Ce se întâmplă în corpurile noastre când dormim prea puţin? Peste 700 de gene sunt afectate!

Probabil că deja ştiţi că somnul insuficient dăunează sănătăţii, dar acum, oamenii de ştiinţă au creat un nou studiu care arată şi cât de mult ne afectează lipsa de odihnă.

Cercetarea realizată de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Surrey demonstrează că funcţionarea a peste 700 de gene este perturbată atunci când dormim prost o săptămână. 

Studii anterioare au asociat privarea de somn cu obezitatea, boli de inimă, tulburări cognitive şi multe alte probleme de sănătate, însă până acum, mecanismul molecular care duce la astfel de declinuri nu a fost foarte clar. 

În unul dintre studiile care au urmărit efectele somnului asupra transcriptomului uman (setul de molecule mesagere ale genomului uman), cercetătorii britanici au demonstrat că de-a lungul timpului, somnul insuficient alterează expresia genelor responsabile pentru diferite procese precum răspunsul imunitar, stresul sau metabolismul. 

  În noul studiu, cercetătorii au examinat expresia genelor a 26 de indivizi clinic sănătoşi care au fost privaţi de somn. Mai exact, timp de 7 zile, participanţilor le-a fost permis să doarmă doar 6 ore pe noapte . În schimb, voluntarii dintr-un alt grup, de control, au fost lăsaţi să doarmă aproximativ 10 ore pe noapte. 

La sfârşitul săptămânii, toţi participanţii au fost ţinuţi treji timp de 40 de ore, perioadă în care le-au fost prelevate probe ARN din sânge. Apoi, subiecţilor li s-a permis să doarmă 12 ore fără oprire, astfel încât să se refacă. 

  Ambele grupuri au fost observate într-un centru de studiere de somnologie, iar calitatea somnului fiecăruia dintre participanţi a fost monitorizată prin mijloace polisomnografice. De asemenea, o serie de teste a analizat performanţele cognitive ale fiecărui individ, în timpul zilei. În acelaşi timp, cercetătorii au analizat nivelul de melatonină, hormonul care reglează ritmul biologic şi ciclurile somnului. 

Analizele ARN au arătat că cei care nu au avut parte de suficient somn aveau 711 gene a căror activitate nu funcţiona corect. Rezultatele sunt cu atât mai importante cu cât fiecare genă este responsabilă pentru crearea unei proteine implicată în procesele corpului. 

ARN este „mesagerul chimic” care duce de la ADN (codul genetic neschimbat), la crearea proteinelor. Dacă expresie genelor nu este normală, ci  este încetinită sau accelerată, atunci poate apărea efectul de domino care poate duce la schimbări dramatice în corpul uman. 

Multe dintre genele afectate de lipsa somnului sunt cele implicate în menţinerea ritmului circadian (ceasul biologic), cel care reglează procesele biologice care ar trebui să se desfăşoare de-a lungul unui ciclu de 24 de ore.  Altele erau implicate în cogniţie, memorie şi atenţie. 

Tehnologia ne transformă în cavaleri Jedi: un dispozitiv ne permite să controlăm zeci de echipamente cu un simplu gest al mâinii

”Brăţara Jedi”, numită Myo, va fi lansată în curând de compania Thalmic Labs şi va permite utilizatorilor să controleze jocuri video, zborul dronelor, funcţionarea aparatelor electronice din casă... totul prin simple gesturi ale mâinii. Un spectaculos material video prezintă performanţele acestui dispozitiv extraordinar.

Myo este un dispozitiv circular, de forma unei brăţări, care se poartă la unul dintre antebraţe; conţine senzori care detectează activitatea electrică a muşchilor şi, de asemenea, senzori proprii de mişcare. Semnalele electrice produse de contracţiile musculare sunt traduse de un software specializat în comenzi, ce sunt transmise wireless dispozitivelor controlate.

Utilizatorii pot programa brăţara astfel încât acesta să recunoască diferite gesturi ale mâinii, chiar şi mişcări ale fiecărui deget în parte.

Compania a făcut public azi un material video ce prezintă performanţele dispozitivului; Myo va fi pus în  vânzare la sfârşitul acestui an, dar precomenzile pot fi făcute online de pe acum, la preţul de 149 USD.

Reprezentanţii firmei producătoare susţin că dispozitivul „îmbunătăţeşte capacităţile utilizatorilor”, conferindu-le acestora chiar impresia de a deţine un fel de „superputeri”, după expresia folosită de Stephen Lake, co-fondator şi preşedinte al Thalmic Labs.

În opinia lui, ”Myo şterge linia de demarcaţie dintre noi [oamenii] şi tehnologia digitală”.

Compania va permite oricui să creeze software pentru Myo şi plănuieşte să permită, de asemenea, aplicaţiilor ce rulează pe dispozitive Android şi iOS să ruleze şi pe Myo, astfel încât „brăţara Jedi” va putea fi utilizată şi ca o nouă interfaţă pentru tablete şi smartphone-uri.

Prezentări, jocuri pe computer, navigare pe internet, muzică, editarea materialelor video şi multe altele vor putea fi controlate cu ajutorul „brăţării Jedi”.

De ce mamele de băieţi trăiesc mai puţin?

Femeile care dau naştere unui număr mare de băieţi trăiesc mai puţin după ultima naştere, comparativ cu cele care au fete.

