Cea mai amplă hartă 3D a Universului: mii de galaxii şi o spectaculoasă impresie de zbor printre ele!

Atunci când vine vorba despre Univers şi tainele acestuia, discuţiile se pot prelungi la infinit. Astrologii sunt într-o continuă cercetare şi căutare a detaliilor şi a informaţiilor despre Univers şi despre cum a evoluat el. Ultima ştire din acest domeniul vine din New Mexico, SUA, de la observatorul astronomic Apache Point.

Mulţumită unui telescop foarte performant şi unei munci ce se întinde pe mai bine de 12 ani, americanii au reuşit să creeze cea mai mare hartă 3D a Universului. Totul a început să capete sens odată cu programul Sloan Digital Sky Survey (SDSS). Acesta a demarat în anul 2000 la observatorul Apache Point şi se foloseşte de un telescop al cărui ansamblu optic măsoară 2.5 metri şi dispune de un unghi foarte larg al suprefeţei de captare a imaginii. De asemenea, americanii au folosit o tehnologie de captură a imaginilor botezată Drift Scanning. În cadrul acesteia, telescopul rămâne fix, iar de restul problemei se ocupă senzorii CCD (charged-coupled device).

De-a lungul anilor, programul SDSS a mai realizat câteva filme, însă cel mai recent oferă o serie de imagini ce ne duc înapoi către originile Universului cu mai bine de şapte miliarde de ani. Până în acest moment, creaţia americanilor este catalogată drept cea mai completă hartă 3D a Universulu şi înglobează imaginile capturate în primii doi ani de muncă. În cele din urmă, spun cercetătorii, harta va cuprinde rezultatele măsurării poziţiei a 1,5 milioane de galaxii!

Alergiile se moştenesc?

În bună măsură, predispoziţia la alergii este moştenită: cercetări recente susţin că riscul unui copil de a dezvolta o boală alergică este de două ori mai mare atunci când părintele de acelaşi sex este alergic.

În urma studiului coordonat de Hasan Arshad, de la Southampton General Hospital, s-a constat că afecţiuni de natură alergică precum astmul şi eczema, despre care se ştia că sunt ereditare, au şi modele precise de transmitere: pe linie maternă către fiice şi paternă către fii.

Studiul a fost realizat pe un eşantion de 1.456 de pacienţi născuţi acum 23 de ani şi a scos la iveală faptul că, atunci când mamele suferă de astm, riscul ca fetele să moştenească alergia este mai mare decât în rândul băieţilor. Fenomenul se produce la fel şi în rândul băieţilor, predispoziţia spre astm transmiţându-se de la tată către fii, nu fiice. Acelaşi lucru s-a constat şi în cazul eczemei: băieţii ai căror taţi sufereau de eczemă aveau un risc de dezvoltare a acestei alergii cu 50% mai mare, comparativ cu fetele.

"Acum, această constatare revoluţionară ar trebui să producă o schimbare în modul în care se evaluează riscul ca un copil să sufere de o anumită boală, în funcţie de istoricul medical al fiecăruia dintre părinţi. De asemenea, lucrarea deschide noi domenii de cercetare pentru alergiile transmise genetic", a declarat Arshad.

Meshworm, cel mai nou robot creat pentru misiuni de recunoaştere

Inginerii de la Institutul pentru Tehnologie din Massachusetts, împreună cu cei de la Harvard şi Universitatea Naţională din Seul, au creat un robot care imită mişcările unui vierme: se târăşte pe suprafeţe prin contractarea segmentelor corpului, iar oamenii de ştiinţă susţin că are potenţialul de a fi utilizat atât în operaţiuni militare, cât şi în medicină.

Robotul poate fi creat din materiale moi, ceea ce îi permite să se strecoare prin spaţii înguste şi să traverseze porţiuni de teren accidentat. De asemenea, poate fi supus loviturilor şi şocurilor fără a suferi daune. Tocmai de aceea, cercetătorii de la DARPA sunt de părere că, datorită faptului că este silenţios, dispozitivul ar putea fi utilizat în scop militar, în misiunile de recunoaştere.

