Ai fost bun la „mate” în şcoala primară? Ai şanse mai mari de a te descurca bine în viaţă

O anumită abilitate matematică, pe care copiii ar trebui să o deprindă încă din clasa întâi, influenţează nu numai şansele de a lua note bune la examenele de matematică din gimnaziu, ci prezice şi şansele de a găsi uşor de lucru şi de a câştiga mai bine la vârsta adultă, ca şi de a administra mai bine „finanţele personale”.

Acestea sunt concluziile unui studiu realizat la Universitatea Missouri, SUA, şi condus de profesorul David Geary; studiul a arătat că există o corelaţie între psihologia copilului şi evoluţia ulterioară a individului pe piaţa muncii.

SUA se confruntă, spun specialiştii, cu un deficit de salariaţi cu competenţe matematice; studiile arată că un adult din 5 nu are competenţele matematice cerute unui elev de clasa a opta.

Prof. Geary s-a concentrat asupra unei anumite abilităţi în domeniul matematicii, considerând că ea influenţează foarte mult şansele unui individ de a găsi o slujbă bine plătită şi de a se descurca bine în viaţa personală, din punct de vedere financiar.

Identificând această competenţă numerică specifică, se poate acţiona pentru însuşirea ei de timpuriu, încă de la grădiniţă, pentru a da copiilor şansa de a se descurca ulterior mai bine la şcoală şi mai apoi, ca adulţi, de a se descurca mai bine în viaţă.

E vorba despre „cunoaşterea sistemului de numeraţie”, adică abilitatea de a înţelege numeralul ca fiind simbolul unei cantităţi şi de a înţelege relaţiile sistematice dintre numere. Studiul arată că acei copii care posedă această abilitate încă de la începutul clasei întâi au şanse mai mari de a se descurca mai bine la matematică în adolescenţă.

În schimb, insuficienta însuşire a acestei abilităţi în primii ani de şcoală creează o temelie şubredă pentru învăţarea ulterioară şi poate genera multe probleme mai târziu în viaţă, nu numai reducerea şanselor profesionale.

Înţelegerea deficitară a conceptelor matematice, a explicat prof. Geary, poate face ca o persoană să devină o pradă uşoară pentru cămătari; în schimb, însuşirea acestor concepte ajută oamenii să-şi administreze mai bine banii, să economisească  în vederea unor achiziţii mai mari şi să gestioneze mai bine împrumuturile ipotecare şi cărţile de credit.

Cercetătorii cred că programele educative destinate să îmbunătăţească această competenţă pot pregăti mai bine elevii pentru viitoarele lor slujbe, îi pot ajuta să facă alegeri mai înţelepte din punct de vedere economic şi pot îmbunătăţi nivelul întregii forţe de muncă din SUA.

Studiul a implicat 180 de copii cu vârsta de 13 ani, care au fost urmăriţi încă de când erau la grădiniţă şi au fost testaţi anual, evaluându-li-se inteligenţa, memoria, abilităţile matematice, capacitatea de concentrare a atenţiei şi rezultatele la învăţătură. Concluziile studiului au fost publicate în jurnalul PLOS ONE.

Full Moon Silhouettes: răsăritul Lunii aşa cum nu l-ai mai văzut niciodată

Iată un motiv bun pentru care nu ar trebui să credem că răsăritul Soarelui este mai frumos decât cel al Lunii. Creat de Mark Gee, acest video, filmat în timp real, surprinde răsăritul Lunii într-un peisaj de poveste din Wellington, Noua Zeelandă.

În noaptea de 28 ianuarie 2013, după multe încercări eşuate, fotograful Mark Gee a reuşit să surprindă uimitoarea „plimbare” pe cer a uriaşului disc auriu. 

„Am găsit locaţia potrivită iar vremea din Wellington a fost minunată. Spre norocul meu erau oameni care admirau răsăritul Lunii. Nu ştiam la ce să mă aştept de la ei, dar când am văzut filmarea mi-am dat seama că nici dacă aş fi regizat totul nu ar fi putut ieşi atât de bine. Am filmat timp de 8 minute, între  9:14pm şi 9:22pm, dar am ales vă arat doar primele 3 minute”, a declarat Mark.  

Încă un mit infirmat de ştiinţă: sexul arde mult mai puţine calorii decât se credea până acum!

Unul dintre cele mai răspândite mituri urbane, despre care oamenilor le place să creadă că este adevărat, este ideea că o partidă de sex consumă până la 300 de calorii.

Cercetătorii vin acum să infirme acest mit, explicând că sexul nu poate lua locul activităţii fizice regulate. Motivul? O persoană obişnuită arde doar 21 de calorii într-o partidă de sex tipică.

David Allison, un biostatistician de la Universitatea Alabama, a descoperit acest lucru în cadrul unui efort mai amplu, în cadrul căruia a vrut să analizeze mai multe mituri despre sănătate foarte populare în rândul publicului.

Specialistul a descoperit că, în medie, o partidă de sex durează 6 minute, iar energia consumată este de aproximativ 20 de calorii, adică la fel de mult ca mersul pe stradă.

Cercetarea a fost publicată în New England Journal of Medicine, iar cercetătorul afirmă că astfel de „mituri urbane” constituie o parte din motivele ce stau la baza crizei obezităţii ce afectează tot mai multe ţări de pe glob.

Iată alte „mituri urbane” studiate de cercetător:

— Mit: Micile schimbări aduse în dietă sau în activitatea fizică pot aduce schimbări mari în greutate, care se menţin pe termen lung. Adevăr: Corpul se adaptează la schimbări, astfel că paşii minori prin care reducem puţine calorii din dietă nu mai au acelaşi efect în timp.

— Mit: Orele de sport de la şcoală au un impact mare asupra greutăţii copiilor. Adevăr: Orele de sport nu sunt suficient de lungi, de intense şi de dese pentru a face diferenţa.

— Mit: A pierde multă greutate repede este mai rău decât a pierde greutate mai încet, pe termen lung. Adevăr: Deşi multe persoane revin la greutatea iniţială, cei care pierd mai multe kilograme la început ajung de multe ori să cântărească mai puţin decât cei care pierd mai puţine kilograme la startul dietei.

