"Masina Google" – automobilul viitorului

Google a devenit un simbol al solutiilor inovatoare, iar acum, o echipa de designeri , deja implicata intr-un proiect anterior al Google, lucreaza la realizarea unei masini revolutionare.

Mike si Maaike, cei doi proiectanti care au creat, pentru Google, telefonul G1, ce folosea noul software Android, au “atacat” deja problema modului in care ar trebui sa arate si sa functioneze automobilul viitorului.
Masina imaginata de ei este un vehicul electric, cu usi de sticla, fara volan, fara pedala de frana si… fara sofer. Adica un vehicul care se conduce singur, un vehicul autonom, de unde si numele lui: ATNMBL.

Chemata prin telefon, masina ar urma sa soseasca la usa clientului; acesta se urca, este intrebat unde vrea sa mearga (de “vocea” unui robot) si este dus la destinatie fara ca el sa trebuiasca sa faca vreun efort pentru asta.

Despovarat de nevoia de a conduce, omul se poate bucura de placerea calatoriei, de privelisti, de conversatia cu alti pasageri. Masina imaginata de cei doi designeri pentru Google nu ar fi doar un vehicul care sa ne duca de colo-colo, ci un spatiu dedicat relaxarii si socializarii.

Ploile acide: moartea care vine din cer

Revoluţia industrială, primită cu entuziasm de naţiunile europene, pare să se fi transformat astăzi într-un adevărat monstru, vinovat de efectul de seră şi poluarea galopantă care constituie unul dintre cele mai mari pericole cu care se confruntă specia umană. Iar printre cele mai mari dezastre provocate de activităţile industriale tot mai extinse ale omului se numără aşa-numitele ploi acide. Fenomene a căror intensitate este direct proporţională cu cantităţile de poluanţi chimici eliberaţi în atmosferă, ploile acide trebuie privite cu un plus de atenţie, prin prisma pagubelor însemnate pe care le provoacă nu numai naturii, ci şi construcţiilor ridicate de om.

Cum apar ploile acide?

O ploaie obişnuită este un fenomen meteorologic absolut natural: vaporii de apă din atmosfera terestră se condensează formând nori, apa trecând din stare de vapori în stare lichidă, prin apariţia picăturilor de apă. Când picăturile de apă ating o anumită greutate, gravitaţia le trage spre pământ, sub forma ploilor.

Orice tip de precipitaţii lichide, chiar şi cele din mijlocul teritoriilor sălbatice aflate la mare depărtare de zonele industriale sau oraşe, prezintă o uşoară aciditate a apei rezultate.
Dar când aciditatea depăşeşte limita obişnuită, cu precădere din cauza poluării atmosferice produse de om, atunci avem cu adevărat de-a face cu ploile acide responsabile de atâtea forme de agresiune asupra mediului ambiant.

Aciditatea crescută a ploilor este cauzată în principal de emisiile de dioxid de carbon, oxizi de sulf şi oxizi de azot; moleculele acestor substanţe reacţionează cu moleculele de apă, producând acizi periculoşi. Oxizii de sulf, dioxidul de carbon şi oxizii de azot sunt poluanţi rezultaţi, în bună măsură, din gazele de eşapament ale vehiculelor şi folosirea solvenţilor industriali; cu toate acestea, sursele principale ale acestor poluanţi sunt procesele industriale ce implică arderea combustibililor fosili, de pildă producerea de electricitate prin intermediul arderii cărbunilor.
E drept, oxizii de azot pot apărea în cantităţi consistente în atmosferă şi în urma unor fenomene naturale, precum fulgerele, iar oxizii de sulf apar în concentraţii mari şi în urma erupţiilor vulcanice. Dar acestea sunt fenomene izolate, pe când poluarea datorată proceselor industriale este o problemă cronică.

Precipitaţiile acide pot apărea şi în cazul ninsorilor sau lapoviţei, dar frecvenţa cea mai mare s-a înregistrat în cazul precipitaţiilor lichide, sub formă de ploaie.
Prima mărturie istorică asupra ploilor acide datează din secolul al XVII-lea şi aparţine lui John Evelyn, un cronicar britanic care a scris despre efectul eroziv al ploilor asupra calcarului şi marmurii clădirilor şi statuilor. În anul 1852, în plină Revoluţie Industrială, când efectul distructiv al acestor fenomene era şi mai intens, Robert Angus Smith, un chimist scoţian, a studiat în premieră legătura dintre poluarea atmosferică şi ploile acide care cădeau în oraşul Manchester.

Cu toate acestea, forţa şi influenţa marilor companii industriale au stăvilit cercetările care ar fi putut duce la condamnarea poluării şi a ploilor acide, pentru o perioadă de peste 100 ani. Abia în anii 1960-1970, oamenii de ştiinţă au reînceput să studieze ploile acide.



