Secretul oamenilor sociabili şi empatici? Gena receptorului de oxitocină

Oamenii de ştiinţă din Canada au descoperit că o genă asociată cu empatia şi sociabilitatea este atât de puternică, încât cei care o deţin pot fi identificaţi în mai puţin de un minut.

Studiul s-a bazat pe filmarea a 23 de cupluri în timp ce unul dintre parteneri povestea despre un moment dificil prin care a trecut. Apoi, persoane străine au fost rugate să urmărească 20 de secunde din aceste filmări, fără sonor, şi să să evalueze cât de sensibile sunt persoanele care îşi ascultau partenerii povestind. 

Rezultatele studiului au indicat că până şi variaţiile genetice uşoare au impact asupra comportamentului uman, iar acest lucru este uşor de identificat la cei din jur.

Înainte de a filma cuplurile, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Toronto i-au testat pe indivizi şi au identificat perechea de gene ce codifică formarea receptorilor de oxitocină; în cadrul perechii, genele pot fi identice (genotipuri precum GG sau AA) sau diferite (AG).

Indivizii care au două copii ale versiunii G ale genei receptorului de oxitocină tind să fie mai sociabili. Oamenii de ştiinţă au definit acestă tendinţă ca pe o capacitate de a te comporta într-un mod în care să pui pe altul mai presus de tine.
Pe de altă parte, cei care au versiunea A a genei tind să aibă un risc mai mare de apariţie a autismului şi un nivel mai scăzut al empatiei şi al emoţiilor.

Dintre cele 10 persoane din filmări, care au fost identificate de străini ca fiind sociabile şi de încredere, 6 aveau genotipul GG asociat cu receptorul de oxitocină. La polul opus, din cei 10 indivizi văzuţi ca nefiind persoane de încredere, 9 aveau o copie A a genei. 

Oxitocina este deja cunoscută ca având o legătură în declanşarea sociabilităţii şi reducerea stresului. Totodată, ea are rol important în reproducere, fiind supranumită şi "hormonul dragostei".Ea este o peptidă produsă la nivelul hipotalamusului, receptorii de oxitocină fiind răspîndiţi în tot organismul.

Studiul canadienilor se bazează pe unul anterior, condus de Sarina Rodrigues Saturn, profesor la Universitatea din Oregon, SUA. În studiul său, şi Saturn a evidenţiat legătura dintre o variaţie genetică care afectează hormonul oxitocină şi empatie.

Ceea ce încă nu s-a aflat este ce anume se întâmplă pe drumul de la genă la comportament, cum anume acesta este afectat de gene.

Cu toate acestea, specialiştii spun că genele nu ne pot dicta cum anume să ne purtăm şi că avem capacitatea de a depăşi condiţionările genetice privind comportamentul.

Este divorţul scris în genele femeilor?

O echipă de cercetători din Suedia a făcut o descoperire uluitoare: anumite femei prezintă o „genă a divorţului”.

Femeile care moştenesc această genă au şanse mai mici de a se căsători, pentru că interacţionează mai greu cu alte persoane. Totuşi, dacă se căsătoresc, aceste femei sunt supuse unui risc cu 50% mai mare de a avea o relaţie instabilă şi plină de certuri în comparaţie cu femeile ce nu prezintă acea genă. De asemenea, partenerii acestor femei sunt mai nefericiţi, arată studiul.

Oamenii de ştiinţă cred că această genă afectează modul în care femeile procesează oxitocina, un hormon cu un rol important în relaţiile interumane. 

Femeile produc oxitocină în mod natural, mai ales în timpul naşterii şi a alăptării, acest hormon ajutându-le să stabilească o legătură profundă cu bebeluşul lor.

În cazul în care femeile nu pot procesa oxitocina, există riscul să nu poată stabili legături normale cu alte persoane, inclusiv cu partenerii, prietenii şi copiii lor. Unii cercetători cred că ar putea exista o legătură între problemele de procesare a oxitocinei şi autism.

O echipă de cercetători din Suedia a studiat ADN-ul a 1.800 de femei şi a partenerilor lor. Fiecare cuplu avea o vechime de cel puţin 5 ani, fiind vorba fie de persoane căsătorite, fie de persoane care locuiau împreună.

Femeile care erau purtătoare ale acestei variante a genei receptorului de oxitocină, descrisă ca alela A, prezentau cu un risc cu 50% mai mare să relateze că au avut parte de o criză maritală gravă. De asemenea, partenerii acestora erau mult mai puţin satisfăcuţi de relaţie în comparaţie cu ceilalţi bărbaţi care au luat parte la studiu.

Hasse Walum, conducătorul studiului, afirmă că „am descoperit dovezi ce arată că oxitocina joacă un rol important în stabilirea legăturilor între oameni, arătând totodată că variaţiile genei receptorului de oxitocină influenţează cât de puternic sunt ataşate femeile de partenerii lor”.

Aceeaşi echipă de cercetători a identificat acum 4 ani varianta masculină a „genei divorţului”, ce reglează modul în care creierul bărbaţilor foloseşte vasopresina, substanţă care afectează abilitatea acestora de a fi dedicaţi relaţiei şi fideli partenerilor lor.

Muntele Everest ar putea deveni inaccesibil, din cauza încălzirii globale

Unul dintre cei mai experimentaţi alpinişti ai lumii, faimosul Apa Sherpa, cunoscut sub porecla de Super-Şerpaşul, care a urcat de 21 de ori pe vârful Everest, spune că, în curând, cel mai înalt munte al lumii ar putea să devină imposibil de urcat, din cauza reducerii cantităţii de zăpadă şi gheaţă de pe versanţi.

Apa Sherpa a ajuns pentru prima oară pe vârful Everest în 1989 şi îşi aminteşte că, pe atunci, pantele muntelui erau acoperite cu zăpadă şi gheaţă. Azi, în schimb, pe versanţii Everestului se întind mari suprafeţe de stâncărie golaşă.

Pe aceste pante dezgolite, pericolul căderilor de pietre este mult mai mare, ceea ce face ascensiunile foarte riscante. Iar topirea gheţii duce la apariţia unor crevase tot mai largi - un alt mare pericol pentru expediţii.

De asemenea, purtarea bocancilor cu colţari, foarte utilă în cazul mersului pe gheaţă, devine periculoasă pe piatră, deoarece aceste încălţări alunecă pe un asemenea substrat.

Apa Sherpa este, de mai mulţi ani, un militant activ pentru protejarea Himalayei de degradarea produsă ca urmare a impactului antropic şi a încălzirii globale.

Beyoncé - Year of 4