— Mit: Gustările duc la creşterea în greutate. Adevăr: Nu există studii de calitate care să susţină această afirmaţie.

— Mit: Consumând regulat micul dejun putem preveni apariţia obezităţii. Adevăr: Două studii nu au identificat niciun efect asupra greutăţii, iar alt studiu sugerează că efectul depinde de persoanele studiate (dacă acestea obişnuiau să sară peste micul dejun sau nu).

— Mit: Obiectivele prea ambiţioase duc la frustrare şi la eşuarea curelor de slăbire. Adevăr: Unele studii sugerează că persoanele au o rată de succes mai mare atunci când au obiective ambiţioase.

„Dovezile sunt tot ce contează”, a concluzionat doctorul Allison, afirmând că numeroase mesaje transmise cu intenţii bune de către experţi sunt infirmate de cercetări.

Prea bătrână pentru a mai da naştere (planetelor)? O stea matură contrazice teoria

O stea despre care astronomii credeau că are o vârstă prea „înaintată” pentru a mai putea genera planete a oferit o surpriză: telescopul spaţial Herschel a descoperit că este înconjurată de un disc gazos cu un volum îndeajuns de mare pentru ca din el să se poată forma 50 de planete masive, de mărimea lui Jupiter.

Steaua TW Hydrae, situată la 176 de ani-lumină faţă de Terra, are aproximativ 10 milioane de ani vechime, o vârstă la care, credeau specialiştii, o stea nu mai are în discul stelar suficient material pentru formarea unor planetele gigantice.

Şi totuşi, observaţii recente făcute de cercetătorii de la NASA şi de la Universitatea Michigan, cu ajutorul telescopul Hershel al Agenţiei Spaţiale Europene, arată altceva: steaua TW Hydrae este înconjurată de un disc gazos masiv, din care s-ar putea forma zeci de planete de talia lui Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar.

Descoperirea furnizează, în plus, şi o metodă nouă, directă şi mai precisă, de a măsura greutatea discului stelar.

Planetele se formează din materialul existent în discul stelar, iar masa acestuia este un factor-cheie care influenţează formarea planetelor.

Oamenii de ştiinţă de la NASA au folosit telescpul Herschel pentru a capta şi analiza lumina provenită de la TW Hydrae şi au descoperit indiciile prezenţei unui gaz numit deuterură de hidrogen, cu molecula formată dintr-un atom de protiu (hidrogen „obişnuit”, numit şi hidrogen uşor, având în nucleu doar un proton) şi unul de deuteriu, un izotop mai greu al hidrogenului, având în nucleu un proton şi un neutron. Moleculele care conţin deuteriu emit lumină cu lungime de undă mai mare (comparativ cu moleculele de hidrogen care conţin doar protiu), pe care Hershel o poate detecta.

Astfel, astronomi au putut măsura nivelul de deuterură de hidrogen şi să calculeze, pe baza lui, masa discului stelar, cu cea mai mare precizie atinsă până în prezent.

Rămâne de văzut dacă din discul stelui TW Hydrae se vor forma într-adevăr noi lumi; oricum, însă noile informaţii vor ajuta la elaborarea unor noi scenarii posibile pentru formarea planetelor şi la înţelegerea diversităţii sistemelor planetare din Univers, în care sistemul nostru solar este doar una dintre numeroasele configuraţii posibile.

Un fenomen misterios – „Triunghiul Bermudelor Porumbeilor Voiajori” – a fost în sfârşit elucidat

Misterul „Triunghiului Bermudelor” ce afectează porumbeii voiajori pare să fi fost, în sfârşit, rezolvat.

Timp de ani buni, oamenii de ştiinţă au fost uimiţi de un fenomen aparent inexplicabil: porumbeii voiajori, recunoscuţi pentru abilităţile lor de navigatori, se rătăceau atunci când erau eliberaţi într-o regiune din statul american New York.

Acum, o nouă cercetare descifrează acest mister. Studiul publicat în Journal of Experimental Biology sugerează că păsările folosesc sunete de frecvenţă joasă pentru a se orienta, iar în acea regiune din SUA păsările nu pot auzi nimic.

Autorul studiului, dr. Jonathan Hagstrum de la USGS (US Geological Survey), afirmă că păsările creează „hărţi acustice” ale împrejurimilor. Alţi cercetători, însă, afirmă că teoria lui Hagstrum este controversată, existând numeroase dezbateri asupra modului în care păsările reuşesc să navigheze atât de eficient.

Acest fenomen misterios a fost descoperit în anii '60, atunci când profesorul Bill Keeton de la Universitatea Cornell dorea să înţeleagă abilităţile extraordinare ale porumbeilor voiajori, care pot să se întoarcă acasă chiar şi atunci când sunt eliberaţi în locaţii pe care nu le-au mai vizitat niciodată.

În acest scop, profesorul a eliberat porumbei voiajori din diferite locaţii situate în statul american New York. Spre surprinderea sa, atunci când porumbeii erau eliberaţi lângă Jersey Hill, în apropiere de Ithaca, aceştia deveneau dezorientaţi şi zburau la întâmplare. Profesorul Keeton a repetat experimentul de mai multe ori, efectul fiind acelaşi. Singura dată când porumbeii au reuşit să zboare firesc a fost pe 13 august 1969, când aceştia au putut să revină acasă.

Acum, doctorul Hagstrum a găsit explicaţia pentru acest fenomen misterios.

„Păsările navighează cu ajutorul unei busole şi a unei hărţi. Busola este, de regulă, poziţia Soarelui sau câmpul magnetic al Pământului, dar harta nu a fost identificată în ultimele decenii. Eu am descoperit că păsările folosesc sunetele pe post de hartă, folosindu-le pentru a se poziţiona în raport cu casa lor”, explică Hagstrum.

Porumbeii, afirmă cercetătorul, „folosesc infrasunete” – sunete de frecvenţă foarte joasă, ce nu pot fi auzite de oameni.

