Descoperire macabră în Brazilia: 512 pinguini au fost găsiţi morţi pe o plajă

Biologii marini şi veterinarii din Brazilia au descoperit în ultima săptămână peste 500 de cadavre de pinguni pe plajele din sudul Braziliei, în statul Rio Grande do Sul.

Centrul de Studii Maritime şi de Coastă din Brazilia a anunţat că a lansat o anchetă pentru stabilirea cauzei morţii acestor pinguini, urmând să anunţe rezultatele în aproximativ 30 de zile.

Biologii din cadrul centrului au declarat pentru publicaţia braziliană G1 că pinguinii migrau înspre nord, călătorind dinspre Argentina pentru a găsi hrană în apele mai calde.

„Animalele nu păreau epuizate, nu prezentau pete de petrol şi păreau bine hrănite, astfel că este nevoie de o analiză mai detaliată care să stabilească motivul pentru care pinguinii au murit”, a declarat un oficial brazilian.

Adio, King Julien! Lemurienii prezintă cel mai mare risc de extincţie dintre toate vertebratele de pe Terra

Simpaticul lemurian King Julien XIII din filmul de animaţie „Madagascar” ar putea rămâne, în scurt timp, fără omolog în lumea reală, arată un raport elaborat recent.

Oamenii de ştiinţă au concluzionat că lemurienii reprezintă vertebratele cu cel mai mare risc de extincţie de pe Terra, depăşind toate celelalte mamifere, reptile, amfibieni, păsări şi peşti vertebraţi pentru a ocupa primul loc în acest top îngrijorător.

Conform raportului prezentat Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN), 91% din cel 103 specii de lemurieni existente se află sub ameninţare. 

„Rezultatele cercetării noastre au constituit un veritabil şoc, acestea arătând că Madagascar are, de departe, cea mai mare proporţie de specii ameninţate cu dispariţia. Nicio altă ţară sau regiune din lume nu prezintă o situaţie la fel de îngrijorătoare. Drept rezultat, considerăm că lemurienii sunt grupul cel mai ameninţat cu dispariţia dintre toate vertebratele”, a explicat Christoph Schwitzer, cercetător la Bristol Zoo Gardens în Marea Britanie şi totodată consultant IUCN.

Lemurienii trăiesc în sălbăticie doar în Madagascar. Cercetătorii estimează că strămoşii lor s-au agăţat de smocurile de vegetaţie şi de copacii de pe insulă acum aproximativ 60 de milioane de ani.

Acum, oamenii de ştiinţă afirmă că defrişarea accelerată a pădurilor tropicale reduc habitatul lemurienilor. Problemele politice şi economice au crescut ritmul defrişărilor ilegale, ca urmare a amplificării sărăciei din Madagascar. Cercetătorii avertizează că biodiversitatea insulei reprezintă unul din punctele de atracţie pentru turişti, astfel că pierderea lemurienilor ar duce la exacerbarea problemelor economice prin reducerea turismului.

O nouă descoperire sprijină teoria descendenţei păsărilor din dinozauri

O teorie larg – deşi nu unanim - acceptată astăzi afirmă că păsările actuale descind din dinozauri aparţinând grupului theropodelor. În estul Spaniei au fost descoperite ouă de dinozauri de un tip încă neîntâlnit pînă acum, având şi trăsături specifice ouălor de pasăre, ceea ce aduce argumente în sprijinul teoriei menţionate.

Ouăle au fost descoperite în regiunea catalană Lleida; datează de acum 70-83 milioane de ani şi au au lungimea de cca. 7 cm şi lăţimea de 4 cm.

În Cretacic, zona respectivă era o regiune de coastă, cu plaje şi delte, care s-a consolidat ulterior prin acumularea de sedimente. În rocile sedimentare formate s-au fosilizat ouăle depuse de dinozauri.
Specia căreia îi aparţin ouăle a fost denumită Sankofa pyrenaica.

Ouăle au fost studiate de paleontologi de la Universitat Autònoma de Barcelona şi Universidad Complutense de Madrid; specialiştii au evidenţiat faptul că, spre deosebire de ouăle de dinozauri descoperite până în prezent (şi care sunt simetrice şi de formă alungită), acestea au o formă ovală şi asimetrică, asemănătoare cu ouăle de păsări.

