Pentru prima dată în istorie, NASA a descoperit planete care îndeplinesc toate condiţiile necesare vieţii!

Telescopul folosit de NASA pentru a „vâna” planete a dus la descoperirea a două corpuri cereşti ce par a fi locuri ideale pentru forme de viaţă. Cele două planete au dimensiunile ideale şi se găsesc la distanţa potrivită de steaua lor.

William Borucki, cercetătorul care gestionează telescopul Kepler, a anunţat că aceste două planete sunt cele mai bune candidate identificate până acum în cursa descoperirii unor planete care găzduiesc forme de viaţă.

Descoperirile au fost publicate în jurnalul Science. Experţii anunţă că aceste două planete reprezintă o bornă importantă în cursa pentru identificarea vieţii extraterestre.

În trecut, atunci când astronomii identificau exoplanete — planete aflate în afara sistemului nostru solar — acestea nu îndeplineau toate criteriile necesare pentru a găzdui forme de viaţă. Multe planete nu se găsesc în zona locuibilă — la o distanţă potrivită de steaua lor astfel încât să nu fie nici prea cald, nici prea rece, ci ideal pentru existenţa apei în formă lichidă. Până acum, toate planetele identificate în zonele locuibile erau prea mari. Cel mai probabil, aceste planete erau uriaşe bile de gaz, precum Neptun, nefiind potrivite pentru a găzdui forme de viaţă.

În schimb, planetele de dimensiunile Terrei descoperite până acum erau aflate la distanţe nepotrivite de stelele lor.

Cele două planete identificate acum de cercetători, Kepler-62-e şi Kepler-62-f, îndeplinesc toate condiţiile necesare găzduirii vieţii. Cele două planete sunt gemene — orbitează aceeaşi stea şi se găsesc una lângă cealaltă, la o distanţă mai mică decât cea dintre Pâmânt şi Marte.

Planetele sunt ceva mai late decât Terra, dar nu sunt prea mari. Kepler-62-e este o planetă caldă, Hawaiană, iar Kepler-62-f este răcoroasă, precum Alaska, a explicat Borucki.

Cercetătorul David Charbonneau de la Universitatea Harvard, coautor al acestui studiu, afirmă că „este prima planetă la care chiar mă gândesc «hm, chiar e posibil ca Kepler-62-f să găzduiască forme de viaţă”. Cercetătorul a adăugat că „am depăşit o barieră importantă. Chiar aşa, de ce să nu aibă forme de viaţă?”.

Planetele se află la 1.200 de ani-lumină de Terra. Steaua pe care o orbitează datează de acum 7 miliarde de ani, fiind cu 2,5 ani mai „bătrână” decât Soarele nostru.

„Dacă se găsesc forme de viaţă pe aceste planete, probabil că sunt foarte avansate”, a comentat Borucki.

Cercetătorii au identificat originea bârfei şi beneficiile pe care aceasta le-a adus omenirii

Bârfa chiar ne face să ne schimbăm părerile despre cei din jur. Bârfa negativă, spun specialiştii modifică modul în care sistemul nostru vizual răspunde ca urmare a perceperii chipurilor celor din jur.

Descoperirile sugerează că, la oameni, creierul este programat în aşa fel încât să răspundă la bârfă. Acest lucru susţine o teorie anterioară potrivit căreia bârfa i-a ajutat pe oamenii primitivi să prospere. 

„Bârfa ne ajută să prezicem cine ne este prieten şi cine nu”, e explicat autorul studiului, profesorul Feldman Barrett de la Universitatea Northeastern. 

Barrett face parte dintr-o echipă care studiază modul în care bârfa afectează nu numai ceea ce ştim despre un necunoscut, ci şi ceea ce simţim în legătură cu el. Până acum, oamenii de ştiinţă au arătat că obţinerea informaţiilor „la mâna a doua” poate avea un efect puternic. 

În ultima sa cercetare, Barrett a vrut să găsească răspunsul la o altă întrebare: „Odată ce zvonurile ne-au determinat să îl vedem pe un individ într-un anumit fel, este posibil ca noi chiar să îl vedem diferit?”. Întrebarea poate părea ciudată, însă ea are sens atunci când luăm în considerare faptul că, la oameni, creierul are mult mai multe conexiuni între regiunile care procesează informaţiile vizuale şi zonele implicate în producerea emoţiilor de bază. 

În studiu, echipa coordonată de Barrett a pus un grup de voluntari să analizeze poze ce conţineau atât chipurile unor oameni, cât şi câte o bârfă despre aceştia, precum: „a aruncat cu un scaun într-un coleg de clasă”(bârfă negativă)  sau  „a ajutat o femeie în vârstă să traverseze strada” (bârfă pozitivă). 

Apoi, cercetătorii au urmărit modul în care creierele voluntarilor răspund la tipuri diferite de informaţii. Pentru a realiza acest experiment, subiecţii au urmărit cu un ochi o imagine şi cu celălalt o alta (de exemplu un ochiul drept un chim, în timp ce ochiul stâng vedea o casă). Aceste imagini diferite au creat ceea ce se numeşte rivalitate binoculară. Mai exact, creierul uman percepe imaginile pe rând. Aşadar, în mod inconştient, tinde să se concentreze asupra celei pe care o consideră mai importantă.

În studiu, oamenii de ştiinţă au constatat că voluntarii se concentrau mai mult pe imaginile care prezentau chipuri asociate cu bârfa de tip negativ. „Bârfa nu influenţează doar opinia pe care o avem despre oameni, ci şi modul în care îi percepem vizual”, a explicat Barrett. 

Descoperirea sugerează că suntem „programaţi” să fim mai atenţi la persoanele despre care ni s-a spus că sunt periculoase, neplăcute sau mincinoase. Iar această teorie este susţinută şi de alţi oameni de ştiinţă care explică faptul că din punct de vedere evolutiv, ipoteza are sens. 

