Dezvăluiri şocante: armata SUA a dispersat, în secret, substanţe radioactive deasupra unui oraş american

Un cercetător american a studiat timp de mai mulţi ani documente declasificate pentru a dezvălui o întâmplare şocantă: armata SUA a efectuat experimente ultra-secrete pe cetăţenii americani din oraşul St. Louis, Missouri, expunându-i pe aceştia la compuşi radioactivi în timpul Războiului Rece.

Multă vreme autorităţile au afirmat că guvernul SUA a aruncat substanţe „inofensive” pe cetăţenii din St. Louis, însă Lisa Martino-Taylor, profesor de sociologie în cadrul St. Louis Community College, a descoperit că spray-ul conţinea un aditiv radioactiv.

Profesorul a acumulat mii de documente şi fotografii ce atestă că populaţia săracă şi minorităţile din St. Louis au fost victimele acestui spray radioactiv, fără a li se spune despre acţiunea armatei americane.

„Experimentul a fost ţinut secret dintr-un motiv foarte bun: nu au găsit voluntari care să spună «sigur, vreau să respir sulfurat de zinc şi cadmiu cu particule radioactive”, a explicat profesorul Martino-Taylor pentru televiziunea KSDK.

Profesorul a dedicat ani buni pentru a obţine documentele declasificate ce atestă că populaţia din St. Louis a jucat rolul de cobai. În urma eforturilor sale, profesorul a descoperit fotografii care arată cum particulele radioactive au fost distribuite în St. Louis în anii 1953, 1954 şi în perioada 1963-1965.

În Corpus Christi, chimicalele au fost aruncate din avioane deasupra unei mari părţi a oraşului. În St. Louis, armata a montat aspersoare chimice pe clădiri, şcoli şi blocuri de locuinţe şi a folosit totodată unităţi mobile.

În ciuda faptului că experimentul a fost efectuat pe scară largă, autorităţile locale nu au fost informate despre natura acestuia. Armata SUA a anunţat populaţia din St. Louis că experimentul are ca scop elaborarea unor „perdele de fum” care să protejeze oraşele de un potenţial atac al Uniunii Sovietice.

„Este şocant să vezi acest nivel de duplicitate şi de falsitate. În mod evident, au depus un efort masiv pentru a păcăli oamenii”, afirmă profesorul Martino-Taylor.

Profesorul a acumulat sute de pagini care atestă existenţa experimentului, punând la dispoziţia publicului aceste documente declasificate.

Cercetarea arată că, în cea mai mare parte, chimicalele radioactive au fost aruncate peste complexul de locuinţe Pruitt-Igoe, unde trăiau 10.000 de persoane cu venituri scăzute. Peste 70% din rezidenţi erau copii cu vârste mai mici de 12 ani.

Profesorul Martino-Taylor a devenit interesat de subiect după ce au auzit din mai multe surse că incidenţa cancerului în acea zonă era mult mai mare decât în alte părţi.

„Acest experiment a încălcat toate normele etice ale medicinei, toate tratatele internaţionale şi chiar politica armatei SUA de la acea vreme”, afirmă Martino-Taylor.

Cercetările mai vechi ce au studiat acest experiment au fost respinse de oficialii Armatei SUA, care au continuat să susţină că substanţele nu reprezentau o ameninţare la adresa sănătăţii.

Documentele descoperite de profesorul Martino-Taylor arată că substanţa era amestecată cu particule radioactive, produse de o companie care nu mai există astăzi, denumită US Radium.

„Compania US Radium e cunoscută pentru faptul că s-a arătat în instanţă că vopselurile produse în fabrica sa conţineau particule radioactive ce au dus la moartea mai multor femei care le-au folosit”, afirmă profesorul Martino-Taylor.

Studiul arată că unul dintre compuşii folosiţi de armata SUA în experimentul efectuat în St. Louis era FP2266, cunoscut şi sub numele de „Radium 226”. Aceeaşi substanţă a provocat moartea a mai multor angajaţi ai companiei producătoare.

Acum, armata SUA a admis că a adăugat o substanţă fluorescentă compusului „inofensiv”, însă datele referitoare la radioactivitatea substanţei rămân clasificate.

În 1972, guvernul SUA a comandat distrugerea complexului de locuinţe Pruitt-Igoe, fiind neclar dacă autorităţile au investigat pe termen lung starea de sănătate a persoanelor pe care a fost efectuat experimentul.

Acum, în urma noilor dezvăluiri, politicienii din Missouri se declară şocaţi şi au cerut armatei SUA să ofere amănunte despre aceste teste.

Senatorul Roy Blunt afirmă că dezvăluirile sunt „absolut şocante”, iar senatoarea Claire McCaskill a scris armatei, afirmând că „împărtăşesc şi înţeleg îngrijorarea comunităţilor din St. Louis expuse la aceste teste”.