Această formă a ouălor de păsări se datorează particularităţilor anatomo-fiziologice ale păsărilor, faptului că acestea au un singur oviduct în care se poate forma câte un singur ou odată. La capătul mai lat se formează o cameră de aer, care permite respiraţia puiului în ultimele stadii ale vieţii sale în ou. Această caracteristică este considerată o inovaţie evolutivă, care a apărut odată cu desprinderea păsărilor din dinozaurii theropozi.

Din acest motiv, paleontologii consideră că aceste ouă, care prezintă atât caracteristici reptiliene, cât şi aviene (de pasăre) ar reprezenta o formă intermediară ce ilustrează trecerea de la theropode la păsări şi sprijină teoria descendenţei păsărilor din dinozauri.

Copiii născuţi toamna au mai multe şanse de a ajunge centenari

Veşti bune pentru copiii „tomnatici”: cei veniţi pe lume în perioada septembrie - noiembrie au mai multe şanse de a ajunge centenari, comparativ cu restul oamenilor.

Luna în care ne naştem poate influenţa modul în care ne dezvoltăm, atât intrauterin, cât şi extrauterin. Noi dovezi vin să demonstreze luna în care ne naştem poate afecta comportamentul şi înzestrarea genetică, având un impact major asupra sănătăţii noastre.

Cercetări anterioare au sugerat că cei născuţi toamna au mai multe şanse să trăiască mai mult decât cei născuţi în alte perioade ale anului. Totuşi, aceste cercetări nu au putut demonstra că diferenţele dintre copii născuţi toamna şi restul copiilor nu au apărut ca urmare a diferenţelor socioeconomice dintre familii.

Acum, Leonid Gavrilov şi Natalia Gavrilova de la Universitatea din Chicago au adunat date despre 1500 de centenari născuţi în Statele Unite între 1880 şi 1895. Ei au comparat datele legate de naşterea şi decesul acestora cu cele ale fraţilor sau soţilor lor. Astfel, s-a constat că majoritatea centenarilor fuseseră născuţi toamna.

Pentru aceeaşi perioadă, specialiştii au monitorizat, pe un interval de un an, toate naşterile din Statele Unite şi le-au ordonat în funcţie de anotimp. Pin această metodă, cercetătorii au demonstrat că toamna s-au născut la fel de mulţi copii ca în oricare anotimp şi că acest aspect nu a influenţat rezultatele studiului.

Majoritatea centenarilor au fost născuţi între septembrie şi noiembrie, cei mai puţini fiind născuţi în lunile martie, mai şi iulie. Aceste diferenţe au fost mai pronunţate pentru persoanele născute între 1880 şi 1889, faţă de cele care se născuseră între 1889 şi 1895.

Cea mai populară ipoteză care poate explica noile constatări este aceea că infecţiile sezoniere apărute în primele luni de viaţă provoacă daune pe termen lung la nivelul sănătăţii umane, cercetătorii evidenţiind importanţa infecţiilor specifice sezonului cald. Alte posibile explicaţii includ deficitul sezonier de vitamine sau variaţii sezoniere ale hormonilor.

Maladia Alzheimer ar putea fi descoperită cu 25 de ani înainte să se manifeste

Oamenii de ştiinţă au găsit cinci indicii timpurii ale bolii Alzheimer, cu ajutorul cărora ar putea depista boala cu decenii înainte de apariţia unor simptome evidente.

O echipă de cercetători de la Facultatea de Medicină a Universităţii din Washington a analizat riscul genetic al 128 de subiecţi din SUA, Marea Britanie şi Australia, care aveau 50% şanse să moştenească una dintre cele trei mutaţii genetice care provoacă Alzheimer şi care se activează în jurul vârstei de 30-40 de ani.

Aceste forme de Alzheimer se manifestă mult mai devreme decât forma comună, ale cărei semne apar spre 60 de ani. Cercetarea a luat în considerare şi vârsta la care părinţii participanţilor au dezvoltat boala, pentru a calcula cât timp ar mai avea aceştia din urmă înainte ca primele simptome să se manifeste.