„Am fost încântat să văd lucrarea. De mulţi ani, oamenii ca mine tot spun că interesul nostru intens pentru bârfă nu este chiar un defect de caracter. Face parte din cine suntem. Este aproape un eveniment biologic care există din motive evolutive bune”, a declarat Frank McAndrew, profesor de psihologie la Knox College, Galesburg.

Încă de pe vremea în care oamenii primitivi trăiau în grupuri mici, indivizii aveau nevoie să ştie cine le poate deveni partener şi cine le este duşman. Aflarea acestor informaţii direct din propria experienţă putea fi un proces lent şi periculos. Aşadar, soluţia ideală era bârfa. Tocmai de aceea creierul uman este programat să acorde o atenţie deosebită bârfei negative. „Dacă cineva reprezintă competiţia, atunci vrei să creeze bârfe negative la adresa lui pentru a-l depăşi”. 

De ce poate duce o dietă bogată în sare la creşterea riscului de a face cancer? Cercetătorii au descoperit răspunsul

Mai multe studii epidemiologice au arătat că o dietă cu un conţinut bogat de sare este asociată unui risc sporit de a suferi de cancer gastric. Acum, Timothy L. Cover şi alţi cercetători de la Universitatea Vanderbilt au demonstrat că o dietă bogată în sare, combinată cu o infecţie cu bacteria Helicobacter pylori (care provoacă apariţia ulcerului), creşte în mod considerabil riscul de a suferi de cancer.

Cercetarea a fost publicată în jurnalul ştiinţific Infection and Immunity.

În acest studiu, cercetătorii au infectat mai mulţi gerbili de Mongolia (Meriones unguiculatus) cu bacteria Helicobacter pylori. Un grup de rozătoare a avut parte de o dietă obişnuită, iar celălalt grup a avut parte de o dietă bogată în sare. La finalul experimentului, cercetătorii au analizat ţesutul din stomacul rozătoarelor. Cercetătorii au descoperit că toate exemplarele din grupul cu dieta bogată în sare dezvoltaseră cancer la stomac, pe când doar 58% dintre rozătoarele din grupul cu o dietă normală dezvoltaseră această afecţiune.

Cercetătorii au descoperit că apariţia cancerului gastric necesită prezenţa unei oncoproteine bacteriene cunoscute sub numele de CagA, ce este produsă de H. pylori. Oamenii de ştiinţă au descoperit că animalele care erau hrănite cu o dietă bogată în sare şi care erau infectate cu o bacterie H. pylori mutant, care nu putea produce CagA, nu dezvoltau cancer la stomac. Cover şi ceilalţi cercetători au arătat într-o cercetare mai veche că atunci când bacteria H. pylori se găseşte într-un mediu bogat în sare, producţia de CagA este stimulată. „Din acest motiv am efectuat acest studiu”, a explicat Cover.

Oamenii de ştiinţă subliniază că niciun studiu nu a analizat până acum relaţia dintre o dietă bogată în sare şi infecţia cu H. pylori care produce CagA, însă afirmă că „în mai multe zone din lume în care se înregistrează multe cazuri de cancer gastric se observă numeroase tulpine cagA+ şi totodată o proporţie mare a populaţiei consumă o dietă bogată în sare”.

De asemenea, cercetătorii au detectat un nivel mult mai mare al inflamaţiei în cazul rozătoarelor care consumau o dietă bogată în sare decât în cazul celor ce aveau o dietă obişnuită, o descoperire relevantă pentru multe tipuri de cancer. De asemenea, cercetătorii au descoperit un nivel ridicat al transcripiţiei de citokine inflamatorii, precum interleukin 1-beta, în cazul unei diete bogate în zahăr, sugerând că „aceşti factori ar putea contribui la o creştere a nivelului inflamaţiei şi la un risc sporit asociat dietei bogate în sare”, a comentat Cover.

Cel puţin 50% din oameni sunt infectaţi cu H. pylori, iar în 90% din cazuri infecţia nu duce la apariţia vreunui simptom.

Cascadorie incredibilă: omul care zboară printr-o crăpătură din stâncă

Este o pasăre! Este un avion! De fapt....este un om care practică sportul wingsuit şi care a zburat printr-o deschizătură dintr-o stâncă.

Norvegianul Alexander Polli, practicant renumit al acestui sport, s-a lansat dintr-un elicopter purtând un "wingsuit" (costum confecţionat special pentru astfel e activităţi) şi a zburat prin deschizătura unei stânci. 

Polli a atins o viteză de 250 de km/h, iar crăpătura prin care a trecut se afla într-o stâncă din aşa-numita Peştera lui Batman, localizată Munţii Roca Foradada, din Spania.

Cercetătorii au descoperit motivele pentru care femeile îi aleg pe unii bărbaţi drept parteneri

Un nou studiu efectuat de o echipă de cercetători americani arată că femeile aflate la momentul de maximă fertilitate preferă mirosul bărbaţilor care „mustesc” a testosteron.

Alte cercetări au arătat că ovulaţia influenţează preferinţele sexuale ale femeilor. De exemplu, femeile aflate în faza fertilă a ciclului menstrual preferă trăsăturile mai masculine, precum o voce groasă sau o faţă bărbătească, caracteristici asociate hormonului testosteron. Alte studii sugerează că femeile fertile sunt atrase de bărbaţii cu un nivel mare al hormonului de stres cortizol, care ar putea juca un rol în sistemele imunitare puternice.

