Consolarea Apocalipsei: Pământul va fi distrus cu 16 minute înainte de dispariţia Universului

O nouă predicţie cu privire la sfârşitul lumii (de data aceasta cu gir ştiinţific), estimează că sfârşitul „total” va veni abia peste 16,7 miliarde ani, iar Universul se va sfârşi, la rândul său, după aproximativ 16 minute de la dispariţia Terrei.

Se pare că sfârşitul lumii înconjurătoate şi, deopotrivă, al Universului, se va petrece sub influenţa misterioasei "energii negre". La ora actuală, se crede că energia neagră alcătuieşte circa 70% din Univers, iar fizicienii cred că ar putea avea o strânsă legătură cu momentul final al existenţei Universului.

Cu două luni înainte de acest eveniment, Pământul va fi pus şi simplu smuls din sistemul solar, iar după alte cinci zile, Luna va fi smulsă la rândul ei de lângă Terra. Soarele va exploda cu 28 minute înainte de sfârşitul universului, iar cu 16 minute înainte de marele final, Terra va avea aceeaşi soartă.

Aceste predicţii au fost emise de o echipă de fizicieni chinezi, specialişti în fizică teoretică şi care studiază influenţa energiei negre în Univers.Experţii au luat în calcul una dintre variantele referitoare la sfârşitul Universului, respectiv aceea privitoare la energia neagră.

Teoria " Big Rip" stipulează că energia neagră va distruge totul în calea ei, iar Calea Lactee va fi distrusă şi risipită cu 32, 9 miliarde ani înainte de sfârşitul Universului. Vestea bună este că până la distrugerea Terrei vor mai trece circa 16,7 miliarde ani.

Conform teoriei "Big Rip", dacă raportul dintre presiunea şi densitatea energiei negre scade sub valoarea de -1, aceasta va creşte la infinit într-o perioadă finită de timp. Şi pentru că energia neagră respinge gravitaţia, veştile nu sunt deloc bune pentru Univers şi legile fizice care îl susţin sub forma actuală.

Cercetătorii din cadrul Universităţii de Ştiinţă şi Tehnologie din China, Institutul de Fizică Teoretică de pe lângă Academia Chineză de Ştiinţe, Universitatea de Nord-Est şi Universitatea din Beijing s-au întâlnit pentru a discuta despre scenariul final asociat teoriei "Big Rip", urmărind să estimeze, pe baza datelor disponibile, care ar putea fi destinul Universului în cel mai rău caz.

Un experiment pe 31 pisoi, finanţat de contribuabili, a şocat Marea Britanie

Iubitorii animalelor din Marea Britanie s-au înfuriat după ce un experiment efectuat de cercetătorii britanici pe zeci de pisoi a ieşit la iveală.

În experimentul finanţat de contribuabilii britanici, oamenii de ştiinţă au cusut ochii a 31 de pisoi pentru a afla cum reacţionează creierul acestora în cazul pierderii acestui simţ. Puii de pisică au fost crescuţi în întuneric până la 12 săptămâni, iar la finalizarea cercetării toţi au fost eutanasiaţi.

Primul lider de opinie care a reacţionat a fost actorul Ricky Gervais, care a declarat că „sunt şocat de faptul că pisoilor le este răpită vederea, fiindu-le cusute pleoapele. Credeam că aceste experimente dezgustătoare sunt un element al trecutului şi că nu este posibil să mai aibă loc în prezent”. Reprezentanţii organizaţiei The British Union for the Abolition of Vivisection au declarat la rândul lor că „această cercetare crudă este inacceptabilă. Publicul va fi şocat să audă că experimentele finanţate de contribuabili au condus la tratarea pisoilor în acest mod inuman”.

Cercetătorii de la Universitatea Cardiff insistă că experimentele nu sunt chinuitoare, explicând că acestea au avut loc pentru a ajuta la descoperirea unui leac pentru ambliopie, o boală care afectează copiii şi care poate duce la orbire.

