Alertă de gripă! Virusul a fost transmis de la păsări la foci, urmează omul?

În cadrul unui comunicat publicat recent în periodicul de specialitate mBio, o echipă de cercetători raportează că au descoperit 162 de pui de focă ucişi de o nouă tulpină virală, pe o porţiune de coastă din regiunea New England. O serie de analize preliminare au indicat că virusul iniţial aparţinea tipului gripei aviare, dar a dobândit abilitatea de a se răspândi la foci – un exemplu real al unei transformări pe care cercetătorii o experimentaseră doar în laboratoare specializate.

"Este un studiu minunat", declară Eddie Holmes, un expert în evoluţia şi răspândirea gripelor din cadrul Pennsylvania University, arătându-şi aprecierea faţă de faptul că oamenii de ştiiinţă au identificat noua tulpină virală şi au reuşit să stabilească legătura dintre aceasta şi moartea focilor.

Dr. Holmes crede că noul virus trebuie monitorizat cu mare atenţie, pentru a se determina astfel gradul său de periculozitate la adresa oamenilor. Păsările de apă, precum raţele şi gâştele sălbatice, sunt purtătoarele unei game largi de virusuri gripale. Aceste tulpini pot infecta, uneori, şi specii de mamifere, dar în puţine cazuri ajung să se răspândească de la un mamifer la altul.

Totuşi, în cazuri rare, o tulpină de virus de gripă aviară suferă anumite mutaţii, care o fac capabilă să se multiplice rapid în organismul unui mamifer şi să infecteze apoi şi alte mamifere. De exemplu, unele tulpini de virus al gripei aviare s-au adaptat pentru a infecta specii de mamifere precum porcii, câinii sau caii.

În luna septembrie a anului trecut, au fost observate primele cadavre de pui de focă pe plajele din New Hampshire. Puii nu erau subnutriţi, nici nu prezentau urme de violenţă, ceea ce a dus imediat la ipoteza unei boli infecţioase. Ulterior, a fost descoperită prezenţa unui virus de gripă, iar specialiştii sunt convinşi că focile au fost infectate prin contactul cu păsările marine, nu prin răspândirea virusului de la o focă la alta.

După 24 ore de la analize, cercetătorii au declarat că au descoperit o tulpină virală nouă, nemaiîntâlnită la foci. Virusul aparţine unui subtip denumit H3N8. Acesta este cunoscut încă din anul 1960, când a trecut de la păsări la câini şi cai. După ce au cercetat originea virusului focilor, cercetătorii au ajuns la concluzia că acesta este foarte asemănător cu virusul izolat în anul 2002 în statul Ohio, de la o specie de raţă sălbatică cu aripi albastre (Anas discors). Până în prezent, cercetătorii au identificat un număr de 37 de mutaţii care diferenţiază virusul focilor de cel aviar. Noua tulpină care s-a adaptat la organismul focilor este un motiv serios de îngrijorare, după cum susţine şi dr. Simon Anthony din cadrul Center for Infection and Immunity de pe lângă Universitatea Columbia.

Dr. Ian Lipkin din cadru aceluiaşi centru de cercetări susţine că noua tulpină virală se adaptează mai bine la mamiferele gazdă şi poate trece oricând la oameni, fiind un virus care trebuie neapărat ţinut sub observaţie.

Porcii, continuă dr. Lipkin, pot produce uşor noi tulpini virale, deoarece aceste mamifere pot fi infectate în acelaşi timp de gripă aviară şi gripă specifică mamiferelor. Cele două tipuri de tulpini virale se pot combina, ducând astfel la apariţia unei noi tulpini hibride.

Dr. Lipkin şi colegii săi au descoperit că şi celulele focilor pot fi infectate concomitent de gripa aviară şi cea a mamiferelor, ducând de asemenea la posibilitatea apariţiei unui virus nou, cu potenţial periculos necunoscut.

Cercetătorii sunt deja în alertă şi se aşteaptă ca în luna septembrie să izbucnească o noua epidemie virală în cazul focilor din New England.

O statuie gigantică, veche de mii de ani, a fost descoperită într-o antică cetate mediteraneană

Arheologii au descoperit o sculptură gigantică ce înfăţişează un om cu părul ondulat ce ţine în mâini o suliţă şi un fir de grâu. Cercetătorii cred că statuia juca rolul de gardian, fiind amplasată la poarta cetăţii superioare a capitalei unui vechi regat mediteranean.

Sculptura a fost descoperită în sudul Turciei, în cadrul Proiectului Arheologic Tayinat (TAP). Opera de artă s-a păstrat intactă doar de la brâu în sus, măsurând 1,5 metri, ceea ce sugerează că întreaga statuie ar fi măsurat între 3,5 şi 4 metri în înălţime.

„Gardianul cetăţii” are faţa acoperită de o barbă, iar părul său este ondulat. Faţa este încrustată cu pietre albe şi negre, ce formează ochii statuii. De asemenea, pe braţele statuii se găsesc sculptate brăţări decorate cu capete de lei, iar la piept bărbatul poartă un colier în formă de semilună.