În această nouă cercetare, oamenii de ştiinţă au testat modul în care se modifică preferinţele sexuale olfactive ale femeilor în funcţie de nivelul de testosteron şi de cortizol al bărbaţilor. În acest scop, cercetătorii le-au dat bărbaţilor participanţi la studiu câte un tricou pe care aceştia trebuiau să-l poarte timp de două nopţi consecutive, timp în care le-a fost interzis să folosească săpunuri parfumate sau detergenţi, să consume băuturi alcoolice sau să fumeze şi să mănânce usturoi, ceapă, ardei iuţi, brânzeturi şi alte alimente puternic mirositoare.

Ulterior, femeile participante la studiu au mirosit tricourile bărbaţilor şi au acordat câte o notă de la 1 la 10 pentru nivelul de plăcere, de atracţie şi de intensitate al mirosurilor. De asemenea, femeile au completat un chestionar referitor la ciclul lor menstrual şi în care menţionau dacă foloseau contraceptive hormonale.

Cercetătorii au colectat mostre de salivă de la bărbaţi pentru a măsura nivelul de testosteron şi de cortizol.

Rezultatele studiului au arătat că femeile care se aflau în etapa cea mai fertilă a ciclului menstrual preferau mirosul bărbaţilor cu un nivel mare de testosteron, clasificând tricourile „bărbăteşti” drept cele mai plăcute şi mai atrăgătoare. În schimb, femeile nu arătau vreo preferinţă pentru mirosul bărbaţilor cu un nivel ridicat al cortizolului. Dacă nivelul de fertilitate al femeilor nu era luat în calcul, niciunul dintre cei doi hormoni nu influenţa nivelul de atracţie al bărbaţilor conform clasificărilor femeilor.

Legătura descoperită între testosteron şi nivelul de atractivitate al mirosului contrastează cu rezultatele unui studiu mai vechi. Acel studiu folosise un număr mai mic de voluntari (19 bărbaţi, faţă de 46 de bărbaţi, câţi au participat la acest studiu), ceea ce ar putea afecta importanţa rezultatelor. Cu toate acestea, în cercetarea mai veche nivelul testosteronului fusese măsurat de trei ori ori într-o zi, fiind astfel mai sensibilă la fluctuaţiile de nivel ale acestui hormon.

„Această zonă de cercetare este una controversată. Studiile se contrazic de multe ori”, a comentat psihologul Wendy Wood de la University of Southern California, specialist ce nu a participat la acest studiu. „Doar câteva studii au arătat că ciclul menstrual al femeilor influenţează preferinţele lor sexuale, iar multe altele nu au identificat vreun efect asupra preferinţelor”, a subliniat Wood.

Substanţa chimică androstenol contribuie la aroma moscată a transpiraţiei. Bărbaţii produc această substanţă chimică în cantităţi mult mai mari decât femeile, iar nivelul de testosteron ar putea prezenta o legătură cu producerea acestor molecule, sugerează cercetătorii. Dacă acest lucru este adevărat, femeile participante la studiu ar putea reacţiona la aceste indicii subtile. Cu toate acestea, este în continuare neclar dacă aceste substanţe chimice reprezintă un semnal al calităţilor masculine sau pur şi simplu sunt un efect secundar al acestora.

Fotografia zilei - Privind spre cer

Un nor de cenuşă se ridică deasupra vulcanului Puyehue, aproape de Osorno, în sudul statului Chile, 870 km sud de Santiago, la 5 iunie 2011. Vulcanul Puyehue a erupt pentru prima dată după o jumătate de secol pe 4 iunie 2011, determinând evacuarea a 3.500 de oameni. ( Claudio Santana / AFP )

Adeseori, bolta cerească ne oferă spectacole grandioase, fie ca este vorba despre norii ameninţători ce prevestesc iminenţa unei furtuni, de un curcubeu multicolor, imediat dupa o ploaie de vară, de minunata feerie a aurorelor boreale sau australe, de fulgere brăzdând cerul sau de spectacolul oferit de erupţia unui vulcan. Ţine numai de noi sa găsim răgazul de a uita pentru o clipă de tumultuul vieţii cotidiene şi de a ridica privirea spre cer. -- Marius Smădu

Cum să îţi tai pofta de a fuma în doar 15 minute?

Oamenii de ştiinţă de la Medical University of South Carolina au folosit stimularea magnetică a neuronilor din creierele unor fumători pentru a tăia temporar dorinţa de a fuma.

Procedura poartă numele de simulare magnetică transcraniană şi este deja utilizată în tratarea depresiei şi prescrisă ca tratament pentru adulţii care suferă de ADND, sau pentru cei care nu se pot opri din spus minciuni.

În experiment, 16 fumători au urmat fie o şedinţă de 15 minute de simulare magnetică transcraniană cu frecvenţă înaltă (în care nişte bobine aşezate pe fruntea subiectului trimit pulsuri magnetice în cortexul prefrontal), fie 15 minute în care li se administra un tratament placebo. Toţi participanţii au fost rugaţi să nu fumeze cu 2 ore înainte de experiment. 

Chiar dacă stimularea magnetică nu este dureroasă, ea necesită anesteziere. 

Înainte de tratament, cercetătorii le-au arătat fumătorilor atât imagini neutre (peisaje montane), cât şi imagini care ar fi trebuit să îi facă să tânjească după nicotină (precum cele ce surprindeau oameni care îşi aprindeau o ţigară). Apoi, subiecţii au fost pusi să mărturisească ce părere aveau despre afirmaţii precum „Aş face orice pentru o ţigară acum” sau „Voi fuma cât de curând voi putea”. 

După stimularea magnetică, participanţii au văzut imagini similare şi au fost rugaţi să declare iar cât de poftă le este de fumat. 

Astfel, s-a constatat că participanţii care primit tratamentul adevărat, cel prin simulare magnetică transcraniană, au prezentat o dorinţă mult mai slabă de a fuma la finalul experimentului, comparativ cu subiecţii care au urmat tratament placebo. 