Oamenii de ştiinţă au ajuns la această concluzie după ce au realizat un studiu pe un grup de femei finlandeze, majoritatea născute înainte de industrializare. În ciuda constatărilor, specialiştii atrag atenţia că este vorba de un studiu de corelaţie, ceea ce înseamnă că nu au putut dovedi exact faptul că naşterea fiilor aduce decesul mamei. Mai mult, din cauză că, la nivel mondial, efectul variază, există posibilitate ca nu factorii biologii intrinseci să fie vinovaţi, ci cei sociali. 

Noul studiu sugerează că durata vieţii mamelor este influenţată de diferenţele sociale legate de modul în care fetele şi băieţii au fot crescuţi de-a lungul timpului. 

„Odată ajunşi la maturitate, în unele culturi băieţii pot fi benefici pentru bunăstarea părinţilor , în timp ce în alte poate fi mai «profitabil» să ai fete”, a declarat coautorul studiului Samuli Helle, de la Universitatea Turku. 

Naşterea şi alăptatul necesită producerea mai multor substanţe nutritive, decât în mod normal. Această energie în plus le poate extenua pe femeile care au mai mulţi copii şi astfel vieţile lor pot fi mai scurte. Mai mult, pentru că, la naştere, băieţii au o greutate ceva mai mare decât fetele, este posibil ca ei să aibă nevoie de mai multe substanţe nutritive. 

În ciuda acestor teorii, există studii care demonstrează contrariul. În China, de exemplu, naşterea băieţilor pare să lungească viaţa mamei.

Pentru a înţelege fenomenul din Finlanda, oamenii de ştiinţă s-au folosit de date păstrate de biserica Lutherană, pentru a obţine date, din ultimele 3 secole, despre mai bine de 11.000 femei cu copii. Mare parte dintre aceste femei se născuseră înainte de 1960. 

Cu cât o femeie avea mai mulţi fii, cu atât creştea probabilitatea ca ea să trăiască mai puţin după ultima naştere. Mai exact, este vorba se o diferenţă apartent minoră: femeiele care au dat şantere fiicelor trăiesc, în medie, 32,4 ani de la ulima naştere, în timp ce mamele de băeieţi mai trăiesc 31,1 ani de la naşterea ultimului copil. Efectul s-a observat indiferent de statutul economic al femeilor. 

În acelaşi timp, Grazyna Jasienska, specialist în antropologie biologică, la Universitatea Jagiellonian din Polonia, susţine că fenomenul nu este cauzat de excesul costurilor energetice asociate cu sexul fătului, ci mai curând de normele sociale. 

„În multe societăţi tradiţionaliste, fetele îşi ajută mamele mai mult decât băieţii. Ele pot ajuta la creşterea fraţilor şi cu multe alte sarcini”, a declarat Jasienska.

Momentan, specialiştii nu ştiu dacă acest fenomen mai este valabil la societatea actuală, având în vedere că studiul a fost realizat pe o societate preindustrială, într-un timp în care alimentele erau limitate şi nu existau măsuri de contracepţie. 

Pe de altă parte, Helle a declarat că studiul nu a observat o astfel de asociere şi în cazul taţilor, motiv pentru care nu exclude posibilitatea ca fenomenul să fie asociat cu o serie de hormoni din corpul mamei. 

Ultima soluţie pentru salvarea rinocerilor: legalizaţi comerţul cu coarne de rinocer, cere un grup de cercetători

Toate celelalte metode de protecţie au eşuat, braconajul este în plin avânt, iar numărul rinocerilor scade în ritm dramatic. Un grup de oameni de ştiinţă propune, într-un articol recent, o soluţie neaşteptată: îndepărtarea coarnelor rinocerilor prin metode netraumatizante şi legalizarea comerţului cu aceste produse.

Într-un articol apărut în revista Science, un colectiv de specialişti în ştiinţe ambientale afirmă că acestea sunt măsuri necesare pentru salvarea speciilor de rinoceri. Acestea sunt foarte ameninţate, deoarace, în ciuda interdicţiilor, braconierii omoară un număr tot mai mare de exemplare, pentru a vinde pe piaţa internaţională cornul de rinocer, un produs utilizat în medicina tradiţională asiatică pentru presupusele sale efecte benefice asupra sănătăţii.

Autorii articolului arată, în raportul lor, că interzicerea la nivel global a vânării rinocerilor şi a comerţului cu coarne nu a avut ca efect reducerea cererii pe piaţă.

Din această cauză, rinocerii sunt în continuare ucişi fără niciun scrupul de braconieri, coarnele lor fiind comercializate clandestin. În Africa de Sud, braconierii omoară, în medie, doi rinoceri în fiecare zi. Se estimează că ar mai exista cca. 20.000 de rinoceri albi - majoritatea în Namibia şi Africa de Sud - şi cca. 5.000 de rinoceri negri.

Autorii articolului consideră că, pe piaţă, cererea ar putea fi satisfăcută prin legalizarea comerţului cu coarne, acestea fiind prelevate de la rinoceri prin metode umane; astfel, rinocerii nu ar mai prezenta interes pentru braconieri.

Conducătorul studiului, dr. Duan Biggs de la Universitatea din Queensland, Australia, afirmă că ne confruntăm cu o situaţie de urgenţă: braconajul a scăpat de sub control şi, cu cât aşteptăm mai mult până să legalizăm comerţul cu coarne, cu atât vor fi ucişi mai mulţi rinoceri.

Comerţul cu corn de rinocer este interzis printr-un tratat internaţional, ce  condamnă comerţul cu animale aparţinând unor specii periclitate sau cu produse provenite de la astfel de animale  (CITES -Convention on the international trade in endangered species).

