Telefonul mobil are mai mulţi microbi decât capacul de la WC? De ce?

Oricât ar părea de greu de crezut, banalele telefoane mobile, folosite de oricine în zilele noastre, au de 10 ori mai mulţi microbi decât scaunul sau capacul de la toaletă, după cum o confirmă mai multe studii. Din acest motiv, nu ar trebui să ne surprindă prea mult cazul unui bărbat din Uganda, care a fost infectat cu cumplitul virus Ebola, după ce a furat un telefon care aparţinea cuiva deja infectat.

Bărbatul a avut proasta inspiraţie de a fura telefonul din incinta unui spaţiu destinat carantinei, dintr-un spital din apropierea unei zone în care a izbucnit recent o epidemie de Ebola.
"Chiar dacă nu te afli într-o zonă unde bântuie Ebola, telefonul tău tot este plin de microbi. Chiar aşa, când ţi-ai dezinfectat mobilul ultima dată?", întreabă Charles Gerba, microbiolog în cadrul Universităţii din Arizona.

Cu toate că toaletele sunt curăţate şi dezinfectate frecvent, oamenii tind să asocieze incinta toaletei cu un loc plin de microbi. În schimb, telefoanele mobile şi alte mici obiecte uzuale, precum telecomenzile sau ceasurile, sunt curăţate foarte rar sau deloc.

Telefoanele mobile, spre exemplu, sunt nişte obiecte foarte expuse bacteriilor.
"Am văzut numeroşi oameni care vorbesc la mobil în timp ce stau pe scaunul de WC", adaugă dr. Gerba. Cu toate acestea, nu cantitatea sau numărul de microbi de pe telefonul propriu constituie o problemă, cât faptul că oamenii îşi împrumută temporar aceste obiecte unul altuia. Fără acest detaliu hotărâtor, fiecare şi-ar purta cu sine propriul mobil cu microbii cu care organismul său este obişnuit, este de părere dr. Gerba.

Problema constă şi în faptul că suntem în contact constant cu telefoanele şi le ţinem în apropierea feţei, nasului şi gurii şi, deoarece sunt nişte dispozitive electronice, majoritatea oamenilor sunt reticenţicând e vorba să le cureţe. La fel stau lucrurile şi în privinţa telecomenzilor, care sunt folosite frecvent de persoanele bolnave şi trec dintr-o mână într- alta.

Alte obiecte pline de microbi sunt telefoanele din firme şi instituţii, cărucioarele de cumpărături şi butoanele din lifturi.

Cercetătorii recomandă ştergerea obiectelor electronice purtătoare de microbi cu un şerveţel umed antibacterian (spray-urile ar putea afecta componentele electronice, dar o ştergere uşoară cu un şerveţel umed rezolvă problema fără să strice aparatul.)

A fost dezlegat misterul obiectului bizar din Marea Baltică

Un enigmatic obiect descoperit în decursul verii trecute pe fundul Mării Baltice, de către o echipă de căutători de comori suedezi, face din nou valuri în mass media internaţională.

Ultimele apariţii din media conţin un interviu de peste o oră cu Peter Lindberg, conducătorul echipei Ocean X Team, care a făcut descoperirea. În interviu, Lindberg vorbeşte despre posibilele origini ale obiectului.

"Prezintă nişte formaţiuni foarte ciudate în formă de scară, iar dacă este un obiect construit, atunci a fost construit cu mii de ani înainte de ultima glaciaţiune", susţine Lindberg în cadrul interviului difuzat la radio.

Ultima glaciaţiune şi-a atins punctul culminant acum circa 20.000 ani.

"Dacă este Atlantida, ar fi o descoperire cu adevărat uluitoare", continuă Lindberg. El recunoaşte totuşi că misteriosul obiect poate fi, la fel de bine, o formaţiune naturală, precum un meteorit care a străpuns stratul de gheaţă, sau un vulcan subacvatic; cu toate acestea, lasă impresia că oamenii de ştiinţă sunt confuzi în privinţa naturii obiectului. Geologii, spre exemplu, spune el, i-au declarat că obiectul "nu poate fi un vulcan."

În ciuda acestor speculaţii, scafandrii au reuşit să preleveze mostre de rocă din obiect, pe care le-au înmânat lui Volker Brüchert, profesor asistent de geologie în cadrul Universităţii din Stockholm. Tabloidele suedeze l-au citat pe Brüchert declarând: "Am fost surprins când am studiat mostrele şi am descoperit o piatră neagră mare, care ar putea avea origini vulcanice. Părerea mea este că această structură, acest obiect, a apărut în timpul ultimei glaciaţiuni".

În aparenţă, prin această declaraţie expertul dă apă la moară teorilor conform cărora e vorba despre un obiect de natură misterioasă, posibil parte dintr-un ansamblu de clădiri în genul Atlantidei.

Dar declaraţia a fost, se pare, scoasă din context. Pentru a risipi misterul odată pentru totdeauna, cei din cadrul Life's Little Mistery i-au mai cerut odată părerea lui Volker Brüchert.

"Este bine că mai aud opinii critice la adresa aşa-zisului obiect misterios din Marea Baltică. Cei din echipa Ocean X Team au ignorat faptul că majoritatea mostrelor pe care le-au adus de pe fundul mării constau în granite, gnaisuri şi gresii. Exact rocile care mă aşteptam să fie descoperite într-un fost bazin glaciar, unde în prezent este Marea Baltică", afirmă profesorul Brüchert.

Alături de aceste roci, scafandrii au mai adus la suprafaţă o singură bucată de rocă bazaltică, care provine din lava pietrificată. Este posbil ca această bucată de rocă să fi fost transposrtată acolo de gheţari. Gheţarii au deseori roci prinse în interiorul lor. La sfârşitul ultimei glaciaţiuni, când gheţarii din nordul Europei s-au topit, rocile din interiorul lor au rămas la suprafaţa solului, formând astfel de aglomerări geologie în cele mai diverse locuri.

În imaginea creată de un artist, formaţiunea arată, într-adevăr, ca un obiect construit, dar în imaginea originală înregistrată cu ajutorul sonarului apare mult mai puţin clar.

"Imaginile obţinute cu ajutorul sonarului prezintă numeroase artefacte şi descifrarea lor este foarte dificilă; din acest motiv, nu am încredere în nicio interpretare înainte de a se face o procesare mai bună a imaginilor şi a a primi detaliilor despre tipul de sonar folosit. Sunt de părere că datelor obţinute le lipsesc rezoluţia, detaliile şi cuantificarea acestora", este de părere şi Dan Fornari , expert în sonare de mare adâncime şi geolog marin în cadrul Institutului Oceanografic Woods Hole din Massachusetts, SUA.

Analizele experţilor sugerează că echipa Ocean X Team a descoperit, cu ajutorul unui sonar cu rezoluţie scăzută, doar un depozit glaciar. Au urmat o avalanşă de apariţii în mass media, celebritatea şi discuţii foarte ample pe internet. Pe de altă parte, Lindberg se plânge că nicio organizaţie nu-i sponsorizează investigaţiile şi cere ajutorul publicului în acest sens.

Uzinele-frigidere din Antarctica - o soluţie împotriva încălzirii globale?

Sub ameninţarea efectului de seră care încălzeşte planeta, oamenii de ştiinţă propun soluţii originale, uneori atât de îndrăzneţe încât par nebuneşti. Una dintre acestea presupune construirea, pe continentul antarctic, a unor instalaţii care ar extrage dioxidul de carbon din aer şi l-ar transforma în zăpadă, pentru a fi ulterior depozitat în subteran.

Turbine eoliene, puse în mişcare de vânturile puternice de pe continentul antarctic, ar putea produce energia necesară alimentării instalaţiilor de răcire. Acestea ar urma să extragă din aer dioxidul de carbon şi să-l răcească până la solidificare ("zăpadă carbonică"), pentru a-l depozita ulterior.

Dioxidul de carbon contribuie în mod esenţial la efectul de seră, prin faptul că absoarbe căldura, împiedicând disiparea ei şi răcirea suprafeţei Pământului. Creşterea cantităţii de CO₂ , din cauza activităţilor industriale şi a traficului auto, duce la intensificarea efectului de seră, fenomen considerat responsabil, cel puţin în parte, de creşterile temperaturilor medii la nivel global, observate în ultimele decenii.

Cercetătorii de la Universitatea Purdue, SUA, care au publicat recent un articol pe acestă temă înJournal of Applied Meteorology and Climatology , cred că proiectul uriaşelor "răcitoare" din Antarctica ar putea rezolva în mare măsură problema.

Dioxidul de carbon se solidifică la temperaturi de -140 grade Celsius, mai uşor de atins în Antarctica (unde se înregistrează adesea temperaturi ale aerului de -70 grade Celsius) decât în zonele temperate.

Ar fi, însă nevoie, de un mare număr de astfel de instalaţii, care ar costa foarte mult. Autorii proiectului au calculat că ar fi necesare 446 de unităţi individuale de răcire, care ar folosi un sistem de răcire cu azot lichid în circuit închis şi pentru a căror alimentare ar fi necesare 16 centrale eoliene, cu o producţie de 1200 megawaţi fiecare - o cantitate enormă de energie.

Ţărmurile antarctice ar fi locurile cele mai potrivite pentru amplasarea instalaţiilor de răcire, deoarece acolo bat vânturi puternice, dinspre Polul Sud spre ocean. Dioxidul de carbon solidificat ar fi depozitat în incinte speciale, izolate, iar căldura în exces produsă de instalaţiile de răcire, precum şi o parte din energia electrică, ar putea fi utilizate pentru a asigura confortul în interiorul staţiunilor de cercetări situate în Antarctica.

Un alt proiect la scară mare ce are în vedere răcirea CO₂ pentru îndepărtarea sa din atmosferă a fost elaborat de savanţii de la Universitatea din Oregon, SUA. Ei se gândesc să amplaseze instalaţii de răcire în termocentralele pe bază de cărbune, pentru a extrage CO₂ din coşurile de fum ale acestora. Răcindu-le cu apă, dioxidul de carbon ar fi adus până la temperatura camerei, după care ar intra în instalaţiile de refrigerare. Electricitatea produsă de aceste termocentrale ar costa cu 25% mai scump, dar cel puţin nu ar afecta negativ mediul, afirmă Russel Donelly, conducătorul studiului pe această temă publicat în Physical Review E.

Proiectele care vizează sechestrarea dioxidului de carbon ca soluţie la acumularea acestuia în atmosferă (ce generează efectul de seră asociat cu încălzirea globală şi alte fenomene precum acidificarea oceanelor) nu sunt ceva nou. În ultimul deceniu au fost propuse mai multe idei (depozitarea subterană, în bazine cu alge şi altele) dar toate s-au lovit de problema eficienţei economice: costurile enorme fac ca aceste proiecte să nu merite investiţia.

Pentru a stimula competiţia şi inovaţia în domeniu, magnatul britanic Richard Branson a instituit un premiu special - Virgin Earth Challenge -, urmând să ofere 25 milioane USD companiei sau grupului care va realiza un proiect viabil, capabil să sechestreze un miliard de tone de CO₂ pe an. În noiembrie 2011 au fost aleşi 11 finalişti, dar încă nu a fost desemnat un câştigător.

O tânără din SUA a făcut un gest nebunesc pentru a doborî un record

Mersul pe sârmă pare o idee destul de terifiantă pentru mulţi oameni. Dar cum ar fi dacă sârma ar fi legată între două camioane care ar goni pe o autostradă?

Unei tinere din Statele Unite traversarea unei astfel de sârme nu i s-a părut imposibilă. Faith Dickey , în vârstă de 23 de ani, este "slackliner", adică acrobat specializat în mersul pe un cablu sau o chingă prinsă între două puncte fixe, şi este prima persoană care a reuşit o performanţă extrem de periculoasă, pe o autostradă din Croaţia.

După ce cablul a fost legat de camioane şi după ce acestea au fost puse în mişcare, Dickey începe să facă primii paşi, însă nu după mult timp se dezechilibrează; totuşi, reuşeşte să se agaţe cu mâinile de fir. Imediat după accident, se ridică şi, în pofida vântului care bate puternic şi a picioarelor care îi tremură, reuşeşte să străbată distanţa dintre cele două camioane chiar înainte ca sârma să fie ruptă de pilonul ce desparte două tuneluri.

Americanca Faith Dickey deţine deja un record în highlining (unul din genurile de slacklining), dar a declarat că aceasta a fost cea mai terifiantă cascadorie cu care s-a confruntat.

"Sunt obişnuită cu înălţimile, distanţele lungi şi cabluri care se mişcă în bătaia vântului, dar care sunt prinse de pereţii stâncilor. Mersul pe un cablu legat de două puncte în mişcare este total diferit", a declarat tânăra.

"Este o provocare enormă şi astfel de provocări mă ajută să merg mai departe. Cascadoriile nu sunt pentru nesăbuiţi. Siguranţa trebuie să fie întotdeauna pe primul loc. Tot timpul trebuie să fii pregătit pentru ce este mai rău şi să plănuieşti cum să faci faţă eşecului. Pregătirile în cele mai mici detalii sunt vitale", a adăugat Dickey.