De fapt, este posibil ca nivelul de reducere a dorinţei de a fuma să fi fost corelată cu gradul de dependenţă a fumătorului. Cu alte cuvinte, cei care fumau cel mai mult au experimentat cea mai mare diminuare a dorinţei de a fuma, după stimularea magnetică. 

Autorii studiului au declarat că oamenii care vor dori să se lase de fumat vor avea nevoie de mai multe şedinţe de simulare magnetică transcraniană pe zi, pentru a-şi putea reduce semnificativ dorinţa de a fuma. 

Faţa întunecată a nanotehnologiei: nanoparticulele din produse de uz comun pot duce la îmbătrânire accelerată şi diabet

Nanoparticule de aur pur sunt prezente în produse utilizate azi pe scară tot mai largă, precum preparate cosmetice, substanţe de contrast pentru investigaţii medicale tip RMN, celule solare şi altele. Un studiu recent arată însă că aceste nanoparticule, anterior considerate inofensive, pot avea efecte nefaste asupra organismului.

Acumularea acestor nanoparticule în corp poate avea o serie de consecinţe negative: inhibarea depozitării grăsimilor în ţesuturi,  accelerarea îmbătrânirii, întârzierea vindecărui rănilor şi chiar favorizarea instalării diabetului.

Studiul a fost condus de Tatsiana Mironava, profesor la Departamentul de Inginerie Chimică şi Moleculară al Universităţii Stony Brook, iar rezultatele au fost publicate în junalul Nanotoxicology.

Cercetătorii au testat impactul nanoparticulelor de aur, în condiţii de laborator, asupra mai multor tipuri de celule, inclusiv celule adipoase (din ţesutul gras) pentru a afla dacă funcţiile celulare de bază sunt afectate de expunerea la doze foarte mici de nanoparticule.

Ţesutul adipos subcutanat acţionează ca un izolator termic şi serveşte la depozitarea rezervelor de nutrienţi. Ţesut gras se găseşte şi în jurul organelor având  rol protector şi se întâlneşte, de asemenea, în măduva osoasă şi în ţesutul mamar.

Cercetătorii au descoperit că celulele stromale umane derivate din ţesut adipos - un tip de celule stem adulte - sunt vulnerabile la acţiunea nanoparticulelor de aur; acestea pătrund în celule aproape instantaneu şi se acumulează, neexistând nicio cale evidentă de eliminare a lor. 

Prezenţa nanoparticulelor tulbură numeroase funcţii celulare, precum mişcarea, diviziunea celulară şi contracţia colagenului - procese esenţiale în vindecarea rănilor.

Cea mai îngrijorătoare descoperire este cea care arată că particulele interferează cu controlul genetic şi exprimarea ARN şi inhibă capacitatea celulelor de a se diferenţia în celule adipoase (adipocite) mature.

„Efectele determinate de nanoparticulele de aur pot duce la schimbări sistemice în corp”, spune prof. Mironava. ”Deoarece nanoparticulele de aur pur erau considerate inerte şi inofensive, s-a presupus că utilizarea lor este sigură. Însă au început să apară dovezi că lucrurile nu stau aşa.”

Studiul este, de asemenea, primul care demonstrează impactul nanoparticulelor asupr celulelor stem adulte, celulele pe care organismul le foloseşte pentru regenerarea continuă a organelor.

Rezultatele arată că celulele stromale derivate din ţesut gras, care sunt implicate în regenerarea a numeroase organe - piele, nervi, oase, păr şi altele - nu mai răspund la stimulii corespunzători şi îşi pierd capacitatea de a se diferenţia atuhci când sunt expuse la nanoparticule. 

Prezenţa nanoparticulelor de aur reduce, de asemenea, nivelul de adiponectină, o proteină implicată în reglarea nivelului de glucoză şi descompunerea acizilor graşi, procese implicate în reglarea metabolismului.

Rezutatele studiului arată că o alegere atentă a dimensiunilor şi concentraţiei particulelor, ca şi a duratei tratamentului, sunt de importanţă fundamentală pentru siguranţa pacienţilor. Vestea bună comunicată de cercetători este c, odată nanoparticulele îndepărtate, funcţiile celulare revin, în cele din umră, la normal.

„Nanotehnologia este în continuare unul dintre domeniile de vârf ale cercetării ştiinţifice şi a deschis  căi noi în ingineria materialelor şi în energetică”, spune unul dintre autorii studiului, Miriam Rafailovich, cercetător principal în cadrul Centrului de Studii Avansate în domeniul Energiei, de la Universitatea Stony Brook. ”Dar progresul vine însoţit şi de responsabilitate socială şi de obligaţia de a ne asigura că aceste noi tehnologii sunt sustenabile. Rezultate noastre sunt foarte relevante pentru atingerea acestui scop.”

Ce se întâmpă cu corpul tău atunci când fumezi narghilea?

Fumatul la narghilea este un obicei tot mai popular în rândul tinerilor, însă multe persoane cred în mod eronat că acest tip de fumat este mai puţin nociv pentru sănătate decât ţigările tradiţionale.

Cercetătorii de la UC San Francisco au efectuat un nou studiu în cadrul căruia au măsurat nivelul mai multor substanţe chimice în sângele şi în urina fumătorilor de narghilea. Oamenii de ştiinţă au descoperit că fumul de narghilea conţine alte toxine decât cel de ţigară, însă acestea sunt la rândul lor nocive. Rezultatele cercetării au fost publicate în jurnalul Cancer Epidemiology, Biomarkers & Prevention.

Peyton Jacob III şi Neal Benowitz, doi cercetători de la UCSF, afirmă că fumatul la narghilea expune fumătorii la un nivel mai mare de monoxid de carbon – lucru periculos pentru persoanele ce suferă de probleme de inimă şi respiratorii – şi la un nivel mai mare de benzen, substanţă asociată riscului de a suferi de leucemie.