Reprezentanţii universităţii au dat publicităţii un comunicat în care apărau experimentele ce s-au încheiat în 2010. „Universitatea Cardiff respinge acuzaţiile conform cărora acest experiment a fost crud sau inutil. Este imposibilă folosirea vreunei altei tehnici pentru acest studiu. Cercetarea a fost aprobată atât de comisia de etică a universităţii cât şi de departamentul guvernamental însărcinat cu evaluarea acestor studii”, se arată în comunicatul universităţii.

Tom Holder, fondatorul organizaţiei Speaking of Research, pledează în favoarea acestor cercetări: „Există anumite domenii ale ştiinţei unde singura cale prin care putem trata afecţiunile umane este prin folosirea modelelor animale. Ambliopia este un astfel de domeniu. Între 2% şi 4% dintre copiii din Marea Britanie sunt afectaţi de această boală, astfel că este necesar să folosim animalele pentru a curma suferinţa oamenilor. În experimentul de la Universitatea Cardiff pisoii folosiţi în cadrul cercetării erau anesteziaţi, fiind respectate toate legile britanice ce reglementează bunăstarea animalelor. Cercetările asupra animalelor au permis de-a lungul istoriei conceperea vaccinurilor contra poliomielitei şi a meningitei şi a tratamentelor contra astmului, a diabetului şi contra HIV. Toate aceste reuşite nu ar fi putut fi obţinute fără cercetări asupra animalelor, deoarece nu există o alternativă. Modelarea computerizată joacă un rol esenţial în cercetare, dar nu poate înlocui folosirea animalelor”.

Un purtător de cuvânt al Medical Research Council, un organism care a contribuit la finanţarea experimentului cu bani de la contribuabilii britanici, a declarat că „evaluatorii noştri au concluzionat că acest proiect este unul de înaltă calitate, ce merita finanţat, în condiţiile concurenţei intense pentru finanţare”.

De ce consumăm carne: originile lui „Homo friptanicus”

Cercetările arheologice arată că omul a început să aibă o dietă bogată în carne acum aproape 2,5 milioane de ani. Având în vedere că niciuna dintre rudele noastre primate nu ar supravieţui pe un regim bazat pe carne, această capacitate a oamenilor pare destul de bizară.

Primatele au molari şi stomacuri adaptate la o dietă bazată pe plante, iar în sălbăticie ele au o dietă "vegană". Unele primate, precum cimpanzeii, consumă pe zi câteva zeci de grame de termite sau alte alimente de origine animală, dar pentru majoritatea maimuţelor regimul bogat în colesterol şi grăsimi nu este unul prielnic. Primatele din captivitate care au acces la carne şi produse lactate ajung, de multe ori, să aibă simptome neobişnuite, precum o respiraţie şuierătoare, nivelul colesterolului depăşeşte limitele normale, iar arterele le sunt astupate de depozite de grăsime.

Studiile au demonstrat că strămoşii noştri proto-umani consumau carne. Pentru majoritatea oamenilor, carnea are un gust foarte bun, ea oferă proteine preţioase, fiind plină de calorii, un aspect foarte important pentru momentele în care sursele de hrană au fost precare. Cu toate acestea, primii oameni nu se poate să fi fost scutiţi de suferinţa prin care trec primatele atunci când consumă carne.

Totuşi, de acum câteva milioane de ani, de când oamenii s-au separat de cimpanzei, gena umană apoE a suferit mutaţii de două ori, procese ce ne-au înzestrat cu diferite variante ale genei. Prima mutaţie s-a produs cu mult înainte ca oamenii de înveţe să controleze focul, acum 500.000 de ani, şi ea a avut rolul de a stimula performanţa celulelor sangvine care atacă microbii, precum cei din carnea crudă. De asemenea, această mutaţie protejează împotriva inflamaţiilor cronice. Deşi această versiunea a apoE a făcut ca pe termen scurt viaţa noastră să devină mai bună, pe termen lung viaţa a început să fie supusă mai multor riscuri. ApoE ne-a permis să mâncăm mai multă carne, dar acest proces ne-a afectat treptat arterele. Cea de-a doua mutaţie a apărut acum 226.000 ani şi ne-a ajutat să ardem grăsimile şi să îndepărtăm colesterolul din sânge. Mai mult, mutaţia a făcut ca celulele să se menţină în formă şi ca densitatea oaselor să crească, ele devenind mai solide.