Invenţia se deplasează cu ajutorul "musculaturii artificiale" creată din sârmă de nichel şi titan şi proiectată să se întindă şi să se contracte în funcţie de temperatură. Prin învelirea unui tub de plasă în sârmă, inginerii au simulat fibrele musculare ale unei râme, dând naştere unor segmente diferite în acest proces. Astfel, atunci când se aplică curent pe o anumită parte a sârmei, "râma artificială" se contractă, strângând tubul.

Echipa de specialişti a creat un algoritm pentru a transmite unde de contracţie pe fiecare dintre cele cinci segmente ale "râmei". Prin strângerea tubului în anumite locuri, invenţia mimează modul de deplasare al omologului său biologic. De asemenea, invenţia a primit şi doi muşchi artificiali amplasaţi pe lateralele "corpului", pentru a se putea întoarce spre dreapta sau stânga.

Pentru moment, acum robotul se deplasează cu o viteză de 5 mm pe secundă.

Care e taina creativităţii? Oamenii de ştiinţă au descoperit un răspuns

Oamenii de ştiinţă au identificat o nouă familie de celule stem, care ar putea da naştere neuronilor responsabili de gândirea abstractă şi de creativitate.

Celulele au fost găsite în embrioni de şoareci, formând straturile superioare ale cortexului cerebral.

La oameni, aceeaşi regiune permite realizartea gândirii abstracte, elaborarea de planuri de viitor şi rezolvarea problemelor. Iniţial s-a crezut că neuronii corticali se formează din celulele gliale radiale. Însă acest nou studiu demonstrează că neuronii din straturile superioare se dezvoltă dintr-o populaţie distinctă formată din diverse celule stem.

"Pentru funcţiile avansate precum conştiinţa, gândirea şi creativitatea, este nevoie de tipuri diferite de celule neuronale, iar studiul nostru demonstrează că această diversitate există deja în celulele progenitoare",

La mamifere, cortexul cerebral este constituit din straturi suprapuse de celule, de diferite grosimi. Straturile interioare, mai subţiri, găzduiesc neuroni care se conectează la trunchiul cerebral şi la măduva spinării pentru a regla funcţii esenţiale precum respiraţia şi mişcarea. Straturile superioare, mai groase, conţin neuroni care integrează informaţii de la organele de simţ şi conectează cele două jumătăţi ale creierului.

Funcţiile cerebrale superioare sunt localizate în straturile superioare care, în termeni evoluţionari, sunt cele mai noi părţi ale creierului.

Legături nebănuite: „războiul sexelor” între arbori face victime în rândul oamenilor

În oraşele canadiene, alegerea copacilor ce vor constitui decorul urban are implicaţii neaşteptate şi severe asupra sănătăţii persoanelor alergice.

Un nou studiu relevă faptul că dominaţia copacilor de sex masculin în oraşe îi afectează pe indivizii alergici, din cauza cantităţii mari de polen produse.

Unele specii de plante (inclusiv arbori) sunt dioice, adică există, în cadrul aceleiaşi specii, indivizi de sexe diferite: unele plante din specia respectivă sunt de sex feminin, altele - de sex masculin. Plantele de sex masculin produc polen, în vreme ce plantele de sex feminin produc ovule din care (odată fecundate) se vor forma seminţe. Evident, tot pe plantele femele se formează şi fructele.

Autorii studiului afirmă că, din cauza faptului că arborii de sex feminin produc mai multe fructe şi flori care cad şi murdăresc oraşul, edilii preferă să recurgă la plantarea copacilor de sex masculin. Acest fenomen implică o cantitate mai mare de polen, eliberat de plante masculine. Or, acest polen produs în mari cantităţi are consecinţe serioase asupra stării persoanelor alergice la polen.

Conform studiului, între 74 şi 98 la sută dintre copacii din pâlcurile de arbori urbane aflate pe teritoriul Canadei sunt de sex masculin. "Din arborii de sex feminin cad seminţe şi fructe, motiv pentru care, în zonele urbane, se preferă plantarea celor de sex masculin care nu murdăresc atât de mult", a explicat horticultorul Thomas Leo Ogren.

