Cum scapi de o melodie care ţi-a rămas în minte? Oamenii de ştiinţă au o soluţie

Cu toţii am trecut prin această experienţă neplăcută: o melodie ce se „infiltrează” în mintea noastră şi se repetă în continuu, fără a o putea elimina. Acum, oamenii de ştiinţă afirmă că au identificat o soluţie prin care putem să scăpăm de „torturile muzicale”.

Cercetătorii afirmă că cea mai bună metodă prin care putem să scăpăm de această problemă este să rezolvăm câteva anagrame dificile. Specialiştii afirmă că acest lucru va duce la eliminarea melodiilor enervante din memoria funcţională, permiţând înlocuirea lor cu alte gânduri mai plăcute.

Totodată, experţii avertizează să nu încercăm ceva prea dificil, pentru că riscăm ca melodiile să revină în minte. Dacă nu sunteţi dispuşi să purtaţi după dumneavoastră o carte de anagrame, specialiştii recomandă un roman bun.

„Secretul este să identificaţi ceva care să reprezintă o provocare, dar nu una extrem de dificilă”, a explicat dr. Ira Hyman, un psiholog la Universitatea Western Washington care a efectuat această cercetare. „Dacă sunteţi implicat cognitiv, acest lucru limitează abilitatea melodiilor enervante de a vă intra în minte”, afirmă Hyman.

„Lucrurile pe care le putem face automat, precum condusul sau mersul, nu folosesc pe deplin resursele cognitive, astfel că rămâne suficient spaţiu pentru «casetofonul» mental care ne deranjează”, explică expertul.

„Dacă faceţi ceva prea greu, în schimb, atunci creierul nu va fi captivat şi muzica poate reveni. Trebuie să identificaţi o provocare potrivită, ce nu lasă prea mult spaţiu cognitiv disponibil. Provocările diferă de la persoană la persoană”, a mai spus doctorul Hyman.

Echipa de cercetători condusă de doctorul Hyman a efectuat o serie de teste pe voluntari folosind melodii populare pentru a identifica modul în care acestea rămân „blocate” în memoria pe termen lung.

Voluntarii ascultau diferite melodii ale The Beatles, Lady Gaga sau Beyoncé în timp ce încercau să rezolve cu un creion un labirint desenat pe o foaie de hârtie. Cercetătorii au descoperit că pot să „programeze” astfel melodiile în mintea participanţilor, ce urmau să se repete de-a lungul zilei următoare.

Apoi, cercetătorii au testat dacă rezolvarea unor anagrame sau ale unor jocuri Sudoku ajută la reducerea „melodiilor din minte”.

Rezultatele au arătat că jocurile Sudoku pot preveni apariţia „melodiilor din minte”, însă dacă jocurile erau prea dificile, melodiile continuau să revină în mintea voluntarilor.

Anagramele au obţinut o rată de succes mai mare, iar cele formate din cuvinte de 5 litere erau cele mai eficiente.

„Sarcinile verbale, precum rezolvarea anagramelor sau lecturarea unui roman bun, par să fie foarte eficiente în a elimina melodiile din minte”, a explicat doctorul Hyman, care intenţionează acum să folosească tehnici similare pentru a vedea dacă sunt eficiente în evitarea gândurilor negative provocate de anxietate sau de diferite obsesii.

„Refrenele melodiilor tind să ne rămână în minte pentru că sunt părţile melodiilor pe care le cunoaştem cel mai bine, dar nu ştim pe de rost toate versurile. Astfel, cântecul rămâne neterminat, iar gândurile neterminate prezintă şanse mai mari de a ne reveni în minte”, explică specialistul.

Un loc unic pe Terra: insula unde trăiesc de 10.000 de ori mai multe ţestoase gigantice decât oameni

Poate nu este surprinzător că pe una din cele mai izolate insule din lume, un atol de corali din Oceanul Indian, trăiesc doar câţiva oameni. Ce este însă neaşteptat este faptul că aici se găsesc 100.000 de ţestoase gigantice – mai multe decât trăiesc pe celebrele insule Galapagos – printre care se numără exemplare ce cântăresc 250 de kilograme şi care au carapace cu o lungime mai mare de un metru.

Pe atolul Aldabra, cel de-al doilea atol de corali din lume ca dimensiune, parte a arhipelagului Seychelles, giganticele reptile depăşesc cu mult numărul oamenilor care trăiesc acolo – oameni de ştiinţă care se află pe insulă pentru a le proteja. Sir David Attenborough a declarat Aldabra drept „una dintre minunile acestei lumi”, iar locuitorii din Oceanul Indian o consideră una din „perlele oceanului nostru”.

