Africa acum aproximativ 800.000 de ani şi care fie l-a înlocuit pe Homo erectus, fie s-a înmulţit cu descendenţii acestuia.

Cel de-al treilea val de „emigranţi” a fost format din Homo sapiens, care au părăsit Africa acum 100.000 de ani şi care s-au reprodus, uneori, cu oamenii de Neanderthal şi cu Denisovanii pe care i-au întâlnit. Rezultatul? Toţi oamenii care trăiesc astăzi pe Terra.

Noul genom permite oamenilor de ştiinţă să calculeze cât la sută din genomul nostru datorăm rudelor noastre dispărute. Se estimează că 3%-5% din ADN-ul oamenilor originari din Papua Noua Guineea, Australia, Insulele Filipine şi din celalte insule din regiune este moştenit de la „omul din Denisova”. Cercetătorii au declarat că în cazul ADN-ului oamenilor din Eurasia nu au reuşit să identifice vreo contribuţie semnificativă a Denisovanilor.

De asemenea, noua tehnică de secvenţializare a genomului a permis cercetătorilor să calculeze cu mai multă precizie cât la sută din ADN-ul omului modern îşi are originile în neanderthalieni. Spre surpriza oamenilor de ştiinţă, amerindienii şi popoarele din Asia de Sud-Est prezintă o proporţie mai mare de ADN de neanderthalieni decât persoanele care îşi au strămoşii în Europa, continentul pe care au trăit neanderthalienii. „Este foarte, foarte interesant”, a comentat David Reich, genetician la Şcoala Medicală Harvard şi totodată coautor al studiului.

Cercetătorii nu ştiu care este cauza, însă au mai multe ipoteze pentru a explica această descoperire. Poate că neanderthalienii s-au reprodus cu oamenii moderni în mai multe locuri şi în perioade diferite, ceea ce ar contrazice teoriile actuale, conform cărora amestecul de ADN s-a petrecut doar în perioada în care oamenii moderni au părăsit Africa şi s-au întâlnit cu neanderthalienii în Orientul Mijlociu. O altă ipoteză ar fi că sosirea oamenilor moderni în Europa a «diluat» ADN-ul neanderthalian al oamenilor care trăiau pe acest continent.

Acum, cercetătorii doresc să folosească noua tehnică de secvenţializare a ADN-ului şi pe alte f osile. Primul efort ştiinţific pe care Svante Pääbo şi echipa sa îl plănuiesc îl reprezintă secvenţializarea genomului neanderthalian, care astăzi există doar într-o formă preliminară. Specialiştii afirmă că proiectul urmează să fie finalizat în aproximativ un an.

Aceasta este priveliştea ce poate fi admirată de pe o rocă aflată imediat deasupra peşterii Denisova, locul din munţii Altai unde au fost identificate singurele fosile ale „omului din Denisova”

A fost descoperit un motiv surprinzător pentru care oamenii beau prea mult alcool

Un nou studiu efectuat în Marea Britanie pe băutorii de bere a arătat că o iluzie optică, provocată de forma paharului, ar putea provoca o accelerare semnificativă a vitezei cu care bem băuturi alcoolice.

În Marea Britanie, consumul exagerat de băuturi alcoolice este o problemă în creştere, mai ales în rândul tinerilor, explică Angela Attwood, psiholog la Universitatea Bristol. Din cauza activităţii infracţionale asociate consumului exagerat de alcool, din ce în ce mai mulţi oameni refuză să meargă noaptea în centrele oraşelor. De asemenea, consumul în exces al băuturilor alcoolice reprezintă o problemă de sănătate publică, Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimând că alcoolul provoacă 2,5 milioane de decese anual.

Profesorul Attwood doreşte să tempereze consumul exagerat de alcool cu ajutorul educaţiei. „Oamenii nu-şi dau seama cât de mult şi cât de repede beau”, explică psihologul. Cercetătoarea a bănuit că unul dintre motivele ce stau la baza acestei probleme este forma paharului din care sunt consumate băuturile alcoolice, care pot influenţa percepţia pe care oamenii o au asupra cantităţii de alcool consumat.

Pentru a testa această ipoteză, echipa de cercetători coordonată de Attwood a efectuat un experiment cu ajutorul a 160 de voluntari, împărţiţi în 8 grupuri. Cercetătorii au cerut participanţilor din cele 8 grupuri să bea fie 177 de mililitri, fie 354 de mililitri de bere sau de limonadă dintr-un pahar care era fie drept, fie curbat. În timp ce consumau respectivele băuturi, participanţii se uitau la un documentar despre natură şi efectuau un test ce avea rolul de a ascunde adevăratul scop al studiului.