„Este absolut şocantă ideea că mii de locuitori din Missouri au fost expuşi fără să vrea la materiale dăunătoare pentru a fi testat efectul lor asupra sănătăţii. Nu este de mirare că aceşti oameni şi familiile lor cer guvernului să ofere răspunsuri”, a declarat senatorul Blunt.

Cele mai atrăgătoare femei ar putea suferi de o boală ginecologică

Observând că femeile care suferă de endometrioză severă sunt neobişnuit de atrăgătoare, oamenii de ştiinţă din Italia au presupus că factorii care le asigură frumuseţea acestor femei, contribuie şi la dezvoltarea acestei boli ginecologice dureroase.

În studiu, observatori independenţi au catalogat drept foarte atrăgătoare: 31% dintre femeile suferinde de endometrioză severă, 8% dintre cele care sufereau de endometrioză medie şi doar 9 procente dintre cele care nu sufereau de această tulburare. 

Femeile sunt cu atât mai atrăgătoare cu cât au un nivel mai crescut de estrogen şi este posibil ca tocmai acest hormon să fie vinovat pentru dezvoltarea endometriozei, au explicat cercetătorii în studiu. 

În cazul endometriozei, celule care, în mod normal, se găsesc în zona uterului, părăsesc acest organ şi se depozitează în alte părţi ale corpului, la ovare, vezică, rect şi zona pelviană. Aceste depozite răspund la fel ca celulele uterine normale în faţa schimbărilor hormonale care intervin de-a lungul unui ciclu lunar. Prin urmare, ele se micşorează şi se măresc, lucru care poate cauza durere în zona pelviană şi chiar sângerări. 

Se presupune că endometrioza afectează 5 din 10 procente de femei. Totuşi, forma sa severă, numită endometrioză rectovaginala este mult mai rar întâlnită decât cea mai puţin severă. 

În noul studiu, oamenii de ştiinţă au analizat 100 de femei care sufereau de endometrioză rectovaginală, 100 de femei cu o formă mai puţin severă şi alte 100 de individe care nu sufereau de această tulburare, dar care urmau să treacă printr-o operaţie chirurgicală din alte motive ginecologice. Mare parte dintre participante aveau între 20 şi 30 de ani. 

Patru medici, doi bărbaţi şi două femei, care nu cunoşteau diagnosticul femeilor, s-au întâlnit câte 5 minute cu fiecare participantă la studiu pentru a nota cât de atrăgătoare este. Alţi cercetători au calculat indicele corporal, raportul talie-şold şi cel sâni-talie ale fiecărei femei. 

Rezultatele au arătat că femeile care sufereau de endometrioză severă aveau un indice de masă mai scăzut şi sâni mai mari, comparativ cu cele care nu sufereau de această tulburare. 

De asemenea, în urma completării unor chestionare s-a constat că era mult mai probabil ca femeile care sufereau de endometrioză rectovaginală să îşi fi început viaţa sexuală înainte de vârsta de 18 ani. Acest lucru ar fi putut face ca femeile în cauză să fi fost atrăgătoare încă din adolescenţă. 

Această cercetare ar putea pune în lumină hormonii sau genele care predispun la apariţia acestei boli ginecologice. Deşi nu se ştie cu exactitate de ce femeile care suferă de endometrioză severă ar putea fi mai atrăgătoare decât altele, cercetătorii cred că estrogenul ar putea juca un rol foarte important în acest proces. Pe de altă parte, s-ar putea ca unele gene, implicate în determinarea trăsăturilor fizice, să ducă la creşterea riscului de dezvoltare a acestei boli. 

O idee îndrăzneaţă pentru combaterea încălzirii globale: ecranul din praf de asteroizi

Cercetătorii scoţieni de la Universitatea din Strathclyde cred că un asteroid ar putea fi adus în vecinătatea planetei noastre şi apoi folosit pentru a crea un colosal nor de pulbere care ar ecrana radiaţiile solare.

Deoarece asteroidul creează o atracţie gravitaţională, norul de pulbere ar rămâne în apropierea sa, în loc de a se dispersa în spaţiu.

Ideea face parte dintr-o serie de soluţii îndrăzneţe, la scară foarte mare, incluse în domeniul geoingineriei, o abordare tehnologică ce urmăreşte modificarea climei Terrei prin reflectarea, redirecţionarea sau absorbţia radiaţiilor solare.

Norul de praf, care s-ar afla permanent între Soare şi asterorid, ar acţiona ca un filtru, fără a apărea totuşi ca un ecran uriaş care să oprească lumina Soarelui, aşa cum îşi imaginează adesea oamenii.

