Prima rocă marţiană analizată de spectrometrul lui Curiosity oferă surprize

O bucată de piatră de mărimea unei mingi de fotbal – şi care are şi un nume: "Jake Matijevic" – a fost studiată de roverul marţian cu ajutorul a două instrumente din dotare, care au furnizat informaţii surprinzătoare despre compoziţia ei chimică.

Roca are o compoziţie mult mai complexă decât se aşteptau oameni de ştiinţă, bazându-se pe analize ale rocilor realizate în cursul misiunilor anterioare pe Marte.

Roca prezintă similarităţi cu unele roci terestre rare, din categoria rocilor magmatice (formate prin solidificarea magmei), care se găsesc în interiorul Pământului.

Pe Tera, rocile de acest tip se formează, de obicei, în cursul unor procese care au loc în mantaua terestră, la adâncime mare, prin cristalizarea magmei relativ bogate în apă, la presiune ridicată.

"Jake Matijevic" este considerată de specialişti drept o rocă marţiană oarecum neobişnuită: are un conţinut mare de sodiu şi potasiu (asemănător cu cel întâlnit în rocile terestre din grupa feldspaţilor) şi un conţinut scăzut de magneziu şi fier, după cum arată analizele realizate de spectrometrul cu raze X (APXS - Alpha Particle X-Ray Spectrometer) montat pe braţul lui Curiosity. "Jake" este prima rocă marţiană analizată cu acest instrument şi a 13-a analizată cu ajutorul instrumentului Chemistry and Camera (ChemCam).

În următoarea etapă a misiunii, Curiosity va analiza prima mostră de sol marţian, ce va fi colectată de pe un teren nisipos denumit Rocknest, unde roverul va rămâne timp de aproximativ 3 săptămâni. Apoi, va urma forarea într-o bucată de rocă - pe care oamenii de ştiinţă urmează să o aleagă - şi analiza pulberii rezultate.

În acest mod sunt testate, rând pe rând, toate instrumentele de la bordul roverului marţian şi sunt adunate informaţii care să arate dacă pe Marte există condiţii propice pentru dezvoltarea microorganismelor.

Un sutien inteligent poate detecta cancerul mamar înainte ca acesta să fie observat de RMN

De-a lungul timpului am văzut tot felul de sutiene, unele dintre ele monitorizând chiar şi bătăile inimii purtătorului. Cu toate acestea BSE (breast self exam), dezvoltat de cei de la First Warning Systems, pare să fie cel mai bun tip de sutien inventat până acum. Folosind senzori integraţi în cupe, sutienul monitorizează variaţiile de temperatură de pe suprafaţa sânului, care ar putea sugera existenţa unei tumori.

În fiecare an, aproape un milion de femei sunt diagnosticate cu un tip de cancer mamar şi în aceeaşi perioadă, mai bine de 400.000 de femei vor muri din cauza acestei boli. Fiecare femeie are şanse de 12% să dezvolte o formă de cancer la un moment dat. Mai mult, una din 8 femei se îmbolnăveşte de cancer de-a lungul vieţii. 

Compania First Warning Systems a fost premiată cu o serie de brevete pentru tehnologia ce înregistrează temperatura de la suprafaţa sânului. Variaţiile de temperatură pe care le înregistrează senzorii din sutien se datorează creşterii vaselor de sânge care se dezvoltă în sân pentru a furniza cu sânge ţesutul canceros. Aceste vase de sânge creează o semnătură de căldură distinctivă care îi permite tumorii să fie detectată cu ani înainte ca ea să devină vizibilă în mamografii sau chiar în urma unei expertize RMN. 

Compania susţină că trei studii realizate pe 650 de paciente au demonstrat capacitatea uimitoare a sistemului de a depista tumorile. Cercetările au arătat că BSE poate identifica tumorile cu o acurateţe de cel puţin 90%. De asemenea, sutienul oferă o metodă noninvazivă de monitorizare a sânilor, datele prelevate de senzori fiind transmise prin wireless către un computer sau dispozitive mobile, cu scopul de a fi analizate. 

 

Acum, cei de la First Warning Systems plănuiesc ca în anul următor să comercializeze sutienul BSE în Europa, urmând ca în 2014 acesta să fie disponibil şi în Statele Unite ale Americii. 