Însă, în multe ţări, interdicţia a stimulat, de fapt, înflorirea braconajului, din cauza restrângerii ofertei de corn de rinocer şi creşterea preţului acestuia. Dacă în 1993 un kilogram din acest produs se vindea cu aproximativ 4.700 USD, în 2012 a ajuns să se vândă cu 65.000 USD.

De asemenea, nici încercările de a-i convinge pe adepţii medicinei tradiţionale chineze că acest produs nu are niciun efect terapeutic nu au dat rezultate, astfel încât cererea pe piaţa neagră este în continuare foarte mare.

În raportul lor, cercetătorii afirmă că, prin prelevarea coarnelor de rinocer de la animalele vii, sub anestezie, s-ar obţine o cantitate suficientă pentru a satisface cererea la nivel global. De la un rinocer se poate obţine o cantitate de cca. 0.9 kg de corn pe an, iar specialiştii spun că îndepărtarea cornului prezintă riscuri minime pentru animal.

Cercetătorii mai susţin înfiinţarea unei organizaţii centrale care să monitorizeze, prin analize ADN, produsul „recoltat” de la rinoceri şi să controleze piaţa de profil. Cornul de rinocer ar deveni astfel o marfă legală, mai ieftină decât în prezent şi mai uşor de obţinut.

Totuşi, mulţi activişti de mediu se opun ideii, considerând că legalizarea comerţului nu va pune capăt braconajului, ci va înrăutăţi lucrurile, iar existenţa unor mijloace legale de comercializare va face ca marfa procurată ilegal, prin braconaj, să poată fi „spălată” şi să intre pe piaţă în mod legal.

În apărarea ideii lor, dr. Biggs şi colegii săi citează exemplul comerţului cu piei de crocodil, care este legal în anumite condiţii (pieile provin, în principal, de la animale din crescătorii) şi a cărui legalizare a atenuat presiunea asupra populaţiilor sălbatice de crocodili, chiar şi în ţări sărace şi unde nu există politici ferme de protecţie.

  Dintre două rele, legalizarea comerţului cu corn de rinocer ar fi răul cel mai mic, spun autorii articolului. În afară de faptul că a stimulat creşterea preţurilor şi dezvoltarea braconajului, interdicţia comercializării face ca fonduri importante să fie cheltuite, fără efect, pentru combaterea braconajului, în loc de a fi folosite mai eficient pentru alte acţiuni. În plus, s-a ajuns, practic, la nişte „pseudo-războaie” ale autorităţilor cu oamenii din comununităţile locale implicaţi în braconaj.

  Deşi, la întrunirea care va avea loc săptămâna viitoare la Bangkok pentru revizuirea CITES, legalizarea comerţului cu corn de rinocer nu se află pe agenda de lucru, guvernul Africii de Sud - una dintre ţările cel mai mult implicate în problemă - a afirmat că va analiza propunerea, iar discuţiile ce vor avea loc în capitala thailandeză îl vor ajuta să-şi clarifice poziţia.

Care este diferenţa dintre unt şi margarină?

Fie că le foloseşti pentru a prăji diferite alimente, în prăjituri sau pur şi le consumi direct pe pâine, untul sau margarina sunt, oarecum, nelipsite din dietele multora dintre noi. Dar care este diferenţa dintre aceste două alimente? Este unul mai sănătos decât celălalt?

Untul, extras din lapte şi smântână, este consumat de mii de ani, dar în a doua jumătate a secolului XIX, oamenii de ştiinţă au constatat că acesta conţinea un nivel ridicat de grăsimi saturate şi că ar trebui să găsească un alt aliment cu care să îl înlocuiască. 

Toată lumea ştie că untul îngraşă, iar asta din cauză că o singură linguriţă de unt poate conţine 35 de calorii. Dacă ne uităm la compoziţia moleculară a untului, observăm că toţi atomii săi de carbon sunt încercuiţi de atomi de hidrogen, ceea ce înseamnă că el are un nivel de saturaţie ridicat, care în prezent este asociat cu bolile cardiovasculare.  

Margarina, pe de altă parte, a fost creată din uleiuri vegetale, motiv pentru care ea conţine grăsimi nesaturate, adică atomii ei de carbon au legături duble între ei, iar numărul atomilor de hidrogen legaţi de ei este mai mic.

Totuşi, din cauză că ea se topeşte prea uşor, oamenii de ştiinţă au fost nevoiţi să satureze margarina, într-o oarecare măsură. Acest proces, care presupune adăugarea mai multor atomi de hidrogen în compoziţia margarinei pentru a o întări, poartă denumirea de hidrogenare. Problema este că hidrogenarea se realizează la temperaturi mari, lucru care produce o serie de schimbări. 

Mai exact, mare parte dintre aceste legături duble se află în configuraţii numite „legături cis”. Însă, în urma hidrogenării, ele ajung să se transforme în „legături trans”. Această transformare schimbă modul în care corpul uman procesează şi metabolizează margarina. În mare, ideea este că grăsimile trans scad nivelul de colesterol bun şi îl cresc pe cel al colesterolului rău, lucru care face ca riscul de a suferi de boli coronariene să fie mărit. 

Aşadar, margarina, care iniţial a fost văzută ca o alternativă mai sănătoasă a untului, şi-a „arătat rapid colţii”. Partea bună este că unele companii producătoare au reuşit să creeze margarină fără grăsimi trans. 