Sculptura a fost descoperită lângă baza unei coloane semicirculare pe care sunt desenate imaginile unui taur înaripat şi a unui sfinx. Experţii afirmă că cele două descoperi datează din perioada 1.000 - 738 î.e.n.

„Aceste sculpturi descoperite la Tayinat sunt produsul unei tradiţii în sculptură tipice acestei culturi neo-hitite”, a explicat Tim Harrison, coordonatorul TAP. „Descoperirile oferă o perspectivă vie asupra caracterului inovator şi a rafinamentului culturilor ce au apărut în estul Mării Mediterane în Epoca de Fier, după ce marile imperii ale Epocii de Bronz au intrat în colaps la finalul celui de-al doilea mileniu î.e.n”, a adăugat Harrison.

Neo-hitiţii formau un grup de civilizaţii care au apărut în estul Mediteranei după ce Imperiul Hitit s-a prăbuşit în jurul anului 1.000 î.e.n. Atunci când aceste statui au fost realizate, zona se afla în procesul de tranziţie de la Epoca de Bronz la Epoca de Fier.

„Cele două piese par să fi fost îngropate în cadrului unui ritual în suprafaţa pavată cu piatră ce formează principalul culoar în complexul Tayinat”, a afirmat Harrison.

Pe spatele sculpturii se găseşte o inscripţie ce relatează campaniile militare şi reuşitele lui Suppiluliuma, un rege ce s-a confruntat adesea cu forţele invadatoare asiriene. Culoarul în care a fost descoperită statuia pare să fi fost distrus în anul 738 î.e.n, atunci când asirienii au cucerit în cele din urmă cetatea neo-hitită.

O gheară uriaşă a unui animal misterios a fost descoperită în Australia

Oamenii de ştiinţă din Australia Centrală au descoperit o gheară fosilizată care pune multe semne de întrebare referitor la originea sa.

Gheara are aproape şapte centimetri şi a fost descoperită în Rezervaţia Ştiinţifică Alcoota, la aproape 160 de kilometri nord-est distanţă de Alice Springs. Rezervaţia găzduieşte unul din cele mai mari depozite de fosile din Australia, iar oamenii de ştiinţă sunt de părere că oasele de aici ar putea fi vechi de câteva milioane de ani.

Dr. Adam Yates, de la Muzeul din Australia Centrală, susţine că gheara ar putea aparţine unei reptile. "Nu ştim exact despre ce animal este vorba. Gheare similare au fost găsite şi în trecut, iar oamenii de ştiinţă au sugerat că ele aparţin unei specii de varan uriaş. Avem de-a face cu ceva mai mare decât un dragon de Komodo. În ciuda acestor supoziţii, nu am găsit alte oase care indice existenţa unui varan uriaş", a explicat specialistul.

În curând, specimenul va fi adus la Muzeul din Australia Centrală pentru analize. Dr. Yates susţine că echipa sa a colectat o mulţime de alte fosile interesante, printre care şi tibia unei păsări terestre uriaşe, numite Dromornis stirtoni. Astfel de păsări aveau aproape trei metri înălţime şi cântăreau aproximativ jumătate de tonă.

"Bănuim că toate aceste animale au pierit în aceeaşi perioadă, în jurul unui ochi de apă, din cauza unei secete groaznice" a încheiat Yates.

Seceta va deveni o stare normală, spun oamenii de ştiinţă

Semnele secetei pot fi observate din ce în ce mai des, de la câmpurile uscate şi până la albiile secate ale cursurilor de apă. Toţi cei care au suportat arşiţa ultimelor veri ştiu că vremea este din ce în ce mai dură cu noi. Însă un grup de cercetători a ajuns la concluzia că ceea ce până acum consideram drept cea mai severă secetă din ultimii 800 de ani va deveni ceva normal.

"Previziunile indică faptul că, până la sfârşitul secolului XXI, acest gen de secetă severă şi de lungă durată va deveni ceva obişnuit", susţine un grup de 10 oameni de ştiinţă de la mai multe universităţi. Mai mult, ceea ce e cu adevărat înspăimântător este faptul că studiul sugerează că seceta aceasta va reprezenta cea mai umedă perioadă a unei epoci cu climat mult mai uscat!

Cu alte cuvinte, specialiştii avertizează că suntem pe cale să ne confruntăm cu o "megasecetă" care va avea un impact major asupra sectorului agricol.

Studiind inelele copacilor, oamenii de ştiinţă au analizat datele referitoare la secetele severe. Astfel, s-a constat că seceta care a însoţit începutul acestui secol s-a deosebit de oricare altă secetă survenită după cea din 1146-1151.

Seceta dintre anii 2000-2004 a afectat sever umiditatea solului, nivelurile râurilor, culturile, pădurile şi păşunile. De asemenea, ea a redus capacitatea solului de a reţine dioxidul de carbon cu aproape 51%. Pe măsură ce copacii, plantele şi culturile se usucă, din ce în ce mai mult dioxid de carbon este eliminat în atmosferă.