Oamenii de ştiinţă dezvăluie noi secrete ale fiinţelor bioluminiscente din adâncuri

Oamenii de ştiinţă de la bordul submersibilului Johnson-Sea-Link au colectat şi obsevat o serie de creaturi marine strălucitoare printre care se numără şi castraveţii de mare, anemonele, coralii de banbus şi o nouă specie de crab solitar.

Analizând în laborator unele dintre aceste forme de viaţă, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că bioluminişcenţa le ajută pe animalele din adâncuri să îşi dea seama care vieţuitoare sunt bune de câncate şi care nu. De asemenea, cercetările au scoa la iveală faptul că multe dintre aceste vieţuitoare marine tind să fie de culoare verde sau orice altă culoare înafară de albastru. Motivul, spun oamenii de ştiinţă, este acela că pe fundul mării activitatea curenţilor nu permite observarea culorii albastre. 

Pentru a ne familiariza cu aceste vieţuitoare, oamenii de ştiinţă au făcut publice câteva imagini spectaculoase. 

Izopodele gigant de acest fel cresc până la 14cm are ochi compuşi extrem de sensibili la nivelurile scăzute de lumină. Lumina se reflectă pe un strat reflectorizant din spatele ochilor, numit tapetum lucidum, dând impresia de strălucire. Din acest motiv, în laborator animalele nu pot fi studiate decât pe întuneric, pentru a nu orbi. 

Din interiorul submersibilului, oamenii de ştiinţă au observat cum un homar stătea pe nişte anemone si îşi folosea cleştii lungi pentru a prinde şi mânca ceva. Iniţial, părea că animalul se hrănea cu anemone, în realitate, el culegea planctonul albastru strălucitor depus pe acestea. 

O altă anemonă marină poate produce o substanţă strălucitoare lipicioasă, cu scopul de a se răzbuna pe prădători. Masculul de anemonenă bioluminiscentă se lipeşte de prădător făcându-l să strălucească, astfel încât un alt prădător să îl atace. Aceasta este una dintre cele două specii de anemone marine cunoscute pentru capacitatea de a-şi crea propria lumină. 

Această stea de mare fragilă face parte dintr-o altă specie descoperită de curând drept producătoare de lumină. 

Deşi par a fi corali, în realitate este vorba de o specie de anemone marine care au capacităţi uimitoare. La contactul cu o altă vieţuitoare, întreaga colonie se va aprinde în nuanţe de verde. 

Femelele de peşte pescar folosesc memele luminiscente pentru a-şi atrage prada.

Cercetătorii au descoperit o băutură care previne declinul cognitiv prin eliminarea aluminiului din corp

Un studiu recent arată că persoanele care consumă zilnic un litru de apă minerală bogată în siliciu pot preveni astfel riscul de declin cognitiv asociat bolii Alzheimer.

Cercetătorii britanici au descoperit că apa bogată în siliciu „reduce în mod considerabil” nivelul aluminiului din corp, acest metal fiind o neurotoxină. Mai multe studii sugerează că există o legătură între nivelul de aluminiu din corp şi apariţia bolii Alzheimer, însă nu au fost identificate până acum dovezi concludente.

Participanţii la această cercetare au consumat în fiecare zi, timp de 13 săptămâni, un litru de apă minerală. Majoritatea participanţilor nu au mai arătat semne de declin cognitiv. Unul dintre pacienţi a înregistrat o scădere cu 70% a nivelului de aluminiu din corp, iar aţi trei participanţi au arătat chiar o îmbunătăţire a stării mentale.

Profesorul Christopher Exley de la Universitatea Keele, autorul cercetătorii, afirmă că rezultatele suprinzătoare oferă noi speranţe suferinzilor de Alzheimer, deschizând calea spre noi metode de a combate această afecţiune devastatoare.

„Cercetarea noastră a avut două componente. Mai întâi, am arătat că apa bogată în siliciu duce, într-adevăr, la scăderea nivelului de aluminiu din corp. Această apă permite ca tot aluminiul din corp să se strângă în sânge, fiind apoi excretat prin urină. Acum ştim că putem folosi această «terapie cu siliciu» pentru a reduce nivelul de aluminiu. Cea de-a doua parte a cercetării s-a concentrat asupra persoanelor care suferă de Alzheimer, pentru a identifica dacă abilităţile cognitive ale acestora s-au modificat în urma reducerii nivelului de aluminiu”, explică Exley.