Cercetătorii au făcut analiza sângelui şi a lichidului cefalorahidian, monitorizând totodată activitatea cerebrală şi abilităţile mentale. S-a constat că cea mai rapidă schimbare este o scădere a nivelului unei molecule specifice în lichidul cefalorahidian, moleculă care inră în alcătuirea "plăcilor" caracteristice maladiei Alzheimer - depozite de substanţe specifice care se acumulează în creier. Acest proces poate fi detectat cu 25 de ani înainte ca boala să se manifeste. De asemenea, poate fi observată, încă de la 15 ani, o creştere a nivelului proteinei tau (care stabilizează structura celulelor din creier), precum şi o micşorare a volumului în anumite părţi ale creierului.

Oamenii de ştiinţă sugerează că schimbările legate de modul în care creierul foloseşte glucoza şi uşoare pierderi de memorie devin evidente cu 10 ani înainte de apariţia simptomelor.

De asemenea, cercetătorii au testat şi alţi membri din familiile participanţilor, care nu moşteniseră mutaţiile, şi nu au observat nicio schimbare la nivelul markerilor testaţi.

"Cercetarea subliniază că modificările cheie de la nivelul creierului se manifestă cu zeci de ani înainte ca Alzheimer-ul să preia controlul, lucru care poate avea implicaţii majore pentru diagnosticarea şi tratarea bolii în viitor", a declarat prof. Clive Ballard, director al Societăţii pentru Alzheimer.

Pentru a avea succes, va trebui ca tratamentul pentru combaterea Alzheimer-ului să fie administrat cu mult înainte ca boala să se manifeste. Capacitatea de a detecta maladia în stadiile timpurii le va permite oamenilor să înceapă tratamentul din timp şi va permite, totodată, dezvoltarea unor noi medicamente.

Rotundă şi uriaşă: o nouă specie de ţestoasă fosilă a fost descoperită în Columbia

O nouă specie extinctă de ţestoasă, care a trăit acum circa 60 milioane de ani în America de Sud, a fost descoperită de paleontologii panamezi.

Resturile fosile ale ţestoasei au fost descoperite în peştera La Puente din zona minelor de cărbuni Cerrejon din Columbia. Aceste mine sunt deja celebre în lumea paleontologilor pentru descoperirea altor specii dispărute, precum şarpele uriaş Titanoboa cerrejonensis, două specii de crocodilieni,Cerrejonisuchus improcerus şi Acherontisuchus guajiraensis, precum şi alte două specii de ţestoase,Carbonemys cofrinii şi Cerrejonemys wayuunaiki.

Noua specie de ţestoasă extinctă a fost denumită Puentemys mushaisaensis, după numele peşterii unde a fost descoperită. Atingea o talie considerabilă, diametrul carapacei sale depăşind 1,5 metri. Talia sa mare o salva de la atacurile gigantului şarpe constrictor Titanoboa care i-a fost contemporan, iar forma rotunjită şi aplatizată a carapacei sale ducea la creşterea suprafeţei corporale prin care acestă reptilă îşi regla temperatura prin expunerea la soare.

"Carapacea sa avea o formă mai rotunjită decât a ţestoaselor tipice", declară Carlos Jaramillo, paleontolog în cadrul Smithsonian Tropical Research Institute din Panama.

O serie de factori precum abundenţa hranei, numărul mic de prădători, un habitat deschis, precum şi schimbările de climă au dus la creşterea taliei ţestoasei şi a altor reptile care trăiau în această regiune, concluzionează specialiştii.

Descifrarea ADN-ului bananelor poate duce la salvarea acestora

Bananele constituie un aliment de bază în multe ţări ale lumii, dar popularul fruct are de înfruntat o serie de boli care îl pun în pericol de dispariţie pe tot globul. O echipă de cercetători francezi a secvenţiat în premieră ADN-ul acestui fruct tropical, în speranţa descoperirii unei metode prin care poate fi salvat.

"Bananele sunt fructe foarte importante în economiile locale din ţările tropicale şi subtropicale. Deoarece viitorul bananelor este sumbru, secvenţierea genomului va impulsiona obţinerea de banane mai rezistente şi evitarea folosirii pesticidelor. Acum ne va fi mult mai uşor să identificăm genele importante în cadrul acestui proce.", declară Angelique D'Hont, genetician în cadrul CIRAD, un centru de cercetări experimentale agricole din Montpelier.