În acelaşi timp, este foarte posibil ca apoE să ne fi stimulat creierele. Pentru a funcţiona corect, celulele cerebrale au nevoie de a-şi îmbrăca axonii cu un strat de mielină, strat care acţionează drept izolaţie şi care ajută semnalele cerebrale să călătorească mai rapid. Colesterolul este un component important al mielinei, iar varianta genei apoE ajută la distribuirea colesterolului pentru creier şi previne deteriorarea mielinei.Cu alte cuvinte, posibilitatea de a consuma carne ne-a adus atât dezavantaje pe termen lung, cât şi beneficii secundare.

Cum ajută acadelele dezvoltarea organelor sintetice?

Imaginaţi-vă cum ar fi dacă toţi oamenii care au nevoie să primescă alte organe nu ar mai fi nevoiţi să aştepte luni de zile pentru transplant, căci doctorii ar putea „creşte” organe din celulele prelevate direct de la pacienţi.

Până acum, acest lucru nu a fost posibil din cauza faptului că producerea reţelelor de vase de sânge, care menţin ţesutul viu, nu s-a putut realiza. Acum, însă, o nouă tehnică bazată pe materiale folosite în industria acadelelor ar putea oferi o soluţie la această problemă din medicină.

Tehnologia cultivării celulelor a avansat în ultimele decenii până la punctul în care pacientul primeşte un transplant de piele cultivată în laborator. De asemenea, oamenii de ştiinţă realizează studii clinice în care testează vezici modificate genetic. Dar pielea şi vezica au membrane foarte subţiri care, atunci când sunt transplantate în corp, pot fi alimentate cu sânge din vasele existente. Creşterea unor organe precum rinichi sau inimă presupune crearea unei reţele de canale conectate la ţesut, care să acţionează ca vase sangvine. Fără ele, celulele din interior ar fi private de oxigen şi nutrienţi, deci ar muri rapid.

Mai multe echipe de cercetători au încercat să rezolve această problemă, iar cea mai recentă soluţie a fost propusă de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Pennsylvania. Soluţia acestora este inedită tocmai datorită faptului că ei au recurs la folosirea unui material utilizat în industria alimentară. Ei au dezvoltat un material special - o "sticlă" din carbohidraţi, solubilă în apă, precum suprafaţa care este folosită cu scop decorativ pe acadele. Materialul poate fi modelat în diverse forme, nu este toxic şi, după ce îşi îndeplineşte funcţiile, se dizolvă singur şi permite sângelui să pătrundă în noul organ.

Pentru a testa calitatea vaselor de sânge produse în acest fel, oamenii de ştiinţă au realizat o bucată de ţesut creat din celule prelevate din ficatul unui şoarece. Celulele din centrul ţesutului au rămas în viaţă şi au funcţionat după ce matricea de carbohidraţi s-a dizolvat, lucru care a demonstrat că vasele au putut realiza transportarea sângelui către ţesut.

Studiul reprezintă "un pas util făcut spre dezvolta ţesut funcţional dotat cu vase de sânge", a declarat Abraham Stroock de la Universitatea Cornell. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă recunosc că procesul de creştere a organelor funcţionale este încă departe de a fi pus la punct.

A fost creat primul „organism virtual”- o simulare computerizată a întregului ciclu de viaţă al unei vieţuitoare

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Stanford şi de la Institutul Craig Venter au dezvoltat primul software care simulează un organism întreg, o bacterie unicelulară care trăieşte în organele genitale umane şi în tractul respirator.