„Cel mai interesant aspect este faptul că am observat îmbunătăţiri ale funcţiei cognitive după ce aluminiul a fost eliminat. Este neobişnuit să apară schimbări într-un timp atât de scurt, astfel că am fost surprinşi să vedem acest lucru”, a adăugat cercetătorul.

Alte studii mai vechi au arătat că prezenţa aluminiului în corp este asociat leziunilor microscopice ce pot fi găsite în creierul celor ce suferă de Alzheimer.

Chiar dacă apa cu siliciu nu a adus îmbunătăţiri în abilităţile cognitive ale tuturor participanţilor la studiu, cercetătorii consideră că potenţialul acestei ape minerale merită aprofundat.

„Acum dorim să studiem dacă persoanele predispuse la a dezvolta această cumplită afecţiune îşi pot reduce riscul consumând apă cu siliciu. Aceştia au, de obicei, vârste cuprinse între 40 şi 60 de ani. Dacă am putea convinge oamenii să includă în dieta lor şi apă bogată în siliciu, iar acest lucru ar duce la reducerea riscului de a suferi de Alzheimer, ar fi un lucru grozav”, a concluzionat cercetătorul.

Steaua care moare: o spectaculoasă spirală cosmică înconjoară o stea aflată în ultimul stadiu al existenţei sale

Imaginea este una dintre primele captate de telescopul ALMA, cel mai costisitor telescop terestru construit până în prezent, capabil să funizeze imagini cu rezoluţie de 10 ori mai mare decât a celor captate de telescopul spaţial Hubble.

ALMA - Atacama Large Millimeter/submillimeter Array - este un ansamblu de dispozitive situat în Anzii chilieni, la 3000 de metri altitudine. A fost construit pentru a studia norii moleculari din jurul stelelor, cum este şi cel format în jurul stelei R Sculptoris - o gigantă roşie aflată la 780 de ani-lumină faţă de Terra. ALMA va deveni operaţional la întreaga capacitate abia în 2013, dar această fotografie dă o imagine asupra potenţialului său.

Spectaculoasa imagine a spiralei luminoase se datorează emisiilor de gaz şi praf ale stelelor aflate în ultimele stadii ale vieţii. Steaua R Sculptoris emite asemenea nori de gaze şi praf la fiecare 10.000 - 50.000 de ani, formând un înveliş de materie difuză.

Învelişuri de formă sferică au mai fost observate anterior, dar o asemenea formă spirală este unică până în prezent. Astronomii cred că acestă formă neobişnuită este determinată de o altă stea, încă nereperată, care îşi croieşte drum prin norul de materie, în drumul ei pe orbită.

Gigantele roşii, precum R Sculptoris, sunt stele aflate în ultima fază a existenţei lor, când emit mari cantităţi de praf şi gaze pe măsură ce temperatura lor creşte, iar ele îşi măresc volumul. În această fază ele prezintă pulsaţii termale periodice - fenomene explozive (cu durata de câteva sute de ani) determinate de gazele care ard în jurul nucleului stelar. Aceste pulsaţii termale determină expulzarea materiei din stea într-un ritm mai accelerat, ducând la formarea norilor de materie din jur. După încheierea pulsaţiei termale, ritmul expulzării materiei din giganta roşie revine la valoarea de bază. Din materia expulzată astfel de gigantele roşii se formează viitoarele generaţiii de stele şi sisteme planetare.

Observaţiile arată că steaua R Sculptoris a avut acum cca. 1.800 de ani o astfel de pulsaţie termală, care a ţinut aproximativ 200 de ani.

Datele obţinute cu ajutorul telescopului ALMA, ce va oferi o nouă viziune, mult mai precisă, asupra Universului, vor ajuta la înţelegerea evoluţiei stelelor şi a modului care elementele din care sunt alcătuite fiinţele vii au ajuns pe planete cum este Terra.

Premiul Nobel pentru Pace a fost câştigat de Uniunea Europeană

Premiul a fost atribuit UE pentru „contribuţia sa, timp de 6 decenii, la progresul păcii şi al reconcilierii, al democraţiei şi al drepturilor omului în Europa.

Premiul, în valoare de 1,2 milioane USD, va fi înmânat la Oslo, la data de 10 decembrie anul curent.

Printre candidaţii la Premiul Nobel pentru Pace - în număr total de 231, persoane şi organizaţii - s-au numărat disidenţi ruşi şi lideri religioşi care depun eforturi pentru reconcilierea între musulmani şi creştini.