„Oamenii vor să ştie dacă fumatul la narghilea este un risc mai mic pentru sănătate decât fumatul ţigărilor în cazul în care ar renunţa la un viciu pentru altul. Am descoperit că fumatul la narghilea nu este o alternativă sigură la fumatul ţigărilor, şi nici nu reprezintă o strategie eficientă de reducere a riscului”, a comentat Jacob.

„Dacă fumezi zilnic narghilea, e probabil să ai un risc mai mare de a suferi de cancer decât nefumătorii”, spune Benowitz.

Studiul efectuat de specialiştii UCSF a inclus opt bărbaţi şi cinci femei, toţi participanţii fumând în trecut atât ţigări, cât şi la narghilea. Cei doi cercetători au cerut voluntarilor să fumeze într-o zi de trei ori la narghilea sau 11 ţigări.

Cercetătorii au descoperit în urina voluntarilor că persoanele care au fumat narghilea aveau un nivel de două ori mai mare al benzenului în comparaţie cu fumătorii de ţigări. Benzenul este asociat unui risc sporit de a suferi de leucemie.

De asemenea, nivelul monoxidului de carbon era de 2,5 ori mai mare în cazul celor ce au fumat narghilea decât în cazul fumătorilor de ţigări.

„Pe lângă substanţele toxice din tutun şi cărbune, căldura provoacă reacţii chimice în amestecul din narghilea, iar aceste reacţii produc compuşi organici volatili toxici şi hidrocarburi policiclice aromatice (PAH). Unele PAH sunt extrem de cancerigene şi pot duce la apariţia cancerului la plămâni”, explică Jacob.

În schimb, cei ce fumau narghilea consumau mai puţină nicotină, substanţa din tutun care dă dependenţă.

Câteva dintre toxinele inhalate atunci când fumăm la narghilea

---

TOXINA	POTENŢIALELE EFECTE
Acrilamidă (COV)	Vătămarea sistemului nervos
Acroleină (COV)	Iritant al nasului, ochilor şi gâtului
Benzen (COV)	Cancer, spre exemplu leucemie
Monoxid de carbon	Oboseală, dureri în piept, ameţeli, reducerea cantităţii de oxigen inhalate
Naftalină (PAH)	Afectează celulele roşii

COV = Compuşi organici volatici
PAH = Hidrocarburi poliaromatice

Dieta care ne omoară de tineri

Un studiu amplu, la care au participat peste 5.000 de funcţionari britanici, confirmă faptul că aşa-numita dietă de tip occidental, bogată în dulciuri, prăjeli şi carne roşie, făină albă şi produse lactate grase este extrem de dăunătoare sănătăţii: ne predispune la o gamă întreagă de boli grave, invalidante, şi ne poate băga în mormânt de timpuriu.

Studiul a fost realizat de o echipă condusă de dr.  Tasnime Akbaraly, de la Institutul Naţional de Sănătate şi Cercetări Medicale din Franţa, iar rezultatele au fost publicate în American Journal of Medicine.

Impactul alimentaţiei asupra anumitor boli asociate cu înaintarea în vârstă a fost mult cercetat,  dar puţine studii au adoptat o abordare „holistică”, pentru a observa corelaţiile dintre modul de alimentaţie şi starea generală de sănătate la vârste mai înaintate.

Autorii acestui nou studiu au dorit să afle în ce măsură obiceiurile alimentare şi respectarea recomandărilor oficiale în materie de alimentaţie (manifestată prin aşa-numitul Alternative Healthy Eating Index - AHEI), evaluate la vârsta mijlocie, sunt asociate cu degradarea fizică a organismului 16 ani mai tîrziu.

AHEI este un indice al calităţii alimentaţiei, creat iniţial pentru a oferi linii directoare în privinţa dietei, în scopul de a preveni maladii cornice precum bolile cardiace şi diabetul.

Cercetătorii au analizat datele extrase dintr-un studiu amplu, British Whitehall II, şi au constat că respectarea AHEI dublează şansele oamenilor de a scăpa de sindromul metabolic, un ansamblu de afecţiuni care măreşte incidenţa bolilor de inimă şi mortalitatea.

Studiul a urmărit, în perioada 1985-2009, 3.775 bărbaţi şi 1.575 femei, care aveau la începutul studiului vârsta medie de 51 ani. Specialiştii au utilizat o combinaţie de date - provenite de la spitale, din controalele medicale efectuate odată la 5 ani şi din registrele de evidenţă a populaţiei - pentru a afla numărul de decese şi de cazuri de boli cronice în rândul participanţilor.

Iată câteva dintre rezultatele cercetării:

de-a lungul perioadei de studiu, doar 4% dintre participanţi au ajuns la ceea ce se numeşte „îmbătrânirea ideală” -  lipsită de boli cronice şi la care persoanele continuă să aibă rezultate bune la testele fizice, de sănătate mentală şi de abilităţi cognitive.

Aproximativ 12% dintre participanţi au suferit un eveniment cardiovascular non-fatal, precum un accident vascular cerebral sau un atac de inimă, iar aproape 3% au murit din cauza unei boli cardiovasculare.

Circa trei sferturi dintre participanţi au fost incluşi în categoria celor care „îmbătrâneau normal”

Cercetătorii afirmă că acei participanţi care nu respectau parametrii AHEI aveau un risc crescut de deces, atât din cauze cardiovasculare, cât şi din alte cauze.

Cei care aveau o alimentaţie de tip occidental, cu cantităţi mari de mâncăruri prăjite, dulciuri, mezeluri şi carne roşie, produse din cereale rafinate (precum făina albă) şi lactate cu conţinut mare de grăsimi (unt, smântână) şi-au micşorat şansele de îmbătrânire ideală.