Bananele au fost cultivate pentru prima dată acum 7.000 ani în sud-estul Asiei. În migraţiile lor, grupurile de oameni au încrucişat soiurile de banane pe care le cultivau cu altele întâlnite pe drum, iar în acest fel, bananele au devenit tot mai bune la gust, dar fără seminţe, deci sterile. În loc să se înmulţească prin reproducere sexuată, care duce la amestecul de gene, bananele sunt cultivate prin înmulţire vegetativă, metodă care constă pur şi simplu în tăierea unei secţiuni dintr-o plantă, din care va creşte ulterior o plantă nouă. Drept rezultat, fiecare banană Cavendish (varietate din care fac parte peste 50% dintre bananele consumate pe glob) este o clonă a oricărei alte banane Cavendish. Forma, culoarea şi aroma acestor fructe sunt previzibile şi constante, dar paraziţii şi bolile s-au adaptat la acest tip de banane, ceea ce face necesară folosirea unor cantităţi tot mai mari de pesticide.

Pentru a descifra punctele forte şi cele slabe din bagajul genetic al bananelor, cercetătorii francezi au petrecut doi ani de zile lucrând la secvenţierea genomului unei speciii de banane denumite Musa acuminata, înrudită cu bananele Cavendish.

Cercetătorii au descoperit astfel o serie de gene care pot fi folosite pentru creşterea rezistenţei plantei.

Au identificat de asemenea genele implicate în procesul de coacere, după aplicarea de etilenă, cu care sunt tratate bananele verzi care sunt gata de transport. S-a mai descoperit că bananele şi-au duplicat întregul genom de trei ori (au produs copii ale fiecărei gene din genom) de trei ori în cursul evoluţiei. Comparativ cu alte fructe, genomul bananelor este extrem de complex.

Cercetările în domeniu sunt extrem de importante pentru economia ţărilor în curs de dezvoltare, unde bananele oferă o cantitate substanţială de calorii dietei zilnice, în special în ţările Africii de Est. Prin urmare, dispariţia culturilor de banane ar duce rapid la adevărate dezastre.

Cum poate stresul să ne scurteze viaţa?

Un nivel ridicat de anxietate ne poate accelera procesul de îmbătrânire, sugerează un nou studiu.

Cercetătorii au descoperit că o formă comună a acestei boli, cunoscută sub numele de anxietate fobică, ar putea determina leziuni la nivel celular, producând îmbătrânirea rapidă.

Femeile mai în vârstă care prezintă o teamă excesivă de aglomeraţie sau de înălţime au telomerele mai scurte decât femeile mai calme. Telomerele sunt acele capete ale cromozomilor care protejează materialul nostru genetic. Ele sunt considerate markeri ai îmbătrânirii biologice sau celulare, iar telomeriele scurtate au fost asociate cu un risc crescut de apariţie a cancerului, a bolilor de inimă, demenţei şi o creştere a mortalităţii.

O echipă de specialişti de la Brigham and Women's Hospital din Boston au prelevat probe de sânge de la 5.000 de femei cu vârste cuprinse între 42 şi 69 de ani. De asemenea, ei au rugat participantele să completeze un chestionar cu privire la simptomele fobiei de care suferă fiecare dintre ele.

Astfel, s-a constat că nivelul ridicat de anxietate fobică este asociat cu o reducere semnificativă a lungimii telomerelor. Diferenţa dintre lungimea telomerelor la femeile care sufereau de fobii şi restul femeilor corespundea unei diferenţe de vârstă de 6 ani, în medie (ca şi cum femeile ce sufereau de fobii ar fi fost cu 6 ani mai în vârstă, biologic vorbind, decât cele care nu avea anxietate fobică, deşi cronologic aveau aceeaşi vârstă).

"Mulţi oameni se întreabă cum anume ne îmbătrâneşte stresul. Iartă că studiul nostru arată o legătură între o formă comună de stres psihologic şi mecanismele îmbătrânirii premature", a declarat coordonatoarea studiului, dr. Olivia Okereke.

Un fenomen misterios a fost fotografiat de astronauţi

Imaginile au fost obţinute de către astronauţii din cadrul Expediţiei 31, pe când aceştia se aflau la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale. Grandiosul fenomen a fost surprins la mare altitudine deasupra statului Myanmar din sud-estul Asiei.