  Totuşi, dacă ar fi să rezumăm, ambele alimente, untul şi margarina, au atât avantaje cât şi dezavantaje. De exemplu, untul este natural şi alcătuit dintr-un singur ingredient, în timp ce margarina este procesată, iar în componenţa sa intră multe ingrediente. De asemenea, untul are o serie de minerale şi vitamine esenţiale precum vitamina E şi A, pe când margarina variază de la producător la producător şi deci nu poate fi comparată cu untul la acest capitol. Multe tipuri de margarină sunt încă bogate în grăsimi trans şi deci mult mai rele ca untul. Însă există şi firme care produc margarină cu niveluri scăzute de grăsimi saturate şi calorii şi fără grăsimi trans. 

Important este să înţelegem ce consumăm şi să citim cu atenţie etichetele alimentelor. 

Animaţia de mai jos explică lucrurile pe înţelesul tuturor.

După Proiectul Genomului Uman, un nou plan ştiinţific de anvergură: Proiectul Microbiomului Uman

Fiecare om adăposteşte, pe suprafaţa şi în interiorul corpului său, trilioane de microorganisme, care au un rol esenţial în funcţionarea organismului uman. Oamenii de ştiinţă au făcut primul pas al unui efort ştiinţific global pentru a înţelege cum sunt alcătuite şi cum funcţionează aceste comunităţi de fiinţe microscopice, care ne controlează viaţa.

Atât de mare este importanţa acestor comunităţi de microorganisme în viaţa noastră, încât unii cercetători le consideră un „al doilea genom”, asemănând profunda lor influenţă asupra organismului uman cu cea exercitată de gene.

Înţelegerea modului în care aceste microorganisme interacţionează între ele şi cu gazda lor umană ar putea lămuri diferite aspecte ale multor afecţiuni complexe, de la obezitate până la susceptibilitatea la infecţii.

Într-un articol care urmează să apară în numărul din martie 2013 al The FASEB Journal, oamenii de ştiinţă au făcut un pas important în organizarea efortului colectiv de descifrare a secretelor microbiomului uman: au schiţat un model uniform de realizare a cercetărilor asupra microbiomului, astfel încât rezultatele să fie cât mai precise în ceea ce priveşte variaţiile microbiomului de la o persoană la alta. Astfel, în viitor, vor putea fi evaluate mai exact efectele alimentelor sau medicamentelor asupra organismului.

Schimbările în alimentaţie şi administrarea anumitor medicamente (precum antibioticele) afectează microbiomul, ceea ce poate influenţa funcţionarea întregului organism, iar cunoaşterea acestor efecte este importantă în terapie.

Este posibil, cred cercetătorii, ca în viitor vindecarea bolilor şi menţinerea sănătăţii să nu implice manipularea genelor, ci mai curând acţiuni asupra microbiomului, prin schimbări subtile în alimentaţie şi o atenţie mai mare acordată prescrierii anumitor medicamente, precum antibiotice şi steroizi. 

  Autorii studiului au creat o colecţie microbiologică extinsă de tipuri de microorganisme din microbiomul uman, prelevând probe de la un număr mare de persoane sănătoase, cu vârste de 18-40 ani.

Apoi, au testat 554 de subiecţi, din care au selectat 300 pentru a fi înscrişi într-un studiu. Din cei 300 de participanţi, 149 erau bărbaţi, 151  - femei; vârsta medie era de 26 de ani, indicele de masă corporală mediu - 24,  iar participanţii aparţineau unor grupuri etnice şi rasiale diferite din SUA.

Oamenii de ştiinţă au colectat microorganisme din diferite regiuni ale corpului subiecţilor, la diferite intervale de timp, pentru a urmări schimbările în structura microbiomului.

Au reuşit astfel să colecteze un număr de 11.174 de specimene, din care au fost extrase 12.479 de mostre ADN, ce au fost trimise la 4 laboratoare diferite, pentru a secvenţierea genomului.

Structura riguroasă a studiului a stabilit standardul pentru viitoarele cercetări asupra microbiomului.

„Fie că e vorba despre iaurt, despre băuturi răcoritoare sau despre penicilină, fiecare dintre ele produce modificări la nivelul comunităţilor de microorganisme care trăiesc în noi”, spune medicul Gerald Weissmann, editor-şef al The FASEB Journal. „Acest studiu de pionierat promite să furnizeze nume şi cifre legate de aceste microorganisme, astfel încât să înţelegem modul în care alimentaţia, bolile sau medicamentele ne afectează ecosistemul intern.”

Durerea poate declanşa plăcere: un nou studiu explică de ce unora le plac ardeii iuţi sau sadomasochismul

Atunci când ceva le produce mult mai puţină durere decât se aşteaptă, oamenii se simt uşuraţi, motiv pentru care senzaţia poate părea plăcută, sugerează un nou studiu.

Cercetătorii norvegieni susţin că descoperirile lor arată cum aceiaşi stimuli pot fi interpretaţi foarte diferit şi că experienţa depinde de aşteptări şi de context. De asemenea, se pare că aceste constatări explică de ce  unora le place senzaţia provocată de consumul de ardei iuţi sau de ce alţii preferă sadomasochismul. 

Pe de altă parte, autorii studiului nu exclud posibilitatea ca, într-o bună zi, concluziile acestei cercetări să ajute la tratarea durerii şi a abuzului de substanţe. 