Reptilele cunoscute sub numele ştiinţific de Aldabrachelys gigantea se numără printre cele mai mari ţestoase din lume şi trăiesc peste 200 de ani.

La un moment dat, supravieţuirea lor era ameninţată de speciile invazive, printre care caprele şi şobolanii, dar eforturile de a elimina aceste animale şi de a conserva ultimul habitat al acestei reptile au fost încununate de succes.

„Populaţia de ţestoase a rămas stabilă, la 100.000”, a explicat Frauke Fleischer-Dogley, şeful Seychelles Islands Foundation (SIF), fundaţie care desfăşoară eforturi pentru a menţine Aldabra pe lista Patrimoniului Mondial elaborată de UNESCO, pe care atolul a fost inclus în 1982.

„Acest lucru atestă că eforturile de conservare a speciei dau roade”, a spus specialista, făcând referire la două studii efectuate în anii '80 şi în 2012 care au indicat acelaşi număr de ţestoase pe insulă.

Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) clasifică cele patru insule de corali din zonă drept „una dintre cele mai izolate eco-regiuni de pe Terra”.

Laguna din interiorul atolului este pigmentată cu vârfuri calcaroase pe care se găsesc corali, mangrove şi care sunt vizitate de păsări marine care îşi fac cuibul aici.

Populaţia de ţestoase a rămas constantă în ultimele două decenii, pe când oamenii de pe acest arhipelag aflat la 1.100 de kilometri vest de principala insulă a Republicii Seychelles nu au depăşit numărul de 10.

Pentru că nu are o sursă permanentă de apă dulce şi pentru că se găseşte la peste 400 de kilometri de Madagascar, cea mai apropiată insulă de mari dimensiuni, Aldabra a fost pentru mult timp nelocuită de oameni.

Pentru că Aldabra este izolată de restul planetei, aproximativ 10% din speciile care se găsesc aici nu mai trăiesc nicăieri altundeva pe Terra.

Aldabra este singurul loc din lume unde o reptilă este erbivorul dominant, conform UNESCO, iar arbuştii şi ierburile care cresc aici au evoluat pentru a profita de modul în care mănâncă ţestoasele.

Singura ameninţare la adresa ţestoaselor o reprezentau caprele introduse pe insulă acum mai bine de un secol, iar specialiştii în conservare au încercat să le elimine, pentru că acestea concurează cu reptilele pentru vegetaţia de pe insulă.

Atolul de corali a avut noroc în anii '60, când a fost luat în considerare pentru o posibilă bază militară americană şi britanică. După ce activiştii de mediu au protestat, proiectul a fost abandonat, fiind ales în schimb un alt atol, Diego Garcia, aflat la 3.000 de kilometri spre est. Acolo se găseşte şi astăzi o bază militară şi navală importantă.

Puţini turişi vin să deranjeze liniştea de pe Aldabra. Accesul acestora este permis, dar pe atol trebuie să respecte reguli stricte. Numărul vizitatorilor este limitat de poziţionarea geografică a insulei şi costul mare al călătoriei, dat fiind că nu există o legătură aeriană sau navală directă.

„Navele de croazieră obişnuiau să aducă turişti pe insulă, dar din 2008, când a avut loc un atac al piraţilor în zonă, numărul vizitatorilor a scăzut considerabil”, a explicat Maurice Loustau-Lalanne, reprezentat al SIF.

„Numărul turiştilor începe să crească din nou acum, dar nu se apropie de ce era înainte de 2008”, a concluzionat oficialul.

Opt motive pentru care nu slăbeşti

Pierderea în greutate într-un mod eficient nu este asigurată doar de restricţia calorică său de exerciţiile fizice. Când vrem să slăbim trebuie să ne schimbăm stilul de viaţă în întregime. Prin urmare, trebuie să ne modificăm comportamentul şi să renunţăm la obiceiurile mai puţin bune din vieţile noastre. Iată deci 8 aspecte care ne-ar putea împiedica să slăbim chiar şi atunci când credem că respectăm întru totul dieta.

1. Crezi că mănânci sănătos dar nu faci asta

Dieta ta este alcătuită dintr-o varietate de alimente procesate? Când vrei să mănânci sănătos, fie că vrei să consumi alimente bogate în carbohidraţi, fie că le preferi pe cele cu un nivel scăzut de carbohidraţi, important este să mănânci „mâncare adevărată”. Mult suc dietetic şi o groază de batoane de cereale nu se încadrează în ceea ce putem numi alimentaţie sănătoasă. 