„Sunetele îşi au originea în ocean. Valurile din adâncurile oceanelor se intersectează şi creează sunete atât în atmosferă cât şi în pământ. Această energie poate fi detectată oriunde pe Terra, chiar şi în centrul unui continent”, spune Hagstrum. Cercetătorul crede că atunci când păsările sunt eliberate dintr-un loc necunoscut, acestea încearcă să identifice, în infrasunete, „amprenta” semnalului de acasă, folosind-o apoi pentru a naviga. 

Infrasunetele pot fi afectate de schimbări în atmosferă. De aceea, doctorul Hagstrum a studiat datele colectate de-a lungul timpului pentru a compara temperatura şi structura vântului în locurile din care porumbeii au fost eliberaţi de profesorul Keeton. Folosind aceste date, Hagstrum a calculat modul în care sunetele ar fi călătorit de la „casa” porumbeilor la Jersey Hill.

„Structura temperaturii şi structura vântului din atmosferă erau de aşa natură în acea regiune a statului New York încât sunetul nu ajungea la Jersey Hill”, a explicat cercetătorul. De aceea, păsările nu aveau cum să-l audă, motiv pentru care nu puteau naviga şi zburau la întâmplare.

„Pe 13 august 1969, în troposferă a avut loc un fenomen ce a întors sunetul înapoi spre sol, astfel că a ajuns la Jersey Hill”, a mai spus Hagstrum.

Doctorul Hagstrum crede că aceste dereglări ale infrasunetelor pot explica şi alte evenimente misterioase care au afectat porumbeii voiajori, spre exemplu o cursă peste Canalul Mânecii ce a avut loc în 1997, când peste 60.000 de păsări au ieşit de pe traseu.

Cercetătorul a recunoscut că ideea sa este controversată, subliniind că „nu înseamnă că am demonstrat fără tăgadă că este exact aşa, dar am lansat o nouă idee care, din punctul meu de vedere, este cea mai bună explicaţie pentru aceste fenomene, pentru că explică evenimentele petrecute la Jersey Hill”.

Alţi cercetători au lansat idei diferite referitoare la orientarea porumbeilor, sugerând că păsările folosesc mirosul, indiciile vizuale, câmpul magnetic al Pământului, sau chiar o combinaţie a acestor factori.

Tim Guilford, un profesor de la Universitatea Oxford, afirmă că „în ciuda faptului că există câteva detalii asupra cărora oamenii de ştiinţă se contrazic, ştim în urma a numeroase dovezi obţinute în mod experimental că, de regulă, accesul la mirosurile atmosferice este, de regulă, necesar şi suficient pentru a explica abilităţile navigaţionale ale porumbeilor. De asemenea, este posibil să folosească şi Soarele ca busolă (în zilele însorite) şi o busolă magnetică (în zilele noroase). „Atunci când păsările devin familiarizate cu mediul înconjurător, acestea încep să depindă de caracteristicile topografice pentru navigaţie, formându-şi trasee preferate”, a mai spus Guilford.

Profesorul Guilford afirmă că metoda lui Hagstrum este „interesantă” şi a subliniat că explorarea ideilor noi este un lucru valoros. Cu toate acestea, Guilford a concluzionat că „numărul mare de dovezi în favoarea celorlalte mecanisme mă face să cred că este improbabil ca infrasunetele să reprezinte secretul abilităţilor navigaţionale ale porumbeilor”.

Incredibila India: o filmare ne arată viaţa de pe agitatul subcontinent

„O zi în India” este un film scurt alcătuit din scene filmate de-a lungul a trei săptămâni. Imaginile au fost montate astfel încât întreaga acţiune să pară că se desfăşoară în decursul unei singure zi.

Video-ul a fost realizat de Daniel Klein şi Mirra Fine, care în prezent lucrează la realizarea unei serii de documentare ce au ca subiect preparatele culinare din întreaga lume. 

„Îţi vine greu să laşi camera jos în India. Cu atât de multă frumuseţe, murdărie, sărăcie, mâncare, fericire şi stres, India este un loc copleşitor şi perfect pentru filmat. Ne-am întors de acolo obosiţi, sătui şi încă copleşiţi. Deoarece India este un loc foarte mare şi pentru că fiecare zonă variază dramatic, ne-am dorit să arătăm cum ar fi dacă am străbate India de la nord la sud, într-o singură zi”, au declarat autorii scurt metrajului. 

Ai între 13 şi 18 ani şi vrei să schimbi lumea? Iată cum poţi câştiga o bursă de 50.000 de dolari şi o călătorie în insulele Galapagos!

Google a lansat o competiţie ştiinţifică adresată tinerilor din întreaga lume, oferindu-le şansa de a-şi prezenta ideile cu care vor să schimbe lumea.

Compania americană vrea să ajute astfel la identificarea următoarei „Ada Lovelace”. Lovelace a fost o adolescentă pasionată de matematică care a trăit în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, cunoscută astăzi mai ales pentru faptul că a scris ceea ce este considerat a fi primul program pentru un computer din istorie.

„Mulţi oameni de ştiinţă uriaşi şi-au dezvoltat curiozitatea pentru ştiinţă la o vârstă fragedă, făcând apoi descoperiri extraordinare ce au schimbat modul în care trăim”, a explicat Sam Peter, reprezentantul Google.

Printre cercetătorii ce au făcut istorie în adolescenţă se numără Louis Braille, care a inventat un alfabet pentru orbi la vârsta de 16 ani şi Alexander Graham Bell, care a efectuat experimente cu sunetele când încă era adolescent.

Competiţia ştiinţifică lansată de Google se adresează tinerilor cu vârste în 13 şi 18 ani din întreaga lume. Printre premii se numără o bursă în valoare de 50.000 de dolari şi o călătorie în insulele Galapagos, unde aveţi şansa de a vedea animale care nu mai există în niciun alt loc de pe Terra. De asemenea, câştigătorul premiului cel mare va avea parte de o vizită unică la Google, CERN sau la LEGO.

Înscrierile proiectelor se încheie pe 30 aprilie, iar finaliştii vor avea parte de o călătorie până în campusul Google din California, unde vor fi anunţaţi câştigătorii pe 23 septembrie.