Fenomenul a fost denumit Red Sprite (Descărcări Sprite) de către oamenii de ştinţă din cadrul Universităţii din Minnesota, care l-au fotografiat pentru prima oară în anul 1989. Constă din descărcări electrice pe scală mare, care se produc la altitudini mari, deasupra norilor de tip cumulonimbus.

Aceste descărcări electrice prezintă forme diverse şi au culoarea unor flash-uri roşu-portocalii. Apar de obicei la altitudini cuprinse între 50-90 kilometri înălţime şi sunt deseori confundate cu fulgerele din straturile superioare ale atmosferei. Totuşi, sunt fenomene care au la bază plasma rece şi nu ating temperaturile ridicate ale fulgerelor troposferice.

În general, sunt asociate cu furtuni puternice, cu toate că mecanismul exact al apariţiei lor nu este cunoscut încă de lumea ştiinţifică.
Deoarece apar deasupra stratului de nori în care au loc furtunile, e puţin probabil ca Descărcările Sprite să fie observate de pe Pământ. Cu toate acestea, timp de decenii, piloţii avioanelor au raportat apariţia acestor fenomene, dar de-abia din anii 90 au început să fie fotografiate.

Cea mai strălucitoare parte a unui Red Sprite apare de obicei la altitudini de 65-75 kilometri. Fenomenul durează doar 3-10 milisecunde, are strălucirea la fel de intensă precum activitatea moderată a unei aurore şi emite unde radio. Oamenii de ştiinţă care le-au studiat sunt de părere că observarea unor Descărcări Sprite pe alte planete poate duce la identificarea unor medii ambiante propice vieţii.

Fenomenul este o dovadă în plus a complexităţii câmpului electric al Terrei şi a modalităţilor în care furtunile şi climatul terestru interacţionează cu acesta.

Guvernul Marii Britanii dezvăluie tot ce ştie despre OZN-uri

Ministerul Apărării din Marea Britanie a dat publicităţii 6.700 de pagini referitoare la OZN-uri. Documentele desecretizate se întind pe o perioadă de 43 de ani. Conform oficialilor britanici, departamentul însărcinat cu studierea OZN-urilor, DI55, a fost închis în 2009.

Documentele date publicităţii menţionează mii de cazuri în care publicul a reclamat prezenţa obiectelor zburătoare neidentificate pe cerul Marii Britanii, însă în niciunul dintre aceste cazuri ministerul nu a descoperit dovezi care să ateste natura extraterestră a OZN-urilor zărite.

În 1979, un ofiţer al DI55 afirma că „o planetă insignificantă precum Terra” nu ar fi vizitată de extratereştri „mai des de o dată la 1.000 de ani”, concluzionând că „miile de vizite raportate în ultimul deceniu reprezintă un număr prea mare pentru a fi credibil”.

Un comandant al Royal Air Force a declarat într-un memo secret că a văzut un OZN zburând deasupra avionului său atunci când se afla la o altitudine de 12.000 de metri.

Un ofiţer de poliţie ce supraveghea zona stadionului Chelsea a observat în 1999 un obiect „în formă de pătrat/romb care se deplasa pe cer, schimbându-şi forma”.

În 1997, agenţia a primit o solicitare pentru orice informaţie deţinută în legătură cu faimosul incident de la Roswell din 1957. Oficialii DI55 au răspuns că „nu deţinem nicio informaţie referitoare la Incidentul Roswell, oficialii noştri neavând niciun fel de dialog cu CIA sau cu vreo altă agenţie pe această temă”. De asemenea, oficialii britanici au mai declarat că „DI55 nu deţine nicio informaţie despre prăbuşirea vreunui OZN pe teritoriul Marii Britanii sau pe cel al SUA”.

Cei ce doresc să acceseze dosarele desecretizate o pot face gratuit, timp de o lună, pe site-ul The National Archives.

Brand Reversion: schimbul de logo-uri intre marii rivali sau ce inseamna blasfemia in marketing

Imaginati-va o cutie albastra cu logo-ul Pepsi, dar cu cuvintele Coca Cola scrise pe ea. Este cel mai apropiat lucru de o blasfemie in marketing.

Graham Smith e designer de logo-uri si, intr- zi cu prea mult timp liber, si-a reimaginat cele mai cunoscute branduri din lume.