„Am arătat că respectarea recomandărilor nutriţionale specifice, precum cele din AHEI, poate fi utilă pentru reducerea riscului de a îmbătrâni în mod nesănătos, iar evitarea dietei de tip occidental poate îmbunătăţi posibilităţile de a atinge o vârstă înaintată fără a suferi de boli cronice”, a afirmat dr. Akbaraly.

Tinereţe fără bătrâneţe: şase alimente care te menţin tânăr

Există îmbătrânire biologică şi îmbătrânire cronologică. Cu aceasta din urmă nu ne putem lupta, însă când vine vorba de îmbătrânirea biologică există unele strategii prin care o putem încetini.

Dieta este unul dintre principalii factori care pot opri timpul în loc. Efectele regimului alimentar se observă atât la nivel fizic, cât şi la nivel psihic. Totuşi, nici cele mai bune diete din lume nu pot repara daunele produse de un stil de viaţă nesănătos şi de obiceiurile şi alegerile greşite. 

Aşadar, înainte de a vă schimba regimul alimentar este indicat să renunţaţi la aceste obiceiuri nesănătoase:

Nu fumaţi!

Fumatul accelerează îngrijorător ritmul îmbătrânirii. Studiile susţin că fumat afectează structura de bază a celulelor pielii iar acest lucru face ca pielea să pară palidă şi tare. 

Odihniţi-vă!

Pe lângă faptul că lipsa somnului chiar ne scurtează viaţa, oboseala ne poate face să părem mai în vârstă. Experţii ne sugerează să dormim cel puţin 7-8 ore pe zi.

Evitaţi expunerea de lungă durată la soare

Expunerea moderată la soare este benefică pentru noi deoarece ne asigură producţia zilnică de vitamina D. Această vitamină susţine muşchii şi oasele şi ne ajută la o bună dezvoltare psihică. 

Totuşi, expunerea de lungă durată la soare poate determina apariţia melanomului, un tip de cancer de piele letal. Mai mult, lumina ultravioletă poate modifica permanent structura ADN a celulelor pielii, afectând totodată şi colagenul care susţine celulele pielii. 

Regimul alimentar împotriva îmbătrânirii

Fructele şi legumele

Dintre toate cercetările realizat asupra alimentelor, cele care au în prim-plan consumul de fructe şi legume sunt cele mai promiţătoare. Unele studii sugerează chiar că efectul consumului de fructe ş legume poate fi vizibil în doar 6 săptămâni. 

Cercetătorii de la Universitatea St. Andrews au constatat că pielea care este percepută ca fiind mai tânără şi mai atrăgătoare are tonuri mai tinereşti de galben şi roşu, părând mai caldă. 

Aceste trăsături sunt redate pielii de carotenoidele din legumele şi fructele verzi, roşii, galbene şi portocalii. 

Surprinzător, în studiu s-a constatat că mâncând zilnic, timp de 6 săptămâni, trei porţii de carotenoide precum morcovi, spanac, piersici, dovleac, caise, pepene roşu, roşii şi grepfruturi, starea participanţilor s-a îmbunătăţit vizibil.

Cacaua

Uneori, cacaua este ultimul aliment despre care oamenii ar crede că îi poate ajuta să îţi menţină o piele sănătoasă. Unul dintre studiile recente care a demonstrat această proprietate importantă a acestui aliment a fost realizat pe 30 de voluntari clinic sănătoşi care au consuma zilnic, timp de 12 săptămâni, fie un baton de ciocolată bogat în flavonoizi, fie unul cu puţini flavonoizi.

La sfârşitul cercetării s-a constatat că subiecţii din grupul care a consumat ciocolată bogată în flavonoizi au reuşit să îşi dubleze nivelul de protecţie a pielii împotriva razelor UV, comparativ cu restul voluntarilor. 

Strugurii

Vinul roşu şi sucul de struguri conţin un compus numit resveratrol. Acesta funcţionează ca antiinflamator şi protector împotriva razelor UV, prevenind îmbătrânirea prematură. De asemenea, această substanţă nutritivă ajută la protejarea împotriva cancerului de piele şi a altor boli. 

Mai mult, seminţele de struguri conţin proantocianidine, antioxidanţi puternici cu rol de protecţie împotriva degradării structurii ADN din celulele pielii. 

Uleiul de măsline

Într-o cercetare ce a reanalizat rezultatele mai multor studii care urmăreau beneficiile pe care le are dieta mediteraneană împotriva îmbătrânirii, cercetătorii au constatat că uleiul de măsline previne apariţia bolilor asociate cu înaintarea în vârstă. Acest lucru se datorează faptului că uleiul de măsline are proprietăţi fenolice cu rol antiinflamator.  

Peştele gras

Somonul, păstrăvul, tonul, sardinele şi macroul reprezintă surse importante de proteine, omega-3 şi vitamina B12 care ne dau o înfăţişare mai tânără. Culoarea sănătoasă a somonului este asigurată de un fitonutrient numit astaxanthina care aparţine familiei de carotinoide. Cercetările au arătat că acest antioxidant puternic combate bolile relaţionate cu înaintarea în vârstă. 

Omega-3 joacă un rol în reducerea inflamaţiilor interne, lucru care asigură o mai bună circulaţie a sângelui. Pielea uscată sau scalpul iritat pot fi semne ale deficitului de omega-3. 

Soia

Soia conţine multe substanţe nutritive care ne menţin sănătoşi odată cu înaintarea în vârstă. Una dintre aceste substanţe poartă numele de equol derivat dintr-o isoflavonă din soia, numită diadzen. 

Pe măsură ce femeile intră la menopauză, nivelul de estrogen scade şi odată cu el scade şi densitatea osoasă. Într-un studiu realizat recent s-a constatat că equolul creşte semnificativ nivelurile de colagen şi elastină, determinând apariţia unor schimbări benefice la nivelul antioxidanţilor din piele şi al genelor anti-îmbătrânire. 