Despre impact şi pericole

Efectele ploilor acide sunt numeroase şi, din nefericire, toate sunt negative - atât pentru natură, cât şi pentru oameni. Apele cu concentraţii mari de acid, care cad din cer, au un impact devastator asupra pădurilor, solului, cursurilor de apă şi apelor stătătoare.

Numeroase specii de insecte şi de nevertebrate acvatice, cu rol esenţial în habitatele respective, sunt ucise de aciditatea ploilor.
Ploile acide care cad pe sol determină eliberarea unor cantităţi mari de aluminiu din compuşii ce conţin acest metal, iar aluminiul astfel eliberat ajunge în ape. Aici, concentraţiile mari de aluminiu (un metal cu efect toxic asupra multor speci de vieţuitoare) cresc pe măsură ce scade valoarea pH-ului (o unitate de măsură a acidităţii/alcalinităţii unei substanţe) şi au efecte distrugătoare asupra populaţiilor de animale din apă.

Spre exemplu, în apele cu un pH mai mic de 5, puietul de peşte nu poate ecloza, iar peştii maturi mor încetul cu încetul. Ploile acide au eliminat insectele şi peştii din numeroase râuri şi izvoare din Statele Unite.
Solurile pot fi afectate serios, deoarece chimia şi biologia lor au mult de suferit. Unele bacterii nu suportă schimbările drastice ale pH-ului şi mor. Enzimele altor specii de bacterii sunt denaturate şi îşi modifică funcţionarea. Ploile acide concentrează depunerile de aluminiu şi sărăcesc solul de nutrienţi şi minerale esenţiale precum magneziul şi calciul.
Alte ecosisteme foarte vulnerabile sunt pădurile de mare altitudine, deseori înconjurate de nori şi ceaţă acidă.

Ploile acide, în combinaţie cu alţi factori negativi precum seceta prelungită sau invaziile unor specii de insecte dăunătoare, provoacă distrugeri de anvergură pentru multe suprafeţe întinse de pădure. Efectul ploilor acide asupra copacilor poate fi observat cu ochiul liber îndeosebi primăvara şi vara, când numeroase frunze mor înainte de vreme, trecând de la stadiul verde direct la cel uscat, fără a se mai îngălbeni.
Ploile acide sunt un pericol constant şi la adresa clădirilor şi monumentelor istorice ridicate de om. În special statuile sau edificiile din marmură sau calcar, roci care conţin cantităţi mari de carbonat de calciu, sunt afectate de aciditatea crescută a precipitaţiilor.

Acizii din picăturile de ploaie reacţionează în timp cu compuşii de calciu din aceste roci, ceea ce duce la apariţia unui strat de gips. Efectele acestei reacţii chimice se pot observa îndeosebi în cimitire, unde crucile şi plăcile de morminte sunt adesea făcute din marmură.
Nici metalele nu sunt cruţate: ploile acide distrug straturile protectoare de vopsea şi corodează metalul. În special fierul, oţelurile, cuprul şi bronzul sunt vulnerabile la acţiunea picăturile acide.
Oamenii nu par a fi afectaţi de contactul direct cu ploile acide. Acizii din picăturile de ploaie sunt îndeajuns de diluaţi încât să nu afecteze epiderma umană. Cu toate acestea, concentraţia crescută a particulelor de dioxid de sulf si oxizi de azot din aerul de sub norii care toarnă ploi acide poate duce la probleme cardiace şi respiratorii, inclusiv astm şi unele forme de bronşită.

Pe o hartă a zonelor cele mai afectate de ploile acide pe plan global, se evidenţiază estul Statelor Unite, sud-estul Canadei, coasta de sud-est a Chinei şi insula Taiwan, precum şi o mare parte a Europei de nord-est, care începe din Polonia şi se extinde mult în nord spre Peninsula Scandinavă.

Cum luptăm împotriva lor?

Conştienţi de pericolul reprezentat de aceste ploi, oamenii şi-au intensificat cercetările în domeniu şi se studiază încă unele măsuri menite să limiteze atât cauzele, cât şi efectele.
Problema cea mai mare rămâne poluarea atmosferică, iar pentru limitarea acesteia, omenirea duce o luptă în care au început să se întrevadă unele succese.

Tot mai multe termocentrale pe cărbuni folosesc tehnologii de desulfurizare, pentru a "curăţa" gazele emise de sulf. O astfel de staţie de desulfurizare poate elimina circa 95% din conţinutul de sulf al gazelor emise în atmosferă. În unele zone, sulfaţii obţinuţi în cadrul acestui proces sunt vânduţi companiilor chimice sub formă de gips de înaltă puritate, alcătuit din sulfat de calciu.
Cu toate acestea, din nefericire, efectele ploilor acide vor afecta şi generaţiile viitoare. Totuşi, se întrevăd şi veşti bune.