Decizia Comitetului Norvegian Nobel, format din cinci membri, a fost unanimă, totuşi rămâne surprinzătoare în contextul dificultăţilor cu care se confruntă în prezent UE - generate de criza monedei euro - şi în condiţiile în care premiul este acordat în Norvegia, o ţară care a refuzat în două rânduri să adere la UE, în baza opiniei exprimate prin referendum în 1972 şi 1994.

Uniunea Europeană „a  avut un rol-cheie în transformarea Europei, dintr-un continent al războiului într-unul al păcii”, a declarat Thorbjoern Jagland, secretarul general al Consiliului Europei şi preşedinte al Comitetului Norvegian Nobel, care selectează laureaţii şi acordă Premiul Nobel pentru Pace. Acordarea premiului, a spus el, ”este un mesaj adresat Europei, de a face tot ce este posibil pentru a păstra ceea ce s-a obţinut şi a merge înainte”, şi este un mod de a reaminti cât de mare ar fi pierderea „dacă am permite ca Uniunea să se prăbuşească.”

Thorbjoern Jagland a elogiat Uniunea Europeană şi organismele care au precedat-o pentru a fi reuşit să reclădească Europa după cel de-al Doilea Război Mondial şi să întărească stabilitatea la nivel continental după căderea Zidului Berlinului, în 1989.

Început ca o uniune a 6 ţări care doreau o mai bună integrare economică (întemeiată prin Tratatul de la Roma în 1957), blocul comunitar european s-a extins treptat, incluzând, după încheierea Războiului Rece, şi ţări din estul Europei, ajungând azi să  cuprindă 27 de state.

O specie rară de căluţ de mare a fost filmată pentru prima dată

Oamenii de ştiinţă de la Societatea Zoologică din Londra au lansat noi imagini cu o specie rară de căluţ de mare, un grup de peşti carismatici care se află în scădere din cauza poluării şi a pescuitului excesiv.

Filmarea de mai jos surprinde un căluţ de mare vest-african (Hippocampus algiricus) foarte colorat, originar din largul coastei Senegalului. Imaginile arată cum animalul înoată până ce este prin de pescari şi ulterior eliberat în apele Atlanticului. 

Imaginile au fost preluate de cercetătorul Kate Vest care lucra la un proiect dedicat acestor vieţuitoare. „Este şocant că avem atât de puţine informaţii legate de calul de mare Vest-African când acesta face parte din cele două specii native capturate la nivel local pentru exportul în toată lumea”, a declarat West. 

„Vizibilitatea redusă şi condiţiile generale proaste de scufundare în largul coastei a Africii de Vest fac ca cercetările de teren să fie dificile. Din această cauză nu au existat studii realizate pe această specie de cal de mare pentru a afla informaţii legate de habitatul său, de ciclul de viaţă sau de populaţie. Tocmai de aceea, studiul actual este deosebit de important pentru a putea realiza eforturi de conservare a speciei”, a adăugat West. 

Potrivit Proiectului Calul de Mare, susţinut de Colegiul Imperial din Londra şi Universitatea din British Columbia, aproape 600.000 de cai de mare sunt exportaţi anuali, cu scopul de a fi utilizaţi în medicina chineză tradiţională. 

Un milion de dolari pentru „robotul MacGyver”, capabil să se descurce în orice situaţie

Marina americană este preocupată de proiectarea unui robot capabil să se descurce în numeroase situaţii-limită, improvizând soluţii la fel ca un om ingenios. Roboţii de azi sunt încă departe de asemenea performanţe, de aceea Marina Americană a decis să investească aproape 1 milion USD pentru a sprijini proiectarea şi construirea unui astfel de „robot MacGyver”.

MacGyver este numele unui personaj dintr-un serial de televiziune (la fel numit), care a rulat în SUA între anii 1985 şi 1992 (şi la noi în anii ‘90).

Agentul secret MacGyver era un tip extrem de descurcăreţ care, graţie pregătirii sale de om de ştiinţă, reuşea să iasă cu bine din tot felul de situaţii dificile, improvizând soluţii ingenioase cu ajutorul a ceea ce avea la îndemână - obiecte şi materiale dintre cele mai obişnuite.