Stephen Hawking: „Dumnezeu nu a creat Universul. Big Bang-ul nu a avut nevoie de Dumnezeu”

Universul nostru nu a avut nevoie de vreun ajutor divin pentru a „lua naştere”, a anunţat celebrul cosmolog Stephen Hawking în faţa unui auditoriu arhiplin la California Institute of Technology.

Hawking a ţinut o prelegere intitulată „Originea Universului”, iar cozile pentru bilete au început să se formeze cu 12 ore înainte de prelegerea faimosului fizician. Cu două ore înainte de începerea prelegerii, cozile depăşeau 400 de metri.

În cele din urmă, reprezentanţii universităţii au decis să transmită prelegerea în direct în interiorul unui al doilea auditoriu şi pe un ecran gigantic situat în faţa unei peluze pe care s-au adunat 1.000 de persoane. Un doritor a oferit 1.000 de dolari pentru un bilet la prelegerea ştiinţifică, însă nimeni nu a fost dispus să-şi vândă preţiosul tichet.

Stephen Hawking a început prelegerea recitând un mit al creaţiei din Africa, iar apoi a trecut la marile întrebări, precum „De ce suntem aici?”.

Fizicianul a notat că numeroase persoane caută o soluţie divină pentru a contracara teoriile fizicienilor, iar la un moment dat a întrebat „Ce făcea Dumnezeu înainte de creaţia divină? Pregătea Iadul pentru persoane care pun întrebări de acest tip?”.

Hawking a explicat: „Noi, oamenii, suntem produsul unor fluctuaţii cuantice ce au avut loc la începutul universului”.

După ce a sintetizat ideile religioase despre crearea Universului, Hawking a detaliat explicaţiile ştiinţifice oferite de cercetători, detaliind inclusiv teoria stării continue postulate de Fred Hoyle şi Thomas Gold. Această idee susţine că nu există un început sau un sfârşit şi că galaxiile continuă să se formeze din materie creată spontan.

Hawking a explicat de ce această teorie şi numeroase alte idei sunt infirmate de observaţiile făcute recent de telescoape spaţiale şi de alte instrumente.

După ce a oferit câteva informaţii elementare despre fizica relativistă şi cosmologie, Hawking a adus în discuţia ideea unui Big Bang repetat. Fizicianul a subliniat că în anii '80 el a demonstrat alături de Roger Penrose că universul nu ar putea „reveni” după ce se contractă, aşa cum susţineau unii cercetători.

Aşadar, timpul a început odată cu Big Bangul, iar acest eveniment a avut loc o singură dată, a spus Hawking. Vârsta universului – estimată la aproximativ 13,8 miliarde de ani – se potriveşte cu modelul estimat de cercetători, iar maturitatea galaxiilor observate pare la rândul său să confirme acest model.

Hawking a făcut un alt comentariu referitor la religia modernă, rememorând un moment din anii '80 în care a publicat o cercetare referitoare la momentul în care „s-a născut” Universul. Atunci, Papa Ioan Paul al II-lea a „certat” oamenii de ştiinţă, anunţând că aceştia nu ar trebui să studieze momentul creaţiei, pentru că este sfânt. „Mă bucur că nu am fost dat pe mâna Inchiziţiei”, a glumit Hawking.

Hawking s-a declarat dezamăgit de descoperirea recentă a bosonului Higgs: „Fizica ar fi mult mai interesantă dacă cercetătorii nu ar fi descoperit această particulă”, a explicat cosmologul.

Fizicianul a încheiat prelegerea referindu-se la „Teoria M”, ce se bazează parţial pe idei postulate de un alt fizician celebru, Richard Feynman. Hawking consideră că această teorie este singura idee mare care explică ceea ce a observat.

Teoria M susţine că mai multe universuri au fost create din nimic, explică Hawking, numeroase istorii şi stări ale existenţei fiind posibile. În doar câteva din aceste stări de existenţă este posibilă existenţa formelor de viaţă, iar omenirea ar putea exista într-un număr şi mai restrâns de stări de existenţă. Hawking a subliniat că se simte norocos să trăiască în această stare a existenţei.

Hawking a încheiat prelegerea cu o pleadoarie în favoarea continuării explorării cosmosului: „Trebuie să continuăm să mergem în spaţiu pentru viitorul umanităţii. Nu cred că vom supravieţui încă 1.000 de ani fără a scăpa de pe această planetă fragilă”.

Viaţa a apărut înainte de formarea Pământului?

Aplicând în domeniul biologiei un principiu ce descrie evoluţia computerelor, doi geneticieni au ajuns la concluzia că e posibil ca viaţa să fi existat înainte de formarea planetei noastre, deci şi-ar avea originea în afara Sistemului Solar.

Principiul, cunoscut sub denumirea de legea lui Moore, descrie o tendinţă pe termen lung în evoluţia complexităţii computerelor: numărul de tranzistori care pot fi plasaţi pe un circuit integrat se dublează aproximativ la fiecare doi ani. 

Dacă aplicăm legea lui Moore evoluţiei din ultimii ani a computerelor şi mergem înapoi cu calculul, ajungem la anii 1960, perioada când, într-adevăr, a fost inventat microcipul.

Recent, doi biologi - Alexei Sharov, de la National Institute on Aging din Baltimore, şi Richard Gordon, de la Gulf Specimen Marine Laboratory din Florida - au decis să încerce să descrie evoluţia materiei vii aplicând legea lui Moore ratei cu care creşte complexitatea organismelor vii.  Rezultatul a fost cu totul surprinzător: sugerează că viaţa organică a apărut cu mult înaintea apariţiei Pământului însuşi.