Printre proiectele care au câştigat ediţiile precedente ale competiţiei se numără eforturi de catalogare a ecosistemelor din apă, diagnosticarea timpurie a cancerului de sân şi un proiect ce permitea oamenilor cu pierderi de auz să asculte muzică.

Vrei să ai o inimă sănătoasă? Renunţă la consumul de carne!

O dietă vegetariană poate reduce riscul de afecţiuni cardiace cu până la 32%, arată un studiu britanic publicat în „American Journal of Clinical Nutrition”.

Cercetătorii au studiat peste 44.500 de voluntari de-a lungul a 11 ani, în medie, şi au descoperit că vegetarienii prezentau un risc mult mai scăzut de a suferi de probleme cardiace.

În grupa de vârstă 50-70 de ani, 6,8% dintre persoanele care consumau carne sau peşte au fost spitalizate sau au decedat din cauza afecţiunilor cardiace, procentul în rândul vegetarienilor fiind de doar 4,6%.

„Credem că diferenţa observată se datorează faptului că vegetarienii au un nivel al colesterolului mai scăzut şi o tensiune arterială mai mică”, a explicat Francesca Crowe, un cercetător de la Universitatea Oxford şi totodată coordonatoarea studiului.

O treime din participanţii la studiu erau vegetarieni. Cercetarea, intitulată European Prospective Investigation into Cancer and Nutrition (EPIC), este cel mai mare studiu de acest tip realizat în Marea Britanie.

Afecţiunile cardiace reprezintă cea mai importantă cauză a decesului în ţările dezvoltate, în Marea Britanie înregistrându-se anual 65.000 de victime. Dintre voluntarii participanţi la studiu, 1.235 de persoane au dezvoltat afecţiuni cardiace, dintre care 169 au decedat.

„Rezultatele cercetării arată că dieta joacă un rol important în prevenirea afecţiunilor cardiace”, a comentat Crowe.

De asemenea, cercetătorii au descoperit că vegetarienii participanţi la studiu prezentau un risc mai mic de a dezvolta diabet. Totodată, un indicator cheie, greutatea împărţită la înălţime, era mai scăzut în rândul vegetarienilor faţă de restul participanţilor la studiu.

Rezultatele luau în calcul alţi factori care ar fi putut influenţa rezultatele, printre care vârsta participanţilor, fumatul, consumul de alcool, activitatea fizică, nivelul educaţional şi venitul.

Nouăzeci şi şapte la sută dintre participanţi erau caucazieni, a declarat Crowe, însă nu s-au înregistrat rezultate diferite între grupurile etnice.

„Nu există vreun motiv pentru care să credem că rezultatele nu se aplică în rândul vegetarienilor din alte populaţii”, a explicat cercetătoarea.

Crowe a mai menţionat că alte studii au arătat că vegetarienii prezintă un risc mai mic de a suferi de afecţiuni ale colonului şi de cataractă.

KIRO-M5, robo-asistenta care detectează mirosul scutecelor murdare

Nu mai este un secret pentru nimeni că Japonia şi Korea investeşte masiv în creare roboţilor capabili să realizeze sarcinile specifice personalului medical. Cel mai nou astfel de prototip se numeşte KIRO-M5 şi este dotat cu o serie de mecanime care îi permit să monitorizeze pacientul mult mai bine decât o fac alţi roboţi

KIRO-M5 este un robot medical creat în scopul de a eficientiza sistemul medical. Pe lângă faptul că poate transporta materiale necesare asistentelor şi doctorilor, robotul are capacitatea de a steriliza şi odoriza aerul, dar asta după ce anunţă personalul medical când este momentul potrivit pentru schimbarea scutecelor pacienţilor în vârstă. 

Cercetătorii din Korea au început să lucreze la dezvoltarea acestui robot de la începutul anului 2011, iar în prezent, prototipul este testat în căminele pentru bătrâni. 

Având un metru înălţime şi cântărind 80 de kilograme, robotul realizează sarcini zilnice precum informarea rezidenţilor cu privire la ora când se serveşte masa şi programarea exerciţiilor zilnice ale pacienţilor. 

Pe lângă abilitatea de a detecta mirosul neplăcut, KIRO-M5 este dotat cu mânere şi deci el poate fi şi un echivalent robotic al cadrului de mers ( dispozitiv ortopedic destinat persoanelor cu handicap locomotor). 

În plus, robo-asistenta este dotată cu o cameră de luat vederi care permite monitorizarea rezidenţilor din cămin, fiind dotat şi cu un sistem de aramă care se declanşează în situaţii de urgenţă.

Nu se ştie cu exactitate cât poate rezista fără a fi alimentat cu energie electrică, dar probabil că  KIRO-M5 va funcţiona 8 ore, aşa cum se întâmplă în cazul roboţilor similari. 

Odată ce perioada de testare se va finaliza, inginerii vor lua în calcul atât sugestiile venite din partea asistentelor, cât şi cele ale medicilor, pentru a îmbunătăţi modelul. 

În căutarea mustăţii perfecte: turiştii caută simbolul masculinităţii în Istanbul

Pe lângă dulciuri, cafea şi istorie, turiştii care vin în Turcia au începu să caute şi ceva mai neobişnuit: mustaţa perfectă.

Mustaţa continuă să fie un simbol al masculinităţii în Turcia şi Orientul Mijlociu, motiv pentru care din ce în ce mai mulţi bărbaţi care nu au păr facial operează la chirurgia plastică. 

Selahattin Tulunay, directorul unei clinici private specializate în transplant de păr susţine că numărul persoanelor care recurg la implanturi de păr este în creştere. „Practic implanturile de mustaţă de aproximativ 3 ani. Mulţi bărbaţi au venit la mine şi mi-au spus «Am 40 de ani, conduc o mare companie, dar nimeni nu mă ia în serios în străinătate. Vreau ca lumea să vadă că am păr»”, a declarat  dr. Tulunay. 

Acesta a fost şi cazul lui Engin Koc, în vârstă de 30 de ani. Din nefericire pentru eu, Koc are o faţă lipsită de păr, motiv pentru care acum 7 luni a optat pentru implantarea unei mustăţi. 