Specialiştii spun că proiectul reprezintă un pas uriaş spre dezvoltarea laboratoarelor computerizate în care se vor putea realiza mii de experimente într-un ritm foarte rapid, lucru care ar ajuta la dezlegarea misterelor din spatele cancerului sau al bolii Alzheimer.

Pentru cercetătorii din domeniul medicinei şi pentru biochimişti, software-ul de simulare va fi in instrument ce va ajuta la scanarea rapidă şi eficientă a noilor compuşi. De asemenea, pentru specialiştii care studiază biologia moleculară, programul va asigura o mai bună înţelegere a principiilor de bază ale funcţionării celulelor.

Acest tip de modelare este deja utilizat pentru studierea unor serii de procese celulare individuale, precum cele ale metabolismului. Spre deosebire de acestea, noul sistem include toate genele (în număr de 525) bacteriei Mycoplasma genitalium şi toate funcţiile cunoscute ale acestora.

Simularea, care funcţionează pe 128 de computere, modelează întregul ciclu de viaţă al celulelor la nivel molecular, cartografiind interacţiunile a 28 de categorii de molecule, incluzând ADN, ARN, proteine şi molecule mici cunoscute drept metaboliţi, generate în urma proceselor celulare. Pentru a crea simularea, oamenii de ştiinţă au avantajul de a utiliza studii anterioare. Ei au putut prelua informaţii din peste 900 de lucrări ştiinţifice pentru a valida acurateţea programului lor. Cu toate acestea, ei au recunoscut că simularea acestui sistem biologic simplu împinge funcţionarea computerelor la maximum.

"Acum, funcţionarea unei singure simulări pentru o singură diviziune celulară durează 10 ore şi generează o jumătate de gigabit de informaţie", a explicat dr. Markus W. Covert, coordonatorul studiului.

În proiectarea modelului lor, oamenii de ştiinţă au ales o abordare numită programare orientată pe obiect, care compară designul mai multor sisteme de software. Creatorii de softwareîşi organizează programele în module care pot comunica unul cu altul prin transferarea informaţiilor înainte şi înapoi. În mod similar, simularea vieţii bacteriei reprezintă o serie de module care mimează diverse funcţii ale celulei.

Mycoplasma genitalium este un parazit care cauzează boli cu transmitere sexuală. El are cel mai mic genom (foto) întâlnit până acum la organisme independente şi este cu mult mai puţin complex decâtE. coli, care are 4.288 gene.

O platformă multimedia interactivă vine în sprijinul specialiştilor în cercetarea patrimoniului cultural

Biblioteca Academiei Române şi SIVECO România au lansat un instrument interactiv de prezentare a informaţiilor tehnice asupra legăturilor manuscriselor bizantine, dedicat studenţilor, artiştilor şi specialiştilor în conservare.

Studiul tehnicilor de realizare a manuscriselor bizantine reprezintă o componentă educaţională importantă pentru specialiştii din domeniul artelor plastice, fiind singura modalitate de a înţelege contribuţia manuscriselor la evoluţia artei tiparului şi a culturii.

În prezent, însă, această cercetare esenţială pentru conservarea patrimoniului cultural nu este inclusă în programa universitară de la facultăţile de arte plastice din România. De aceea, Biblioteca Academiei Române împreună cu SIVECO România lansează soluţia multimedia STUDITE, care include informaţii tehnice asupra legăturii bizantine, scheme, fotografii, videoclipuri şi texte explicative referitoare la diferitele etape de realizare a unei legături.

Astfel, tinerii interesaţi de studiul artelor plastice şi specialiştii din domeniu vor avea acces în mod gratuit la această resursă multimedia, care le va oferi informaţii detaliate despre legăturile manuscriselor bizantine. Tehnica de realizare a legăturilor bizantine este esenţială pentru a înţelege cum a fost gândit şi realizat un manuscris şi permite reconstrucţia lui pentru a fi disponibil în viitor.