2. Eşti o persoană prea stresată

Sistemul care reacţionează la stres este subconştient, el răspunde la stimuli şi la nimic altceva. Prin urmare, corpul nu reacţionează la surse de stres, fie că vorbim de stresul emoţional, fizic, financiar sau de orice altă natură. 

Toate aceste tipuri de stres determină producerea de cortizol, hormonul „luptă sau fugi” care catabolizează muşchii, înrăutăţeşte rezistenţa la insulină şi promovează depozitarea grăsimilor. Pentru 200.000 de ani, stresul a apărut în situaţii de viaţă şi de moarte. El era intens şi rar, iar eliberarea de cortizol era destul de mare încât să crească şansele de supravieţuire. Astăzi corpul nostru răspunde în acelaşi fel dar în situaţii mult mai puţin grave decât cele din trecut, precum ambuteiajele sau deadline-uri. De aceea este bine ca din când în când să ne destindem şi să ne eliberăm de stresul care, printre altele, ne împiedică să renunţăm la kilogramele în plus. 

3. Nu dormi destul

Privarea de somn cronică duce la eliberarea cortizolului, vechiul nostru prieten care determină depozitarea grăsimii.  Mai mult, există studii care asociază programul necorespunzător de somn cu obezitatea. Prin urmare, este foarte important să dormim aproximativ 8 ore pe noapte. 

4. Nu conştientizezi ce şi cum mănânci

Dacă îi întrebăm pe majoritatea oamenilor de ce s-au îngrăşat, majoritatea vor da vina pe mâncarea procesată. Totuşi, cei mai mulţi dintre noi ne-am făcut un obicei de a mânca chiar şi atunci când nu avem nevoie. Unii dintre noi mănâncă le TV, alţii mănâncă în timp ce gătesc, alţii servesc un baton de ciocolată când sunt la volan, iar alţii beau bere la meciuri. 

Trebuie să fim mai atenţi nu doar la ce mâncăm ci şi la momentele în care facem asta. De acea pentru a avea un regim alimentar sănătos ar trebui să mâncăm în anumite intervale orare, stând stând la masă. 

5. Mănânci prea multe „alimente de plăcere”

În categoria acestor alimente se încadrează nucile, ciocolata neagră şi mierea, dar şi alte alimente bogate în calorii şi pe care tindem să le consumăm prea des. Este greu de înţeles de ce, uneori, ele nu îşi au rolul în dietele de slăbit având în vedere că aceste alimente oferă multe avantaje pentru sănătate, Nucile, de exemplu sunt surse bogate de micronutrienţi precum magneziul, vitamina E şi seleniu. 

Totuşi, dacă nu reuşiţi să slăbiţi deşi faceţi totul „ca la carte”, poate că ar trebui să vă reduceţi consumul de astfel de alimente.

6. Mănânci prea puţin

Regimul prelungit şi aportul prea scăzut de calorii poate afecta rata metabolică de bază. Reducerea aportului de alimente poate duce la pierderea în greutate, însă  nu putem să scădem să diminuăm la nesfârşit cantitatea de mâncare. Din moment ce nu putem slăbi la nesfârşit, la un moment dat această diminuare continuă a aportului caloric va determina metabolismul să lupte împotriva pierderii în greutate. 

În loc să te bazezi pe deficitul caloric, poţi să faci ca aportul caloric să varieze de la o zi la  asta: o zi ai un aport caloric normal, urmând ca a doua zis să ai unul mai scăzut.

7. Faci prea multe exerciţii fizice

Deşi exerciţiile fizice regulate fac parte din comportamentul tipic pentru un stil de viaţă sănătos, duse la extrem acestea vor împiedica pierderea în greutate. 

Mişcarea este eficientă tocmai din cauza faptului că este stresantă. Dus la extrem, efortul fizic devine un factor de stres cronic şi o sursă de eliberare a cortizolului. 

8. Ai ajuns la o greutate normală şi corpul tău te împiedică să mai slăbeşti

Uneori corpul ştie mai bine când ajungem la greutatea optimă. În loc să fim obsedaţi de câteva puncte procentuale în plus pe scara de grăsime corporală ar trebui să alegem să rămânem la greutatea care ne face să ne simţim bine şi care ne permite libertate de mişcare. 

De asemenea, nu ar trebui să uităm faptul că femeile depozitează grăsime diferit faţă de bărbaţi şi că ele au nevoie de unele ţesuturi adipoase pentru fertilitate optimă şi sănătate. 

Ce este "nimicul"? Fizicienii încearcă să găsească o definiţie

Recent, oameni de ştiinţă şi filosofi s-au reunit pentru a discuta despre... nimic. Conceptul de "nimic" este mult mai greu de definit decât pare la prima vedere, astfel încât oamenii de ştiinţă au ajuns să se întrebe dacă, la urma urmelor, nimicul chiar există – dar şi aceasta este o întrebare foarte dificilă.