Pentru roboţi, însă, nu e la fel de uşor să improvizeze pentru a face faţă oricărei situaţii, în lipsa unui scenariu prestabilit. Or, un robot care ar şti sau ar învăţa să se urce pe un scaun pentru a ajunge la un obiect aflat la înălţime, să improvizeze o scară din lăzi suprapuse pentru a trece peste un obstacol ori să construiască un pod temporar din scânduri ar fi de mare ajutor oamenilor, atât în vreme de pace, cât şi în timpul conflictelor armate. Din acest motiv, marina americană este foarte interesată de proiecte de acest gen. 

Reuşita ar putea deschide calea şi spre construirea unor „roboţi casnici”, capabili să joace rolul de ajutoare în gospodărie.

Specialiştii în robotică de la Institutul de Tehnologie din Georgia, SUA, lucrează în prezent la un proiect (pentru care au primit o finanţare de 900.000 USD din partea Biroului de Cercetări Navale din SUA) de dezvoltare a unui software care i-ar face pe roboţi capabili să recunoască obiecte oarecare aflate într-o încăpere şi să „îşi imagineze” cum le-ar putea folosi pentru a îndeplini anumite sarcini. Savanţii obţin acest lucru proiectând algoritmi care fac ca anumite sarcini să fie imposibile pentru un robot lipsit de orice unelte, dar posibile pentru unul înzestrat cu „unelte” pe care şi le procură singur - diferite obiecte din încăpere.

Testele au loc cu ajutorul unui robot umanoid numit Golem Krang (foto), înzestrat cu două braţe robotice supradimensionate, montate pe un soclu cu roţi.

Biroul de Cercetări Navale a finanţat anterior şi construirea unui robot „pompier” numit SAFFiR, destinat să arunce grenade stingătoare de incendiu la bordul navelor. Dar dezvoltarea unui „robot MacGyver”, capabil de o varietate mare de acţiuni, ar fi mult mai eficientă decât construirea roboţilor specializaţi de tipul lui SAFFiR, care nu pot face decât un sigur lucru.

Un meteorit marţian deţine secrete legate de viaţa pe Planeta Roşie

O bucată de rocă ce a străpuns cerul anul trecut, aterizând în deşertul marocan ca o minge de foc, se pare că a fost aruncată de pe Marte în urma unei coliziuni de acum 700.000 de ani.

Datele indică faptul că această bucată de rocă şi-a început călătoria spre Pământ încă din vremea când strămoşul comun al oamenilor moderni şi al neanderthalienilor era încă în viaţă şi popula Africa. 

Meteoritul Tissint, aşa cum a fost el botezat, este extrem de valoros  deoarece a fost colectat înainte să fi fost degradat de acţiunea factorilor naturali de pe Terra. 

Martorii au declarat că în momentul impactului, în noaptea de 18 iulie 2011, meteoritul s-a împărţi în două. Oamenii de ştiinţă au reuşit să recupereze fragmente din el care cântăreau între 100g şi 2kg şi se pare că, în întregime, meteoritul ar fi cântărit 17kg. 

Cercetătorii de la Universitatea Hassan II din Casablanca au descoperit porţiuni de „sticlă” neagră în interiorul lui Tissint, despre care se crede că ar conţine gaze, roci şi urme de sol marţian. Viitoarele analize ale sticlei şi gazului închis în bule mici ar putea ajuta oamenii de ştiinţă să reconstituie condiţiile de pe Marte. 

Un misterios ochi albastru de mari dimensiuni a fost descoperit pe o plajă din Florida

Autorităţile americane din statul Florida au anunţat o descoperire bizară pe plaja Pompano: un ochi masiv, de culoare albastră.

Specialiştii încearcă acum să afle specia animalului de la care provine ochiul albastru, ce atinge dimensiunile unei mingi de baseball.

Carli Segelson, purtătorul de cuvânt al Florida Fish and Wildlife Research Institute, afirmă că cel mai probabil ochiul provine de la un animal marin, printre potenţialii candidaţi numărându-se un calmar uriaş, o balenă sau un peşte de mari dimensiuni.

Ochiul a fost descoperit de un bărbat care se plimba pe plajă, acesta aducându-l în atenţia organizaţiei. „Bărbatul mergea pe plajă când a văzut ochiul şi a crezut că este ceva cool”, a relatat Segelson.

Ochiul este acum păstrat într-o cameră frigorifică, urmând să fie studiat de specialiştii Florida Fish and Wildlife Research Institute.

