Aţi călători cu un avion fără pilot? Aeronava autonomă devine realitate

În următoarele săptămâni, un avion Jetstream, cu două motoare, va decola de pe aerodromul Warton, din Lancashire, Anglia, îndreptându-se spre Scoţia. Ca orice avion el va primi instrucţiuni de la controlorii de trafic, singura diferenţă fiind că pilotul său nu va fi în carlingă ci va sta „cu picioarele pe pământ”, într-o cameră de control din Warton.

Până acum, aeronave fără pilot au fost utilizate de forţele armate, dar astfel de drone au zburat doar în zone de conflict, pe suprafeţe restrânse. Misiunea Jetstream face parte dintr-un proiect care urmăreşte dezvoltarea unor tehnologii şi proceduri menite să le permită aeronavelor comerciale să întreprindă zboruri sigure fără ca piloţii să se afle la bordul lor. 

Testul de zbor ce urează să aibă loc foarte curând nu va include şi pasageri, iar un alt pilot va continua să stea în carlinga gata să ia comanda în orice secundă, dacă lucrurile nu merg aşa cum trebuie. În acest fel, avionul seamănă foarte mult cu o maşină Google, în care există un şofer gata să acţioneze în cazul în care sistemul nu funcţionează corect. Cu toate acestea, experţii susţin că este foarte puţin probabil ca astfel de avioane să devină populare înainte ca oamenii să înceapă să cumpere autoturisme autonome. 

Aeronavele fără pilot ar putea duce la bun sfârşit multe sarcini, necesitând un cost mai mic decât în mod normal. În această categorie s-ar putea încadra elicopterele utilizate pentru monitorizarea traficului sau pentru supravegherea frontierei. De asemenea, ele ar putea fi utilizate şi pentru cazuri extreme, acolo unde piloţii umani nu ar putea ajunge, de pildă pădurile incendiate sau accidentele nucleare. 

Totuşi, chiar şi aşa, piloţii tot vor avea un rol important în aviaţie, chiar dacă locul lor nu va mai fi în carlingă. Mutarea piloţilor de la bordul avionului, pe sol, se va face treptat. La început, avioanele comerciale aveau un echipaj format din 5 specialişti: doi piloţi, un inginer de zbor, un navigator şi un operator radio. Primul la care s-a renunţat de-a lungul timpului a fost operatorul radio, apoi navigatorul şi ulterior, în anii ‘70, inginerul de zbor. Următorul pe această listă ar putea fi copilotul, care va fi înlocuit de un sistem autonom de zbor. 

Zborul cu destinaţia Scoţia va fi iniţiat pentru testarea comunicării dintre controlorii de trafic şi pilotul de la sol. 

De asemenea, avionul Jetstream va fi dotat cu camere video pentru a-i permite pilotului de la sol să poată vedea ce se află în faţa avionului. În plus, un software poate avertiza în cazul în care un alt corp este prea aproape de aeronavă. În aer, Jetstream va fi însoţit de alte avioane pentru a se testa sistemele de recunoaştere de la bordul avionului autonom. 

Google poate prezice apariţia epidemiilor de gripă cu 7 săptămâni înainte să aibă loc

Un nou model statistic ce aplică principiile modelării meteo şi care foloseşte date din căutările Google poate prezice începutul unei epidemii de gripă cu până la şapte săptămâni înainte ca evenimentul să se petreacă.

Reuşita cercetătorilor americani, ce a fost publicată în jurnalul ştiinţific PNAS, anunţă o nouă eră în studierea bolilor infecţioase. Astfel, dacă până de curând cercetătorii studiau epidemiile ce au avut loc în trecut, acum are loc trecerea la prezicerea epidemiilor viitoare.

Cercetătorii Jeffrey Shaman de la Universitatea Columbia şi Alicia Karspeck de la NCAR (National Center for Atmospheric Research) au folosit date de la Google Flu Trends, un proiect al companiei americane Google ce urmăreşte toate căutările ce au legătură cu gripa şi care localizează aceste căutări în funcţie de poziţionarea geografică a utilizatorului. Google Flu Trends s-a extins în ultima vreme, existând acum date din 28 de ţări şi pentru multe zone locale din aceste ţări.

Proiectul Google a devenit celebru pentru prima dată în 2008, atunci când rezultatele sale au fost aproape la fel de bune ca cele ale CDC, organizaţia guvernamentală din SUA. 

Aşa cum meteorologii îşi îmbunătăţesc modelele statistice cu ajutorul celor mai noi date, cercetătorii care folosesc datele Google Flu Project şi-au modificat modelele pentru a oferi predicţii mai precise.

În cadrul acestui studiu, cercetătorii s-au concentrat asupra oraşului New York. Analizând datele referitoare la gripă acumulate în New York City între 2003 şi 2008, oamenii de ştiinţă au descoperit că pot prezice vârful sezonului gripal cu şapte săptămâni înainte ca acesta să aibă loc, folosind doar datele referitoare la căutările efectuate cu ajutorul Google.

De asemenea, pentru că datele erau obţinute din mai multe locaţii din oraş, cercetătorii puteau estima o marjă de eroare a predicţiilor lor, aşa cum meteorologii pot prezice precipitaţiile cu un anumit grad de certitudine.

Cei doi cercetători afirmă că acest studiu este doar începutul. Aşa cum cele mai bune modele statistice meteo sintetizează rezultatele mai multor modele diferite, oamenii de ştiinţă cred că posibilitatea prezicerii epidemiilor de gripă va fi din ce în ce mai bună pe măsură ce un număr mai mare de echipe îşi vor dezvolta propriile modele care vor putea fi combinate. 

Cu cât modelarea statistică va deveni mai bună, cu atât autorităţile şi alte organizaţii vor putea aduce din timp vaccinuri şi tratamente în zonele unde este nevoie de ele.