Brand Reversion se numeste seria sa de imagini cu logo-uri celebre schimbate cu cele ale concurentului numarul 1.

Vineri 13 – povestea unei superstiţii

Trăind într-o perioadă în care multă lume se teme de ghinionul din ziua de vineri 13, ne vine greu să credem că o astfel de superstiţie, adânc înrădăcinată şi care pare să existe de când lumea, a luat naştere abia în secolul al XX-lea. Se pare că această superstiţie are la bază mai multe evenimente din mitologie şi istorie: alungarea din Rai a lui Adam şi a Evei, pornirea potopului lui Noe şi crucificarea lui Hristos, toate au avut loc în zile de vineri. Mai mult, sfârşitul cavalerilor templieri a venit într-o zi de vineri 13. Cu toate acestea specialiştii spun că oamenii nu au făcut legătura între vineri şi ziua de 13 decât la sfârşitul secolului al XIX-lea - începutul celui de-al XX-lea.


În secolul al XVII-lea se credea că nu este bine ca la masă să fie aşezate 13 persoane, dar abia trei veacuri mai târziu oamenii încep să facă legătura între ziua de vineri şi numărul 13.

La fel ca teama de numărul 13, se pare că şi cea legată de ziua de vineri porneşte tot de la scrierile din Noul Testament. În anul 1852, în publicaţia periodică Notes and Queries se scria "Vinerea este considerată o zi care aduce ghinion, fiind ziua Crucificării, şi la fel de nenorocos este şi numărul 13, care este asociat cu Cina cea de Taină".

La începutul anului 1887, sub conducerea lui David McAdam, judecător la curtea orăşenească, Thirteen Club (Clubul Treisprezece) îşi propune să "refacă reputaţia" zilei de vineri. Membrii clubului erau convinşi că ziua de vineri a început să fie percepută ca aducătoare de ghinion din cauza execuţiilor care se ţineau doar în această zi. Prin urmare, aceşti au decis să îşi folosească influenţa pe care o aveau în justiţie pentru a-i convinge pe judecători să stabilească execuţii în oricare altă zi a săptămânii. De asemenea, judecătorii care îmbrăţişau propunerea erau invitaţii de onoare ai cinelor organizate de Thirteen Club.

Strădaniile celor din cadrul Thirteen Club pentru a înlătura superstiţia legată de ziua de vineri au mers chiar mai departe. Aceştia au propus ca sâmbăta, programul de lucru să fie mai scurt, motivând că astfel oamenii din clasa mijlocie vor putea să se pregătească mai bine pentru slujba religioasă de duminică. În mai 1887, în statul New York, a fost promulgată o lege prin care sâmbata era declarată zi cu program de lucru scurt. Totuşi, prevederea se aplica doar bancherilor şi funcţionarilor publici. În lunile ce au urmat, membrii Thirteen Club au continuat să facă lobby pentru ca şi muncitorii să se poată bucura de după-amiaza de sâmbăta, la fel ca restul lumii.

Cu toate acestea, obţinerea unei sâmbete pe jumătate liberă nu reprezenta, de fapt, ţelul celor de la Thirteen Club. Ei doreau ca sâmbata să devină, oficial, o zi în care nu se munceşte pentru ca vinerea să fie ultima zi de muncă din săptămână. În acest fel, oamenii s-ar fi bucurat de venirea zilei de vineri şi ar fi uitat superstiţia atribuită acestei zile.

Vineri 13

La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea, cea de-a treisprezecea zi a oricărei luni era considerată ca aducătoare de ghinion. Vineri 13, însă, începe să fie percepută drept cea mai ghinionistă zi dintre toate fiindcă uneşte două dintre cele mai puternice superstiţii: numărul 13 şi ziua de vineri.

O dovadă a faptului că, până în secolul XX, aceste două superstiţii nu erau văzute ca un întreg, pe lângă virgula care se punea între "vineri" şi "13" în toate calendarele, este faptul că membrii Clubului nu au menţionat nimic despre acest fenomen.

Conform dicţionarului de superstiţii, prima referire la vineri 13 ca superstiţie independentă a fost făcută în 1913 în Notes and Queries, unde era menţionat "ghinionul adus de vineri 13". Alte surse susţin că primul text care menţionează de ziua de vineri 13 ca superstiţie "combinată" este bibliografia lui Gioachino Rossini, scrisă în 1869 de Henry Sutherland Edwards.