A fost descoperit un «SuperPământ din diamant», o planetă bizară pe care un an durează 18 ore

Astronomii au descoperit că în jurul unei stele pe care o putem vedea cu ochiul liber orbitează o planetă de două ori mai mare decât Terra şi care este compusă în mare parte din diamant.

Planeta solidă, ce poartă numele de „55 Cancri e”, orbitează o stea ce se aseamănă cu Soarele nostru şi care se găseşte la 40 de ani-lumină, în constelaţia Racului. Planeta se deplasează cu o viteză atât de mare încât un an pe suprafaţa sa durează doar 18 ore.

Planeta descoperită de o echipă franco-americană are raza de două ori mai mare decât cea a Pământului, dar este mult mai densă decât planeta noastră, având o masă de 8 ori mai mare. De asemenea, este extrem de fierbinte, temperaturile la suprafaţă atingând 1.648 de grade Celsius.

„Suprafaţa acestei planete este cel mai probabil acoperită cu grafit şi diamant”, a explicat Nikku Madhusudhan, un cercetător de la Universitatea Yale al cărui studiu urmează să fie publicat în jurnalul Astrophysical Journal Letters. Olivier Mousis de la Institut de Recherche en Astrophysique et Planetologie din Toulouse este coautorul studiului.

Cercetarea estimează că cel puţin o treime din masa planetei – adică de trei ori masa planetei noastre – este compusă din diamante.

Chiar dacă cercetătorii au mai descoperit şi alte planete de diamant, aceasta este prima care orbitează o stea similară cu Soarele nostru şi care a putut fi studiată în detaliu.

„Aceasta este prima observaţie a unei planete solide cu o chimie fundamental diferită de cea a Pământului”, a explicat Madhusudhan. Cercetătorul a adăugat că descoperirea acestei planete de diamant elimină de-acum înainte presupunerile care se făceau automat despre planetele solide aflate la distanţe mari de Terra – că ar avea compoziţii, atmosfere sau biologii similare Pământului.

David Spergel, astronom la Universitatea Princeton, a declarat că este relativ simplu să identifici structura şi istoricul unei stele odată ce îi cunoşti masa şi vârsta. „Planetele sunt mult mai complexe. Acest «SuperPământ din diamant» este, cel mai probabil, doar unul exemplu al descoperirilor spectaculoase ce ne aşteaptă pe măsură ce explorăm planetele ce orbitează stelele din apropiere”, a concluzionat Spergel.

Oamenii de ştiinţă au descoperit locul în care a fost asasinat Iulius Cezar

Arheologii au descoperit locul din Roma în care a fost asasinat Iulius Cezar în ziua de 15 martie 44 î.Hr.

Mulţumită scrierilor istorice, oamenii de ştiinţă au aflat despre uciderea conducatorului roman de către senatori, însă nu existau dovezi fizice care să ateste acest lucru. 

Acum, o echipă de cercetători de la Consiliul Naţional Spaniol de Cercetare au declarat că au descoperit dovezi care indică exact locul în care a avut loc asasinatul. Specialiştii au descoperit o structură din beton de 3 metri lăţime şi doi metri înălţime care a fost construită de fiul adoptiv şi succesorul lui Cezar, Augustus. După ce a preluat puterea, Augustus a cerut ca această structură să fie realizată exact în locul crimei, astfel încât să condamne uciderea tatălui său. 

 

„Descoperirea confirmă că generalul a fost înjunghiat în Curia din Pompei în timpul unei şedinţe a senatului”, au declarat oamenii de ştiinţă. 

Curia din Pompei a fost un spaţiu închis utilizat des pentru a găzdui întâlnirile senatului, iar acum, rămăşiţele clădirii se găsesc în situl arheologic Torre Argentina din centrul Romei. 

 

Zona în care se află construcţia de piatră comandată de Augustus se potriveşte cu indicaţiile date de istorici referitoare la locul crimei. Totuşi, este imposibil de aflat dacă Cezar a murit chiar în locul în care a avut loc atacul. 

 

„De aici, corpul a fost dus în Forumul Roman pentru a fi venerat. În cele din urmă, rămăşiţele pământeşti ale lui Cezar au fost incinerate. Nu avem date care să indice dacă el a murit pe loc, sau dacă a mai supravieţuit câteva ore”, au explicat oamenii de ştiinţă. 