Opt metode prin care banii pot cumpăra fericirea

„Dacă banii nu te fac fericit, probabil că tu nu îi cheltuieşti cum trebuie”, acesta este titlul unei lucrări publicate anul trecut de trei cercetători de la universităţile British Columbia, Harvard şi Amsterdam.

Lucrarea face un rezumat al zecilor de ani de studiu şi notează că „banii le permit oamenilor să facă ceea ce îşi doresc, să petreacă în compania prietenilor şi a familiei şi să îşi controleze natura activităţilor zilnice”. Prin urmare, studiul susţine că banii ne dau ocazia să facem lucruri care ne aduc fericirea. 

Din păcate, oamenii au tendinţa de a cheltuii bani pe lucruri despre care cred că i-ar face fericiţi, dar care în final se dovedesc a fi inutile. Aşadar, cum putem fi siguri că lucrurile pe care ne cheltuim banii ne fac fericiţi? Răspunsul la întrebare, spun specialiştii, îl aflăm dacă urmăm cei 8 paşi de mai jos:

Cumpără experienţe, nu lucruri

Experienţele sau evenimentele unice îi fac pe oameni mai fericiţi decât obiectele care, odată cu trecerea timpului, se învechesc. Spre deosebire de bunurile materiale, experienţele furnizează fericirea prin amintiri. 

Ajută-i pe alţii 

Cheltuirea banilor cu scopul de a realiza ţeluri prosociale determină apariţia unui nivel de fericire mai mare decât în cazul în care am irosii bani doar pentru propria persoană. Studiul subliniază că aceste cheltuieli prosociale au un „impact surprinzător de puternic asupra relaţiilor sociale care sunt critice pentru atingerea fericirii”. 

Cumpără multe plăceri mai mici în locul celor mari 

„Adaptarea seamănă un pic cu moartea: ne temem de ea, ne luptăm cu ea şi uneori o evităm, dar la final, noi pierdem întotdeauna. La fel ca în cazul morţii, putem avea unele beneficii dacă acceptăm că adaptarea este inevitabilă. Decât să ne obişnuim cu cele mai mari plăceri pe care le pot cumpăra banii, precum maşinile sport sau vacanţe în insule exotice, mai bine investim în plăceri mici. Nu este nimic rău în cheltuirea banilor pe obiecte scumpe, dar atât timp cât banii sunt limitaţi, ar fi mai bine dacă am aloca resursele noastre financiare pentru achiziţionarea micilor plăceri zilnice sau periodice, în detrimentul celor scumpe şi rare. 

Cumpără mai puţine asigurări

Studii recente au arătat că fericirea adusă de achiziţionarea unor noi lucri este mai mare decât dezamăgirea adusă de pierderea lor. De fapt, oamenii fac faţă dezamăgirii mult mai bine decât am crede. 

Cu toate acestea, studiul nu încurajează renunţarea la asigurările de sănătate sau cele pentru casă, ci la acele asigurări create pentru lucruri mici şi nu atât de însemnate sau valoroase. 

Plăteşte acum şi consumă mai târziu

Această strategie nu este bună numai pentru bugetul fiecăruia, ci şi pentru atingerea fericirii. Atunci când oamenii plătesc pentru un serviciu care va fi disponibil ulterior, ei anticipează venirea acestuia iar această aşteptare creşte gradul de fericire atunci când, în sfârşit, avem obiectul în cauză. 

Gândeşte-te la lucrurile pe care, de obicei, omiţi să le iei în calcul

De exemplu, atunci când ne gândim la o casă de vacanţă nu trebuie să ne imaginăm doar cât de frumoasă va fi ci şi la cheltuieli, ţânţari şi alte lucruri realiste. În acest fel, susţine lucrarea, oamenii pot vedea toate aspectele legate de bunul achiziţionat, având mai puţine şanse de a fi dezamăgiţi de acesta la cumpărare. 

Feriţi-vă de comparaţii 

„Prin alterarea contextului psihologic în care se iau deciziile, compararea produselor înainte de cumpărare poate atrage atenţia consumatorilor de la atributele unui produs care sunt esenţiale pentru fericirea cumpărătorului”, subliniază lucrarea. 

Urmează turma în locul propriei tale păreri

Părerea experţilor sau a altora care au testat deja produsul poate fi extrem de benefică. „Cel mai bun mod prin care putem estima cât de mult ne vom bucura de un anumit lucru este să urmărim cât de satisfăcuţi sunt alţi cumpărători care au folosit deja produsul”. 

Pericolul neştiut: un singur grapefruit poate să te omoare

În lumea ştiinţei, cercetătorii ştiu de ceva timp că multe medicamente orale – printre care medicamente anti-colesterol precum atorvastatin, lovastatin şi simvastatin şi alte medicamente anti-cancer şi pentru afecţiuni cardiace – provoacă probleme grave atunci când pacienţii consumă grepfrut.

Echipa de cercetători care a descoperit această combinaţie periculoasă acum 20 ani a publicat de curând un nou raport în care se arată că numărul medicamentelor care provoacă efecte secundare grave atunci când pacienţii consumă grapefruit a crescut de la 17 la 43 între 2008 şi 2012, pe măsură ce au fost lansate pe piaţă noi tratamente. Oamenii de ştiinţă au publicat un articol în jurnalul ştiinţific CMAJ pentru a solicita cadrelor medicale care prescriu aceste medicamente să afle mai multe detalii despre interacţiunile dintre substanţe şi fructul de grapefruit.

Ingredientele periculoase din sucul de grapefruit sunt un grup de substanţe chimice cunoscute sub numele de furanocumarine, explică farmacologul David Bailey de la Institutul de Cercetări Medicale Lawson, din Ontario, Canada. Aceste substanţe se mai găsesc şi în portocalele de Sevilla, în lime şi în pomelo.