„Am vrut să arată ca turcii din străbuni, ca otomanii. din moment ce au un suflet nostalgic şi admir acea eră, am decis să îmi fac implant”, a declarat el, adăugând că „mustaţa este un simbol al virilităţii turceşti”. 

Mustăţile sunt luate foarte în serios în Turcia iar acest lucru este subliniat şi de zicala „un bărbat fără mustaţă este ca o casă fără balcon”. Până şi forma fiecărui specimen poate spune câte cave despre apartenenţa politică a persoanei care îl poartă. 

„Cea deasă, de exemplu, asemănătoare cu mustaţa lui Stalin este des întâlnită la kurzi, în timp ce mustaţa aranjată, precum cea a primului-ministru turc, Recep Tayyip Erdogan este riguroasă şi tipică pentru un conservator”, explică antropologul Benoit Fliche. 

„Atunci când coboară pe lângă gură, precum colţii, mustaţa are un model specific celor din extrema dreaptă”, a mai adăugat el. 

Primul-ministru al Turciei, Recep Tayyip Erdogan

Deşi turcii din oraşele mari tind mai mult spre aspectul occidental, mustaţa şi barba rămân foarte importante pentru bărbaţii din ţările arabe care vin în Istanbul pentru a-şi face implanturi. 

„Serialele turceşti de televiziune, difuzate în lumea arabă, au mare influenţă. Văzându-i pe actorii noştri, aceşti pacienţi ne sună şi ne cer să le obţinem aceleaşi mustăţi sau bărbi”, a mai declarat Tulunay. 

În prezent, în Istanbul există în jur de 250 de clinici care încearcă să atragă clienţi prin pachete promoţionale. Majoritatea clinicilor au contacte cu agenţiile de turism şi oferă pachete care includ operaţia, şederea la hotel şi transportul de la aeroport. 

„În fiecare săptămână avem 50-60 de pacienţi care vin pentru transplant de păr şi alţi 5-6 care doresc transplant de mustaţă”, a mărturisit Meral Tala, chirurg la Centrul pentru Păr, din Istanbul.

Somnul nostru prezintă un ritm neidentificat până acum, arată un studiu efectuat în Australia

Nu este cazul să vă panicaţi dacă nu aţi reuşit să dormiţi opt ore noaptea trecută. Conform unui nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Sydney, durata somnului variază în mod natural de-a lungul zilelor, indiferent de factori precum stilul de viaţă al persoanei, ora la care ne culcăm şi la care ne trezim sau influenţele sociale şi de mediu. Această descoperire ar putea avea implicaţii importante asupra performanţei la serviciu, subliniază cercetătorii.

„Cantitatea necesară de somn variază într-un ritm ciclic şi de la persoană la persoană. Dacă acumulaţi o «datorie» în ceea ce priveşte somnul, corpul dumneavoastră va lansa un semnal care anunţă că are nevoie să recupereze câteva ore de somn”, a explicat doctorul Chin Moi Chow, coordonatorul studiului publicat în jurnalul Nature and Science of Sleep.

„Pe măsură ce creşteţi durata somnului pe măsură ce recuperaţi din «datorie», veţi observa o creştere a capacităţii de a sta treaz pentru mai multe ore. De asemenea, pe măsură ce veţi sta treaz mai multe ore, veţi deveni pe parcurs mai somnoros, apărând iarăşi nevoia de a dormi”, a declarat dr. Chow.

Doctorul Chow a monitorizat alături de colegii săi de la Universitatea Sydney un grup de bărbaţi tineri sănătoşi de-a lungul unei perioade de 14 zile. Voluntarii au fost studiaţi cu ajutorul unui actigraf – un dispozitiv de mici dimensiuni, purtat la ca un ceas la încheietura mâinii non-dominante, ce măsoară tiparele de somn.

Spre surprinderea cercetătorilor, datele colectate de actigraph au arătat că durata de somn a participanţilor la studiul oscilează într-un tipar sinusoidal, un fenomen care nu mai fusese observat până acum. Majoritatea participanţilor prezentau un tipar care se repeta periodic. Aceste perioade variau de la două zile până la 18 zile, în funcţie de persoană.

Tiparul ciclic identificat de cercetători sugerează că mecanismul de echilibrare a somnului este funcţional tot timpul, schimbările în durata somnului fiind acompaniate de ajustări compensatorii.

În ciuda faptului că majoritatea participanţilor la studiu nu respectau recomandarea specialiştilor, dormind mai puţin de opt ore pe noapte, aceştia continuau să prezinte un tipar ciclic al somnului.

„Cantitatea şi calitatea somnului variază în funcţie de mai mulţi factori”, a explicat doctorul Chow. „Unii indivizi acumulează mai greu o «presiune a somnului», iar alţii rezolvă această presiune mai repede, elemente ce pot defini tiparul somnului”, a mai spus specialistul.

Variaţiile duratei de somn pot fi influenţate de mai mulţi factori, printre care modificări ale ceasului intern sau de elemente externe precum temperatura, lumina zilei, activitatea fizică şi dieta.

„Modificarea tiparelor de somn în weekend sau alterarea tiparului prin munca în ture ar putea duce la modificarea duratei de somn, solicitând în mod semnificativ corpul”, a avertizat specialistul.

Cel mai mare duşman al alcoolicilor: a fost creat vaccinul anti-alcoolism care produce mahmureli cumplite

Cei mai mari duşmani ai unui alcoolic sunt durerile de cap şi senzaţiile de greaţă, care apar după consumul de alcool. Acum, specialiştii se bazează pe aceste două efecte adverse ale alcoolului pentru a-i determina pe dependenţi să renunţe la băut.

O echipă de cercetători de la Universitatea din Chile a creat un vaccin capabil să inducă aceste senzaţii oricărui consumator de alcool care nu se abţine în faţa cele mai mari ispite ale sale. 

Vaccinul acţionează prin împiedicarea ficatului să „exprime gene care metabolizează alcoolul”. Prin urmare, atunci când individul vaccinat consumă băuturi alcoolice, el va suferi de senzaţii de greaţă şi ritm cardiac accelerat. Ideea este că simptomele vor apărea instant, imediat ce individul va pune gura pe alcool. În acest mod, alcoolicul va regreta fiecare înghiţitură de alcool. 