"Studiul trecutului ar trebuie să fie o preocupare importantă a generaţiilor noastre pentru o mai bună înţelegere a parcursului istoric şi pentru conservarea patrimoniului cultural. Prin intermediul acestei resurse, ce se bazează pe tehnologia actuală computerizată, tinerii şi cercetătorii pot vizualiza şi înţelege mult mai uşor tehnicile de realizare a legăturilor de tip bizantin. Lansarea resursei virtuale este parte a programului STUDITE, care urmăreşte să evidenţieze locul pe care îl ocupă în istoria cărţii contribuţia tehnică şi artistică a manuscriselor greceşti şi bizantine", afirmă Delia Oprea, SIVECO România.

"Resursa STUDITE, ce se adresează în special celor care studiază domeniul artelor plastice, permite stabilirea unei legături între generaţiile viitoare şi evenimentele din trecut care au marcat istoria. Cercetarea legăturilor bizantine este singura modalitate de a descoperi istoricul manuscriselor bizantine şi greceşti care stau la baza culturii existente şi de a învăţa, prin intermediul workshop-urilor video, cum pot fi acestea reconstruite." afirmă Florin Filip, Director al Bibliotecii Academiei Române.

Pentru a facilita accesul studenţilor şi cercetătorilor din România la aceste informaţii, resursa multimedia va fi disponibilă la Biblioteca Academiei Române, dar şi online, pe site-ul Proiectului STUDITE (www.studite.org)

Despre Proiectul STUDITE
Proiectul european STUDITE urmăreşte să evidenţieze locul pe care îl ocupă în istoria cărţii contribuţia tehnică şi artistică a manuscriselor greceşti şi bizantine. Legătura bizantină a influenţat cu certitudine cultura cărţii atât în Orient, cât şi în Occident şi aceste conexiuni constituie un punct de mare interes cultural şi ştiinţific. STUDITE are, prin urmare, ca obiectiv conservarea şi valorificarea acestui patrimoniu comun în vederea unei mai bune cunoaşteri a istoriei domeniului şi a stabilirii unui dialog intercultural.

Alături de SIVECO Romania, parteneri în acest proiect sunt Centre de Conservation du Livre - Arles (Franţa), National Hellenic Research Foundation - Atena (Grecia), Biblioteca Academiei Române - Bucureşti (România), Laterna Magica - Budapesta (Ungaria), International Academic Projects - Londra (Marea Britanie), Eurelations - Campobasso (Italia). Partener asociat este Afyonharahisar Governorship - Afyon (Turcia).

Proiectul se desfăşoară pe o perioadă de 3 ani, din mai 2010 până în 2013.

O echipă de bioingineri din cadrul prestigioasei Universităţi Harvard a reuşit să ducă la bun sfârşit o realizare importantă pentru cercetarea ştiinţifică experimentală. Cercetătorii respectivi au conceput o creatură sintetică, care arată şi se comportă ca o meduză, dar din punct de vedere genetic, este, de fapt, un... şobolan!

"Morfologic, am creat o meduză; funcţional, am creat tot o meduză. Însă din punct de vedere genetic, creatura e un şobolan", declară în premieră Kit Parker, conducător al cercetărilor experimentale şi biofizician în cadrul Universităţii Harvard din Massachusetts.

Laboratorul condus de prof. Parker are ca obiect de cercetare crearea unor modele artificiale din ţesuturi ale inimii umane, folosite ulterior pentru regenerarea organelor şi testarea de noi medicamente. Echipa a "construit" iniţial acest meduzoid 9cum l-au numit specialiştii) , pentru a înţelege mai bine "legile fundamentale ale pompelor musculare".

În decursul anului 2007, Kit Parker căuta noi modalităţi de studiere a mecanismelor pompării musculare, când a vizitat Acvariul New England din Boston.