Psihologul Siri Leknes, de la Universitatea din Oslo a studiat acest efect pe 16 subiecţi sănătoşi cărora le-a cerut să se pregătească pentru un experiment dureros. Mai exact braţele lor au fost expuse în mod repetat (timp de 4 secunde) la căldură cu intensitate diferită. Experimentul a fost realizat în două contexte diferite: în primul, căldura la care erau expuşi era fie nedureroasă, fie era doar puţin dureroasă, iar în al doilea, căldura fie provoca o durere moderată, fie una intensă. În tot acest timp, creierele subiecţilor au fost scanate cu ajutorul tehnicilor de rezonanţă magnetică. 

Aşa cum era de aşteptat, căldura intensă care provoca durere declanşa sentimente negative în rândul participanţilor la studiu, în timp ce impulsurile de căldură care nu provocau durere au stârnit sentimente pozitive. 

  Ce i-a intrigat pe cercetători a fost răspunsul subiecţilor la durerea moderată. În experimentele în care durerea moderată era alternativa cea mai rea, durerea experimentată era neplăcută. În schimb, atunci când durerea intensă a fost cea mai rea alternativă, durerea moderată era concepută ca un lucru pozitiv, chiar reconfortant. 

„Cea mai probabilă explicaţie este aceea că subiecţii au fost pregătiţi pentru ce era mai rău şi s-au simţit uşuraţi atunci când au realizat că durerea nu era chiar atât de rea pe cât credeau”, a declarat Leknes. 

Cu alte cuvinte, senzaţia de relaxare poate fi suficient de puternică încât să transforme o experienţă negativă precum durerea într-o senzaţie reconfortantă, chiar plăcută

De asemenea, creierele subiecţilor şi-au schimbat modul de procesare a durerii moderate conform contextului şi alternativei. Când durerea era reconfortantă, zonele din creier asociate cu plăcerea şi mai puţină activitate în zona asociată cu durerea. 

„Iată motivul pentru care este foarte important să aflăm cum şi în ce măsură creierul controlează durerea”, a mai explicat Dr. Leknes. 

Oamenii supraponderali trăiesc mai mult deoarece creierele lor „au ce mânca”

Oamenii supraponderali trăiesc mai mult decât cei slabi, întrucât creierele lor primesc mai multă hrană atunci când se confruntă cu situaţii stresante, susţine un expert din Germania.

Achim Peters susţine că persoanele supraponderale fac faţă stresului mai bine decât restul oamenilor, deoarece metabolismul lor funcţionează mai bine în astfel de situaţii. 

Profesorul Peters, de la Universitatea din Luebeck şi autorul romanului „Overweight Myths - Why Fat People Live Longer” studiază de trei decenii creierul şi legătura sa cu obezitatea. De-a lungul carierei sale, Peters susţine că a descoperit că ipoteza conform căreia oamenii supraponderali trăiesc mai puţin este doar un mit. 

„În situaţii de stres, oamenii pot reacţiona în două moduri: unii mănâncă mult şi devin obezi iar alţii refuză să mănânce şi devin prea slabi. Cei care mai târziu se îmbolnăvesc sunt oamenii care s-au abţinut de la mâncare. Comparativ cu aceştia, cei graşi sunt mai sănătoşi”, a explicat Peters. 

De asemenea, specialistul a adăugat că nu este o problemă să fi slab şi că problemele apar atunci când peroanele stresate încep să slăbească pe acest fond. 

„Trebuie să ne îngrijorăm mai mult pentru oamenii slabi şi stresaţi, decât pentru cei graşi. Chiar dacă se consideră că aceşti oameni nu au probleme de sănătate, tocmai pentru că sunt slabi, în realitate ai mor mai repede”, a mai declarat expertul.

Profesorul Peters a declarat pentru o publicaţie germană că, împreună cu echipa sa de cercetare, a studiat „stresul toxic” produs de factorii ce nu pot fi controlaţi de individ, precum sărăcia, abuzul, divorţul, respectul de sine şi problemele de la locul de muncă. În aceste situaţii, indivizii care se îngraşă ca urmare a acestui stres se descurcă mai bine deoarece creierele lor primesc substanţele nutritive de care au nevoie. 

„când creierul nu primeşte hrana din exterior, o ia din interior, de la muşchi sau chiar mai rău de la organe. Oamenii slabi şi stresaţi sunt cei mai puţin sănătoşi. Până acum, a fost studiată doar relaţia dintre supraponderalitate şi mortalitate”, a notat Peters. 

Potrivit lui, „dezechilibrul social” care determină apariţia stresului nu poate fi reparat cu diete. 

„Societatea trebuie să se schimbe, nu oamenii graşi”, a încheiat acesta. 

Telepatia există! Oamenii de ştiinţă au conectat „minţile” a doi şobolani

Cercetătorii au reuşit să dezvolte o formă rudimentară de telepatie la animale, astfel încât doi şobolani să îşi poată transmite instrucţiuni numai cu ajutorul minţii. Comunicarea a funcţionat chiar şi în cazul unor şobolani aflaţi la mare distanţă unul de altul, pe continente diferite.

Folosind microcipuri implantate în creierele lor, şobolanii au reuşit să comunice între ei şi să colaboreze pentru a rezolva sarcini simple, chiar dacă, într-unul dintre experimente, se aflau la mii de kilometri depărtare unul de celălalt.

Autorii experimentlor susţin că acesta este primul exemplu de interfaţă creier/creier, care alimentează speranţa că, într-o bună zi, animalele, dar şi oamenii, vor putea citi gândurile semenilor lor.

  Experimentele au fost realizate de oameni de ştiinţă de la Universitatea Duke, SUA, şi, după părerea lor, demnostrează, pentru prima dată, că poate fi realizat un canal de schimb direct de informaţii de ordin comportamental între creierele a două animale, fără a recurge la formele obişnuite ale comunicării dintre animale.