Furanocumarinele se ataşează – şi astfel fac inactivă – de enzima CYP3A4, ce joacă un rol important în descompunerea anumitor medicamente. Dacă această enzimă este inactivată, prea multe medicamente vor rămâne în sistemul pacientului pentru timp îndelungat, ceea ce va duce la efecte secundare precum moartea subită, distrugerea rinichilor, sângerări gastrointestinale şi alte probleme.

Cercetătorii estimează că peste 85 de medicamente interacţionează cu grepfrutul, dintre care 43 într-un mod periculos. Consumarea unui singur grapefruit sau a doar 200 de mililitri de suc de grapefruitar putea fi suficient pentru a altera într-un mod semnificativ concentraţia medicamentelor din corpul unui pacient. 

Oamenii de ştiinţă nu ştiu câţi oameni sunt afectaţi de această problemă, însă afirmă că persoanele cu vârste mai mari de 45 de ani prezintă un risc mai mare, pentru că acestea consumă cea mai mare cantitate de grapefruit şi totodată lor li se prescrie cel mai mare număr de medicamente.

„Cât timp cadrele medicale nu sunt conştiente că efectele secundare pe care le observă la pacienţi se datorează consumului de grapefruit, este foarte puţin probabil ca acestea să investigheze problema. Noi credem că majoritatea cadrelor medicale încă nu cunosc pe deplin interacţiunea dintre medicamente şi grapefruit”, scriu cercetătorii în articolul publicat în jurnalul ştiinţific.

Serviciile secrete britanice cer ajutorul publicului, pentru a descifra un mesaj misterios

Descoperirea mesajului este în sine o poveste destul de ciudată: el a fost găsit ataşat de piciorul unui porumbel mort. Mesajul datează din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar cei mai buni criptografi britanici s-au străduit în zadar să-l decodifice. În disperare de cauză, a fost lansat un apel către public, pentru a cere ajutor în descifrarea enigmaticului mesaj.

Rămăşiţele porumbelului mort au fost găsite în hornul unei case din comitatul Surrey, iar de piciorul păsării era prins un mesaj din vremea celui de-al Doilea Război Mondial, conţinând 27 de blocuri de caractere ce alcătuiesc un text codificat.

Experţii de la agenţia GCHQ au încercat fără succes să îl decodifice. Codul s-a dovedit imposibil de spart, chiar cu ajutorul computerelor, după câteva săptămâni de încercări.

Specialiştii afirmă că mesajul ar putea rămâne neînţeles pentru totdeauna, în lipsa unor informaţii suplimentare, care ar putea, însă, veni din partea publicului.

Asemenea coduri, inventate în timpul operaţiunilor militare, erau adesea alcătuite astfel încât doar cei ce le trimiteau şi cei care le primeau să le poată înţelege. De aceea, ar fi de ajutor să se ştie cine ar fi putut fi expeditorul şi destinatarul mesajului.

Experţii cred că mesajul ar fi putut fi codificat în două moduri.

În unul dintre moduri, ar fi fost aplicată o „cheie” (cifru) special proiectată pentru acest mesaj, folosită în mod non-repetitiv şi cunoscută doar de expeditor şi destinatar. În acest caz, mesajul poate fi imposibil de descifrat.

O altă posibilitate este ca mesajul să fi fost codificat cu ajutorul unui carnet de coduri specifice - probabil distrus de mult - întocmit pentru o anume operaţiune, astfel încât maximum de informaţie despre operaţiune să fi putut fi transmis chiar şi prin mesajele cele mai scurte.

Cele două sisteme ar fi putut fi folosite şi împreună, făcând mesajul cu atât mai greu de descifrat.

Cel mai probabil este ca mesajul să fi fost trimis de o unitate militară aflată în mijlocul operaţiunilor dinEuropa, unitate care probabil era în curs de deplasare şi nu s-a putut opri pentru a pune în funcţiune staţia radio ca să transmită mesajul pe calea undelor. E posibil ca unitatea să fi fost în mijlocul unui exerciţiu militar important, poate chiar pregătind debarcarea în Normandia.

GCHQ caută acum persoane care ar putea oferi informaţii contextuale ce ar ajuta la identificarea expeditorului sau a primitorului mesajului. 

Aproximativ 250.000 de porumbei au fost utilizaţi în cursul celui de-al Doilea Război Mondial pentru transmiterea de mesaje, iar fiecare avea un număr de identificare. În mesaj apar două astfel de numere NURP.40.TW.194 şi NURP.37.OK.76. - dar nu se ştie care era al păsării găsite în horn. 

Ajutorul din partea publicului s-ar putea dovedi hotărâtor. În Marea Britanie trăiesc încă multe persoane care au lucrat în cadrul serviciilor de comunicaţii în timpul războiului şi care ar putea şti câte ceva despre aceste acţiuni. Altfel, mesajul ar putea rămâne neînţeles pentru totdeauna.

O companie olandeză vrea să construiască un „oraş vertical” înalt de 400 de metri în Jakarta

Cel mai nou cartier al capitalei Indoneziei, Jakarta, ar putea fi unul desprins din cărţile SF, dacă autorităţile metropolei vor aproba proiectul elaborat de trei companii internaţionale de design.

Structura propusă de cele trei companii – MVRDV (Rotterdam), Jerde (Los Angeles) şi Arup (Dublin) – va fi un veritabil „oraş vertical” se va ridica la 400 de metri deasupra solului. 

Peruri 88, aşa cum se va intitula construcţia gigantică, va cuprinde de-a lungul celor 88 de etaje spaţii de birouri, magazine, apartamente, hoteluri de lux, spa-uri, parcări, o moschee, un local destinat nunţilor, cinematografe IMAX, un amfiteatru în aer liber şi mai multe parcuri.