"Am ajuns în compartimentele unde erau expuse meduzele şi am avut o revelaţie. M-am gândit că pot construi ceva asemănător", declară profesorul Parker. Pentru a-şi pune planul în acţiune, cercetătorul american l-a recrutat în echipa sa pe John Dabiri, un bioinginer care studiază propulsia biologică în cadrul California Institute of Technology din Pasadena, California.

Janna Nawroth, un student absolvent al Caltech, a efectuat majoritatea experimentelor, şi a început prin analizarea tuturor celulelor din corpul unui exemplar juvenil de meduză de apă rece (Aurelia aurita), pentru a înţelege mecanismul după care aceste nevertebrate se deplasează în apă. Clopotul unei meduze de apă rece este alcătuit dintr-un singur strat de ţesut muscular, cu fibre strâns aliniate în jurul unui inel central.

Pentru ca meduza să se deplaseze, sunt trimise semnale electrice care se propagă de-a lungul fibrelor musculare în mod lent. "E ca şi când ai da drumul unei picături într-un recipient cu apă. Este exact precum pulsiunile unei inimi. Sunt de părere că, pentru a realiza un mecanism asemenea unei pompe musculare, activitatea electrică trebuie să fie transmisă asemenea unul val", mai adaugă prof. Parker.

Janna Nawroth a creat o structură cu aceleaşi proprietăţi ca şi un organism de meduză, prin cultivarea unui singur strat de ţesut muscular din celule care aparţineau musculaturii inimii unui şobolan. Stratul muscular a fost aplicat pe o structură alcătuită din poli-dimetil-siloxan, un compus polimeric pe bază de siliciu.

Când este aplicat un câmp electric acestei structuri, statul muscular se contractă rapid, comprimând meduzoidul şi imitând astfel mişcarea de deplasarea a unei meduze "adevărate".

Siliconul elastic reface forma iniţială a meduzoidului, pregătindu-l pentru o nouă deplasare. Când este plasat între doi electrozi în apă, meduzoidul înoată asemenea unei meduze. Produce chiar curenţi acvatici similari celor care aduc particulele de hrană spre orificiul bucal al meduzelor.

Profesorul Parker declară că echipa sa a dus biologia sintetică la un nou nivel. "În mod normal, când vorbim despre forme sintetice de viaţă, avem în vedere prelevarea de celule vii şi adăugarea de noi gene în ele. În schimb, noi am construit un animal. Nu este vorba doar despre gene, ci despre morfologie şi funcţionalitate".

Echipa sa intenţionează acum să creeze un meduzoid pe bază de celule musculare extrase din inimă de om, pentru a testa ulterior noi medicamente destinate tratării afecţiunilor cardiovasculare.

Un nou sistem biometric va permite identificarea persoanelor pe baza stilului de mers

O nouă inovaţie promite să înlocuiască scanarea retinei în sistemele de înaltă securitate: pantoful biometric.

Un nou laborator lucrează la crearea unui branţ special pentru pantofi ce va permite monitorizarea accesului în zonele de înaltă securitate, precum centralele nucleare sau bazele militare speciale.

Conceptul se bazează pe cercetările care arată că fiecare persoană are picioare unice şi un stil unic de a păşi. Senzorii aflaţi în branţurile biometrice verifică presiunea picioarelor, monitorizează stilul de mers şi folosesc un microcomputer pentru a compara tiparul de mers al persoanei cu tiparul aflat în dosarul respectivei persoane. Dacă tiparul de mers se potriveşte cu cel aflat în dosar, branţurile biometrice devin inactive. Dacă, în schimb, tiparul de mers nu corespunde, branţurile biometrice vor lansa un semnal de alarmă prin sistemul wireless.

Laboratorul Pedo-Biometrics de la Universitatea Carnegie Mellon are parte de o finanţare de 1,5 milioane de dolari, cercetătorii colaborând totodată cu compania canadiană Autonomous ID.