Ce se întâmplă când foloseşti o umbrelă pe post de paraşută?

Mary Poppins putea să zboare doar pentru că avea o umbrelă magică, dar asta nu înseamnă că nimeni nu a mai încercat să folosească umbrelele în acest sens. Ultima încercare pare să fie cea a schiorului american Eric Roner.

Din fericire, Roner nu numai că s-a folosit de o umbrelă special creată, dar a avut şi o paraşută.

Zborul cu umbrela a început după ce Eric Roner a sărit din balonul cu aer cald în care se afla, dar nu a durat foarte mult, pentru că Roner a avut nevoie să deschidă paraşuta pentru a putea ateriza. Sincer, cred că nimeni nu ar vrea vrea să încerce o aterizare cu umbrela, oricât de mare şi solidă ar fi ea. 

Premieră în astronomie: cercetătorii au fotografiat o planetă aflată „în chinurile facerii”

O echipă internaţională de astronomi a anunţat o reuşită fără precedent: folosind un telescop puternic aflat în Chile, cercetătorii au capturat prima imagine directă ce surprinde formarea unei protoplanete în jurul unei alte stele.

Cercetătorii afirmă că discul de praf şi de gaz ce înconjoară tânăra stea HD 100546, aflată la 335 de ani-lumină de Terra în galaxia Calea Lactee, va fi un gigant gazos similar planetei Jupiter.

„Până acum, formarea planetelor era studiată mai ales folosind simulări computerizate”, a explicat Sascha Quanz, astronom la universitatea elveţiană ETH Zurich.

  „Dacă descoperirea noastră este, într-adevăr, o planetă în procesul de formare, atunci va fi pentruprima dată când oamenii de ştiinţă vor putea studia procesul de formare a unei planete şi interacţiunea acesteia cu mediul său înconjurător chiar în mediul său nativ, dintr-un punct timpuriu al acestui proces”, a explicat cercetătorul.

Astronomii afirmă că mai multe elemente din imaginea realizată cu ajutorul telescopului susţin teoria care afirmă că planetele gigant se dezvoltă prin folosirea gazului şi a prafului rămas în urmă după formarea unei stele.

Oamenii de ştiinţă au detectat protoplaneta folosind o cameră de rezoluţie înaltă pe care au ataşat-o telescopului European Southern Observatory, ce se găseşte în deşertul Atacama din Chile.

Programul ESO, la care participă 15 ţări, operează o serie de telescoape foarte puternice aflate în Chile, printre care şi cel mai avansat telescop din lume, ce poartă numele de VLT (Very Large Telescope).

Femeile au tendinţa de a se îngrăşa pentru că fac prea puţine treburi casnice?

De multă vreme am fost informaţi că avem tendinţa de a ne îngrăşa din cauza dietei nesănătoase. Acum, însă, un nou studiu are o explicaţie controversată când vine vorba de kilogramele în plus ale doamnelor.

Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Carolia de Sud, femeile se îngraşă deoarece au redus semnificativ timpul alocat gătitului şi curăţeniei. Ultimele cercetări indică faptul că, din cauza sedentarismului, femeile ard zilnic cu 360 de calorii mai puţin decât o făceau mamele lor.

  Comparativ cu anii '60, acum când tehnologia le-a uşurat munca, femeile petrec de două ori mai mult timp în faţa televizorului. Acest fenomen a apărut ca urmare a dezvoltării tehnologiei care a permis ca munca din gospodărie să fie semnificativ diminuată. În acest context,  perioada de timp necesară pentru realizarea sarcinilor din gospodărie s-a diminuat, iar multe dintre femei nu au profitat de această „eliberare” şi de timpul rămas pentru a compensa sedentarismul prin sport sau orice alt tip de mişcare.

  Edward Archer, coordonatorul studiului, a analizat mii de jurnale ale femeilor, scrise din anul 1965, până astăzi. Astfel el a descoperit că  în anii '60 femeile îşi petreceau aproximativ 15,7 ore din săptămână făcând treabă în gospodărie. În 2010, în schimb, femeile mai petreceau doar 13,3 ore pe săptămână făcând curat. 

Dr. Archer a explicată că studiul său nu sugerează că femeile ar trebui să renunţe la electrocasnicele care le uşurează viaţa, ci că ele ar trebui să încerce să găsească moduri prin care să facă mai multă mişcare, să se plimbe sau să alerge. 

Cofeina, la fel de periculoasă ca ţigările sau alcoolul?

Pentru că este extrem de periculoasă, dar şi pentru că este consumată în cantităţi foarte mari, cofeina ar trebui reglementată, susţin experţii.

Dr. Jack James, şeful departamentului de psihologie de la Universitatea din  Reykjavik, susţine că stimulentul în cauză determină apariţia deceselor premature şi că „puterea sa de a ucide” este subestimată. Mai mult, specialistul s-a arătat îngrijorat de faptul că substanţa este adăugată în energizante, băuturi alcoolice, prăjituri, iaurturi şi chiar medicamente (cele pentru răceală). Ca rezultat al acestui fapt, susţine specialistul, oamenii consumă mai multă cofeină decât îşi dau seama, lucru care ne-ar putea pune în pericol sănătatea. 

Mai exact, dr. James consideră că din moment ce riscul la care ne expune consumul de cofeină este atât de mare, substanţa ar trebui reglementată la fel ca ţigările sau alcoolul. Comercializarea substanţei către minori ar trebui să fie interzisă, iar pentru a sublinia riscurile la care se expun consumatorii, producătorii ar trebui să noteze pe etichetele produselor conţinutul de cofeină, spune dr. James. 