Una din marile probleme ale Jakartei este lipsa spaţiului verde. Dacă în 1970 spaţiul verde ocupa o treime din suprafaţa oraşului, astăzi acesta cuprinde pe mai puţin de 10% din suprafaţă. În zona metropolitană a Jakartei trăiesc 28 de milioane de persoane, astfel că dezvoltarea oraşului la dus la eliminarea parcurilor şi a spaţiilor deschise.

Noul proiect intenţionează să remedieze parţial aceste probleme, satisfăcând atât nevoia de spaţii verzi, cât şi solicitările pentru o mai mare densistate a construcţiilor. Toate clădirile din proiect vor avea un parc pe acoperiş, la care se adaugă numeroase grădini, locuri de joacă, piscine şi săli de fitness disponibile locuitorilor şi angajaţilor din clădiri.

„Peruri 88 este Jakarta pe verticală. Proiectul reprezintă un nou mini-oraş mai dens, mai verde, mai social. Este un monument pentru dezvoltarea Jakartei ce se ridică din însuşi materialul din care e format oraşul”, afirmă Winy Maas, co-fondatorul MVRDV, principalul dezvoltator al proiectului.

Peruri 88 este doar unul dintre proiectele care au licitat pentru această locaţie, însă o victorie ar transforma „oraşele verticale” din ficţiune în realitate.

Limbile străine ne ajută să luăm decizii mai bune

Limba pe care o folosim în comunicare ne afectează abilitatea de luare a deciziilor, susţin oamenii de ştiinţă.

Pentru a studia modul în care limba afectează capacitatea de a lua decizii, specialiştii de la Universitatea din Chicago au analizat un fenomen cunoscut: oamenii îşi asumă mai greu riscul atunci când o decizie impersonală (cum ar fi administrarea unui vaccin pentru populaţie) este prezentată în termenii unui potenţial câştig decât atunci când este formulată sub forma unei posibile pierderi. 

În studiu, vorbitori nativi de engleză care au învăţat japoneza, vorbitorii nativi de coreeană care au învăţat engleza, dar şi englezii care au studiat limba franceză s-au încadrat în această categorie de oameni, atunci când s-au confruntat cu o astfel de întrebare impersonală. Totuşi, când comunicarea s-a făcut în limba străină, această înclinaţie a dispărut.

Un al doilea set de studii, specialiştii au testat o altă „prejudecată” cognitivă şi anume aceea care susţine că oamenii se aşteaptă ca intensitatea durerii produse de o pierdere personală, să fie mai mare decât intensitatea plăcerii câştigate prin declanşarea unui fenomen fericit. Prin urmare, beneficiul adus de câştig trebuie să fie cu mult mai mare decât dezamăgirea de a pierde, pentru ca oamenii să fie dispuşi să pună un pariu. 

Pentru a doua oară s-a constatat că oamenii sunt mai dispuşi să îşi asume riscuri atunci când nu vorbesc în limba lor nativă. 

„Atunci când oamenii comunică într-o limbă străină, deciziile lor tind să fie mai puţin părtinitoare, mai analitice şi mai sistematice, pentru că limba străină asigură o distanţare psihologică”, a declarat autorul studiului, Boaz Keysar. 

Prejudecăţile cognitive sunt înrădăcinate în reacţiile emoţionale iar gânditul într-o altă limbă ne ajută să ne deconectăm de la aceste emoţii şi să luăm decizii într-un mod mai raţional. 

Semi-somnia - noua epidemie care face ravagii în lumea occidentală

Deşi nu are simptomele insuportabile ale insomniei acute, care poate duce la depresie, slăbirea sistemului imunitar, hipertensiune sau chiar boli de inimă, această afecţiune, recent observată, numită de specialişti „semi-somnie”, este şi ea asociată cu o cohortă întreagă de efecte nefaste asupra sănătăţii.

În loc de a sta treji toată noaptea, fără să poată adormi, cum se întâmplă cu adevăraţii insomniaci, „semi-somniacii” au parte de tulburări pe termen scurt ale somnului de noapte, în special în perioadele în care sunt foarte ocupaţi sau stresaţi.

Astfel, se pot trezi în fiecare noapte pentru 30 de minute, sau nu pot adormi timp de o oră din cauza gândurilor care îi asaltează. Alteori, au un somn neodihnitor, prea puţin profund, creierul fiind încă activ şi bombardat cu informaţii, aşa că, deşi dorm, nu se odihnesc cu adevărat. A doua zi, se scoală deja agitaţi, cu capul plin de problemele pe care le au de rezolvat, şi toată ziua sunt nervoşi şi obosiţi, ceea ce le afectează capacitatea de concentrare şi, deci, eficienţa muncii.

În Marea Britanie, cca. o treime dintre locuitori suferă de probleme de somn, iar oamenii de ştiinţă încearcă să afle cauzele acestei adevărate epidemii.

O firmă de consultanţă numită The Energy Project, care îi ajută pe oameni să depăşească problemele cauzate de oboseală, a studiat, timp de 5 ani, cca. 30.000 de persoane cu tulburări de somn. Jean Gomes, preşedintele firmei, consideră că, având în vedere observaţiile cercetătorilor, cauza cea mai probabilă a semi-somniei este invazia tehnologiei în viaţa oamenilor. 

„Oamenii au avut întotdeauna parte de stres şi acest lucru influenţează somnul, dar, înainte, viaţa profesională şi viaţa de acasă erau separate în timp şi spaţiu: a pleca de la birou însemna a te desprinde de problemele de la muncă. Era posibil să fi avut o zi stresantă, dar peste noapte creierul procesa problemele şi a doua zi te trezeai cu mintea împrospătată.