Todd Gray, preşedintele companiei Autonomous ID, afirmă că primele prototipuri au fost create în 2009, iar acum branţurile biometrice create de echipa sa nu sunt mai groase decât branţurile obişnuite. Testele efectuate au arătat un grad de acurateţe de peste 99%. Prin colaborarea cu cei de la Carnegie Mellon, cercetătorii vor să efectueze teste mai ample, „pentru a include întregul spectru al societăţii: persoane masive, înalte, subţiri, atletice, care urmează o dietă, gemeni şi aşa mai departe”, explică Gray.

Gray nu a dorit să speculeze referitor la costul unei perechi de branţuri, însă a explicat că fiecare lucrător la un sit ce foloseşte acest sistem va avea parte de propria pereche de branţuri. „La al treilea pas, sistemul îşi va da seama dacă eşti cine trebuie şi se va dezactiva. Dacă eu aş merge în pantofii tăi, şi-ar da seama aproape instant că nu sunt tu”, susţine Gray. Mario Savvides, de la Carnegie Mellon, afirmă că sistemul va putea identifica persoana chiar şi dacă aceasta este obosită sau a suferit o vătămare.

Ideea ar putea părea desprinsă din filmele science-fiction, însă cercetătorii cunosc de mai bine de un secol că oamenii au un stil unic de mers. În ultimii ani, acest domeniu a avut parte de finanţări de milioane de dolari, cercetările fiind efectuate atât de Departamentul Apărării din SUA cât şi de guvernul chinez.

Un alt centru de cercetare, The Institute of Intelligent Machines, efectuează studii asupra datelor biometrice generate de mers, unul dintre rezultate fiind o podea specială care monitorizează paşii persoanelor fără ca acestea să ştie. 

Branţurile biometrice ar putea avea utilizări şi în domeniul medical. Mai multe studii prezentate în cadrul Conferinţei Internaţionale a Asociaţiei Alzheimer au arătat că schimbările ce au loc în modul de mers al persoanelor în vârstă pot identifica apariţia demenţei înainte ca aceasta să se manifeste.

Tehnologia nu este privită cu ochi buni de organizaţiile care pledează pentru protejarea intimităţii. Lee Tien, avocat în cadrul Electronic Frontier Foundation, afirmă că aceste branţuri ar putea fi inserate în pantofii persoanelor în mod secret, faciltând spionarea acestora. 

Ce l-a ajutat pe Genghis Han să cucerească Asia?

Multă vreme, istoricii au considerat că existenţa unor lungi perioade de secetă i-a determinat pe mongoli să invadeze ţinuturile învecinate, ajungând în cele din urmă să formeze, în secolul al XIII-lea, un imperiu uriaş ce se întindea peste o mare parte a a Eurasiei. Dar noi descoperiri sugerează că, dimpotrivă, „motorul” acestor cuceriri ar fi fost clima umedă din perioada respectivă.

Hoardele mongole au putut invada şi cuceri mari teritorii datorită climei umede, care a favorizat creşterea vegetaţiei şi a oferit astfel mongolilor "combustibilul" necesar acestor operaţiuni militare de amploare: hrană pentru caii lor.

Având drept mijloc de deplasare calul, mongolii invadatori aveau nevoie de mari cantităţi de biomasă vegetală pentru a-şi hrăni animalele. Un studiu dendrocronologic (bazat pe inelele de creştere ale copacilor) al climei din trecutul Mongoliei, studiu recent întreprins de o echipă internaţională de cercetători, indică faptul că în secolul al XIII-lea a existat o perioadă cu precipitaţii mai intense, care au stimulat creşterea vegetaţiei ierboase, permiţând astfel călăreţilor mongoli să migreze pe distanţe lungi şi să întreţină un număr mare de cai, folosiţi pentru transport, dar şi alte erbivore pe care le foloseau drept hrană.