În aceeaşi ordine de idei, specialistul este de părere că această substanţă ar putea afecta comportamentul minorilor, oferind un efect sedativ asemănător cu cel al alcoolului, încurajându-i pe oameni consume şi mai multă cofeină. 

De asemenea, există dovezi care demonstrează că minorii care consumă cofeină sunt mai tentaţi se a se droga , de a fuma şi de a consuma băuturi alcoolice, comparativ cu restul copiilor. 

  În lume nu există o cantitate zilnică de cofeină recomandă pentru că toleranţa oamenilor la această substanţă depinde de o serie de factori printre care vârsta şi greutatea. Totuşi, un studiu comandat de guvernul canadian sugerează că adulţii nu ar trebui să consume mai mult de 400mg de cofeină pe zi, excepţie făcând gravidele a căror limită ar fi de 200mg. În schimb, limita maximă de consuma a cofeinei la copii nu poate depăşi 75mg.

Lovirea mingii cu capul poate afecta intelectul fotbaliştilor

Toată lumea ştie că fotbalul este un sport care ajută le menţinerea în formă, însă acum oamenii de ştiinţă avertizează că lovitul mingii de fotbal poate cauza leziuni ale creierului.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Texas susţin că lovitul mingii cu capul este echivalentul unui traumatism cerebral minor. Din această cauză, tinerii care joacă fotbal sunt mai puţin capabili să realizeze sarcini care necesită capacităţi cognitive de bază, comparativ cu persoanele care evită acest joc. 

Într-o serie de jocuri pe calculator, oamenii de ştiinţă au comparat competenţele tinerelor femei care practicau fotbal cu cele ale altor studente care evitau acest sport. Mai exact voluntarii ar fi trebuit să se ferească de anumite ţinte. Rezultatele au arătat că jucătoarele realizau sarcinile mult mai greu decât restul participantelor.

Autoarea studiului, dr. Anne Serrano a explicat că astfel de impacturi provocate de lovirea mingii de fotbal pot fi responsabile pentru diferenţele cognitive dintre fotbalişti şi cei care nu practică acest sport. 

„Sarcinile care presupun ca subiectul să se îndepărteze de ţintă necesită răspunsuri voluntare specifice, în timp ce deplasarea spre ţintă este mai curând un răspuns reflexiv. Credem că loviturile care provoacă traumatisme cerebrale minore pot provoca schimbări ale anumitor funcţii cognitive”, a declarat Serrano. 

Acum, specialiştii susţin că tehnica utilizată de ei în acest studiu ar putea reprezenta un mijloc se identificare a posibilelor tulburări neuronale provocate în timpul practicării diferitelor sporturi.

Cum să faci jocul de cărţi să fie şi mai palpitant? Pune un robot să împartă cărţile!

Anul acestea, vedeta salonului Chicago Automate 2013 a fost robotul SDA10F, creat de inginerii de la Yaskawa Motoman. Robotul dotat cu două braţe împarte perfect cărţile pentru jucătorii de blackjack,având posibilitatea de a distinge cărţile şi de a juca conform regulilor.

Dexteritatea robotului şi sistemul său de recunoaştere vizuală au atras atenţia vizitatorilor. 

Yaskawa Motoman este lider în automatizarea manufacturii. În prezent, compania produce peste 175 de roboţi diferiţi şi are peste un sfert de milion de roboţi pe teren. Până acum, dealer-ul robotic de blacjack este dezvoltat de mai mulţi ani, el fiind actualizate periodic pentru a deveni din ce în ce mai performant. 

Actuala platformă pentru robotul dealer este un SDA 10F, un robot semi-antropomotfic cu două braţe conectate la un trunchi rotativ. Fiecare braţ poate ridica până la 10kg şi are 7 axe de rotaţie care îi permit robotului să execute mişcări flexibile cu o viteză mare. 

Totuşi, axele nu permit executarea mişcării de rotaţie la 360 de grade, motiv pentru care multe dintre mişcările realizate pot părea bizare. 

Kibo, robotul astronaut, a fost testat în mediu cu gravitaţie zero

Kibo, robotul japonez care vara aceasta li se va alătura astronauţilor de la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale, a fost testat în mediu cu gravitaţie 0.

Cu ocazia acestor teste putem vedea pentru prima dată designul final al celui mai drăguţ robot umanoid creat vreodată. 

Robotul este creat pe baza unui kit comercial numit Robi şi are o înălţime de 34 de centimetri, cântărind doar un kilogram. Pentru a-i reda acestuia capacitatea de a comunica, Toyota a contribuit la proiect dotându-l pe Kibo cu tehnologia de procesare a limbajului. De asemenea, Kibo îi poate răspunde interlocutorului folosind o voce sintetizată. Printre dotările lui se numără şi o cameră de filmat care poate recunoaşte feţele astronauţilor. Principala sarcină a robotului umanoid este aceea de a-i ţine de urât astronautului japonez Koichi Wakata care va primi mesaje de pe Pământ, prin intermediul lui Kibo. 

Mai jos puteţi urmări cum s-a descurcat Kibo în mediu cu gravitaţie 0 creat într-un avion. De asemenea, puteţi vedea şi un spot în care se pune accentul pe capacitatea lui Kibo de a interacţiona. 

Descoperire uimitoare în biologie: un virus are propriul său sistem imunitar!