Acum, însă, modurile de relaxare - cumpărături online, trimiterea de mesaje pe Twitter în timp ce ne uităm la televizor, navigarea pe Facebook - înseamnă că creierele noastre sunt într-o permanentă stare de alertă”, a explicat Jean Gomes.

Iar când mergem la culcare, această situaţie poate provoca mari necazuri.

Ca să adormim, trebuie să se întâmple trei lucruri: reducerea intensităţii luminii determină sinteza „hormonului somnului”, melatonina; temperatura corpului începe să scadă, iar mintea şi corpul se relaxează, permiţând sistemului nervos să se deconecteze.

Or, utilizarea intensivă a tehnolgiei interferă cu fiecare dintre aceste aspecte. Studiile arată că prezenţa ecranelor luminoase poate reduce secreţia de melatonină cu aproape 25% şi că persoanele expuse, înainte de culcare, la radiaţia produsă de telefoanele mobile au nevoie de mai mult timp pentru a intra în stadiile profunde ale somnului şi rămân mai puţin timp în aceste stadii.

Alte cercetări au demonstrat că ceea ce citim online ne poate face mintea să fie excesiv de activă şi preocupată. O pacientă a relatat că, dacă verifica înainte de culcare  conturile de Twitter şi Facebook ale companiei la care lucra, găsea mereu ceva la care trebuia să răspundă şi nu reuşea să adoarmă dacă nu îndeplinea acest lucru.

În timpul somnului, creierul procesează informaţia acumulată în cursul zilei, dar volumul enorm de informaţie pe care îl acumulăm din mediul online poate fi pur şi simplu prea mare pentru a fi gestionat corespunzător. Porţiunea de creier însărcinată cu prelucrarea informaţiei în acest mod este relativ mică, aşa că efectiv nu face faţă.

Ca rezultat, petrecem mai mult timp în acele stadii ale somnului în care procesăm informaţie şi mai puţin timp în stadiile profunde, de somn odihnitor, de care avem nevoie pentru a ne revigora. Apoi ne trezim obosiţi, iar cei mai mulţi dintre noi nici nu dăm seama ce se întâmplă până când nu încetăm să mai trăim aşa.

Un director de marketing britanic, Engi Bally, în vârstă de 30 de ani, a observat fenomenul atunci când şi-a schimbat slujba, angajându-se la o firmă care aplica o politică strictă ce interzicea angajaţilor să verifice email-urile de pe contul firmei sau să se ocupe de proiecte profesionale în afara orelor de birou. Schimbarea a fost extraordinară: Engi Bally a observat că nivelul ei de energie crescuse considerabil faţă de perioada în care, la fosta ei slujbă, angajatorii se aşteptau să fie disponibilă 24 de ore din 24, timp de 7 zile pe săptămână, aşa că dormea cu telefonul mobil şi laptop-ul lângă ea, pentru a putea face faţă imediat solicitărilor. Se întâmpla asta cam de două ori pe noapte, luându-i, în total, nu mai mult de o oră din timpul de somn, şi nu părea ceva prea grav; nu şi-a dat seama că acest lucru e o problemă până când nu a încetat să-l mai facă. Abia atunci şi-a dat seama cât de tare o obosea, de fapt.

Povestea ei arată că e posibil să ne „recucerim” somnul odihnitor, cu condiţia să luăm măsuri eficiente. 

În primul rând, trebuie fim conştienţi că un somn odihnitor de 8 ore pe noapte nu începe automat din momentul în care ne băgăm în pat, ci trebuie „pregătit” de-a lungul întregii zile.

Oamenii de ştiinţă consideră că mintea noastră suferă de supraîncărcare informaţională nu numai din cauza volumul mare de informaţie, ci şi pentru că nu facem pauze în asimilarea ei. De exemplu, pe vremuri, când o persoană aştepta un prieten într-un local, îşi petrecea timpul privind alene de jur-împrejur, lăsându-şi mintea să rătăcească; acest lucru permitea creierului să proceseze, între timp, o parte din informaţia absorbită până atunci, micşorând astfel volumul muncii pe care o avea de făcut noaptea. Astăzi, în schimb, într-o situaţie similară, e foarte probabil ca persoana care aşteaptă să-şi petreacă timpul verificându-şi mesajele sau navigând pe internet, creând astfel un nou aflux de informaţie pe care mintea trebuie să o prelucreze.

Pentru a avea parte de un somn cu adevărat odihnitor, specialiştii recomandă:

• „minipauze de informaţie” de câteva minute, la intervale de 90 de minute în cursul activităţii de la locul de muncă, sau când mergem cu transportul în comun ori stăm la o coadă.
• seara, când folosim dispozitive cu ecrane, să ajustăm luminozitatea ecranului la o valoare mai joasă şi să reducem „sesiunile” la mai puţin de o oră, deoarece cercetările arată că expunerea de scurtă durată la lumina ecranelor nu afectează semnificativ nivelul de melatonină; de asemenea, să mărim dimensiunea fontului şi să ţinem ecranul mai departe de noi, pentru a micşora expunerea la radiaţia luminoasă.
• să nu verificăm email-urile de la muncă sau chiar cele personale despre care ştim că ne-ar putea provoca îngrijorare sau nervozitate (acesta e un pas dificil pentru mulţi oameni, care au tendinţa să creadă că se va întâmpla ceva foarte rău dacă nu stau conectaţi permanent la acest mijloc de comunicare).
• dacă problema este că nu te simţi odihnit după ce ai dormit, renunţă seara la Twitter sau orice alt site pe care informaţia se actualizează foarte rapid; mulţi pacienţi au observat că există o corelaţie între viteza mare a informaţiilor citite înainte de culcare şi calitatea proastă a somnului.