Ideea a venit după ce specialiştii au observat că oamenii din Orientul Îndepărtat au o genă care nu le permite să dizolve alcoolul din corp, fenomen care face ca rata consumului de alcool să fie mai mică în aceste zone. Astfel, ei s-au gândit că recrearea acestei gene ar putea constitui ce mai bună metodă de prevenire a alcoolismului.

Acum, vaccinul, ale cărui efecte vor dura între 6 luni şi un an, va fi supus unui studiul clinic, iar dacă totul merge bine, el va putea fi comercializat în aproximativ 2 ani.

Un medicament anti-acnee foarte popular a fost interzis în Franţa după ce a provocat moartea a patru femei

Autorităţile franceze au suspendat vânzarea unui medicament anti-acnee, folosit adeseori şi ca pilulă contraceptivă, după ce acesta a dus la moartea a patru femei.

Oficialii ANSM (Agence nationale de sécurité du médicament et des produits de santé) au anunţat suspendarea de la comercializare a medicamentului Diane-35 (acetat de ciproteron), folosit în acest moment de 315.000 de femei în Franţa.

Dominique Maraninchi, directorul agenţiei, a anunţat că interdicţia va fi pusă în practică de-a lungul a trei luni, pentru a permite pacienţilor să identifice alt tratament.

Medicamentul produs de compania germană Bayer este autorizat pentru a trata acneea în rândul femeilor tinere, însă doctorii îl prescriu şi drept contraceptiv, pentru că opreşte ovularea. „Acest medicament nu are aprobarea de a fi oferit publicului drept contraceptiv, dar este folosit în acest scop. Există numeroase alte contraceptive în ţara noastră”, a explicat directorul ANSM.

Maraninchi a spus că agenţia a realizat o analiză beneficiu-cost asupra medicamentului Diane-35 ca tratament anti-acnee, iar rezultatele au fost negative. Din acest motiv, ANSM a decis suspendarea acestui medicament de pe piaţa franceză.

Diane-35 este vândut în 116 ţări din întreaga lume, printre care şi România.

De-a lungul a 25 de ani, patru femei au murit şi 125 au fost afectate de cheaguri de sânge provocate de Diane-35, conform datelor publicate de ANSM.

Cum să scoţi apă din piatră seacă: NASA vrea să trimită pe Lună un robot capabil să extragă apă din solul selenar

Robotul va transforma, de asemenea, compuşi chimici din praful selenar în aer şi combustibil - un proces extrem de important în perspectiva stabilirii unor colonii umane pe alte corpuri cereşti.

Robotul - de fapt o adevărată uzină în miniatură - se numeşte RASSOR (Regolith Advanced Surface Systems Operations Robot).

Specialiştii NASA cred că RASSOR - aflat în prezent în faza de dezvoltare a prototipului - este modelul unei uzine care ar opera, în cursul misiunilor de colonizare a altor planete, pentru a procura coloniştilor apă, aer şi carburant, indispensabile vieţii şi activităţilor curente.

RASSOR urmează să fie testat pe sol selenar, dar, teoretic, va putea opera şi pe alte corpuri cereşti care au un sol de aceeaşi natură, prăfos, aşa cum se găseşte şi pe Marte, de exemplu.

Construirea unui asemenea robot este foarte dificilă, deoarece trebuie să se ţină seama de multe aspecte, nu mai de capacităţile lui tehnice.  Trebuie să fie suficient de uşor pentru a putea fi transportat în mod convenabil cu o navă spaţială (în condiţiile în care, conform declaraţiilor NASA, costul transportului spaţial este de cca. 4.000 USD/livră; 1 livră = 453,59 grame).

Pe de altă parte, trebuie să fie suficient de greu pentru a putea opera în condiţiile unei forţe gravitaţionale mai scăzute decât pe Pământ (pe Lună, atracţia gravitaţională reprezintă mai puţin de 20% din cea terestră) şi pentru a avea stabilitate, pentru a putea săpa în sol fără a se răsturna şi pentru a face diverse alte lucruri, de vreme ce ar trebui să fie o  maşinărie multifuncţională. 

Problema multifuncţionalităţii a fost rezolvată în bună măsură în actualul prototip, ale cărui dispozitive pentru adunarea solului pot deveni şi picioare pentru deplasare şi mai servesc şi la stabilizarea robotului în timp ce sapă. Totuşi, NASA se gândeşte să înzestreze următorul prototip cu roţi, pentru o capacitate de deplasare mai bună. RASSOR 2 - următoarea generaţie de roboţi multifuncţionali, capabili să-şi schimbe forma şi să scoată apă din piatră, ar putea fi gata de testare în 2014.

Cercetătorii au descoperit secretul oamenilor care reuşesc să supravieţuiască în Siberia. Rezultatele îi dau dreptate lui Darwin

Siberia nu pare a fi o destinaţie turistică foarte atrăgătoare, însă această regiune găzduieşte oameni de câteva zeci de mii de ani. Acum, un studiu efectuat asupra popoarelor care trăiesc în Siberia de timp îndelungat oferă câteva detalii neştiute despre cum selecţia naturală i-a ajutat pe oameni să se adapteze la temperaturile scăzute din această regiune. De asemenea, rezultatele cercetării arată că diferite populaţii au folosit tehnici diferite pentru a se adapta la frig.

Siberia ocupă aproximativ 10% din suprafaţa terestră a planetei Pământ, însă găzduieşte astăzi doar 0,5% din populaţia globului. Acest lucru nu este surprinzător, dacă luăm în seamă faptul că temperaturile medii înregistrate în luna ianuarie ating şi -25°C. Geneticienii au analizat doar câteva din totalitatea grupurilor indigene care trăiesc aici. Câteva dintre acestea sunt în pericol de a dispărea – de exemplu, teleuţii (ce mai numără 2.000 de persoane), descendenţii unui grup odată puternic de negustori ce cai şi vaci ce erau renumiţi pentru talentul lor în realizarea obiectelor din piele.