Oamenii de ştiinţă spun că, de fapt, este de preferat plantarea arborilor monoici (care au flori de sexe separate pe acelaşi individ), care produc o cantitate egală de polen şi feminine. Astfel de arbori sunt stejarii şi unele specii de arţari. Oraşele canadiene aveau în trecut numeroşi frasini de sex masculin. Acum însă, numărul lor s-a redus drastic după ce au fost distruşi de o insectă dăunătoare (Agrilus planipennis).

În orice caz, specialiştii susţin că edilii ar trebui să ia în considerare şi aceste criteriu - potenţialul de a înrăutăţi starea alergicilor - atunci când aleg arbori pentru plantare.

Unele păsări „vara nu dorm”, dar fac sex

Conform unui studiu de teren realizat în Alaska asupra unei specii de pasăre numită fugaci pătat, masculii „nedormiţi” au un succes reproductiv mult mai mare, comparativ cu păsările care s-au odihnit optim.

Prin analizarea tiparelor de somn şi testarea paternităţii puilor, o echipă de cercetători din Germania şi Elveţia a descoperit că masculii care dorm cel mai puţin sunt taţii celor mai mulţi pui din coloniile acestor păsări migratoare. Fugacii pătaţi (Calidris melanotos) întreprind migraţii record din tundrele din America de Nord şi Asia, până în locurile de iernat din America de Sud şi chiar Australia şi Noua Zeelandă. În perioada lunilor mai şi iunie, aceste păsări, care trăiesc pe ţărmuri, se împerechează şi îşi cresc puii în Alaska, unde în acea perioadă de timp există aproape 24 ore de lumină solară continuă.

În tipul studilor de teren din prejma Capului Barrow, profesorul Bart Kempenaers, director al Avian Sleep Group din cadrul Institutului de Ornitologie Max Plank, şi conducătorul studiului, prof. Niels Rattenborg, au observat un tip de comportament aparte la aceste păsări.

"Am descoperit că masculii de fugaci pătat sunt incredibil de activi în perioada în care soarele străluceşte pe cer 24 de ore din 24. Am folosit mai mutle metode pentru a studia viaţa şi comportamentul acestor păsări. Unor exemplare le-am ataşat transmiţătoare pe spate, pentru a le monitoriza mişcările. Astfel, am obţinut date 24 ore pe zi, timp de câteva săptămâni", declară dr. Rattenborg. Prin analizarea ulterioară a datelor, alături de studierea înregistrărilor activităţii creierului, echipa de ornitologi a descoperit că unii dintre masculii de fugaci erau extrem de activi din punct de vedere sexual pe parcursul întregii zile, în ciuda faptului că aproape că nu dormeau, stând treji 95% din timp. Alţi masculi se împerecheau cu mult mai puţine femele, preferând somnul în loc de sex.

"Am colectat fiecare ou din zona studiată, le-am incubat până la eclozare şi am recoltat ADN de la fiecare pui, după care am pus puii înapoi în cuiburi pentru a fi hrăniţi şi îngrijiţi de părinţi. Astfel am putut determina câţi pui avea fiecare mascul", afirmă în continuare dr. Rattenborg.

Neobişnuitul comportament poate fi legat de o strategie de împerechere adoptată de unele specii de păsări din neamul fugacilor care sunt poligine, adică masculii se împerechează cu cât mai multe femele în urma unei competiţii intense, în timp ce, în cadrul altor specii de fugaci, masculul îşi concentrează atenţia asupra unei singure femele.

"Am observat de asemenea că speciile monogame de fugaci care cuibăresc exact în aceeaşi zonă au perioade de inactivitate atunci când mai are 24 ore de lumină solară în Alaska. Deci fugacii monogami dorm, în timp ce unii masculi de fugaci pătat se împerechează non-stop", continuă dr. Rattenborg.