În studiul lor, cei doi biolgi au înlocuit tranzistorii prin nucleotide - unităţile de structură din care sunt alcătuiţi ARN şi ADN -, iar circuitele prin materialul genetic, şi au făcut calculele conform legii lui Moore.

Rezultatele sugerează că viaţa ar fi apărut cu aproximativ 10 miliarde de ani în urmă, deci mult anterior formării planetei noastre care, consideră oamenii de ştiinţă, are vârsta de doar 4,5 miliarde de ani.

Dar, dacă matematic este posibil ca viaţa să fi apărut înaintea Terrei, din punct de vedere fizic este posibil? Sharov şi Gordon susşin că da:  în perioada formării sistemului nostru solar,, organisme primitive, asemonătoare bacteriilor, sau nucleotide cu structură simplă, provenite din altă parte a galaxiei, ar fi putut ajunge pe Pământ, aduse de comete, asteroizi sau alte corpuri anorganice spaţiale - un fenomen denumit panspermie.

Calculele celor doi oameni de ştiinţă  nu reprezintă, totuşi, o dovadă clară a faptului că viaţa a apărut înainte de formarea Pământului, deoarece este imposibil de ştiut cu siguranţă dacă complexitatea materiei vii a crescut constant de-a lungul întregii istorii a Universului. Sharov însuşi spune că demersul lor ar trebui considerat drept „un exerciţiu”, mai curând decât o teorie.

„Există o mulţime de elemente ipotetice în scenariul nostru, dar pentru a avea o perspectivă mai largă, ai nevoie de unele elemente ipotetice”, a spus el.

Ideea lansată de Sharov şi Gordon suscită însă alte posibilităţi interesante. De exemplu, demolează „mitul SF” al existenţei unor civilizaţii extraterestre mai avansate decât cea umană. Dacă complexitatea genetică creşte în ritm constant, atunci dezvoltarea socială şi genetică a oricărei forme de viaţă din galaxia Calea Lactee ar fi aproximativ egală cu cea a omului.

Studiul întreprins de cei doi autori trasează o paralelă teoretică şi practică între originea vieţii şi relaţia dintre viaţă şi cunoaştere. Evoluţia umană nu are loc doar la nivelul genomului, ci şi la nivel mental, pe măsură ce tehnologia, limbajul, memoria culturală devin tot mai complexe.

„Complexitatea funcţională a organismelor este codificată parţial în genomul transmisibil ereditar şi parţial în mintea «perisabilă»”, se explică în articolul publicat în jurnalul Arxiv.

Aplicând evoluţiei vieţii legea lui Moore - o teorie elaborată iniţial pentru a explica dezvoltarea tehnologiei - geneticienii nu simplifică evoluţia, ci dimpotrivă, îi recunosc complexitatea excepţională, afirmă ei.

Deşi unii ar putea privi cu scepticism rezultatele la care au ajuns Sharov şi Gordon, aceştia îşi susţin cu tărie concluziile. „Contaminarea cu spori bacterieni din spaţiu pare să fie cea mai plauzibilă ipoteză care explică apariţia timpurie a vieţii pe Terra”, scriu ei în articol.

Sharov afirmă că, dacă ar fi să pună un pariu, ar spune că „e adevărat în proporţie de 99% că viaţa a apărut înaintea Pământului, dar trebuie să lăsăm 1% şi pentru cine ştie ce şansă neprevăzută pe care nu am luat-o în considerare.”

Reuşita care ne va schimba viaţa: baterii de 30 de ori mai puternice, ce se încarcă de 1.000 de ori mai repede!

Tehnologia bateriilor s-a îmbunătăţit în ultimul deceniu, însă acum oamenii de ştiinţă anunţă că au făcut un salt uriaş în domeniul stocării energiei, reuşind să conceapă baterii litiu-ion care pot stoca de 30 de ori mai multă energie şi care au capacitatea de a se încărca de 1.000 de ori mai repede „decât tehnologiile concurente”.

Această reuşită are potenţialul de a schimba lumea – creatorii săi anunţă că este „o metodă complet nouă de a privi bateriile”. Echipa de cercetători de la University of Illinois at Urbana-Champaign ce este coordonată de profesorul William King a detaliat reuşita tehnologică în cel mai recent număr al publicaţiei Nature Communications.

King afirmă că tehnologia bateriilor „a rămas în urma tehnologiilor pe care le alimentează”. Cercetătorul anunţă că microtehnologia concepută de echipa sa „va schimba complet acest lucru: acum, sursa de energie este la fel de sofisticată tehnologic”.

Bateriile concepute de cercetătorii din echipa sa sunt atât de puternice, anunţă King, încât vom putea folosi bateria din telefonul mobil pentru a reporni acumulatorul unui automobil.

Cum au reuşit oamenii de ştiinţă să obţină acest progres aparent miraculos? Secretul constă în miniaturizarea extremă a elementelor convenţionale ce compun o baterie tradiţională – anodul şi catodul. Asamblându-le într-o microstructură 3D, cercetătorii au reuşit să conceapă „o cale nouă de a integra aceste două componentă la o microscară pentru a produce o baterie completă cu performanţe superioare”.

Acum, cercetătorii lucrează pentru a face această tehnologie suficient de ieftină pentru a putea fi folosită în telefoanele mobile şi în alte gadgeturi electronice. Dimensiunile extrem de reduse ale bateriilor concepute de cercetători permit realizarea unor dispozitive electronice extrem de subţiri: „imaginaţivă un telefon mobil subţire cât un card de credit ce poate fi încărcat în mai puţin de o secundă”, anunţă cercetătorii în comunicatul de presă ce dezvăluie reuşita.

King estimează că tehnologia ar putea ajunge în mâinile publicului „în aproximativ 1-2 ani”. „Am trecut deja de etapa demonstraţiilor de laborator, iar acum lucrăm alături de integratorii de sistem”, concluzionează King.