Un virus care infectează microbul holerei „fură” de la acesta un sistem imunitar, pe care apoi îl foloseşte chiar împotriva bacteriei-gazdă, arată un nou studiu. Pentru prima dată, oamenii de ştiinţă descoperă că un virus poate dobândi un sistem imunitar complet funcţional, ceea ce contrazice convingerile unor biologi referitoare la natura virusurilor.

Până acum, oamenii de ştiinţă credeau că virusurile de acest tip, numite bacteriofagi (sau, pe scurt, fagi), care infectează bacteriile, ar fi avut o alcătuire simplă, primitivă, constând doar din mici porţiuni de ADN sau ARN plus un înveliş proteic, fără un sistem imunitar adaptabil, care este o structură de o mare complexitate, capabilă să răspundă rapid unei game aproape infinite de noi provocări.

De altfel, virusurile erau considerate de mulţi cercetători ca nefiind organisme vii, deoarece nu se încadrează în definiţia acceptată a materiei vii (nu sunt capabile să se reproducă singure, ci au nevoie de materialul genetic al gazdei pentru a se multiplica). 

  Bacteriofagii (fagii) sunt virusuri care infectează exclusiv bacterii, iar fiecare tip de fag este adaptat pentru a parazita un anumit tip de bacterie. Virusul cercetat în cadrul acestui nou studiu este un fag care infectează o bacterie numită vibrionul holerei ( Vibrio cholerae), agentul patogen care provoacă holera la om.

Studiul, realizat de mai mulţi oameni de ştiinţă americani,  a fost condus de dr. Andrew Camilli, de la Facultatea de Medicină a Universităţii Tufts, SUA.

Unul dintre autorii studiului, Kimberley Seed, s-a ocupat de analiza unor secvenţe de ADN extras din fagii ce infectau specific vibrionul holerei, mostrele  provenind de la pacienţi bolnavi de holeră din Bangladesh. 

A descoperit, cu surprindere, în ADN-ul analizat, gene asociate cu un sistem imunitar funcţional, de un tip care mai fusese întâlnit până atunci doar la anumite bacterii şi la archee (un alt regn de organisme unicelulare).

  Pentru a verifica descoperirile, cercetătorii au utilizat fagi cărora le lipsea sistemul imunitar adaptabil, infectând cu ei o nouă tulpină de vibrion al holerei, care este în mod natural rezistentă la acţiunea fagilor. Aceşti fagi au fost incapabili să se adapteze şi să distrugă tulpină bacteriană respectivă. 

În faza următoare, oamenii de ştiinţă au infectat aceeaşi tulpină de bacterie a holerei cu un fag care avea un sistem imunitar şi au observat că bacteriofagul s-a adaptat rapid şi a dobândit capacitatea de a distruge tulpina bacteriană. Acest rezultat dovedeşte că sistemul imunitar al fagului este complet funcţional şi adaptabil.

Aproape jumătate dintre bacteriile cunoscute posedă un sistem imunitar adaptabil de acest gen, numit CRISPR/Cas, pe care îl utilizează, în principal, pentru a se apăra de atacul fagilor. Descoperirea unui sistem imunitar CRISPR/Cas chiar într-un bacteriofag arată că există un transfer de gene între bacterie şi fag, chiar şi pentru ceva atât de complex ca un sistem imunitar adaptabil.

Practic, fagul preia de la bacteria pe care o infectează sistemul imunitar de tip CRISPR/Cas şi îl foloseşte chiar împotriva bacteriei, pentru a depăşi mecanismele de apărare imunitară ale acesteia şi a o putea distruge; în cursul acestui proces, fagul se şi multiplică, dând astfel naştere unui număr mai mare de fagi, care vor ucide şi mai multe bacterii ale holerei.

Studiul - ale cărui rezultate au fost publicate în revista Nature - are o importanţă excepţională în domeniul aşa-numitei terapii cu ajutorul fagilor, o abordare terapeutică nouă, care presupune tratarea unor boli produse de bacterii prin administrarea de preparate ce conţin bacteriofagi, aceştia distrugând bacteriile ce au produs boala. Acest tip de terapie capătă o importanţă tot mai mare în condiţiile în care multe tulpini de bacterii au devenit rezistente la antibiotice şi nu mai pot fi eliminate prin tratament cu aceste medicamente.

Studiul pune sub semnul întrebării ideea că virusurile nu ar fi entităţi vii şi întăreşte posibilitatea ca aceste creaturi să poată fi utilizate pentru tratarea infecţiilor bacteriene, inclusiv a celor cu „supermicrobi” - bacterii cu rezistenţă la antibiotice.

  De altfel, cercetări anterioare ale lui Andrew Camilli au arătat că bacteriofagii se întâlnesc în cantitate foarte mare în mostrele de materii fecale ale pacienţilor bolnavi de holeră, ceea ce sugerează că terapia cu fagi are loc în mod natural în organismul uman şi că ar putea deveni mai eficientă, prin intervenţii medicale potrivite. De asemenea, un studiu publicat de Camilli în 2008 a arătat că terapiai cu fagi a dat rezultate bune în cazul şoarecilor infectaţi cu microbul holerei.

  În prezent, cercetătorii încearcă să descifreze mecanismul prin care sistemul imunitar al bacteriofagului dezactivează sistemul de apărare al bacteriei. Aceste cunoştinţe vor fi importante pentru a înţelege dacă sistemul imunitar al fagului ar putea depăşi capacităţile de apărare nou-dobândite ale bacteriei holerei, având implicaţii pentru crearea unei terapii cu fagi eficiente în combaterea acestei boli.