Descoperirea a fost cu adevărat surprinzătoare pentru echipa de ornitologi, deoarece masculii "nedormiţi" par să nu sufere deloc de efectele asociate de obicei cu privarea de somn şi se întorc în fiecare an, plini de energie, în aceeaşi zonă de cuibărit.

Eşti convins că eşti gras, deşi eşti zvelt? Ai grijă...

Obsesia adolescenţilor în ceea ce priveşte silueta le poate influenţa greutatea la maturitate într-un mod mult mai profund decât se credea anterior.

Adolescenţii care se consideră supraponderali, deşi nu sunt, au şanse mari de a se transforma, în câţiva ani, în adulţi obezi, afirmă cercetătorii de la Universitatea Norvegiană de Ştiinţă şi Tehnologie.

Se crede că stresul este un factor care face legătura între fenomene: stresul social indus de convingerea că sunt "graşi" îi poate duce pe tineri la dezvoltarea unor obiceiuri alimentare nesănătoase.

O altă explicaţie ar putea fi faptul că tinerii care cred că sunt graşi au tendinţa de a sări peste mese; or, mai multe cercetări au arătat că persoanele care sar peste micul dejun au şanse mai mari să se îngraşe.

1.196 de adolescenţi de ambele sexe au fost urmăriţi în cadrul studiului Young-HUNT1, desfăşurat în perioada 1995-1997.

Ulterior, aceiaşi participanţi au fost urmăriţi în cadrul unui alt studiu, Young-HUNT3, în perioada 2006-2008, când aveau cu toţii vârste cuprinse între 24 şi 30 de ani.

Jumătate dintre subiecţi aveau greutatea normală la maturitate. Ceilalţi erau supraponderali, iar în acest grup cercetătorii au găsit diferenţe interesante.

• 59% dintre femeile care se considerau grase în adolescenţă deveniseră supraponderale la maturitate, în conformitate cu indicele de masă corporală (BMI); dacă în locul BMI era utilizată circumferinţa taliei ca măsură a gradului de obezitate, atunci proporţia tinerelor care se consideraseră grase în adolescenţă şi deveniseră supraponderale la vârsta adultă era de 78%.
• în schimb, doar 31% dintre femeile care se credeau supraponderale în adolescenţă deveniseră astfel la maturitate, conform BMI (55% dacă se utiliza circumferinţa taliei ca măsură).
• participanţii care se descriau drept graşi în studiul iniţial (deşi aveau greutate normală) aveau, la maturitate, în medie, un BMI cu 0,88 mai mare şi o circumferinţă a taliei mai mare cu 3,46 cm decât ceilaţi participanţi.
• fetele erau mai predispuse decât băieţii să creadă că au greutate în exces: 22% dintre fete şi 9% dintre băieţi declarau, în primul studiu, că se consideră supraponderali.

Cercetătorii au avertizat părinţii să supravegheze obiceiurile alimentare ale copiilor lor adolescenţi şi modul în care aceştia se deplasează (a fi duşi cu maşina zilnic până la poarta şcolii îi predispune la îngrăşare); au evidenţiat importanţa unui somn bun şi necesitatea de a pune accent nu pe subţirimea siluetei, ci pe o alimentaţie sănătoasă.

Doar copiii suferă de ADHD?

ADHD-ul este o tulburare pe care, de obicei, o asociem cu copilăria, considerându-se că, pe măsură ce cresc, oamenii scapă de această afecţiune. Însă cercetări recente au arătat că şi oamenii aflaţi la vârsta a treia o pot avea.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD) este întâlnită şi în rândul persoanelor cu vârste peste 60 de ani aproape la fel de des. Studiul, realizat de cercetătorii olandezi, pare să pună la îndoială convingerea curentă că, atunci când cresc, copiii scapă de această tulburare.

Datele arată că 2-5% dintre copii sunt afectaţi de ADHD, care determină neastâmpăr permanent, nervozitate şi dificultăţi de concentrare a atenţiei. În România, se estimează că peste 200.000 de copii suferă de ADHD.