În ciuda faptului că nimeni nu ştie exact momentul în care s-a produs acest fenomen de combinare a celor două superstiţii, majoritatea studiilor arată că "vineri 13" este o superstiţie a secolului XX, iar folcloriştii sunt de acord cu această idee. Cert este că, până în 1908, "vineri 13" pătrunsese în mentalul colectiv, dovadă fiind un articol din New York Times din 4 martie în care autorul nota: "Vineri 13 nu îl sperie pe Senatorul Own".

Unii specialişti sunt de părere că "vinovat" pentru introducerea superstiţiei în mentalul colectiv ar fi fost Thomas W. Lawson, un finanţist şi specluator de bursă, supranumit şi "regele cuprului". Lawson a fost autorul unor diatribe la adresa speculaţiilor la bursă şi, în 1907, a publicat singurul său roman intitulat "Vineri, treisprezece". Deşi azi este complet dat uitării, se pare că acest roman a stat la baza coroborării dintre cele două superstiţii temute, în imaginarul colectiv.

Romanul lui Lawson, jumătate poveste de dragoste şi jumătate polemică cu privire la modul în care bursa poate fi influenţată, s-a bucurat de un mare succes, ca urmare a unei publicităţi agresive făcute de autorul deja celebru în lumea americană. Dorind ca romanul său să fie un bestseller, Lawson urmează un o strategie de marketing fără scrupule, iar în una dintre reclamele sale promite că va oferi o sumă cu trei zerouri celui care va arăta vreun defect al teoriei propuse de el în carte.

La mai puţin de două luni după apariţia reclamei, Lawson şi romanul său apar pe prima pagină a ziarelor, după ce un broker a fost arestat pentru că a încercat să destabilizeze bursa din Philadelphia prin teoria propusă în "Vineri, treisprezece".

Următoarea afirmare în presă a lui Lawson a fost în vineri 13 septembrie, acelaşi an. Într-un text de reclamă publicat la secţiunea economică din New York Times, speculatorul sfătuia cititorii să cumpere acţiuni ale unor companii de care el era interesat, motivând că, în această zi, bursa este vulnerabilă din cauza superstiţiei legate de 13. Acest text de promovare, cât şi celelalte făcute pentru romanul său, reprezintă unele dintre primele atestări scrise ale superstiţiei "vineri 13".

Dar fenomenul "vineri treisprezece" nu s-a încheiat aici. În 1916 a apărut filmul mut realizat după romanul lui Lawson. Astăzi filmul a fost declarat pierdut şi se pare că nici reclame de promovare ale sale nu au fost păstrate.

Cu toate că astăzi nimeni nu îşi mai aminteşte de Lawson, legătura dintre bursa de pe Wall Street şi ziua de vineri 13 s-a păstrat până târziu, aproape de zilele noastre.

În anii '30, vineri 13 devenise cea mai populară superstiţie din Statele Unite. Un studiu din 1933, publicat în Journal of Abnormal Psychology, realizat pe studenţi din şapte colegii americane, indica faptul că 95% din studenţii din anul patru şi 91% din cei din anul I credeau că ziua de vineri 13 aduce ghinion.

Uneori, superstiţia a atins praguri atât de înalte, încât la data de 12 octombrie 1939, consiliul orăşenesc din French Lick, din statul Indiana, a dat un decret prin care autorităţile erau obligate să echipeze toate pisicile negre cu clopoţei şi să se asigure că acestea le vor purta în următoarele 24 de ore. Astfel, locuitorii puteau evita animalele şi scăpau de ghinion.

Faptul că acest decret a fost dat la cinci săptămâni după începerea celui de-al Doilea Război Mondial indică faptul că superstiţiile devin mai puternice şi mai credibile în perioade de incertitudine. Decretul a avut destulă susţinere publică pentru a fi păstrat până în 1940, iar vineri 13 iunie 1941 a fost introdus din nou pentru cel puţin un an. Nu se ştie exact când s-a renunţat la dotarea pisicilor negre cu clopoţei, dar cert este că practica s-a păstrat până în noiembrie 1942, când New York Times nota că decretul "este o măsură de război menită să diminueze stresul populaţiei".

