SHG - Super Hot Girl

Cât cântăreşte Pământul?

Ce masă are planeta noastră? Şi cum evoluează această masă: rămâne mereu aceeaşi, creşte, scade? Unele dintre răspunsuri ar putea fi surprinzătoare.

Mai întâi, cum poate fi măsurată masa Terrei?

Isaac Newton a elaborat o formulă din care reiese masa unui corp, odată calculată forţa atracţiei dintre două corpuri (de exemplu nişte bile de plumb). El nu se credea, totuşi, că ar fi posibilă această măsurare într-un experiment realizat pe Pământ, deoarece atracţia dintre bile ar fi fost copleşită de enorma forţă de atracţie gravitaţională exercitată de planeta noastră.

Dar, la începutul anilor 1780, reverendul John Mitchell (un savant care a pus bazele seismologiei, a estimat distanţa de la Terra până la o altă stea decât Soarele şi a emis chiar o ipoteză ce anunţa posibilitatea existenţei găurilor negre) a construit un aparat cu ajutorul căruia putea fi măsurată atracţia dintre două bile de plumb. A murit înainte de a putea face el însuşi un experiment, dar aparatul a fost reconstruit, uşor modificat, de Henry Cavendish, care a reuşit să măsoare forţa de atracţie dintre cele două bile.

Aplicând formula lui Newton, a calculat, pentru prima dată, masa Pământului, cu o precizie suprinzătoare. Era în anul 1798, iar rezultatul nu diferea decât cu cca. 1% de valoarea calculată mai târziu, cu mijloace mai precise.

Masa Terrei este, conform calculelor, de aproximativ 6 miliarde de trilioane de tone.

Desigur, construirea unor clădiri mari sau a unor nave colosale nu modifică greutatea planetei (deşi unii cred aşa), pentru că aceste obiecte sunt făcute tot din materiale de pe Pământ, aşa că, în fond, nu e vorba decât despre mutarea unor cantităţi de material dintr-o parte în alta Pământului.

Totuşi, Pământul nu este un sistem perfect închis. Greutatea lui fluctuează în timp, chiar dacă variaţiile sunt mici.

Pe Terra cad, în fiecare an, apreoximativ 40.000 de tone de praf cosmic.
Pe de altă parte, planeta noastră pierde anual cca. 95.000 tone de hidrogen şi 1.600 de tone de heliu, care se împrăştie în spaţiu.
Rachetele şi alte vehicule spaţiale pe care le trimitem în spaţiu (şi dintre care unele au câteva mii de tone) nu reprezintă o mare pierdere în greutate, în ciuda aparenţelor, deoarece mare parte din acel material cade înapoi pe Pământ. În total, se pierd în acest mod cam 65 de tone anual.
Făcând adunările şi scăderile, rezultă că, în fiecare an, Pământul scade în greutate cu cca. 55.000 de tone – aproximativ 0.000000000000001% din masa sa.

De ce lipsa somnului ne face să mâncăm mult?

Oamenii de ştiinţă au demonstrat de ce mâncarea arată atât de bine după un somn scurt şi de ce ne pare atât de tentantă.

Cercetătorii din cadrul Universităţii Chigaco au descoperit că tinerii adulţi care au dormit doar patru ore şi jumătate într-o noapte aveau un nivel ridicat al moleculei 2-arachidonoilglycerol (2-AG) în sânge. Acest tip de moleculă are ca rol deteminarea apetitului unui individ.

“Expermientele anterioare au arătat cum lipsa de somn duce la creşterea senzaţiei de foame şi a apetitului. Mecanismul ce determină hrănirea în exces după un somn neadecvat ar putea fi explicat de creşterea moleculei 2-arachidonoilglycerol”, a declarat Erin Hanlon, unul dintre cercetători.

Mai mult decât atât, cercetătorii au declarat că în urma acestui experiment ar putea înţelege şi mai bine de ce obesitatea este legat de lipsa de somn.

Studiul realizat de către Universitatea din Chicago a inclus nouă subiecţi cu o vârtstă medie de 23 de ani. Participanţii au luat parte la două experimente ce au avut loc la o lună distanţă unul de celălalt şi care presupuneau ca ei să doarmă câte şase nopţi într-un laborator experimental.

În prima etapă, aceştia au dormit câte opt ore şi jumătate pe noapte, în timp ce în a doua parte a testului tinerii participanţi au fost nevoiţi să doarmă doar patru ore şi jumătate pe noapte.

După cea de-a doua noapte petrecută în laborator, cercetătorii au recoltat sânge şi au observat că în prima etapă din test nivelul moleculei 2-AG avea un nivel normal. În cadrul etapei cu numărul doi, în urma studierii aceleiaşi molecule s-a constatat că nivelul acesteia în sânge era mai ridicat chiar şi decât în perioada prânzului.

În urma acestui test s-a constat şi faptul că hormonul ghrelin care se ocupă de senzaţia de foame avea un nivel ridicat în cazul persoanelor care au avut o noapte mai puţin odihnitoare.