Totuşi, cercetătorii de la Strathclyde subliniază faptul că ei nu propun nicio soluţie geoinginereasacăîn locul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.

"[Implementarea unor soluţii din sfera geoingineriei] ne-ar putea ajuta să câştigăm timp pentru a găsi o soluţie valabilă pe termen lung de a combate schimbările climei terestre. Norul de praf nu este o soluţie permanentă, dar ar putea înlătura efectele schimbărilor climatice pentru o anumită perioadă de timp, pentru a permite mijloacelor cu acţiune mai lentă, precum sechestrarea carbonului, să-şi facă efectul", a explicat Russell Bewick, unul dintre autorii proiectului.

O soluţie propusă anterior implica instalarea unor oglinzi uriaşe în spaţiu, pentru a redirecţiona razele solare, dar construirea şi apoi amplasarea oglinzilor pe orbită - sau construirea lor chiar acolo - ar presupune nişte costuri prohibitive.

O altă soluţie propusă viza, de asemenea, crearea unui ecran de praf care să protejeze Pământul de radiaţii aşa cum o fac norii. Dar un asemenea ecran s-ar dispersa, în timp, din cauza atracţiei gravitaţionale exercitate de Lună, Soare şi planetele din Sistemul Solar.

Astfel, ideea cercetătorilor scoţieni este inovatoare prin faptul că ar folosi câmpul gravitaţional propriu al unui asteroid pentru a ţine pe loc norul de praf, împiedicându-l să se împrăştie în spaţiu.

Asteroidul ar urma să fie plasat în aşa-numitul punct Lagrange L1, un punct din spaţiu în care atracţia gravitaţională a Soarelui şi cea a Pământului se află în echilibru. L1 se găseşte la aproximativ 1,5 milioane km depărtare de Pământ.

Asteroidul ar urma să fie echipat cu un dispozitiv electromagnetic puternic, care ar fi folosit atât pentru a manevra asteroidul, pentru a-l amplasa în poziţia dorită, cât şi pentru a crea, printr-o explozie la suprafaţă, norul de praf care ar forma ecranul.

Cercetătorii consideră că un "candidat" potrivit ar fi Ganymed 1036, cel mai mare dintre asteroizii aflaţi în apropierea Pământului. Conform calculelor, Ganymed ar putea genera un nor de praf suficient de de mare pentru a bloca 6.58% din radiaţia solară care ajunge la Pământ, absolut suficient pentru a contracara nivelul actual al încălzirii globale.

Norul de praf ar avea o masă de 5 cvadrilioane (5.000.000.000.000.000) kg şi o lărgime de aproximativ 2.500 km.

Principala provocare tehnologică ţine de posibilitatea manipulării unui asteroid atât de mare, dar există şi dificultăţi de alt ordin: un asteroid atât de mare aflat în vecinătatatea Terrei ar putea reprezenta un potenţial pericol pentru planetă şi ar putea genera reacţii negative din partea societăţii.

Totuşi, cred oamenii de ştiinţă, având în vedere dezvoltarea tehnologică actuală, în viitorul apropiat asteroizi mai mici ar putea fi "traşi" şi amplasaţi în punctul L1, cu riscuri mult mai mici.

Autorităţile americane vor şti tot ce se găseşte la tine în casă cu ajutorul unei invenţii ingenioase

Smartphone-urile reprezintă un veritabil miracol tehnologic al erei în care trăim. Aceste dispozitive sunt dotate cu o serie de senzori ce pot monitoriza mediul înconjurător în detaliu, cu procesoare puternice şi cu abilitatea de a transmite şi recepţiona un volum mare de date. De aceea, nu este o surpriză faptul că telefoanele inteligente sunt din ce în ce mai des ţinta atacurilor malware, ce doresc să exploateze capacităţile acestora.

Printre cele mai sofisticate atacuri împotriva smartphone-urilor se numără aplicaţiile care „ascultă” conversaţiile utilizatorilor pentru a identifica momentele în care este rostit numărul unui card de credit sau cele care folosesc accelerometrele cu care sunt dotate dispozitivele pentru a înregistra detaliile financiare introduse cu ajutorul tastaturii. Acum, însă, autorităţile americane au dezvăluit un malwaremult mai complicat şi detaliat decât cele existente pe piaţă.

Specialiştii din cadrul US Naval Surface Warfare Center au conceput o aplicaţie Android care fotografiază în secret mediul înconjurător, permiţând ulterior celor ce controlează aplicaţia să construiască un model 3D ce înfăţişează locuinţa victimei. Acest „malware vizual”, intitulat PlaceRaider, permite atacatorului să afle detalii financiare, să observe datele de pe monitoarele computerelor şi să obţină informaţii personale.