Creierul cu organizare complexă a apărut mult mai devreme decât se credea

O fosilă cu vârsta de 520 milioane de ani, a unui artropod azi dispărut, arată că apariţia unei structuri cerebrale complexe s-a produs mai timpuriu în cursul evoluţiei vieţuitoarelor, decât se considera până acum:

Fosila, cu lungimea de 7,6 cm, a fost descoperită în provincia Yunnan din China şi aparţine unui animal denumit de paleontologi Fuxianhuia protensa, care a trăit în perioada cambriană, în urmă cu peste 500 milioane de ani. Era vorba despre un artropod, un nevertebrat aparţinând grupului din care fac parte insectele, crustaceele şi păianjenii.

Scheletul extern, bine păstrat, al animalului, arată că acesta avea un creier surprinzător de dezvoltat: specialiştii de la Universitatea din Arizona, SUA, au descoperit vestigiile a doi ochi pedunculaţi ce conţineau urme ale unei substanţe ce sugerează că acolo ar fi existat ţesut nervos. Paleontologii au dedus că animalul ar fi avut nervi optici conectaţi la un creier format din trei segmente.

Este cea mai veche dovadă a existenţei unui ţesut ce intra în componenţa sistemului nervos, la un artropod fosil.

Autorii studiului afirmă că descoperirea lor rescrie istoria evoluţiei artropodelor şi, mai ales, clarifică o lungă dispută ştiinţifică privind evoluţia insectelor, eliminând branchiopodele (creaturi cu un creier mult mai simplu) ca strămoşi direcţi ai acestora şi plasând insectele pe o altă ramură, ce include crabii şi creveţii.

Polaris - vehiculul care ne-ar putea ajuta să colonizăm Luna

Un rover selenar, special proiectat pentru a căuta şi studia gheaţa de pe Lună, urmează să fie lansat în octombrie 2015. Dacă pe Lună există gheaţă în cantitate suficientă, aceasta ar putea reprezenta sursa de apă, combustibil şi oxigen care ar putea susţine o viitoare bază selenară.

Roverul este construit de compania americană Astrobotic Technology şi este primul vehicul proiectat anume pentru a fora în gheaţa selenară. 

Pentru a realiza acest lucru, roverul trebuie să opereze cât mai aproape de polii Lunii, unde temperaturile sunt foarte scăzute, iar lumina este slabă. Observaţii realizate de NASA şi de o sondă spaţială indiană sugerează că în aceste regiuni ar exista cantităţi însemnate de apă îngheţată. Polaris urmează să verifice existenţa gheţii; în cazul în care o descoperă, va putea fora până la un metru adâncime pentru a obţine mostre ce vor fi analizate de instrumentele de la bordul său.

Roverul va avea o înălţime de cca. 1,70 m, o lăţime de 2 m şi o lungime de 2,40 m; va cântări 150 kg şi va putea suporta o încărcătură de 70 kg, urmând să se deplaseze cu o viteză de cca. 1,2 km/h.

Vehiculul va fi alimentat cu energie solară şi este echipat cu 3 panouri solare mari, aşezate vertical pentru a capta cât mai multă lumină, deoarece la Polul Nord al Lunii, Soarele se află aproape de orizont, astfel că razele sale se propagă orizontal. Panourile solare pot astfel furniza, în medie, 250 waţi. Roverul este dotat şi cu un software special, care controlează poziţia vehiculului faţă de Soare pentru a maximiza producţia de energie solară şi ajustează contribuţia bateriilor pentru a menţine vehiculul în stare de funcţionare în mediul specific de la poli, cu lumină slabă şi mari zone umbrite  (umbrele sunt foarte lungi din cauza poziţiei Soarelui).

O zi selenară durează cât aproximativ 14 zile pământene, din care doar un interval de vreo 10 zile este potrivit pentru căutarea de apă la poli. În acest interval, Polaris ar putea realiza 10-100 de foraje, pentru a localiza şi analiza depozitele de apă îngheţată.

Dacă Polaris va „supravieţui” nopţilor lungi şi cu temperaturi extrem de scăzute de la polii selenari, atunci misiunea s-ar putea extinde pentru o perioadă nedefinită.

Polaris este unul dintre cele două vehicule selenare cu care Astrobotic va participa la Google Lunar X Prize (o competiţie organizată pentru a stimula construirea unor vehicule selenare performante) , sperând să câştige marele premiu în valoare de 20 milioane USD.