Alte cercetări asupra adaptării la rece au fost efectuate pe două populaţii din Siberia, relevând importanţa câtorva gene. De exemplu, genele UCP1 şi UCP3 tind să fie prezente în forme mai active în rândul populaţiilor care trăiesc în zone mai reci, conform unui studiu publicat de Anna di Rienzo de la Universitatea din Chicago. Aceste gene ajută la folosirea rezervelor de grăsime din corp pentru a produce căldură, în loc ca acestea să fie folosite pentru a produce energie chimică pentru mişcările muşchilor sau pentru a alimenta funcţiile creierului.

Noul studiu a colectat mult mai multe mostre de la populaţiile siberiene, incluzând 10 grupuri ce reprezintă aproape toate populaţiile native. Cercetătorii de la Universitatea Cambridge au analizat 200 de mostre ADN colectate de oamenii de ştiinţă de la Institutul Problemelor Biologice din Nord din Magadan, Rusia. Cercetătorii au dorit să identifice genele care ajută la adaptarea la rece. Alexia Cardona de la Universitatea Cambridge a folosit mai multe tehnici pentru a descoperi semne ale selecţiei naturale în genomul uman – cu alte cuvinte, gene care au fost favorizate de procesul evolutiv pentru că ajutau oamenii să supravieţuiască şi să se reproducă. Cercetătoarea a identificat 3 gene, dintre care una era UCP1, confirmând astfel studiile precedente. Celelalte două gene erau ENPP7 şi PRKG1.

PRKG1 joacă un rol important în contractarea muşchilor netezi, un element cheie în frisoane şi în constricţia vaselor de sânge, metode prin care poate fi evitată pierderea căldurii. Gena ENPP7 joacă un rol important în metabolizarea grăsimilor, mai ales a celor găsite în lactate şi în carne, alimente importante în dieta persoanelor care trăiesc în apropiere de regiunea arctică.

Importanţa acestor gene care favorizează adaptarea la rece diferea în funcţie de poziţionarea geografică a populaţiilor din Siberia. Astfel, gena UCP1 era foarte importantă în rândul grupurilor din sudul Siberiei, pe când PRKG1 era mai importantă în nord-estul Siberiei şi în regiunile centrale. Pe de altă parte, ENPP7 era importantă de-a lungul întregii Siberii.

Aceste indicii laolaltă reprezintă exact tipul de dovezi căutate de oamenii de ştiinţă pentru a demonstra existenţa procesului de selecţie naturală: identificarea unui factor de presiune asupra selecţiei, variaţia în rândul diferitelor populaţii, modificări specifice ale ADN-ului şi înţelegerea consecinţelor acestor schimbări. Cardona concluzionează că studiul atestă modul în care diferite popoare din Siberia s-au adaptat la vremea rece de aici şi la dieta pe bază de carne în ultimii 25.000 de ani, adaptare concretizată în selecţia naturală a mai multor gene care controlează mai multe procese biologice.

Cardona mai subliniază că siberienii sunt consideraţi a fi populaţia-sursă pentru toţi amerindienii de astăzi, sugerând că genomul amerindienilor ar putea prezenta adaptări la frig similare. 

„Rezultatele sunt fascinante, pentru că oferă noi dovezi asupra modului în care am continuat să evoluăm în lumea modernă”, a comentat Danae Dodge, genetician la Universitatea Sheffield din Marea Britanie.

Frumoasa noastră galaxie vecină, surprinsă într-o nouă imagine uimitoare

În aproximativ 4,5 miliarde de ani, Andromeda se va ciocni cu galaxia noastră. Evenimentul va fi unul uimitor, cu siguranţă, însă până atunci, tot ce putem face este să încercăm să ne cunoaştem vecina cât mai bine.

Galaxia Andromeda este singura galaxie spiralată pe care noi o putem observa cu ochiul liber. Iniţial s-a crezut că este o nebuloasă, confundându-se că este un nor de gaz. Abia în 1920, după ce a fost observată o explozie stelară din interiorul ei, astronomii şi-au dat seama că Andromeda este o galaxie. 

Andromeda este situată la 2,5 milioane de ani lumină distanţă de noi iar specialiştii susţin că un următorii 4,5 miliarde de ani ea va fuziona cu Calea Lactee. De-a lungul ultimului secol, galaxia Andromeda a fost unul dintre cele mia interesante obiecte de studiu, în mare datorită dimensiunilor ei vaste şi a proximităţii de galaxia noastră. Ea a fost fotografiată de nenumărate ori cu diferite instrumente, cea mai recentă imagine fiind realizată de Observatorul Spaţial Herschel. 

Satelitul a fost lansat în 2009, de Agenţia Spaţială Europeană şi este dotat cu instrumente îi permit să capteze radiaţiile infraroşii cu mare lungime de undă, cu scopul de a dezlega noile taine ale Universului. 

Imaginea realizată cu ajutorul tehnologiei infraroşu le permite astronomilor să observe norii de praf a căror temperatură se ridică doar cu câteva zeci de grade peste zero absolut. În imagine, cei mai reci nori sunt mai strălucitori şi coloraţi în roşu, în timp ce norii de praf mai calzi au o nuanţă albăstruie. 

Proiectul colonizării planetei Marte atrage deja investitori

O organizaţie non-profit care urmăreşte să trimită 4 astronauţi pe Marte în 2023 a reuşit să atragă primii investitori - un prim pas în vederea adunării sumei de 6 miliarde de dolari necesară finanţării misiunii.

Organizaţia Mars One, cu sediul în Olanda, a beneficiat deja de investiţii care îi vor permite să finanţeze studiile de design conceptual şi programul de selecţie a astronauţilor, două componente ale proiectului ce vor începe în curând.

Mars One plănuieşte să organizeze un eveniment global de tip reality-TV care să documenteze întreaga desfăşurare a misiunii, cu camere care vor filma permanent, în toate etapele proiectului, de la alegerea astronauţilor la primii ani pe care coloniştii îi vor petrece pe Marte. Organizaţia crede că banii proveniţi din drepturile de difuzare şi din  sponsorizări vor ajunge pentru a acoperi cea mai mare parte a costurilor misiunii.