Aplicaţia creată de specialiştii americani este camuflată în interiorul unei aplicaţii de tip „camera”, utilizatorul permiţând acesteia să captureze fotografii şi să le trimită altor dispozitive. Malware-ul va funcţiona nedetectat în fundalul oricărui telefon mobil cu un sistem de operare Android 2.3, surprinzând fotografii în mod constant şi înregistrând ora, locaţia şi orientarea telefonului.

Malware-ul va elimina fotografiile neclare sau întunecate, iar pe restul le va trimite către un server central. Pe baza datelor înregistrate de aplicaţie, serverul central va putea folosi imaginile pentru a construi un model 3D al spaţiului în care trăieşte victima. Pe baza acestui model 3D, atacatorul va putea identifica obiectele interesante şi datele importante, precum detaliile unui card de credit.

Testele efectuate pe 20 de victime care nu ştiau că aplicaţia este, de fapt, un malware, au arătat că modelul 3D permite obţinerea a mult mai multor informaţii decât imaginile în sine, fiind un instrument extraordinar de util atacatorilor.

„Am implementat acest malware pe Android din motive practice, dar poate fi realizat şi pentru alte platforme, precum iOS sau Windows Phone”, au explicat cercetătorii.

Mesajul cercetătorilor este clar: pe măsură ce smartphone-urile devin mai răspândite, acestea sunt o ţintă ce oferă tot mai multe beneficii potenţialilor atacatori, astfel că aplicaţiile malware vor deveni tot mai sofisticate.

Cercetătorii au găsit o metodă prin care hainele tale vor lupta împotriva poluării

Oamenii de ştiinţă de la University of Sheffield şi designerii de la London College of Fashion au creat o substanţă care se adaugă la procesul de spălare a rufelor cu scopul de a transforma hainele într-un fel de magneţi care atrag poluarea.

Soluţia, numită CatClo (Catalytic Clothing),  acoperă hainele cu particule minuscule de dioxid de titan, care atunci când sunt expuse la lumina zilei atrag oxizii de azot (o sursă majoră de poluare) din aer. Mulţumită nanoparticulelor de dioxid de titan, care se integrează în ţesătură, oamenii de ştiinţă spun că este nevoie doar de o singură aplicare a CatClo pe haine. 

Potrivit specialiştilor, aditivul ajută zilnic la îndepărtarea a 5 grame de dioxid de azot, adică atât cât emite în fiecare zi o maşină de familie. 

Acum, oamenii de ştiinţă colaborează cu un producător de detergenţi eco, în speranţa de a comercializa noua invenţie. Cât despre preţ, ei estimează că substanţa se va vinde cu aproximativ 16 cenţi. 

Pentru că mulţi oameni de întreabă dacă procedura nu dăunează sănătăţii, cercetătorii au subliniat că, pe lângă faptul că oxizii de azot sunt inodori şi incolori, ei dispar din corp odată cu transpiraţia. Cât despre nanoparticule, ele sunt complet inofensive şi de neobservat de către purtător.

Un paradis al biodiversităţii: opt specii noi de mamifere au fost descoperite într-o rezervaţie din Anzi

Sanctuarul Naţional Tabaconas-Namballe - o zonă de mică întindere din Peru, aflată în nordul ţării,aproape de graniţa cu Ecuador, pe versantul atlantic al Anzilor - pare să fie unul dintre locurile cu cea mai mare biodiversitate din lume. Recent, aici au fost descoperite nu mai puţin de 8 specii noi de mamifere şi trei de amfibieni.

Printre speciile recent descoperite (în cursul unor cercetări realizate în perioada 2009-2011) se numără o maimuţă nocturnă, un chiţcan, un porc spinos arboricol, un marsupial înrudit cu oposumii, câteva specii de rozătoare. În prezent, biologii lucrează la identificarea şi descrierea oficială a speciilor noi.

Sanctuarul Naţional Tabaconas - Namballe are o suprafaţă de 32.000 hectare şi este situat la altitudini cuprinse între 1.800 şi 3.200 m. Rezervaţia cuprinde diferite ecosisteme, precum păduri montane tropicale, păduri pluviale tropicale şi platouri andine.

Bogăţia de specii a acestei regiuni este impresionantă: pe o arie restrânsă pot fi întâlnite, conform cercetărilor realizate de o echipă de biologi din Mexic şi Peru, 85 de specii de mamifere, 326 de păsări, 23 de specii de amfibieni şi reptile.

Defrişările, vânătoarea şi exploatările miniere care au loc în jurul rezervaţiei ameninţă biodiversitatea zonei, dar biologii speră ca marea bogăţie de specii - care face din această regiune una dintre cele mai importante de pe planetă în ceea ce priveşte biodiversitatea - să constituie un stimul pentru punerea în aplicare a unor programe de conservare care să prevină degradarea ecosistemelor.