Pare un concept pe care şi copiii mici îl pot înţelege; şi totuşi, savanţilor nu le este uşor să-l definească în mod ştiinţific.

Întrunirea care a avut loc în urmă cu câteva zile la Muzeul American de Istorie Naturală din New York, SUA,  şi care a avut ca temă existenţa nimicului, a scos în evidenţă întreaga dificultate a încercării.

Cea mai simplă reprezentare pe care suntem tentaţi să o asociem nimicului  - un spaţiu gol, lipsit de orice înăuntru – este în realitate, după cum explică oamenii de ştiinţă, departe de a fi nimic: în universul nostru, chiar şi un spaţiu vid, întunecat, în care nu există nicio particulă, tot reprezintă ceva.

“Are o localizare, o formă, este un obiect fizic", spune filosoful Jim Holt. Iar astrofizicianul Neil deGrasse Tyson confirma: “Din moment ce se aplică legile fizicii, legile fizicii nu pot fi considerate drept nimic.”

Dar există şi un “nimic mai profund”, crede specialistul în fizică teoretică Lawrence Krauss, de la Arizona State University: ceva care nu implică niciun fel de spaţiu, nici timp, nici particule, nici câmpuri (de energie), nici legi ale naturii. “Acesta este pentru mine lucrul cel mai aproape de nimic la care mă pot gândi”, spune Krauss.

Jim Holt însă nu e de acord cu această idee. “Există într-adevăr nimicul?” întreabă el. “Să zicem că nu există spaţiu şi nici timp. Dar ce facem cu legile fizicii, cu entităţile matematice? Sau cu conştiinţa? Toate acestea sunt lucruri non-spaţiale şi non-temporale.”

Alţi participanţi la dezbatere au propus alte ipoteze, precum un concept matematic al nimicului, lansat de jurnalistul de ştiinţă  Charles Seife, autor al cărţii ”Zero: biografia unei idei periculoase”, apărută în anul 2000. El propune să se înceapă cu un set de numere  care să includă doar numărul 0 şi apoi să fie îndepărtat zero, rămânând ceea ce se numeşte în matematică mulţimea de măsură nulă.

Specialista în fizică teoretică Eva Silverstein de la Universitatea Stanford a sugerat o definiţie a nimicului bazată pe teoria câmpului cuantic, care ar implica un sistem cuantic lipsit de grade de libertate (dimensiuni).

Jim Holt a încercat o altă conceptualizare a nimicului, ce are la bază o idee propusă de fizicianul Alex Vilenkin, de la Universitatea Tufts. “Imaginaţi-vă suprafaţa unei sfere. Este un spaţiu finit, dar fără graniţe. Apoi imaginaţi-vă că această suprafaţă s-ar restrânge la un punct.”  Am avea atunci un continuu spaţiu-timp închis, cu raza zero.

Dar nici această definiţe nu descrie complet situaţia, iar Holt afirmă că nici nu este convins că nimicul chiar există.
„Specialiştii în filosofie analitică spun că nimic este un substantiv, că denumeşte o entitate, dar nu e aşa – de fapt, înseamnă opusul a ceva care există. Ce e aşa de deosebit la nimic? Nu e o noţiune filosofică productivă.”

Dar numai pentru că nimicul este extrem de greu de conceptualizat, nu înseamnă că nu e ceva real, spune Lawrence Krauss.  “În ştiinţă există o mulţime de lucruri cărora este imposibil să le dai de rost în mod intuitiv, dar asta nu înseamnă că ele nu există.”

Dificultatea de a înţelege noţiunea de nimic datează de multă vreme. Grecii antici nu aveau conceptul de zero şi detestau atât de mult ideea în sine, încât au refuzat să-l includă pe zero în sistemul lor de numeraţie, chiar şi atunci când calculele lor astronomice ar fi cerut acest lucru.

“Noi, oamenii, aveam realmente oroare de vid”, spune Charles Seife. “Pentru noi, ideea de nimicreprezintă ceva care ne sperie, ideea de haos, de nesocotire a regulilor.”

În cele din urmă, definirea nimicului s-ar putea să fie ceva de neatins, o ţintă mobilă, ce se schimbă cu fiecare revoluţie în ştiinţă, pe măsură ce noi descoperiri ne arată că ceea ce crezuserăm a fi nimiceste, de fapt, ceva.

Sau, cum spune astrofizicianul Neil deGrasse Tyson, “s-ar putea ca problema nimicului să nu fie rezolvată niciodată.”