Cea mai importantă recomandare: cu o oră înainte de culcare, închide toate gadget-urile electronice. Specialiştii numesc această acţiune „asfinţitul electronic”, care permite mecanismelor naturale ale somnului să intre în acţiune.

Alături de alimentaţia sănătoasă şi exerciţiul fizic, somnul odihnitor este una dintre pietrele de temelie ale unei stări bune de sănătate, caracterizată prin senzaţia de bine şi un nivel ridicat de energie.

Fumatul provoacă „putrezirea” creierului, avertizează oamenii de ştiinţă

Fumatul determină „putrezirea” creierului prin afectarea memoriei, a capacităţii de a învăţa şi a de argumentare, au descoperit oamenii de ştiinţă de la King's College.

Un studiu realizat pe 8.800 de subiecţi, cu vârste peste 50 de ani, a scos la iveală faptul că şi presiunea arterială crescută şi obezitatea par să afecteze creierul, dar într-o măsură mai mică. Din acest motiv, oamenii de ştiinţă implicaţi în studiu susţin că oamenii trebuie să conştientizeze că stilul de viaţă le afectează şi mintea, nu numai corpul. 

Studiul oamenilor de ştiinţă britanici investiga legăturile dintre starea creierului şi probabilitatea de a suferi un atac de cord sau unul cerebral. Pentru acest studiu au fost colectate date privind stilul de viaţă şi sănătatea participanţilor. De asemenea, subiecţii au fost supuşi unor teste precum cele în care trebuiau să înveţe cât mai multe cuvinte sau nume noi ori cele în care aveau de enumerat cât mai multe animale într-un anumit interval de timp. Ulterior, participanţii au mai fost testaţi peste 4 şi respectiv 8 ani. 

Rezultatele au arătat că riscul de apariţie a atacului de cord sau a accidentului vascular a fost asociat cu declinul cognitiv. De asemenea, s-a constatat o legătură puternică între fumat şi declinul cognitiv. 

Totuşi, oamenii de ştiinţă nu cunosc modul în care declinul cognitiv afectează oamenii în viaţa de zi cu zi. De asemenea, ei nu şi-au putut da seama dacă o scădere timpurie a funcţiilor cognitive ar putea determina apariţia demenţei. 

Armele secrete din timpul Războiului Rece: explozia de pe Lună

Ceea ce astăzi pare un scenariu inspirat dintr-o carte SF, în 1950 era, de fapt, un subiect cât se poate de serios. Statele Unite urmăreau să iniţieze o misiune spaţială pentru a trimite o armă nucleară spre Lună.

Scopul unei astfel de atitudini era acea de a arăta lumii forţa Americii, în acel moment implicată în Războiul Rece. Totuşi, proiectul numit „Un studiu bazat pe zboruri selenare de cercetare” şi poreclit „Proiectul A119”, nu a fost niciodată pus în practică. 

Acest plan includea calcule ale daunelor provocate de explozie, realizate de astronomul Carl Sagan, pe atunci un proaspăt absolvent. Ulterior, Sagan a devenit renumit pentru popularizarea ştiinţelor la TV, stingându-se din viaţă în 1996. 

Conform calculelor, se pare că explozia, văzută de pe Pământ,ar fi fost atât de mare încât i-ar fi putut intimida pe sovietici, întărind, totodată, încrederea Statelor Unite. 

Conform scenariului, o rachetă care transporta un dispozitiv nuclear foarte mic ar fi trebuit să fie lansată dintr-o locaţie nedezvăluită, urmând ca după o călătorie de 383.023 de kilometri, încărcătura să fie detonat pe lună. Arma nucleară a fost aleasă după ce specialiştii au concluzionat că o bombă cu hidrogen ar fost prea grea pentru rachetă. 

În cele din urmă, oficialităţile au renunţat al această idee considerând că, în cazul unui eşec, omenirea ar fi putut fi afectată. 

Descoperirea care va schimba viaţa elevilor: „Efectul este echivalent cu 6 luni de studii”

Un nou studiu efectuat în Danemarca a ajuns la concluzia că elevii care depun efort fizic înainte de a merge la şcoală se concentrează mai bine în timpul orelor.

Cercetătorii afirmă că mersul la şcoală pe jos sau cu bicicleta poate fi o metodă excelentă pentru a îmbunătăţi concentrarea elevilor la ore. Studiul efectuat de experţii de la Universităţile Copenhaga şi Aarhus a descoperit că elevii care au fost transportaţi cu maşina la şcoală sau care au ajuns acolo cu ajutorului transportului în comun au obţinut scoruri mai scăzute la testele de concentrare decât copiii care veneau la şcoală pe jos sau cu bicicleta.

Cercetarea a fost efectuată pe 19.527 de elevi cu vârste între 5 şi 19 ani. Participanţii au răspuns la un chestionar ce cuprindea întrebări referitoare la alimentele consumate şi la activitatea fizică pe care aceştia o efectuau. 

Niels Egelund, co-autorul studiului, a ajuns la o concluzie surprinzătoare: „Exerciţiul fizic ce are loc atunci când un elev merge pe jos la şcoală se reflectă în nivelul de concentrare înregistrat patru ore mai târziu”.

Oamenii de ştiinţă nu se aşteptau la acest rezultat. Prin acest studiu, cercetătorii doreau să afle care este influenţa micului dejun asupra nivelului de concentrare la şcoală.

„Rezultatele au arătat că micul dejun şi prânzul au un impact asupra nivelului de concentrare, însă acesta este mic în comparaţie cu cel pe care îl are activitatea fizică înainte de ore”, a explicat Egelund.

Egelund a declarat că abilităţile unui copil din clasa a III-a care merge cu bicicleta la şcoală sunt „la fel de bune ca acelea ale unui elev cu jumătate de an mai avansat în studii”.