Specialiştii spun că aproximativ o treime dintre indivizii afectaţi în copilărie scapă de ADHD odată cu maturizarea. La alţii, simptomele produse de ADHD se diminuează odată cu înaintarea în vârstă, dar nu dispar complet. Şi, după cum arată studiile recente, există şi persoane care ajung la maturitate cu această problemă şi o au toată viaţa. Noua cercetare a celor de la Centrul Medical Universitar din Amsterdam subliniază că 3 procente dintre persoanele cu vârste peste 60 de ani suferă de această tulburare.

Studiul a fost realizat pe un eşantion de 231 olandezi adulţi, cu vârste cuprinse între 60 şi 94 de ani, care au fost rugaţi să completeze chestionare pentru a putea fi diagnosticaţi, fiind întrebaţi, de pildă, dacă li se pare dificil să urmărească un film până la sfârşit sau dacă sunt distraşi adesea de propriile lor gânduri.

Astfel, s-a constat că 2,8% dintre participanţi sufereau de ADHD, simptomele tulburării diminuându-se treptat şi la ei, odată cu îmbătrânirea. Dacă 4% dintre cei cu vârste cuprinse între 60 şi 70 de ani sufereau de ADHD, în rândul subiecţilor cu vârsta între 70 şi 94 de ani doar 2,1% erau afectaţi.

Acest lucru s-ar putea datora fie faptului că simptomele se diminuează odată cu înaintarea în vârstă, fie aceluia că testul nu a fost suficient de precis pentru a identifica tulburarea în rândul acestui segment de vârstă.

„Giroscopul animal” - uimitoarea armă secretă a micilor prădători

n video hilar, postat de curând pe internet, nu numai că a devenit viral, dar ajută la informarea publicului larg cu privire la un mic „truc” secret al animalelor - în realitate o excepţională adaptare care le permite să vâneze cu mare eficienţă.

Aşa cum se vede în filmarea de mai jos, pisica are uimitoarea capacitate de a-şi menţine capul într-o poziţie fixă şi privirea fixată asupra unui singur punct, indiferent de direcţia în care este îndreptat restul corpului. Această abilitate nu este întâlnită numai la pisici. Şi bufniţele au propriul lor truc de "stabilizare a imaginii". Chiar şi oamenii au această capacitate, doar că procesul se limitează la nivelul globului ocular.

Ceea ce putem urmări în această filmare este o capacitate specifică unor animale, o posibilitate de a stabiliza imaginiile privite indiferent de mişcarea la care este supus corpul privitorului. Metaforic vorbind, este ca şi cum animalele au un giroscop implantat în cap. De fapt, acest proces este un exemplu de reflex vestibulo-ocular, un reflex în care capul şi ochii rămân fixaţi pe o anumită direcţie, atâta timp cât nu se exercită un stres prea mare asupra corpului.

La oameni, sistemul este similar, doar că este orientat mai mult spre fixarea ochilor asupra obiectului, lucru care ne permite o mai mare flexibilitate a mişcărilor capului. Fără această capacitate, nu am putea citi în mers sau atunci când am face mişcări cu capul.

O fi o veste bună sau rea? Bărbaţii stresaţi încep să fie atraşi de femei plinuţe

Atunci când se află în situaţii de stres, bărbaţii încep să considere că femeile mai voluminoase sunt atractive - aceasta este opinia unor cercetători britanici din cadrul Universităţii din Newcastle, care au realizat un studiu în această direcţie.

Concluzia studiului este că stresul la bărbaţi poate afecta criteriile după care aceştia îşi judecă şi aleg partenerele potenţiale.

"Există numeroase cercetări conform cărora preferinţele noastre legate de indicele de masă corporală (BMI) sunt bine înrădăcinate în mintea noastră, dar probabil că nu e adevărat", susţine co-autorul studiului, dr. Martin Tovee, din cadrul Universităţii din Newcastle. Dr. Tovee şi colegul său, dr. Viren Swami, au cercetat anterior factorii care ar putea modifica preferinţele bărbaţilor în ceea de priveşteindicele de masă corporală al femeilor, incluzând factori precum efectul foamei sau influenţa mass-media.