Investiţiile private, însă, vor fi şi ele importante pentru a asigura continuitatea programului. Banii vor fi utilizaţi pentru studii de design conceptual, diferite companii urmâînd să participe la licitaţii pentru a câştiga contractele legate de fabricarea navelor spaţiale, a construcţiilor modulare de pe marte şi a altor componente majore ale coloniei marţiene.

În cursul acestui an, după declaraţiile reprezentanţilor Mars One, va începe şi procesul de selecţie a astronauţilor, care va fi televizat.

Recent, Mars One a publicat cerinţele preliminare ale înscrierii la preselecţie. Candidaţii trebuie să aibă vârsta de cel puţin 18 ani, să aibă o stare de sănătate fizică şi mentală foarte bună şi să fie dispuşi să urmeze un program de pregătire ca va dura aproximativ 8 ani.

Procesul de selecţie va fi dificil, cred reprezentanţii organizaţiei, care se aşteaptă să primească sute de mii de aplicaţii de la persoone dornice să devină primii colonişti umani pe Marte.

Mars One plănuieşte să trimită pe Planeta Roşie o serie de misiuni robotice, între anii 2016 şi 2020, roboţii urmând să construiască acolo structuri care să asigure adăpost coloniştilor.

Cei patru astronauţi ar urma să sosească pe Marte în 2023, iar alte grupuri vor sosi ulterior, la intervale de doi ani. Nu există niciun plan de readucere a astronauţilor pe Pământ. 

Investiţiile vor fi administrate  de Interplanetary Media Group, o companie-fiică a Mars One, care va gestiona drepturile de distribuţie în mass media şi drepturile de proprietate intelectuală asociate cu colonizarea planetei Marte, au declarat oficialii organizaţiei.

Bărbaţii care se implică în treburile casnice fac sex mai rar, arată un nou studiu sociologic

„Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune”, spune o veche zicală. Acum, un nou studiu pare să confirme acest proverb: o cercetare publicată în jurnalul „American Sociological Review” arată că bărbaţii care se implică mai mult în treburile casnice fac mai puţin sex.

Studiul arată că bărbaţii ce petrec mai mult timp efectuând sarcini tradiţional feminine – precum gătitul, efectuarea curăţeniei şi realizarea de cumpărături – relatează că fac mai rar sex în comparaţie cu bărbaţii ce au relatat că îşi dedică timpul sarcinilor masculine.

„Rezultatele studiului nostru sugerează că rolurile de gen popularizate în societatea noastră joacă un rol foarte important asupra frecvenţei sexuale în cadrul căsătoriei heterosexuale”, a explicat Sabino Kornrich, cercetător în cadrul Centrului de Studii Avansate al Institutului Juan March din Madrid şi totodată autorul studiului.

„Cuplurile în care bărbaţii participă mai mult la sarcinile casnice efectuate de obicei de femei relatează o frecvenţă mai redusă a partidelor sexuale. De asemenea, cuplurile în care bărbaţii participă mai mult la sarcini considerate tradiţional a fi masculine – lucrul în curte, plata facturilor, repararea automobilului – relatează un număr mai mare de partide sexuale”, a explicat cercetătorul.

Studiul a folosit date de la cuplurile heterosexuale căsătorite din Statele Unite ale Americii obţinute în urma cercetării National Survey of Families and Households.

În medie, bărbaţii din studiu au relatat că au făcut sex de 5,2 ori în luna precedentă, iar femeile de 5,6 ori. Atât bărbaţii cât şi femeile din cuplurile cu diviziuni tradiţionale ale muncii au relatat că au avut mai multe partide de sex.

„Rezultatele sugerează existenţa unor «scenarii sexuale» separate pe sexe, în care comportamentele tradiţionale pentru fiecare sex joacă un rol important în crearea dorinţei sexuale şi în realizarea activităţii sexuale”, afirmă Kornrich.

Cercetătorii subliniază că rezultatele studiului nu înseamnă automat că bărbaţii ar trebui să renunţe să se mai implice în treburile casnice.

„Bărbaţii care refuză să ajute la rezolvarea problemelor casnice pot genera conflicte în interiorul căsătoriei, reducând satisfacţia maritală a soţiilor”, a avertizat Kornrich.

„Alte cercetări au arătat că satisfacţia maritală a femeilor este corelată cu participarea bărbaţilor la sarcinile casnice, ce implică de obicei atât sarcini tradiţional feminine, cât şi sarcini tradiţional masculine”, a concluzionat cercetătorul.

Uluitoarea realizare a ştiinţei: omul bionic a fost creat din organe şi membre artificiale

Rex, exoscheletul robotizat, a fost construit din membre şi organe artificiale colectate din întreaga lume şi este dovada „vie” a faptului că ştiinţa începe să ţină pasul cu domeniul ştiinţifico-fantastic. În total crearea lui a costat un milion de dolari.

Există multe dezbateri legate de crearea „omului bionic”, deoarece acum când oamenii de ştiinţă nu numai că au posibilitatea de a înlocui părţi ale corpului ci şi de a îmbunătăţi capacităţile umane, specialiştii îşi pun probleme de etică. 

Rex a fost creat pentru un documentar numit How to Build a Bionic Man, a cărui gază este dr.Bertolt Meyer, un psiholog din Elveţia care are şi el un braţ bionic de 30.000 de dolari.

„Este interesant şi un pic înfricoşător. S-ar putea să ne aflăm într-un punct în care începem să ne dăm seama de posibilităţile pe care ni le oferă ştiinţă şi tehnologia pentru a depăşi limitele evoluţiei”, a declarat Meyer. 

Rex are un ochi artificial care este alcătuit dintr-un microcip implantat în retină, ce primeşte imagini realizat de o cameră amplasată pe ochelarii săi. Mai departe, microcipul trimite impulsuri electrice către creier, fiind astfel transformate în forme şi patternuri. 

Pe lângă alte dotări, Rex mai are un braţ cu 26 mişca pe un arc de 26 de grade, cu un grad mai puţin decât o face un braţ uman şi un picior cu gleznă bionică care mimează acţiunea gambei umane şi a tendonului lui Achile.