„Majoritatea oamenilor cunosc sentimentul de înviorare ce apare după efortul fizic, însă este surprinzător să descoperim că efectul este atât de mare”, a declarat Egelund.

A fost descoperită proteina enigmatică responsabilă pentru formarea bătăilor inimii

O nouă cercetare a scos la lumină mecanismul responsabil pentru formarea bătăilor de inimă, au anunţat oamenii de ştiinţă care susţin că descoperirea ar putea să explice motivul pentru care apare stopul cardiac în rândul tinerilor, aparent sănătoşi.

Cercetătorii au descoperit că o anumită proteină, numită „unul dintre cei mai enigmatici reglatori ai contracţiei musculare”, poate interacţiona cu alte două proteine reglatoare de calciu, responsabile pentru funcţionarea normală a inimii. 

Deşi, substanţa numită „proteina C asociată cu miozina de tip cardiac” era cunoscută pentru interacţiunea ei cu mecanismele de semnalizare a calciului, din celulele cardiace, oamenii de ştiinţă nu cunoşteau ce anume determina apariţia schimbărilor de la nivelul semnalizării calciului.

Pentru a afla răspunsul la această problemă, echipa de specialişti de la Universitatea din Sydney u scanat proteina printr-o metodă nouă şi i-au analizat structura. 

Astfel, s-a constatat că această proteină poate interacţiona cu două componente majore ale muşchiului cardiac: o proteină numită calmodulina şi un filament cardiac, ambele sensibile la semnalele calciului. 

De asemenea, proteina joacă un rol şi în reacţia „luptă sau fugi”, determinând inima să bată mai tare în timpul situaţiilor înspăimântătoare. Prin urmare, studiul scos la iveală existenţa unei molecule implicată în efectuarea funcţiilor de bază ale muşchiului cardiac.

Comisia Europeană lansează un apel pentru utilizarea eficientă a resurselor naturale. Implică-te şi poţi câştiga o cameră video HD!

Prin intermediul campaniei Generation Awake, Direcţia Generală pentru Mediu a Comisiei Europene încurajează cetăţenii europeni să utilizeze eficient resursele naturale. Această campanie pan-europeană are scopul de a creşte gradul de conştientizare asupra impactului obiceiurilor de consum.

Lansată în anul 2011, campania Generation Awake are ca mesaj principal “Consumă înţelept şi gândeşte înainte de a alege. Alegerile tale fac diferenţa”, încurajând cetăţenii să adopte obiceiuri de consum responsabile.     

Prin luarea unor decizii corecte la nivel individual, fiecare cetăţean poate contribui la conservarea resurselor naturale, la reducerea impactului asupra mediului înconjurător,  poate economisi bani, construind astfel un drum către un viitor sustenabil. 

Campania este susţinută de două web site-uri interactive disponibile în 23 de limbi oficiale ale UE:http://www.generationawake.eu/ şi http://www.imagineallthewater.eu/, două clipuri video şi o serie de animaţii video care comunică consumul indirect de apă:http://www.youtube.com/user/GenerationAwake. De asemenea, pe o pagină de Facebook dedicată (cu peste 50,000 de fani) - http://www.facebook.com/GenerationAwake, campania comunică sfaturi utile despre eficientizarea consumului de resurse. 

Eficientizarea resurselor se referă la utilizarea sustenabilă a resurselor – să faci mai multe cu mai puţin, minimizând impactul asupra mediului. Este  vorba de alegerile potrivite pentru a asigura o calitate a vieţii, nu doar pentru prezent, ci şi pentru generaţiile viitoare. Pentru a deveni eficient în privinţa resurselor trebuie să ne schimbăm modul de gândire şi tiparele de comportament, ţinând cont de cum anume afectează alegerile noastre resursele naturale. Nu este vorba de a consuma mai puţin – este vorba de a consuma diferit.

Înlocuirea mersului pe patru roţi cu mersul pe două roţi, inchiderea robinetului de apă în timp ce te speli pe dinţi, folosirea de mai multe ori a prosoapelor, utilizarea maşinii de spălat la capacitate maximă sunt doar câteva exemple pentru eficientizarea resurselor şi adoptarea unor obiceiuri de consum responsabile. 

Ce este „amprenta de apă”?

Amprenta noastră de apă este suma amprentelor de apă ale tuturor bunurilor şi serviciilor pe care le consumăm. Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Twente, Olanda, amprenta de apă medie globală pentru fiecare consumator în perioada 1996-2005 a fost de 3 800 l/zi (1 385 m3/an). Media în cazul unui consumator german a fost de 3 900 l/zi (1 426 m3/an), iar în cazul unui consumator spaniol a fost de 6 700 l/zi (2 461 m3/an). Un consumator mediu danez a înregistrat o amprentă de 4 500 l/zi (1 635 m3/an), în timp ce în Polonia cifra a fost de 3 800 l/zi (1 405 m3/an).

Studiul a arătat, de asemenea, că tipul şi volumul nostru de consum influenţează direct amprenta noastră de apă. O persoană care consumă multă cafea şi mănâncă în mod regulat carne, de exemplu, are probabil o amprentă de apă mult mai mare decât un vegetarian care bea apă de la robinet.

În plus, este important să se facă diferenţa între amprentele de apă interne şi externe. Pentru ţări care se bazează în mare măsură pe resurse de apă din afara graniţelor proprii, efectele directe ale consumului şi poluării lor sunt externalizate, şi anume ţara care furnizează apa este cea direct afectată. Este cazul celei mai mari părţi a Europei. De fapt, unele ţări europene, precum Italia, Germania, Regatul Unit şi Ţările de Jos, au amprente de apă externe, reprezentând 60-95 % din amprenta lor de apă totală.