"Dacă ne uităm în mediile unde hrana e puţină, observăm că preferinţele bărbaţilor pentru silueta partenerelor potenţiale sunt diferite. Preferinţele se îndreaptă spre o siluetă mai plină, comparativ cu mediile sociale unde hrana este din abundenţă şi există o atmosferă mult mai relaxată", adaugă dr. Tovee. "Dacă duci o viaţă grea, la limita subzistenţei, ai un nivel de stres mai ridicat."

Pentru a stimula o stare de stres crescut, cercetătorii au plasat un grup de bărbaţi în situaţii stresante, precum interviuri şi sesiuni de vorbit în public şi le-au testat preferinţele în ceea ce priveşte BMI al femeilor. În paralel, cercetătorii au testat un alt grup de bărbaţi relaxaţi şi nestresaţi. Rezultatele au indicat că schimbările condiţiilor mediului social au dus la schimbarea preferinţelor bărbaţilor stresaţi faţă de siluetele partenerelor, aceştia considerând femeile voluminoase mai atractive decât înainte şi, în general, considerând drept atractive femei aparţinând unei game mai largi de dimensiuni corporale.

Rezultatele susţin teoriile conform cărora percepţiile asupra atractivităţii fizice se modifică atunci când factori legaţi de stresul economic şi psihologic interferează cu stilul de viaţă al bărbatului obişnuit.

"Dacă studiem oamenii care au migrat din zone sărace în resurse spre zonele cu resurse mai bogate, observăm că preferinţele acestora se schimbă într-un interval de timp de aproximativ 18 luni. În termenii psihologiei evoluţionare, oamenii încearcă să-şi adapteze preferinţele la ceea ce este potrivit în noile medii de viaţă", afirmă în continuare dr. Tovee.

Naştere naturală sau prin cezariană? Alegerea influenţează inteligenţa copilului, susţine un studiu recent

Deşi, în multe cazuri, este cea bună metodă de a proteja viaţa şi sănătatea mamei şi a a copilului deopotrivă, cezariana are şi dezavantaje, în comparaţie cu naşterea pe cale naturală, afectând copiii în diferite moduri. Un nou studiu susţine că acei copii născuţi natural au un IQ mai mare decât cei care vin pe lume prin cezariană.

Oamenii de ştiinţă susţin că, atunci când o femeie dă naştere unui copil în mod natural, în creierul bebeluşilor să găseşte în cantitate mai mare o anumită proteină care stimulează dezvoltarea inteligenţei pe măsură ce copilul creşte.

Specialiştii de la Universitatea Yale din Statele Unite susţin că nivelul crescut al proteineI UCP2, întâlnit în rândul copiilor născuţi natural, are capacitatea de a-i ajuta să îşi îmbunătăţească memoria atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.

Descoperirea a fost făcută în urma unui studiu pe animale de laborator: după studierea hipocampusului mai multor şoareci care fuseseră născuţi fie prin cezariană, fie prin intervenţie naturală, s-a constat că puii de şoareci născuţi prin cezariană aveau un nivel mai scăzut de UCP2, lucru care, la maturitate, a dus la dezvoltarea unor probleme de comportament.

Până acum, proteina în cauză mai este cunoscută şi pentru capacitatea de a favoriza alăptarea nou-născuţilor.

Descoperirea vine într-un moment în care operaţia de cezariană este aspru criticată. Subiectul este cu atât mai controversat, cu cât criticii sunt de părere că cezariana poate creşte riscul apariţiei sângerărilor interne şi a unor probleme de fertilitate.

Oficial, în Marea Britanie, un sfert dintre copiii născuţi în maternităţile de stat sunt aduşi pe lume prin cezariană, dar în rândul pacientelor care nasc în clinici private, cifrele par să se aproprie de 60 de procente.

"Preferinţa pentru cezariană, mai degrabă din necesitatea de a avea cât mai mult confort şi nu din nevoi medicale, ar putea avea, pwe termen lung, efecte nebănuite asupra dezvoltării creierului uman", a încheiat autorul studiului, Tamas Horvath.