La finalul celui de-al Doilea Război Mondial, biserica catolică declară că superstiţiile sunt păcate şi din ce în ce mai multe dicţionare definesc termenul de "superstiţie" drept o credinţă iraţională. În 1967, Enciclopedia Catolică revizuită defineşte superstiţia ca "atitudine a minţii, iraţională şi nedemnă, asupra naturii, supranaturalului sau Domnului, pornită din ignoranţă, frică faţă de necunoscut sau scrupulozitate morbidă".

Media şi guvernele încep să critice dur superstiţiile, declarându-le nepatriotice şi lipsite de temei ştiinţific, o ameninţare directă la adresa libertăţii democratice şi a progresului.

Între timp, din ce în ce mai puţine scrieri au mai semnalat existenţa superstiţiei legate de numărul 13. Mai mult, oamenii au uitat că ea a fost inspirată de Cina cea de Taină, iar acest lucru a dus şi mai mult la dispariţia fricii.

Clubul Treisprezece

În 1882, veteranul Războiului Civil, căpitanul William Fowler şi-a propus să demonstreze că superstiţia legată de numărul 13 nu are nicio valoare. El însuşi a avut o legătură intensă cu acest număr, luând parte la 13 bătălii majore, fiind trecut în rezervă pe 13 august 1863 şi cumpărându-şi o casă la 13 luni după aceasta.

Fascinaţia lui pentru numărul 13 (şi pentru superstiţiile despre ghinion, în general) s-a concretizat într-o întâlnire a 169 bărbaţi (13 x 13) într-o zi de vineri 13, la ora 19:13. Pentru a ajunge la cele 13 mese, invitaţii au trecut pe sub o scară şi au vărsat sare pe jos. Toate cuţitele au fost aşezate pe farfurii sub forna unui X, iar invitaţii au cinat sub un banner roşu pe care scria "Morituri Te Salutamus" (noi, cei care vor muri, te salutăm).

Astfel de întâlniri au avut loc anual şi de fiecare dată membrii clubului spărgeau oglinzi, vărsau sare şi dădeau cuţite din mână în mână sau aprindeau câte o lumânare pentru fiecare membru de la masă, aşteptând să vadă care se va stinge prima şi să afle astfel care dintre persoane ar urma să moara în acel an.

Printre membrii clubului s-au numărat şi guvernatori, senatori, judecători şi chiar 5 preşedinţi: Chester Arthur, Grover Cleveland, Benjamin Harrison, William McKinley şi Theodore Roosevelt.

Deşi scopul Clubului Treisprezece a fost acela de a educa oamenii cu privire la inutilitatea superstiţiilor, gruparea a fost aspru criticată de o parte a societăţii.

13 superstiţii despre Vineri 13

1. Dacă un copil să naşte într-o zi de vineri 13, nu va avea noroc niciodată.
2. Un om născut într-o zi de vineri 13 va muri tânăr.
3. Un copil născut într-o zi de vineri 13 va avea mereu ghinion, dar o parte din această nefericire va fi înlăturată dacă ziua naşterii lui va fi tăinuită.
4. Un copil născut într-o zi de vineri 13 nu va avea noroc decât după ce toţi cei care îi ştiu adevărata dată a naşterii vor muri.
5. Un copil născut într-o zi de vineri 13 va trebui să poarte cu el un picior de iepure de la un iepure ucis la miezul nopţii de un fermier saşiu. Dacă copilul va pierde piciorul de iepure, va muri.
6. Dacă o femeie îşi serbează ziua într-o zi de vineri 13, în mai puţin de un an se va căsători şi va avea un copil.
7. Este de rău augur să te căsătoreşti într-o zi de vineri 13.
8. Dacă un cortegiu funerar taie calea unui om într-o zi de vineri 13, atunci persoana în cauză va fi condamnată la moarte.
9. Cine iese din casă în noaptea de vineri 13 va avea convulsii.
10. Dacă 13 persoane stau la o masă pe data de vineri 13, una dintre ele se va îmbolnăvi grav.
11. Nu purta negru în ziua de vineri 13, sau în scurt timp vei purta doliu.
12. Nu te tunde în ziua de vineri 13, sau cineva din familia ta va muri.
13. Nu te muta în casă nouă într-o zi de vineri 13, vei avea ghinion.