Studiind înregistrările video, cercetătorii au descoperit că un grup de voluntari consumau mult mai repede băuturile în comparaţie cu celelalte grupuri: cei care foloseau pahare curbate. Cercetarea arată că persoanele care consumau 354 de mililitri de bere dintr-un pahar drept aveau nevoie, în medie, de 13 minute pentru a bea lichidul. În schimb, cei ce consumau aceeaşi cantitate de bere dintr-un pahar curbat aveau nevoie de doar 8 minute.

Într-un alt experiment, participanţilor li s-a cerut să evalueze ce cantitate de lichid se găseşte în diferite pahare. Acest test a arătat că oamenii evaluau greşit cantitatea de lichid din paharele curbate, prezentând mult mai multe erori în estimările lor în comparaţie cu estimările ce se refereau la cantitatea de lichid dintr-un pahar drept.

În urma studiului, Attwood a ajuns la concluzia că băutorii de bere îşi estimează viteza cu care beau în funcţie de viteza cu care ajung la jumătatea paharului. Deoarece paharele curbate fac mai dificilă această evaluare, aceştia ajung să bea mai repede decât şi-ar fi dorit. De aceea, psihologul recomandă folosirea paharelor pe care se găseşte un semn ce marchează jumătatea cantităţii conţinute. „Nu putem să le spunem oamenilor să nu bea, însă le putem oferi ceva mai mult control”, afirmă Attwood.

Un act de curaj facut de o adolescenta de 17 ani a impresionat internetul si a transformat clipul postat de aceasta pe YouTube in viral. Tanara isi povesteste viata, incercarea de sinucidere si drumul spre fericire.

Clipul a fost vizionat de peste jumatate de milion de oameni din ianuarie pana acum, a strans 7.000 de like-uri si sute de comentarii. Mai multi dintre cei care au lasat un mesaj spun ca se gandeau sa-si ia viata, iar initiativa lui Hannah le-a salvat viata.

"Buna tuturor. Ma numesc Hannah. Am 17 ani. Am fost diagnosticata cu depresie. Recent, am vrut ca totul sa se termine. Am vrut sa renunt. Ma saturasem sa fiu abuzata si jignita, tot timpul, in fiecare zi. Asa ca, am incercat sa ma sinucid. Insa in curand am aflat ca acesta nu este raspunsul. Dupa spitalizari repetate si schimbari de tratament, incep sa simt ca traiesc din nou. Va rog sa distribuiti acest video in speranta ca cineva ca mine il va vedea si va simti ca sunt mai putin singuri", a spus tanara. 

"Buna!

Ce faci?

Ma numesc Hannah

si vreau sa-ti spun o poveste.

(Este despre mine =P)

Eram mica.

Imi doream cu disperare sa ma integrez.

Insa eram prea ciudata.

Iar oamenii nu voiau sa se imprieteneasca cu mine pentru ca...

eram abuzata. :(

Nimeni nu vrea sa duca acasa un prieten care...

are corpul plin de vanatai. :(

Nu am avut niciodata un “cel mai bun prieten”

sau pe cineva la care sa alerg.

Asa ca am stat singura.

Am fost diagnosticata cu depresie.

Iar lucrurile au inceput sa mearga din ce in ce mai prost.

Am rupt legatura cu familia.

M-am simtit...

urata

lipsita de valoare

dezgustatoare

neajutorata

si uitata.

Asa ca, acum cateva saptamani...

am incercat sa ma sinucid.

Am fost dusa la spital

si am petrecut 11 zile intr-un salon de psihiatrie.

Si in sfarsit...

am putut sa vorbesc liber despre trecutul meu.

Din momentul in care m-am destainuit...

M-am simtit mai bine!

Mi-am facut prieteni :) :) :) :)

Si in curand am realizat...

ca nu sunt singura.

Daca te gandesti la sinucidere...

gandeste-te din nou.

Sunt si alti oameni

care se simt la fel.

Nu vreau sa mori :(

Sinuciderea nu este o gluma.

Impreuna...

putem sa curatam lumea de boli mintale

si oameni dezgustatori si oribili.

Insa daca mori...

ei castiga.

Ia-ti viata in propriile maini.

Nu lasa depresia sau anxietatea sau tulburarea bipolara sau orice...

sa te opreasca sa fii tu.

Suntem in viata acum pentru un motiv.

Dupa ce ai ajuns jos, nu poti decat sa urci.

Aminteste-ti

Sinuciderea este o solutie permanenta la o problema temporara.

Sfarsit :)"