Cercetătorii au studiat inelele unor copaci ce cresc pe soluri vulcanice în Mongolia, în regiuni astăzi aride. Numărând inelele de creştere şi măsurând grosimea lor, se poate şti când anume în trecut au existat perioade de secetă şi cînd precipitaţiile au fost mai bogate.

Deşi cercetările sunt abia la început, par să arate că, exact în perioada de maximă extindere a Imperiului Mongol, în vremea lui Genghis Han şi a succesorului său Ögedei Han (secolul al XIII-lea e.n.), a existat o perioadă mai umedă: inelele formate în acea perioadă sunt semnficativ mai late decât celalalte, care s-au format în ani mai secetoşi.

Istoricii din ecghpa de cercetători studiază acum documentele chineze şi mongole din acea perioadă, pentru a afla dacă există consemnări care să confirme ipoteza lor.

Reuşită extraordinară în medicină: vaccinul anti-cancer a fost testat cu succes!

Cercetătorii de la Universitatea Ottawa şi de la Spitalul Ottawa au conceput un vaccin care foloseşte sistemul imunitar pentru a lupta împotriva cancerului.

Vaccinul este rezultatul eforturilor depuse în ultimii ani pentru a folosi sistemul imunitar ca leac pentru cancer. Dacă terapia cu radiaţii suprimă sistemul imunitar, cercetările asupra sistemului imunitar intenţionează să îl activeze pentru a ataca toate tipurile de cancer.

Soluţia concepută de cercetătorii canadieni este compusă din celule ale tumorii ce conţin o formă modificată a stomatitei veziculoase, un virus ce provoacă oamenilor simptome similare gripei.

În experimentele realizate pe şoareci, vaccinul a stimulat cu succes sistemul imunitar, reducând şi chiar eliminând complet cancerul în anumite cazuri.

„Practic, acest vaccin «explică» sistemului imunitar contra cui să lupte”, a explicat Dr. Rebecca Auer, cercetător la The Ottawa Hospital Research Institute. „Pentru că acest virus este atât de străin şi pentru că se află în celulele canceroase, sistemul imunitar se trezeşte şi realizează că acele celule reprezintă un «inamic», distrugând nu doar virusul, ci şi celulele canceroase”, a adăugat Auer.

Cercetătorii cred că vaccinul poate fi perzonalizat pentru fiecare pacient. Auer spune că vaccinul antrenează sistemul imunitar să detecteze toate celulele canceroase infectate, ceea ce ar putea ajuta la combaterea micilor focare de cancer, greu de localizat, care în mod normal ar putea să se dezvolte din nou în corpul pacientului.

„Astfel, este vorba de un vaccin foarte personalizat. Fiecare tumoare a pacientului ar putea fi folosită pentru a crea propriul său vaccin. Este entuziasmant, pentru că se pare că funcţionează”, a declarat Auer.

Vaccinul va fi supus testelor clinice pe oameni începând cu anul viitor. Dacă acestea se vor încheia cu succes, vaccinul va fi lansat pe piaţă în următorii ani, după ce va obţine toate aprobările necesare.

Cele mai frumoase imagini capturate din spaţiu de NASA, reunite într-un clip spectaculos

Imaginile capturate de pe Staţia Spaţială Internaţională oferă o perspectivă unică asupra Pământului, planeta ce găzduieşte vasta majoritate a omenirii.

Mulţumită acelor oameni ce nu se află pe Terra, astronauţii de pe Staţia Spaţială Internaţională, omenirea poate fi martoră la cele mai spectaculoase perspective asupra spaţiului, stelelor şi planetei noastre.

Knate Myers, un fotograf, a selectat cele mai uluitoare imagini capturate de echipajul aflat la bordul laboratorului spaţial, compilându-le într-un scurt film spectaculos.

Iată cele mai spectaculoase imagini nocturne surprinse de astronauţii de pe Staţia Spaţială Internaţională: