Casca revoluţionară cu ajutorul căreia putem vedea prin pereţi

Combinând imaginile luate de camerele video cu indicaţiile unor senzori speciali şi integrându-le cu ajutorul unei tehnologii inovatoare, Casca Striker, produsă de firma britanică BAE Systems, permite piloţilor avioanelor de vânătoare să perceapă imagini din afara cabinei, indiferent de direcţia în care privesc, ca şi cum ar „vedea prin pereţi”.

Casca interacţionează cu numeroasele camere video montate pe avion, iar senzorii din ea sunt capabili să "spună" în ce direcţie se uită pilotul. Sistemul suprapune imaginea de afară - transmisă de o cameră video situată pe direcţia spre care priveşte pilotul (chiar şi în jos) - peste imaginea de pe ecranul integrat în cască, rezultând impresia că pilotul priveşte prin podeaua sau pereţii cabinei, putând vedea în afară.

Când pilotul vede un obiect la sol, pur şi simplu poate întoarce capul într-acolo, pune un semn pe imagine în dreptul obiectului de interes, iar sistemul calculează imediat coordonatele obiectului respectiv.

Datorită acestui sistem, piloţii umani ar putea fi scutiţi de a bombarda ei înşişi ţintele: tehnologia permite transmiterea informaţiei către un alt sistem dotat cu armament, precum o dronă fără pilot, astfel încât piloţii ar urma doar să survoleze zona, să marcheze ţintele pe ecran, să transmită informaţia şi apoi să verifice modul în care drona a executat misiunea.

Casca Striker poate fi dotată şi cu "vedere de noapte", iar firma BAE a declarat că lucrează şi la dezvoltarea unui sistem audio 3D, pentru a permite piloţilor să perceapă informaţiile auditive din jurul lor.

Un studiu inedit arată de ce credinţa în iad este mai importantă decât credinţa în rai

O cercetare publicată în această vară în jurnalul ştiinţific PLoS ONE a ajuns la o concluzie surprinzătoare. Studiul realizat de o echipă de cercetători de la universităţile Oregon şi Kansas arată că rata infracţionalităţii scade pe măsură ce membrii unei societăţi cred în existenţa iadului şi creşte pe măsură ce aceştia cred în existenţa raiului.

Studiul a fost efectuat pe datele colectate de-a lungul a 26 de ani de la 143.917 participanţi din 67 de ţări. Participanţilor la sondaje le erau prezentate o serie de concepte, printre care cel de „rai” şi de „iad”, şi erau întrebaţi dacă cred sau nu în ele. Cercetătorii au descoperit că în societăţile în care mai multe persoane credeau în rai decât în iad rata infracţionalităţii era mai mare, iar cu cât diferenţa de credinţă între cele două concepte era mai mare, cu atât rata infracţionalităţii creştea.

Cercetătorii au descoperit că relaţia dintre credinţa în iad şi rata infracţionalităţii este atât de puternică, încât este un mai bun predictor al ratei criminalităţii decât factorii economici, precum Produsul Intern Brut sau rata inegalităţii din societatea studiată.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că această relaţie rămâne valabilă în majoritatea ţărilor de pe Terra, indiferent de religia de care aparţin oamenii intervievaţi.

Azim Shariff, unul dintre cercetătorii care au efectuat acest studiu, afirmă că „momentan, putem doar să speculăm asupra mecanismelor ce stau la baza acestei relaţii, însă este posibil ca oamenii care nu cred în posibilitatea unei pedepse în viaţa de apoi să simtă că pot evita consecinţele neplăcute ale comportamentului imoral”.

În cazul României, diferenţa dintre cei ce cred în rai şi cei ce cred în iad este mai mică de 10%, astfel că ţara noastră aparţine ţărilor cu o rată a infracţionalităţii redusă:

O insectă misterioasă a fost descoperită în pădurile filipineze

În Filipine, oamenii de ştiinţă au găsit o insectă misterioasă din grupul fasmidelor, numite şi beţe ambulante.

Insecta este lipsită de aripi, trăieşte mai curând pe sol decât în copaci şi, aşa cum se poate observa, este spectaculos de colorată, având capul verde-albăstrui şi corpul portocaliu.

De asemenea, misterioasa insectă are o metodă ingenioasă de apărare. Pentru a îndepărta prădătorii, ea pulverizează în aer o substanţă cu miros neplăcut, care este produsă de glandele amplasate în spatele capului. Insecta botezată Conlephasma enigma a fost găsită de entomologul Oskar Conle în Mount Halcon, o localitate de pe insula filipineză Mindoro, recunoscută pentru biodiversitatea extrem de bogată.

"Când am văzut-o am fost foarte uimiţi pentru că arăta atât de diferit de orice altă insectă din familia beţelor ambulante din întreaga lume. Imediat ne-am dat seama că este vorba de un exemplar foarte special", a declarat cercetătorul Marco Gottardo de la Universitatea din Siena, Italia.

Trăsăturile care fac insecta să fie atât de specială sunt membrele scurte, corpul robust şi lipsa aripilor. Specialiştii cred că toate aceste caracteristici au apărut ca urmare a adaptării la mediul terestru. Majoritatea insectelor de pădure, care trăiesc în coronamentul copacilor, au corpuri şi membre mai subţiri şi mai zvelte, caracteristici care le ajută să se camufleze cu uşurinţă printre beţe şi frunze.

"Am ales să atribuim insectei numele de Conlephasma enigma pentru a sublinia faptul că poziţia ei în arborele vieţii, printre insectele fasmide, este un mister", a explicat Gottardo.

Totuşi, oamenii de ştiinţă au descoperit o asemănare între cavitatea bucală a Conlephasma enigmaşi cea a unei alte specii de fasmide originare din pădurile tropicale din America, adică tocmai din celălalt colţ al lumii. Acum, specialiştii spreă ca analiza moleculară a misterioasei insecte să scoată la iveală adevărata sa identitate.

"De asemenea, sperăm ca descoperirea aceste noi specii de insecte să atragă atenţia asupra conservării zonelor împădurite din Filipine, care găzduiesc vieţuitoare unice şi poate încă necunoscute", a încheiat Gottardo.

O metodă neaşteptat de simplă de a reduce riscul de cancer

Un studiu realizat pe mai mult de 200.000 de femei din 9 ţări ale Europei a indicat că munca în gospodărie are beneficii surprinzătoare, putând reduce riscul de apariţie a cancerului la sân cu până la 30%.

Treburile casnice obişnuite - ştergerea prafului, spălarea duşumelei, curăţarea cu aspiratorul etc. - s-au dovedit a avea un rol protector surprinzător de mare, mai puternic decât al sportului şi decât acela al unei slujbe ce implică activităţi fizice.

Studiul, realizat de Cancer Research UK, a inclus femei care petreceau, în medie, 16-17 ore pe săptămână gătind, spălând şi făcând curăţenie.

Oamenii de ştiinţă cunoşteau de multă vreme faptul că exerciţiul fizic reduce riscul apariţiei cancerului de sân, probabil prin intermediul unor schimbări hormonale sau metabolice. Însă nu era clar cât de mult trebuie să exerseze femeile şi ce tip de exerciţii sunt mai eficace.

De asemenea, majoritatea studiilor anterioare au analizat legătura dintre exerciţiile fizice şi riscul cancerului mamar doar la femeile aflate în perioada de post-menopauză.

Aceste nou studiu, însă, a cercetat legătura dintre cei doi factori atât la femeile aflate în perioada de pre-menopauză, cât şi cele în faza de post-menopauză, şi a analizat mai multe tipuri de activităţi, inclusiv munca, petrecerea tipului liber şi activităţile gospodăreşti.

Toate formele de activitate fizică, combinate, au redus riscul cancerului mamar la femeile aflate în post-menopauză, dar nu au avut niciun efect vizibil în cazul femeilor aflate în perioada de pre-menopauză.

Dintre toate activităţile, numai treburile gospodăreşti s-au dovedit a reduce riscul apariţiei bolii la ambele categorii de femei: cu cca. 30% la femeile în perioada de pre-menopauză şi cu 20% la cele aflate în faza de post-menopauză.

Femeile participante la studiu au fost studiate, în medie, pe o perioadă de 6,4 ani, timp în care au apărut 3.423 cazuri de cancer mamar.

Autorii - un grup internaţional de cercetători - sugerează că formele moderate, dar constante de activitate fizică, cum sunt treburile casnice, ar putea fi mai eficiente în reducerea riscului de cancer mamar decât formele mai intense, dar mai puţin frecvente de exerciţiu, cum este sportul practicat în timpul liber.

Dr. Lesley Walker, din cadrul organizaţiei Cancer Research UK, a amintit că menţinerea unei greutăţi normale a corpului este, de asemenea, un factor care micşorează riscul de apariţie a cancerului la sân, iar alături de acest element, un nivel moderat de activitate fizică, realizat în mod foarte simplu, prin activităţi casnice obişnuite, poate fi un factor care contribuie la reducerea riscului de cancer.

Bărbaţii şi femeile percep culorile în mod diferit. Cauza? Un element definitoriu pentru masculi

Un nou studiu confirmă ceea ce multe cupluri au descoperit empiric: bărbaţii şi femeile percep culorile în mod diferit.

Cercetarea a descoperit că există o diferenţă subtilă între modul în care o culoare este percepută de o femeie şi modul în care este distinsă de către un bărbat. De exemplu, dacă un bărbat şi o femeie se vor uita la un obiect portocaliu, bărbatul îl va percepe mai roşiatic decât femeia. De asemenea, iarba pare mai galbenă unui bărbat şi mai verde unei femei.

Experimentele efectuate de specialiştii de la City University of New York au arătat, de asemenea, că bărbaţii au dificultăţi în a percepe diferenţele subtile dintre nuanţele de galben, verde şi albastru.

Studiul a fost efectuat pe bărbaţi şi femei cu vedere normală. Profesorul care a condus cercetarea, Israel Abramov, afirmă că rezultatele studiului nu pot fi explicate de diferenţe în structura ochiului.

Specialistul afirmă că diferenţa observată îşi are originile în creier, «vinovat» fiind testosteronul, acest hormon masculin afectând modul în care informaţia percepută de ochi este procesată în creier.

„Diferenţele sunt mici, dar reale. Ipoteza noastră este că testosteronul joacă un rol esenţial, provocând într-un mod încă neînţeles diferenţe de conectivitate în creierul bărbaţilor”, explică cercetătorul.

Alte studii arată că vederea nu este singurul simţ care diferă între cele două sexe. Studiile publicate în jurnalul ştiinţific Biology of Sex Differences  arată că femeile prezintă un auz mai fin, având totodată simţurile mirosului şi gustului mai fine decât cele ale bărbaţilor.

Bărbaţii, în schimb, sunt mai buni în a percepe detalii fine în imaginile aflate în mişcare. Dacă strămoşilor noştri această trăsătură le-ar fi permis să fie vânători eficienţi, în lumea modernă este mai probabil ca bărbaţii să folosească această capacitate senzorială pentru a percepe sporturile televizate.

Consumul excesiv de alcool împiedică refacerea după experienţe traumatizante

De ceva timp, medicii au identificat o legătură strânsă între alcoolism şi tulburările de anxietate, precum stresul posttraumatic. Acum, însă, oamenii de ştiinţă au descoperit că alcoolul consumat în exces modifică conexiunile creierului, fenomen care îi împiedică pe băutori să se refacă psihologic în urma experienţelor traumatice.

Studiul, realizat de oamenii de ştiinţă de la Institutul Naţional privind Abuzul de Alcool şi Alcoolismul în colaborare cu Universitatea North Carolina, s-a bazat pe cercetarea unui grup de şoareci. Timp de o lună, şoarecii au primit zilnic o cantitate de alcool care pentru oameni ar fi fost echivalentul a 160 mg per litrul de sânge. În tot acest timp, un alt grup de şoareci nu a primit alcool. Ulterior, oamenii de ştiinţă au folosit şocuri electrice uşoare pentru a învăţa şoarecii să se teamă de un anumit sunet scurt.

Când sunetul a fost redat fără a fi acompaniat de şocuri electrice, şoarecii care nu au primit alcool au învăţat ca odată cu trecerea timpului să nu se mai teamă. În schimb, subiecţii care au fost expuşi zilnic la alcool s-au temut de sunet chiar şi la mult timp după ce acesta nu mai era însoţit de şocuri electrice.

Specialiştii spun că acest comportament este similar cu cel observat la pacienţii umani care suferă de stres posttraumatic şi care se confruntă cu situaţii periculoase.

"Consumul de alcool în exces poate afecta mecanisme care sunt critice pentru recuperare în urma traumelor şi poate expune oamenii la stres posttraumatic", a declarat coautorul studiului, dr. Andrew Holmes.

Oamenii de ştiinţă au urmărit efectul negativ al alcoolului asupra circuitelor neuronale ale şoarecilor şi au descoperit că celulele nervoase din cortexul perifrontal al şoarecilor expuşi la alcool, au o altă formă compartiv cu cele provenite de la şoarecii din grupul de control.

Dr. Holmes susţine că studiul este cu atât mai important cu cât el a scoate în evidenţă modul în care alcoolul afectează unele dintre cele mai importante funcţii ale creiereului uman. Înţelegerea relaţiei dintre alcool şi anxietate la nivel molecular ar putea oferi noi posibilităţi pentru dezvoltarea unor tratamente cu potenţialul de a ajuta pacienţii care suferă de anxietate şi care au consumat mult alcool de-a lungul timpului.

Uraganul Katrina are urmări benefice neaşteptate pentru delfini

Uraganul Katrina pare să nu fi adus necazuri în rândul tuturor speciilor implicate în eveniment. La doar câţiva ani după ce uraganul s-a dezlănţuit în Golful Mexic specialiştii au observat un boom demografic în rândul delfinilor.

La aproape doi ani de la catastrofă s-a constatat o creştere masivă a numărului de pui de delfini bot gros. Vestea este îmbucurătoare pentru toată lumea, doar că oamenii de ştiinţă nu au descoperit care este cauza acestui val de pui de delfin.

Oamenii de ştiinţă care au analizat fenomenul au identificat câteva posibile cauze. Una dintre ipoteze susţine că delfinii au făcut mai mulţi pui în urma uraganului pentru a-i înlocui pe cei pierduţi în acea perioadă.

O altă posibilă cauză ar fi aceea că numărul delfinilor a crescut datorită faptului că uraganul Katrina a distrus flotele de pescuit din Golful Mexic. Dacă aceasta este cauza, atunci se înţelege cum delfinii au fost mai puţin ameninţaţi şi au avut mai multă hrană pentru a se dezvolta, a se reproduce în voie şi a creşte pui sănătoşi. În aceste condiţii, femelele au fost încurajate să se reproducă ştiind că au şanse mai mari de a da naştere unor urmaşi sănătoşi.

Cu toate acestea trebuie să admitem că fenomenul este unul rar. Nu toate uraganele au capacitatea de a distruge flotele de pescuit şi de a asigura delfinilor hrana necesară pentru două, trei sezoane.

În ciuda dificultăţilor prin care au trecut oamenii în urma incidentului din 2005, vestea privind creşterea numărului de delfin pare să bucure pe toată lumea. Mai mult, cercetarea celor de la University of Southern Mississippi demonstrează că unele dezastre naturale ajută la balansarea ecosistemelor.

Prima hartă 3D realizată în interiorul creierului unui şoarece pare desprinsă din filme SF

Deşi poate părea o scenă din Matrix, în realitate, filmarea de mai jos arată în premieră mai multe secvenţe 3D din creierul unui şoarece.

Realizată de o echipă de cercetători coordonată de Francesco Pavone din cadrul Laboratorului pentru Spectroscopie Non-lineară (LENS), din Italia, harta 3D a fost creată prin combinarea a două tehnici microscopice cu ajutorul cărora s-au putut captura imagini cu o acurateţe ridicată.

Video-ul începe printr-o incursiune în cerebelul şoarecelui, unde punctele verzi reprezintă neuronii care generează toate semnalele electrice în regiune regiune. Secvenţele următoare trec printre neuronii din hipocamp, aria responsabilă pentru mai multe funcţii ale creierului printre care şi memorarea sau navigarea spaţială. Ultimele cadre, care se focusează pe regiuni mai mici, nu uimesc prin rezoluţie ci prin viteza cu care se redau imaginile.

Folosind un laser, noua tehnică are capacitatea de a genera strat cu strat imagini 3D, în timp ce mişcarea de fundal este limitată datorită unui sistem de filtrare a luminii. Echipa de oameni de ştiinţă speră ca tehnica să le permită specialiştilor să observe informaţii privitoare la boli precum autismul sau atacurile cerebrale. De asemenea, în viitor, ei doresc să utilizeze această tehnologie pentru a examina şi alte tipuri de mostre biologice printre care să se numere şi creierul uman.

Venus, pisica cu două chipuri, este un mister pentru oamenii de ştiinţă

Venus, o pisică cu două feţe, este în acest moment cea mai celebră felină de pe Terra.

Pisica în vârstă de 3 ani deţine propria pagină de Facebook, a fost imortalizată într-un clip ce fost vizualizat de peste un milion de ori pe YouTube, iar săptămâna trecută a fost oaspete într-una dintre cele mai vizionate emisiuni din SUA, Today Show.

Motivul pentru care această pisică este celebră devine evident în clipa în care o priviţi: jumătate din chip este negru, cu un ochi verde, iar cealaltă jumătate a feţei este portocalie, iar ochiul este albastru.

Cum ajunge o pisică să arate astfel? Leslie Lyons, un profesor de la Universitatea California specializat în genetica pisicilor domestice, afirmă că nu mai văzut niciodată o pisică precum Venus.

„Este extrem, extrem de rară”, afirmă Lyons. „Dar se poate explica modul în care a ajuns să arate aşa”, a adăugat profesorul.

Majoritatea relatărilor despre Venus afirmă că pisica este o „himeră”. În mitologie, o himeră este un monstru compus din părţile mai multor animale. În cazul felinelor, o himeră este o pisică a căror celule conţin două tipuri de ADN, lucru cauzat de contopirea a doi embrioni.

Profesorul Lyons afirmă că „pisicile-himeră nu sunt atât de rare”. De fapt, majoritatea masculilortortoiseshell (pisici cu blana formată din petice de culoare portocalie şi neagră) sunt motani-himeră. Blana distinctivă a motanilor tortoiseshell este un semn că pisica are un cromozom X în plus. Femelele au deja doi cromozomi X, astfel că pot avea acest tip de blană fără a fi obligatoriu o himeră.

Pentru a afla dacă Venus este o himeră este nevoie de teste genetice, explică Lyons. „Prin prelevarea de mostre din ambele părţi ale pisicii, putem identifica amprenta ADN, la fel ca în serialeleCSI, iar dacă ADN-ul din cele două laturi diferă, este într-adevăr vorba de o himeră”, adaugă profesorul.

Dacă Venus nu este, însă, o himeră, ce ar putea explica ineditul său chip? „Şansa”, afirmă Lyons. O ipoteză luată în calcul de Lyons este următoarea: este posibil ca în celulele dintr-o parte a feţei să se fi activat aleatoriu coloritul negru, iar în cealalată parte cel portocaliu, acestea întâlnindu-se la mijlocul corpului pe măsură ce pisica s-a dezvoltat.

