Oamenii primitivi din America de Nord tranşau, cu cuţite de piatră, animale de mari dimensiuni; nu doar mamuţi şi castori uriaşi, cum se credea până acum, ci şi leneşi tereştri gigantici, de mărimea unor rinoceri.
Descoperirea a fost făcută pornind de la un femur de dimensiuni enorme, aparţinând unei specii de leneş care, spre deosebire de rudele sale actuale, nu era arboricol, ci terestru. Animalul căruia i-a aparţinut osul avea cca. 1.300 kg greutate şi a trăit în urmă cu 13.500 de ani, pe teritoriul actualului stat american Ohio.
Osul a fost descoperit în 1915, într-o mlaştină de turbă, şi făcea parte din colecţiile Muzeului de Istorie Naturală din Cleveland, SUA.
Aproape un veac mai târziu, examinându-l, Brian Redmond, cercetător în cadrul acestui muzeu, a observat pe el o serie de zgârieturi care l-au intrigat şi a cerut ajutorul prof. Haskel Greenfield, de la Universitatea din Manitoba, Canada, pentru a elucida misterul semnelor.
Examinând osul la microscop, prof. Greenfield a avut surpriza să constate că zgîrieturile, care, presupuseseră specialiştii, se datorau dinţilor unui animal carnivor, erau în realitate urme lăsate de o unealtă tăioasă din piatră.
Descoperirea a fost neaşteptată, deoarece nu se cunoştea până acum faptul că oamenii primitivi din cultura Clovis, care trăiau chiar la sud de actuala graniţă americano-canadiană, utilizau aceste animale.
Multe tăieturi sunt concentrate în apropierea articulaţiilor, sugerând că oamenii încercaseră să desprindă coapsa animalului de şold şi de gambă. Alte urme arată că separaseră apoi carnea de tendoane, care aveau diferite utilizări.Nu e clar dacă oamenii preistorici vânau aceste animale sau dacă tranşau exemplare găsite moarte. Lipsesc încă multe informaţii (de exemplu, locul exact în care a fost găsit osul) şi oamenii de ştiinţă au nevoie de mai multe date pentru a stabili precis natura relaţiei dintre oamenii culturii Clovis şi leneşii uriaşi. Nu pot fi 100% siguri nici de faptul că oamenii mâncau aceste animale, deşi este foarte probabil, dată fiind natura tăieturilor care au lăsat semne pe os.
Leneşii tereştri uriaşi, care au dispărut în urmă cu cca. 10.000 de ani, trăiau la limita dintre tundră şi pădurea boreală nord-americană, hrănindu-se cu conifere.