În perioada 2001-2002, în Canada, unde seceta nu a fost la fel de dură ca în alte regiuni, producţia agricolă a adus totuşi cu 3,6 miliarde de dolari mai puţin ca în anii anteriori. Confruntându-se cu o astfel de lipsă de hrană şi apă, mulţi crescători de animale au fost nevoiţi să vândă o parte din turme.

Munca depusă în ultimul trimestru al sarcinii este la fel de nocivă ca fumatul

Femeile însărcinate care lucrează până în ultimele săptămâni dinaintea naşterii au şanse mai mari de a naşte bebeluşi cu o greutate sub cea normală, ceea ce predispune fătul la un grad mare de risc.

Un nou studiu susţine că efortul depus pentru a continua munca pe parcursul ultimului trimetru de sarcină este egal cu pericolul produs de fumatul în timpul sarcinii. Rezultatele studiului au sugerat că femeile care au lucrat în ultima lună a sarcinii au născut copii cu aproape 230 de grame mai mici decât cele care nu au mai mers la serviciu din a şasea lună.

Cercetarea specialiştilor de la Universitatea din Essex a fost realizată prin analizarea datelor obţinute de trei studii majore, două din Statele Unite şi unul din Marea Britanie. Cercetătorii susţin că bebeluşii care se nasc cu o greutate mai mică decât cea normală au un risc mai mare de a întâmpina probleme de sănătate şi de dezvoltare.

Bebeluşii născuţi din femei cu vârste până în 24 de ani nu au fost afectaţi, chiar dacă mamele au lucrat până aproape de naştere. În schimb, efectul acestui fenomen a fost semnificativ la mamele mai în vârstă.

Rezultatele au fost observate după ce oamenii de ştiinţă au identificat 1.339 copii ale căror mame luaseră parte la un studiu britanic în perioada 1991-2005. Au mai fost examinate şi 17.483 de femei care au născut între anii 2000 şi 2001, alături de 12.166 de mame ce născuseră între anii '70 şi '95.

Oamenii de ştiinţă spun că efectele produse de munca depusă în ultimul trimestru al sarcinii sunt atât de mari, încât guvernul ar trebui să încurajeze femeile să renunţe la mersul la serviciu în această perioadă.

De asemenea, studiul sugerează că azi femeile muncesc mult mai mult în timpul sarcinii decât o făceau în urmă cu 20 de ani.

Oceanul Antarctic deţine un secret pe care oamenii de ştiinţă l-au înţeles, în sfârşit

Cercetătorii britanici şi australieni au declarat că au descoperit misterul cantităţilor uriaşe de dioxid de carbon depozitate în adâncurile Oceanului Antarctic, fapt care-i va ajuta pe oamenii de ştiinţă să anticipeze efectul viitoarelor schimbări climatice.

Oceanele reglează schimbările climatice prin capacitatea lor de a absorbi dioxidul de carbon provenit din arderea combustibilor fosili. Cercetătorii au descoperit că, dintre toate oceanele Terrei, Oceanul Antarctic deţine cele mai mari depozite de carbon, absorbind circa 40% din dioxidul de carbon produs de activităţile umane.

Până recent, oamenii de ştiinţă nu nu cunoşteau exact mecanismul acestui proces, din cauza mărimii şi inaccesibilităţii Oceanului Antarctic.
"Prin indentificarea mecanismelor responsabile de absorbţia carbonului din straturile de suprafaţă ale oceanului, suntem acum în situaţia de a înţelege cum schimbarea climei poate afecta acest proces", declară oceanograful Richard Matear, unul dintre autorii studiului publicat în premieră în paginile prestigiosului Nature Geoscience.

Echipa de cercetători britanici şi australieni a descoperit că preluarea dioxidului de carbon de la suprafaţă şi depozitarea lui în adâncul oceanului se produce în anumite puncte şi nu uniform, pe toată suprafaţa oceanului, aşa cum se crezuse anterior.

O combinaţie aparte de factori precum vânturile, curenţii marini şi vârtejurilede apă creează condiţiile necesare atragerii carbonului în adâncurile oceanului, unde rămâne timp de zeci şi sute de ani. Unii dintre curenţii marini implicaţi în acest fenomen au o lăţime de cca. 1.000 kilometri.

Se poate considera deci, că Oceanul Antarctic este un uriaş bazin natural de depozitare a carbonului, conform autorilor studiului, care au calculat că porţiunea de ocean cuprinsă între 35 şi 65 grade latitudine sudică poate absorbi echivalentul a 1,65 miliarde tone de carbon anual, mai mult decât produce în fiecare an Japonia.

Cercetătorii se tem că încălzirea planetei noastre poate duce la întruperea acestui ciclu natural, prin schimbarea traseelor curenţilor atmosferici şi al celor oceanici.

"Schimbările climatice vor interfera categoric cu procesul de absorbţie a carbonului şi îl vor modifica", încheie Richard Matear

Două grupuri de delfini au renunţat la diviziunile sociale, unindu-se pentru prima dată

O diviziune socială unică ce exista în cadrul unei populaţii de delfini cu bot gros din Golful Moreton, Australia, a fost eliminată, arată un nou studiu.

Delfinii trăiau în două grupuri distincte care interacţionau arareori, unul dintre aceste grupuri hrănindu-se cu resturile unui trauler care pescuia în zonă.

Cercetătorii cred că o lege care a interzis accesul navelor de pescuit în câteva zone cheie a făcut ca cele două grupuri de delfini să se unească. Specialiştii cred că aceste mamifere sociale s-au unit pentru a căuta noi surse de hrană împreună. 

Delfinii din Golful Moreton reprezentau singurul exemplu descoperit în natură în care o singură populaţie trăia separată în două grupuri care nu interacţionau unul cu celălalt.

După ce acest clivaj social a fost descoperit, traulerele a fost interzise în zonele studiate, ceea ce a dus la reducerea cu 50% a eforturilor de pescuit din golf.

Schimbările aduse de noua legislaţie a permis oamenilor de ştiinţă să studieze adaptabilitatea societăţii delfinilor. Până la adoptarea noii legii, delfinii „trauler” se hrăneau cu peştii care scăpau din plasele pescarilor, iar delfinii „non-trauler” găseau alte surse de hrană. 

„Până acum nu au mai fost cercetări care să studieze structura socială şi modificarea acesteia”, a explicat Dr. Ina Ansmann, de la Universitatea din Queensland.

„Delfinii şi-au reorganizat întregul sistem social după ce traulerele au dispărut din zona studiată, astfel că acum interacţionează din nou”, a declarat conducătoarea studiului. 

Mulţumită sistemelor complexe de comunicaţii şi inteligenţei sociale cu care sunt înzestraţi, delfinii cu bot gros lucrează adeseori ca o echipă atunci când caută surse de hrană, acesta fiind motivul pentru care cele două societăţi s-au unit, în viziunea Dr. Ansmann.

Rezultatele studiului sugerează că structura socială flexibilă de care delfinii sunt capabili constituie un factor important ce permite acestora să exploateze un număr mare de resurse în mediul maritim.

Un studiu ştiinţific explică de ce este bine pentru sănătate să ierţi şi să uiţi

O vorbă veche spune că a greşi e omeneşte, dar a ierta este divin. Acum, o cercetare efectuată în SUA arată că iertarea persoanelor care ne-au provocat o neplăcere ajută la îmbunătăţirea propriei sănătăţi.

Cercetătorii de la University of California, din San Diego, au descoperit că persoanele care renunţă la mânie au şanse mai mici de a înregistra o creştere bruscă a tensiunii arteriale.

În cadrul studiului, cercetătorii au cerut celor 200 de voluntari participanţi să se gândească la un moment în care un prieten i-a ofensat. Aproximativ 100 dintre participanţi au fost rugaţi să se gândească la modul în care i-a mâniat acest act, iar ceilalţi voluntari au fost încurajaţi să se gândească la moment într-un mod mai conciliant.

Apoi, tuturor participanţilor le-a fost distrasă atenţia pentru 5 minute, timp după care au fost rugaţi din nou să se gândească la acel eveniment, de data aceasta aşa cum îşi doreau ei.

Toţi voluntarii participanţi la studiu erau conectaţi la aparate care monitorizau tensiunea arterială şi ritmul bătăilor inimii.

Cercetătorii conduşi de Dr. Britta Larsen au descoperit că voluntarii din grupul celor „mânioşi” prezentau o creştere mult mai mare a tensiunii arteriale în comparaţie cu cei din grupul voluntarilor care au fost rugaţi să privească conciliant momentul neplăcut. Efectul a fost identificat chiar şi după perioada de relaxare. În schimb, nu a existat nicio diferenţă între cele două grupuri în ceea ce priveşte ritmul bătăilor inimii.

Autorii studiului afirmă că acesta sugerează că o atitudine iertătoare reduce „reactivitatea” la evenimentele stresante, oferind „o protecţie de lungă durată” contra efectelor nocive ale acestor evenimente.

Nu există dovezi ştiinţifice care să indice efecte nocive ale creşterii tensiunii arteriale pentru un interval scurt de timp, însă dacă hipertensiunea se menţine pe termen lung, aceasta creşte riscul de a suferi un atac de cord sau un atac cerebral.

În Marea Britanie, se estimează că 30% dintre adulţi suferă de hipertensiune, iar majoritatea dintre aceştia nu sunt conştienţi de acest fapt, deoarece nu există simptome vizibile. De aceea, cadrele medicale recomandă tuturor adulţilor să îşi măsoare tensiunea arterială la fiecare 5 ani.

Încă o săptămână de aşteptare: pe 6 august, Curiosity va ajunge pe Marte

Laboratorul spaţial destinat explorării mediului marţian, lansat de NASA sub numele de Curiosity, se apropie de destinaţie.


Ieri, vehiculul, lansat în luna noiembrie a anului trecut, şi-a ajustat cursul, realizând o corecţie (a patra) a traseului pe care se deplasează, astfel încât să coboare cât mai aproape de locul stabilit. Corecţia a deplasat cu 21 km, faţă de calculele iniţiale, punctul în care Curiosity va pătrunde în atmosfera planetei Marte.

Scopul tuturor acestor corecţii este de a aşeza cu precizie vehiculul spaţial pe un "petic" de teren cu dimensiunile de numai 19x6 km, aflat în vecinătatea Muntelui Sharp, care se ridică din centrul Craterului Gale.

Muntele înalt de cca. 5.000 m este, cred specialiştii, alcătuit din sedimente, iar analiza acestora de către sofisticatele instrumente de la bordul laboratorului marţian ar putea lămuri marele mister al planetei Marte: a avut sau nu aceasta "ingredientele" şi condiţiile ambientale necesare pentru a permite dezvoltarea vieţii?

O alternativă la antibiotice a fost descoperită de oamenii de ştiinţă australieni

O echipă de cercetători din Australia a anunţat o reuşită fără precedent în eforturile de a descoperi o alternativă la antibiotice.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Monash din Melbourne, alături de cei de la The Rockefeller University şi University of Maryland din SUA, au petrecut ultimii 6 ani studiind structura unei proteine virale intitulată PlyC.

Specialiştii anunţă că au descoperit mecanismul prin care această proteină distruge bacteriile care provoacă un număr mare de infecţii, precum pneumonia, sindromul de şoc toxic sau inflamarea gâtului.

Cercetătorii afirmă că proteina este o veritabilă „maşinărie de ucis bacterii”, adăugând că descoperirea mecanismului prin care aceasta atacă bacteriile reprezintă un mare pas înainte spre conceperea unor alternative la antibiotice. Aceştia au adăugat că eforturile de descifrare a structurii PlyC se desfăşoară de mai bine de 40 de ani. 

Dr. Sheena McGowan de la Universitatea Monash afirmă că identificarea structurii atomice a PlyC este un pas crucial spre înţelegerea metodelor prin care aceasta poate fi folosită pentru a lupta contra bacteriilor.

„În ultimii ani, numărul cazurilor de rezistenţă la antibiotice este tot mai mare. Sunt sigură că toată lumea a auzit de bacterii multi-rezistente, ce nu mai reacţionează la medicamente. Aşadar, se prefigurează un viitor în care antibioticele nu vor mai fi la fel de eficiente. Prin această cercetare, putem descoperi alternative la antibiotice în timp util”, a explicat cercetătorul.

Un studiu asupra încălzirii globale efectuat de un sceptic a ajuns la o concluzie surprinzătoare

Berkeley Earth Surface Temperature Study (BEST), un studiu coordonat de Richard Muller, un cercetător ce privea cu scepticism teoria conform căreia omenirea este principala cauză a încălzirii globale, a ajuns la o concluzie neaşteptată.

Într-un editorial publicat în jurnalul New York Times, Richard Muller a anunţat rezultatele studiului său, ce a fost finanţat de oameni de afaceri care îi împărtăşeau scepticismul:

„Mă puteţi numi un sceptic convertit. Acum 3 ani am identificat probleme în precedentele studii climatice, probleme care, din punctul meu de vedere, puneau la îndoială existenţa încălzirii globale. Anul trecut, în urma unui studiu intens efectuat alături de alţi 12 cercetători, am concluzionat că încălzirea globală este reală şi că estimările precedente asupra ratei creşterii temperaturii erau corecte. Acum merg mai departe şi spun că oamenii sunt aproape în întregime cauza acestui eveniment”, scrie Muller.

„Rezultatele noastre arată că temperatura medie a Pământului a crescut cu 2,5 grade Fahrenheit în ultimii 250 de ani, dintre care 1,5 grade în ultimii 50 de ani. Cercetarea arată că aproape întreaga creştere observată este provocată de emisia gazelor cu efect de seră de către oameni. Rezultatele noastre sunt mai ferme decât cele ale IPCC, organizaţia ONU care stabileşte consensul mondial asupra încălzirii globale”, a adăugat Muller.

„Studiul Berkeley Earth a folosit metode statistice sofisticate ce ne-au permis să identificăm temperatura la sol înregistrată în istoria recentă. Am analizat cu atenţie toate criticile scepticilor referitoare la încălzirea globală, aspecte precum creşterea temperaturilor în oraşe (am duplicat rezultatele folosind doar date din mediul rural), selecţia datelor (alte studii foloseau date de la maxim 20% din staţiile climatice, noi am folosit aproape 100% din date) sau intervenţia umană. Cercetarea arată că niciunul dintre aceste aspecte nu influenţează concluziile. Datele noastre arată că nici schimbările solare nu pot fi cauza creşterii temperaturii. Cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă a fost singura cauză a încălzirii globale pe care studiul nostru a descoperit-o”, explică Muller.

„Ce ne pregăteşte viitorul? Pe măsură ce emisiile de dioxid de carbon se vor accentua, temperatura globală va continua să crească. Mă aştept ca rata încălzirii să continue în acelaşi ritm, de un grad şi jumătate în următorii 50 de ani. Dar, dacă China va continua să înregistreze aceeaşi creştere economică rapidă (în ultimii 20 de ani a crescut în medie cu 10% pe an) şi să folosească cărbuni în cantităţi la fel de mari (de regulă, în fiecare lună mai adaugă un nou gigawatt), atunci această încălzire se va petrece mult mai repede, în mai puţin de 20 de ani”, concluzionează Muller.

Pacienţii paralizaţi vor putea comunica „scriind cu ochii”

Persoanele care suferă de paralizii avansate ale trunchiului şi membrelor, sunt incapabile să vorbească şi nu îşi pot mişca decât ochii ar putea, totuşi, în viitor, să comunice graţie unui dispozitiv revoluţionar: un dispozitiv sofisticat de urmărire a direcţiei privirii, ce le va permite, literalmente, să deseneze sau să scrie folosind doar mişcările globilor oculari.

Primii beneficiari ar fi cei care suferă de aşa-numitul locked-in syndrome (deconectare cerebromedulospinală), o afecţiune ce apare de obicei în urma unui accident vascular cerebral sau a unui traumatism cerebral şi este caracterizată, cel mai adesea, prin paralizia aproape tuturor muşchilor voluntari din corp, cu excepţia muşchilor motori ai globului ocular.

Totuşi, mişcarea controlată şi lină a ochilor necesită antrenament şi crearea unor condiţii speciale: ochii trebuie să urmărească un obiect în mişcare.

Neurologul Jean Lorenceau de la Universitatea Pierre-et-Marie-Curie din Paris a imaginat un dispozitiv care "păcăleşte" ochiul cu o iluzie optică, făcându-l să urmărească o "ţintă" virtuală. Respectiva iluzie optică este numită efect phi invers.

Dr. Lorenceau a folosit un ecran acoperit de "buline" care îşi schimbau culoarea, fiind când toate albe, când toate negre. Iluzia phi inversă funcţiona astfel: atunci când o persoană îşi mişca ochii în orice direcţie în vreme ce privea ecranul, acest lucru făcea ca o bulină de pe ecran să pară că se mişcă în aceeaşi direcţie.

O cameră video specială urmărea direcţia privirii şi controla astfel mişcarea unui cursor pe ecran.

După un antrenament de numai 30 de minute pe zi, timp de trei zile, o persoană poate deja să îşi plimbe privirea astfel încât cursorul sincronizat să traseze litere, numere ori chiar cuvinte întregi şi desene.

Sistemele folosite anterior pentru "a scrie cu ochii" implicau fixarea privirii asupra unor anumite litere dintr-un şir. Sistemul dr-lui. Lorenceau nu e neapărat mai eficient când e vorba despre simpla redactare a unui text, dar este flexibil şi, în opinia unor specialişti, permite şi un anume grad de exprimare artistică.

Cu un nou tip de energie regenerabilă, 500 de milioane de oameni ar putea obţine electricitate nepoluantă

O nouă clasă de centrale energetice va putea produce mai eficient electricitate pentru un număr de peste o jumătate de miliard de oameni, conform unui studiu publicat în premieră în cadrul periodicului Environmental Science & Technology.

Soluţia pentru aprovizionarea cu energie electrică a unui mare număr de oameni ar putea consta în exploatarea unei surse puţin cunoscute de energie, întâlnită în locul unde fluviile se varsă în mări şi oceane. Soluţia respectivă nu necesită consum preliminar de combustibili, este regenerabilă şi nu emite dioxid de carbon.

Autorii studiului susţin ca procesul în cauză, denumit osmoză prin presiune întârziată (PRO), exploatează gradientul salin, adică diferenţa de salinitate dintre apele dulci şi apele sărate din regiunile costiere unde fluviile se varsă în mări şi oceane.

"În cadrul PRO, apa dulce trece în mod natural, prin osmoză, printr-o membrană specială pentru a dilua apa sărată aflată de cealaltă parte a membranei. Presiunea fluxului de apă acţionează o turbină a unui generator care produce electricitate", declară Menachem Elimelech, profesor inginerie chimică şi ingineria mediului în cadrul Universităţii Yale.

Primul prototip de centrală tip PRO din lume a fost inaugurat în anul 2009 în Norvegia.

Centralele din clasa PRO ar putea, folosind doar o zecime din apa fluviilor din lume care curg în oceane, să producă energie electrică pentru aproximativ 520 milioane persoane, fără emisii de dioxid de carbon. Aceeaşi cantitate de curent electric produs de termocentralele pe bază de cărbuniduce la eliberarea în atmosferă a peste un miliard de tone de gaze cu efect de seră, în fiecare an.

Mor până şi pădurile tropicale protejate

În ciuda statutului lor de zone protejate, biodiversitatea dintr-un mare număr de păduri tropicale este într-un declin continuu, după cum o demonstrează un studiu recent efectuat de specialiştii Universităţii James Cook din Australia.

Autorii studiului avertizează ca rezultatele acestuia arată că situaţia e deosebit de gravă, deoarece zonele protejate aveau rolul de adevărate refugii pentru speciile ameninţate cu dispariţia.
Distrugerea habitatului, vânătoarea şi exploatarea lemnului sunt semne sigure ale declinului viitor.

"Distrugerea rapidă a pădurilor tropicale pericliteazăa biodiversitatea pe plan global mai mult decât oricare alt fenomen contemporan. Multe zone protejate de la tropice sunt ele însele vulnerabile la impactul activităţilor omului", susţin cercetătorii australieni, şi aceasta în condiţiile în care pădurile de la tropice sunt considerate zonele cu cea mai bogată diversitate de pe Terra.

Pentru a studia aceste zone, echipa de cercetători a luat în calcul date şi informaţii venite din 60 de areale, bazate pe un număr de 262 de interviuri detaliate, acordate de specialişti în ecologie şi biologi veterani, cu mare experienţă în munca de teren, fiecare având la activ peste 20 ani de muncă în domeniu.

Studiul a acoperit 36 de ţări din Africa, Asia şi America de Sud.
"În multe cazuri, teritoriile şi habitatele din jurul rezervaţiilor sunt sub pericol iminent. Spre exemplu, în cazul a circa 85% din rezervaţiile studiate s-a observat un declin al pădurilor care înconjoară rezervaţiile", continuă cercetătorii, care au mai notat că poluarea aerului şi a apei este crescută în zonele unde trăiesc comunităţi umane.

În final, echipa condusă de profesorul William Laurence a concluzionat că activităţile umane din preajma rezervaţiilor au un considerabil impact negativ asupra biodiversităţii din zonele protejate.

„Mâncarea inteligentă” – proiectul cercetătorilor olandezi ce va elimina problema obezităţii

Cercetătorii par să fi descoperit soluţia la epidemia de obezitate ce a cuprins planeta: „mâncarea inteligentă” ce transmite creierului mesajul de saţietate mult mai devreme decât o face în acest moment stomacul nostru.

O echipă de oameni de ştiinţă din Olanda lucrează la conceperea acestor alimente minune, ce urmează să conţină o substanţă chimică specială ce imită mesajul de saţietate pe care stomacul îl trimite către creier atunci când am mâncat foarte mult.

Cercetătorii speră că prin transmiterea acestui mesaj mai devreme, creierul poate fi păcălit să nu mai permită consumul excesiv de alimente.

„Ştim mecanismul prin care nutrimentele interacţionează cu celulele din stomac care transmit către creier, prin hormoni, mesajul de «stomac plin»”, a explicat Jens Holst, un endocrinolog membru al echipei de cercetători.

Cercetătorii au reuşit să decodeze mesajul pe care stomacul îl transmite către creier, dorind să folosească acum această reuşită pentru a combate obezitatea.

Holst a descoperit o moleculă în stomac, intitulată GLP-1 (în engleză, glucagon-like peptide-1), care acţionează asupra regiunii din creier ce reglează apetitul.

Cercetătorul lucrează acum în cadrul unui proiect de cercetare finanţat de UE, Full4Health, ce are ca scop identificarea mecanismului exact prin care stomacul transmite către creier mesajul de saţietate.

„Există un număr de hormoni de saţietate care ajută la încheierea unei mese. Încă nu ştim care sunt nutrimentele implicate în transmiterea acestui mesaj şi dacă putem manipula modul în care mâncarea interacţionează cu aceste sisteme de semnalizare”, explică Julian Mercer, coordonatorul acestui proiect.

Cercetătorii speră să conceapă mai întâi medicamente care imită mesajul transmis de stomac, următorul pas fiind conceperea alimentelor care conţin aceste molecule.

„Idealul nostru este conceperea unor «alimente inteligente», care să transmită mesajul de saţietate către creier”, conchide Mercer.

Un studiu european sugerează că femeile în vârstă care consumă mulţi carbohidraţi din dulciuri şi amidon au un risc crescut de a dezvolta o formă mortală a cancerului la sân.

Un studiu european sugerează că femeile în vârstă care consumă mulţi carbohidraţi din dulciuri şi amidon au un risc crescut de a dezvolta o formă mortală a cancerului la sân.

Noul studiu indică existenţa unei legături între indicele glicemic crescut şi o formă particulară de cancer mamar, care nu are receptori pentru hormonul feminin estrogen şi care poartă numele de cancer mamar ER-negativ.

În principiu, un indice glicemic mare este asociat cu o dietă bogată în mâncăruri care cauzează o creştere rapidă a nivelului de zahăr din sânge, aşa cum sunt alimentele procesate ce conţin făină albă,cartofii sau dulciurile.

Cercetarea, realizată de specialiştii din Franţa, a cuprins un eşantion de 335.000 femei, care au luat parte la un studiu realizat pe termen lung ce a analizat legătura dintre factorii de nutriţie şi riscul de apariţie a cancerului. În 12 ani, 11.576 dintre participante au dezvoltat cancer mamar.

Iniţial, în urma analizării chestionarelor care evidenţiau obiceiurile alimentare ale femeilor, nu s-a constat existenţa unei legături între cancer şi indicele glicemic. Cu toate acestea, atunci când cercetarea s-a concentrat asupra femeilor aflate la menopauză care aveau cancer ER-negativ, constatările au fost altele. Împărţind femeile în cinci grupuri, în funcţie de cantitatea de alimente cu indice glicemic ridicat pe care le consumau, s-a observat că, dntre femeile care aparţineau "cincimii superioare" (grupul celor care se mâncau cele mai multe alimente cu IG mare), 158 sufereau de cancer mamar, comparativ cu doar 11 cazuri regăsite în "cincimea inferioară".

Un sfert dintre cazurile de cancer mamar sunt cauzate de tumorile ER-negative. De obicei, ele au un prognostic mai sumbru comparativ cu tipurile de cancer provocate de tumorile ER-pozitive, deoarece ele tind să crească mai repede şi nu sunt sensibile la terapiile pe bază de hormoni.

Specialiştii sunt de părere că rezultatele studiului sunt cu atât mai importanten cu cât informaţiile referitoare la cancerul de sân ER-negativ sunt foarte puţine. De asemenea, indicele glicemic mare este asociat cu o mai mare producţie de insulină, un hormon care reglează nivelul glucozei din sânge. Nivelul mare de insulină este şi el asociat cu anumite tipuri de cancer, acest hormon favorizând dezvoltarea unor tumori.

Pielea are un sistem secret de supraveghere

Mult timp, pielea a fost văzută doar ca o barieră fizică împotriva atacului agenţilor patogeni. Acum, însă, cercetătorii au început să realizeze că această convingere oferă doar o imagine simplificată, care trebuie revizuită.

Pliurile, foliculii şi glandele producătoare de substanţe grase de pe suprafaţa pielii creează o multitudine de habitate, fiecare având propria comunitate de microbi. Majoritatea acestor forme de viaţă "comensale" sunt inofensive, iar prezenţa lor poate opri microbii patogeni să invadeze pielea. Cu toate acestea, aceşti locatari nu rămân neimplicaţi, ci, după cum au arătat cercetări recente, pot influenţa răspunsurile venite de la sistemul imunitar al gazdei, care luptă pentru combaterea infecţiilor.

Oamenii de ştiinţă de la Institutul pentru Alergii şi Boli Infecţioase din Bethesda, Maryland, au cercetat rolul imunologic al microorganismelor situate la nivelul pielii, microorganisme ce formează împreună microbiomul pielii. Studiile anterioare s-au axat mai mult pe microbiomul intestinal, deoarece această parte a organismului este mai expusă la microbi. Acum, noul studiu a vrut să constate dacă microbiomul pielii are o funcţie similară cu cel intestinal.

În studiul lor, oamenii de ştiinţă au comparat, al două grupuri de şoareci, producerea moleculelor inflamatorii de către celulele T (un tip de celule imunitare). Un grup era alcătuit din şoareci care nu aveau microbi, fiind crescuţi în mediu steril, iar un altul era format din şoareci care aveau microbi la nivelul pielii. Cu această ocazie, s-a constat că şoarecii crescuţi în mediu steril au produs un nivel mai scăzut de molecule inflamatorii, comparativ cu ceilalţi subiecţi, ceea ce înseamnă că este nevoie de bacterii pe piele pentru o funcţionare mai bună a celulelor.

Apoi, pentru a demonstra că responsabil pentru acest efect este microbiomul pielii şi nu cel intestinal, cercetătorii le-au dat şoarecilor crescuţi în mediu normal antibiotice administrate pe cale orală, care afectau doar microbii intestinali şi au arătat că nu există niciun efect asupra capacităţii celulelor T de la nivelul pielii de a produce molecule-semnal inflamatorii.

Ulterior, echipa de cercetători a colonizat şoarecii lipsiţi de microbi cu o bacterie care se găseşte la nivelul pielii umane şi care poartă denumirea de Staphylococcus epidermidis. Adăugarea acestei specii de bacterii a fost suficientă pentru a determina celulele T să producă o proteină inflamatorie la nivelul pielii. De asemenea, adăugarea bacteriilor a dus la restaurarea răspunsului imunitar. Astfel, cercetarea a demonstrat că flora bateriană a pielii poate determina apariţia imunităţii locale.

În cele din urmă, pentru a confirma mecanismul care stă la baza acestui proces ce are loc între microbii de la nivelul pielii şi sistemul imunitar, oamenii de ştiinţă au testat şoareci care nu aveau o cale de semnalizare celulară (o anumită moleculă) numită MYD88 şi au descoperit că, deşi aceasta poate lipsi în intestin, ea este absolut necesară la nivelul pielii.

Studiul merge mai departe decât testele anterioare, arătând nu numai că bacteriile comensale au un rol antiinflamator la nivelul pielii, ci şi că aceste organisme pot afecta maturarea celulelor T.