Un alt aspect inedit al lui Venus îl constituie ochiul albastru. În mod normal, ochii pisicilor sunt verzi sau gălbui, nu albaştri. „O pisică cu ochii albaştri este de obicei fie siameză, fie o pisică cu blana predominant albă”, explică Lyons. Venus prezintă o foarte mică pată albă pe piept, insuficient pentru a explica ochiul albastru, spune Lyons. „Este o pisică misterioasă”, concluzionează profesorul.

Un experiment inedit demonstrează că virusul HIV ar putea fi folosit pentru tratarea bolilor letale

Cercetătorii francezi susţin că virusul HIV ar putea fi transformat într-un instrument biotehnologic pentru îmbunătăţirea sănătăţii umane.

O echipă de oameni de ştiinţă de la CRNS (Centrul Naţioanl pentru Cercetare Ştiinţifică) au reuşit să selecteze o proteină mutantă din virusul HIV. Combinată cu un medicament anticancer, proteina a fost introdusă într-o cultură de tumori canceroase. În urma acestui experiment s-a constat că proteina a ajutat la creşterea eficienţei medicamentului, astfel încăt medicii ar putea folosi doar 0.0033% din doza obişnuită.

Acum, specialiştii consideră că descoperirea are potenţialul de a iniţia crearea unor aplicaţii terapeutice pe termen lung cu scopul de a lupta împotriva cancerului şi a altor patogeni.

Virusul imunodeficienţei umane foloseşte material celular uman pentru a se multiplica prin inserarea materialului său genetic în genomul celulei gazdă. Caracteristica distinctivă a virusului este că el se mută constant, fenomen care duce la producerea mai multor proteine mutante. Acest proces îi permite virusului să se adapteze la schimbări repetate de mediu şi să reziste la tratamentul antiviral actual.

Spacialiştii de la CRNS au studiat aceste mutaţii şi au încercat să utilizeze strategia multiplicării în scopuri terapeutice, în special în tratamentul împotriva cancerului. Iniţial ei au alterat genomul virusului prin introducerea unei gene umane (deoxycytidine kinase sau dCK) care se găseşte în toate celulele şi care activează medicamentele anticancer.

În urma cercetării ce a inclus analizarea a 80 de proteine mutante, specialiştii au identificat o variantă a dCK mult mai eficientă decât proteina originală şi care induce distrugerea celulelor canceroase.

Mulţumită acestei descoperiri, mediciii le-ar putea administra pacienţilor doar 0.0033% din doza obişnuită de medicamente anticancer, lucru care ar reduce toxicitatea tratamentelor şi şansele de apariţie a efectelor secundare.

Pentru că experimentul a fost realizat direct pe celule din cultură, următorul pas pe care cercetătorii îl vor face va fi acela de a testa procedura pe animale pentru a i se observa atât eficienţa anticancer cât şi alte capacităţi terapeutice.

Maladia Alzheimer poate fi „întoarsă din drum”? Oamenii de ştiinţă cred că ar fi posibil

La Clinica Cleveland din statul american Ohio, specialiştii au descoperit un compus chimic denumit MDA7, care are efect asupra unor receptori din creier asociaţi cu declanşarea bolii Alzheimer şi care ar putea reprezenta cheia unor tratamente eficiente împotriva acestei maladii.

MDA7 a fost descoperit întâmplător, în cursul testării unui medicament destinat combaterii unor suferinţe de cauză neurologică la pacienţii supuşi chimioterapiei.

Testele pe şobolani au arătat că substanţa are proprietăţi antiinflamatorii puternice şi acţionează la nivelul unor receptori cerebrali asociaţi cu boala Alzheimer. Nu numai că împiedică progresul bolii, dar are şi capacitatea de a restabili funcţiile cognitive, inclusiv capacitatea de învăţare şi memoria.

Deşi vor mai trece ani până când să poată fi fabricat, eventual, un medicament bazat pe această substanţă, cercetătorii cred că descoperirea este valoroasă şi merită să fie investigată în continuare.

În prezent, nu există niciun medicament care să vindece maladia Alzheimer, ci doar tratamente care pot ameliora, într-o oarecare măsură, simptomele bolii.