Dezvoltarea pe scară largă a vehiculelor ecologice, care nu vor mai consuma combustibili fosili, se va constitui probabil în cea mai mare "lovitură" dată ploilor acide.În schimb, tratarea apelor afectate de scăderea pH-ului în urma ploilor acide este o soluţie aplicabilă doar la scară mică.

Oricum, toate studiile în domeniu au concluzionat că o reducere semnificativă a emisiilor de oxizi de sulf în atmosferă va duce la scăderea considerabilă a ratei ploilor acide.
În rest, o vizită într-o pădure "arsă" de ploile acide sau contemplarea unor clădiri afectate de acest fenomen oferă o viziune mai mult decât realistă asupra a ceea ce ne aşteaptă în viitor, în cazul în care omenirea nu va stopa cât mai repede precipitaţiile corozive.

Google doreşte ca maşinile fără şofer să fie acceptate pe drumurile publice

Google, un pionier în industria maşinilor care se conduc singure, fără şofer, face acţiuni de lobby în statul american Nevada pentru a obţine dreptul legal ca aceste autovehicule să poate fi folosite pe drumurile publice.

Noua legislaţie propusă ar include o derogare de la interdicţia de a folosi telefonul mobil în timpul şofatului. Cele două proiecte de lege, care au primit puţină atenţie în afara Nevadei, sunt introduse la mai puţin de un an de când Google a recunoscut că lucrează la un prototip al unei masini care pot circula in siguranta fara interventie umana

Anul trecut, un reprezentant Google a spus că vehiculele hibrid au fost testate pe mai bine de 225.000 de kilometri în California.

Pentru a-i convinge pe membrii legislaturii din Nevada, Google l-a angajat pe lobbyistul David Goldwater pentru a promova cele două măsuri. Una dintre ele este un amendament la un proiect care să permită licenţierea şi testarea vehiculelor autonome, iar cealată prevede acceptarea utilizării telefonului mobil în timpul condusului.

Într-o declaraţie susţinută în faţa legislaturii din Nevada, Goldwater a declarat că tehnologia autonomă este mai sigură decât şofatul uman, permite folosirea unor vehicule care consumă mai puţin combustibil şi susţine dezvoltarea economică.

Deşi sistemele de siguranţă bazate pe inteligenţă artificială au intrat rapid în industria auto, cele autonome ridică probleme serioase în ceea ce priveşte siguranţa şi responsabilitatea. În plus, autorităţile au anunţat că în ultimul timp tehnologia a evoluat atât de rapid încât există pericolul depăşirii legislaţiei în vigoare. Prin urmare, în cazul în care vehiculele autonome vor deveni produse reale, vor fi implemantate legi noi.

Cele 6 autoturisme Toyota Prius şi Audi-ul TT programate de Google, sunt uşor de recunoscut, având montate deasupra un urmăritor laser şi o serie de senzori.

Întregul proiect este condus de Thrun Sebastian, specialist în studierea inteligenţei artificiale şi fost profesor în cadrul Universităţii Stanford.

De ce sunt bogaţii mai predispuşi să mintă şi să înşele?

Bogaţii sunt mult mai dispuşi să încalce legea, să fure bomboane de la copii, să mintă într-o negociere sau să aibă un comportament non-etic la serviciu pentru a-şi atinge scopul, comparativ cu persoanele care au venituri reduse, susţine un studiu efectuat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din California.

Într-o primă etapă a cercetării, specialiştii au rugat 129 de studenţi să se imagineze fie bogaţi, fie săraci. Apoi, oamenii de ştiinţă au intrat cu un borcan plin cu bomboane în sala unde erau aceste persoane şi au spus că dulciurile sunt pentru nişte copii dintr-o altă sală şi că, dacă vor, studenţi pot lua şi ei câte una. Rezultatele au arătat că cei care se imaginau bogaţi au fost mult mai dispuşi să ia mai multe bomboane decât cei care se imaginau trăind dintr-un venit mic.

În cea de-a doua etapă a studiului, participanţii au fost puşi să joace un joc pe calculator, la care cei care obţineau peste 12 puncte primeau câte 50 de dolari. Cei care au câştigat peste 250.000 de dolari erau mult mai dispuşi să îi mintă pe cercetători, comparativ cu restul participanţilor.

De asemenea, în cadrul cercetării, oamenii de ştiinţă au observat modul în care se comportă mai mulţi conducători auto într-o intersecţie. Astfel, s-a constat că şoferii care conduceau maşini scumpe erau mult mai puţin dispuşi să oprească la treceri de pietoni sau să acorde prioritate, decât cei cu maşini mai ieftine.