Participă la “Imagine all the water” şi câştigă o cameră video HD

În acest an, Comisia Europeană lansează “Imagine and win!”, o competiţie video care are ca scop îmbunătăţirea eforturilor de creştere a gradului de conştientizare în ceea ce priveşte consumul sustenabil de resurse. Campania se concentrează pe consumul indirect de apă (sau amprenta lăsată asupra consumului de apă a produselor cotidiene) şi face parte din campania Generation Awake.

Participanţii sunt invitaţi să realizeze un clip video care să demonstreze cantitatea de apă necesară pentru realizarea a 5 produse de consum zilnic: cafeaua, ciocolata, berea, hamburgerii sau o pereche de pantofi. Stilul clipului video este ales de fiecare participant (documentar, film mut, animaţie...). Clipurile video trebuie să fie mai scurte de două minute şi jumătate şi să nu depăşească 64 GB, în oricare din următoarele formate: MPEG-4, MPEG, VOB, WMV, 3GP, AVI, MKV, MOV, FLV.

Înscrierile se pot face până la data de 4 decembrie 2012, direct de pe site-ul campaniei  -http://www.imagineallthewater.eu/RO (butonul “Imagine & Win!”). 

Clipurile selectate de către juriu vor fi publicate pe pagina de Facebook Generation Awake (www.facebook.com/generationawake) pe data de 10 decembrie 2012, unde vor fi supuse votului public până pe data de 30 decembrie 2012. Cele 5 clipuri cu cele mai multe voturi vor fi premiate, iar participanţii vor primi o cameră de filmat HD.

Omenirea a fost foarte aproape de un eveniment catastrofal, de 3725 ori mai grav decât Fenomenul Tunguska

O nouă analiză a unor observaţii istorice sugerează că Terra a fost foarte aproape de un eveniment cataclismic acum 129 de ani.

Pe 12 şi 13 august 1883, un astronom din cadrul unui mic observator din Zacatecas, Mexic, a făcut o observaţie extraordinară. José Bonilla a numărat aproximativ 450 obiecte acoperite de o „ceaţă” ciudată ce treceau prin dreptul Soarelui.

Bonilla a scris despre această observaţie neobişnuită în 1886 într-un jurnal ştiinţific, intitulat  L'Astronomie. Neavând o explicaţie pentru bizarul fenomen, editorul acestui jurnal a lansat o ipoteză implauzibilă: Bonilla a observat de fapt păsări, insecte sau praf. De-a lungul timpului, unii istorici îndrăzneţi au susţinut că observaţiile lui Bonilla sunt primele dovezi ale existenţei OZN-urilor.

Acum, o echipă de cercetători din Mexic vine cu o nouă interpretare. Hector Manterola de la Universitatea Naţională Autonomă din Mexico City, alături de alţi oameni de ştiinţă, afirmă că Bonilla a văzut fragmente dintr-o cometă care tocmai se descompusese. Această ipoteză ar explica de ce Bonilla a văzut foarte multe fragmente grupate şi de ce erau încojurate de o „ceaţă”.

Echipa de cercetători condusă de Manterola a dedus şi alte aspecte interesante. Cercetătorii au observat că niciun alt astronom de pe Terra nu a observat această cometă trecând prin faţa Soarelui, deşi în acea vreme cel mai apropiat observator se găsea la doar câteva sute de kilometri distanţă.

Experţii pot explica acest lucru prin efectul de paralaxă. Dacă fragmentele cometei erau aproape de Terra, efectul de paralaxă ar fi garantat că acestea nu ar fi fost pe linie cu Soarele pentru niciun alt observator aflat la altă latitudine. Zacatecas este situat la aceeaşi latitudine cu Sahara, nordul Indiei şi Asia de Sud-Est, în zone în care nu se găseau observatoare astronomice.

Pornind de la efectul de paralaxă, Manterola şi ceilalţi cercetători au calculat distanţa la care s-ar fi aflat fragmentele de cometă. Rezultatele cercetătorilor sunt înfricoşătoare: fragmentele de cometă au trecut la o distanţă de 538 km - 8062 km de suprafaţa Pământului.

Oamenii de ştiinţă au calculat că fragmentele ar fi variat în diametru, cele mai mici măsurând 50 de metri, iar cele mai mari 800 de metri. Cometa din care aceste fragmente au provenit ar fi cântărit peste un miliard de tone, estimează cercetătorii. Manterola şi colegii săi sugerează că ar putea fi vorba de cometa Pons-Brooks, observată în cursul aceluiaşi an de astronomii americani.

Cercetătorii au calculat cât de aproape s-a aflat Terra de un eveniment catastrofic. Pornind de la faptul că Bonilla a observat aceste fragmente timp de trei ore şi jumătate, de-a lungul a două zile, cercetătorii au concluzionat că, în medie, 131 de obiecte treceau pe lângă Terra pe ora, în total 3725 de fragmente aflându-se la o mică distanţă de sol.

Fiecare dintre aceste fragmente era cel puţin la fel de mare precum cel despre care se crede că a căzut în Tunguska. „Aşadar, dacă ar fi lovit Terra, am fi avut parte de 3725 de evenimente similare celuia din Tunguska, în cursul a doar două zile. Cel mai probabil, acest lucru ar fi dus la dispariţia vieţii pe Pământ”, concluzionează cercetătorii.

Mulţumită unor eforturi ştiinţifice precum Near-Earth Object Program (NASA) sau ADAS (Italia), omenirea are astăzi mai multe şanse să afle din timp dacă există riscul vreunui impact catastrofic. De exemplu, cercetătorii au descoperit că un asteroid cu forţa destructivă a unei bombe cu hidrogen va trece la o mică distanţă de Pământ 15 februarie 2013. Pentru a contracara ameninţarea asteroizilor, oamenii de ştiinţă plănuiesc să folosească explozii nucleare pentru a îi distruge.