Un alt test a fost realizat pe 108 adulţi care trebuiau să îşi asume rolul de angajatori. La fel ca în testele precedente, participanţii au fost împărţiţi în două grupuri: unul format din indivizi care trebuiau să se imagineze ca având venituri mari şi un altul căruia i s-a spus că deţine venituri mici. În urma testului s-a observat că cei cu venituri mari sunt mult mai puţini dispuşi să menţioneze faptul că postul pe care îl au vacant este unul temporar, comparativ cu cei care aveau un venit mic.

Această cercetare vine să susţină studii anterioare care au arătat că persoanele înstărite au o tendinţă mai marcată de a se nu gândi la ceea ce simt ceilalţi şi de a nu se ţine de cuvânt, comparativ cu cele cu venituri limitate.

Cu alte cuvinte, modul în care o persoană se comportă depinde, mai curând, de situaţia materială în care se află decât de calităţile sale intrinsece. Studiile de acest gen indică felul în care statutul social influenţează modul în care vedem lumea.

Totuşi, în cazul de faţă, o întrebare-cheie rămâne fără răspuns: este mai probabil ca oamenii bogaţi să fie nesimţiţi, sau ca nesimţiţii să se îmbogăţească?

În scurt timp, automobilele vor anunţa automat autorităţile atunci când are loc un accident

În viitorul apropiat, automobilele vor apela în mod automat serviciile de urgenţă în cazul unui accident şi vor folosi conectivitatea mobilă pentru a avertiza şoferul din timp de blocajele din trafic.

Şeful companiei Ford, Bill Ford, a anunţat în cadrul evenimentului Mobile World Congress (MWC), ce are loc zilele acestea la Barcelona, că viitorul aparţine automobilelor conectate.

„Dacă nu facem nimic, riscăm să avem parte de un „blocaj global”, un blocaj în trafic fără de sfârşit ce consumă timp, energie şi resurse şi care poate chiar să compromită fluxul comercial şi cel al serviciilor de sănătate”, a avertizat Bill Ford într-un discurs ţinut ieri la MWC.

Ford a menţionat că recordul pentru un blocaj în trafic a fost stabilit în China în 2010: 11 zile consecutive. Numărul automobilelor este într-o continuă creştere, urmând ca în 2050 să existe 4 miliarde de automobile la nivel mondial, de patru ori mai multe decât astăzi.

Toţi producătorii de maşini prezenţi la MWC, printre care Ford, BMW, Porsche şi Nissan, mizează pe conectivitate.

„Modelul nostru este dotat cu un card SIM în interior”, a declarat purtătorul de cuvânt al BMW, explicând că acesta permite automobilului să afle din timp situaţia din trafic şi să contacteze serviciile de ambulanţă în cazul unui accident.

Reprezentanţii Ford oferă acelaşi serviciu, însă modelul lor poate comunica în mai multe limbi. „În cazul unui accident, automobilul va suna în mod automat la serviciile de urgenţă, dar o va face în limba locală. Spre exemplu, dacă şoferul este un francez care călătoreşte în Spania şi, din nefericire, are loc un accident, sistemul va putea apela serviciile de urgenţă şi va comunica cu reprezentanţii acestora în limba spaniolă, comunicându-le localizarea precisă a automobilului”, a explicat Paul Mascarenas, şeful departamentului de tehnologie din cadrul Ford.

Bill Ford afirmă că tehnologia comunicaţiilor mobile este un aspect esenţial pentru viitorul automobilelor. „Industria telecomunicaţiilor are un rol critic în crearea unui sistem de transport interconectat, cuprinzând maşini inteligente, care pot comunica între ele şi cu infrastructura din jurul lor”, a afirmat acesta.

„A sosit momentul să privim autovehiculele la fel cum privim smartphone-urile, laptopurile şi tabletele: ca părţi ale unei reţele mult mai mari şi mai bogate”, a concluzionat Ford. Acesta a fost completat de Glenn Lurie, reprezentantul AT&T, o companie de telefonie din SUA: „Maşina este doar un alt dispozitiv, precum un iPhone”.

Un studiu publicat ieri de Machina Research, o companie de cercetare, afirmă că 90% din automobilele ce vor fi puse în vânzare în anul 2020 vor fi conectate la Internet.

Singura problemă, afirmă specialiştii, este aceea că industria telefoniei mobile progresează într-un ritm mult mai rapid decât cea a automobilelor. Conceperea unei maşini durează câţiva ani, iar în lumea conectivităţii mobile lucrurile se schimbă în fiecare zi. „Astfel, există riscul ca tehnologia incorporată într-o maşină să fie deja depăşită la data lansării”, avertizează Andy Gryc, reprezentatul companiei QNX (parte a Research in Motion).

„Singura soluţie este ca producătorii de maşini să accelereze ritmul, pentru a ţine pasul cu tehnologia”, a concluzionat reprezentantul AT&T.