Oamenii preistorici se drogau? Ce destăinuie picturile rupestre?

Picturile rupestre realizate de oamenii preistorici şi despre care se credea că au fost expuse pentru a reprezenta lumea în care trăiau indivizii, ar putea să fie, de fapt, descrieri ale unor halucinaţii produse de consumul de droguri, susţin oamenii de ştiinţă.

Cercetătorii de la Universitatea din Tokyo au analizat picturi rupestre preistorice din toată lumea şi au ajuns la concluzia că modelele acestora seamănă cu cele observate în timpul testelor realizate pe indivizi moderni aflaţi sub influenţa drogurilor. 

Potrivit studiului, publicat în Adaptive Behavior, creierul uman are tendinţa de a vedea anumite patternuri şi forme atunci când conştienţa le este alterată. Picturile rupestre din lume, realizate acum mai bine de 40.000 de ani conţin modele similare, chiar dacă au fost realizate în colţuri diferite ale lumii. Mai mult, aceste modele se asemănă foarte mult cu cele create de subiecţi moderni aflaţi sub influenţa drogurilor. 

Plantele pe care le consumau oamenii preistorici în timpul ritualurilor spirituale ar fi putut conţine substanţe halucinogene şi astfel ele i-ar fi inspirat pe artiştii preistorici. Ca urmare a acestor observaţii, oamenii de ştiinţă au concluzionat că picturile rupestre au fost inspirate de ritualuri şi schimbări de la nivelul creierului produse de reacţii chimice. 

„Dominanţa anumitor modele geometrice în rândul multor culturi preistorice, care a început la scurt timp după apariţia speciei noastre biologice şi care continuă chiar şi acum în unele culturi indigene, este explicată de experimentarea halucinaţiilor”, au declarat autorii studiului. 

În timpul studiului, specialiştii au analizat cercetări anterioare realizate asupra consumului de droguri în rândul culturilor indigene. Astfel, s-a constatat că halucinaţiile apar atunci când creierul vede „modele neuronale”, care arată ca structura creierului uman. 

Cercetătorii japonezi au explicat că oamenii preistorici îşi administrau substanţe halucinogene în timpul ritualurilor pentru a „călători în alte lumi spirituale”. Desenele create în timp ce indivizii se aflau în această stare erau mult mai apreciate decât altele şi aveau o semnificaţie mult mai mare, comparativ cu restul.  

„Atunci când aceste patternuri vizuale sunt observate în timpul stării de conştienţă alterată ele primesc o semnificaţie ridicată. Cu alte cuvinte, modelele sunt percepute direct ca ceva util şi astfel se bucură de mai multă atenţie”.

Totuşi, oamenii de ştiinţă nu sunt siguri de ce anumite motive au fost percepute ca fiind mai importante decât altele şi redate în întreaga lume. 

„Desigur, va trebui să explicăm de ce aceste motive au fost foarte apreciate de artişti şi mai ales modul în care aceşti indivizi au devenit artişti capabili să redea expresii simbolice”, au declarat ei.

Boala „lapte şi fursecuri” - o afecţiune recent descoperită de care suferă milioane de copii

O combinaţie de simptome aparent inexplicabile a dus la descoperirea unui comportament alimentar dăunător ce determină instalarea unei afecţiuni specifice. Un medic ORL american, dr. Julie L. Wei, a numit-o boala „lapte şi fursecuri”

Dr. Wei, care lucrează la Nemours Children’s Hospital din Florida, SUA, a tratat, timp de mulţi ani, copii care aveau, în ansamblu, o stare de sănătate bună, dar care sufereau cronic de oboseală, constipaţie, aveau gâtul iritat şi nasul înfundat ori le curgea nasul.

Constatând că starea acestor copii nu se îmbunătăţea în urma tratamentelor medicamentoase prescrise, dr. Wei a început să pună întrebări legate de stilul de viaţă al acestor copii, sperând să descopere cauza ascunsă a acestor probleme.

Astfel, a constatat că mulţi dintre copii mâncau, de-a lungul zilei, cantităţi mari de lactate şi dulciuri, iar seara luau o gustare - adesea lapte şi biscuiţi sau fursecuri - chiar înainte de a merge la culcare. Dar acest obicei avea consecinţe nocive: mâncarea înghiţită chiar înainte de culcare se întorcea din stomac în esofag şi faringe - reflux gastro-esofagian - determinând iritarea gâtului (din cauza acidului prezent în conţinutul gastric), simptome asemănătoare cu cele din guturai şi alergii şi probleme de somn.

Dr. Wei a recomandat eliminarea lactatelor şi a dulciurilor înainte de culcare, iar starea copiilor s-a îmbunătăţit semnificativ.

Dr. Wei a numit această problemă boala „lapte şi fursecuri”, referindu-se la cauzele care provocau această combinaţie de simptome. Ea estimează că, în SUA, 50-75% dintre copii au această problemă, din cauza obiceiului de a bea lapte şi a mânca biscuiţi sau fursecuri cu puţin timp înainte de culcare.

Iată recomandările dr. Wei adresate părinţilor, pentru combaterea acestei afecţiuni:

• dacă observaţi că problemele de somn (respiraţie dificilă, sforăit), oboseala, simptomele de „răceală” (nas înfundat sau care curge, usturimi în gât) nu trec în urma tratamentului obişnuit recomandat de medicul pediatru, e bine să mergeţi la un specialist ORL; acesta poate să examineze eventualele probleme legate de polipi sau amigdale mărite şi să recomande, le nevoie, intervenţii chirurgicale sau alte tratamente, pentru a elimina posibilitatea ca problemele de somn şi respiraţie să fie cauzate de asemenea afecţiuni ORL.
• ţineţi un jurnal al alimentaţiei copilului, pentru a şti ce şi cât mănâncă acesta şi a observa dacă anumite simptome sunt corelate cu anumite alimente. Adesea, părinţii nici nu-şi dau seama ce cantităţi mari de lactate şi dulciuri consumă copiii lor, decât atunci când încep să le înregistreze în jurnal.
• renunţaţi la obiceiul gustărilor înainte de culcare; ultima masă trebuie să fie luată cu oră şi jumătate - două ore înainte de culcare, pentru ca mâncarea să părăsească stomacul până la ora culcării. Nu se bea înainte de culcare decât apă - nu sucuri de fructe, lapte sau băuturi răcoritoare.
• reduceţi cantitatea de lactate şi dulciuri consumată seara; de exemplu, i se poate da copilului îngheţată, dar în timpul zilei, nu la masa de seară.
• daţi-le copiilor gustări sănătoase  - o banană sau biscuiţi din făină integrală, mai puţin acizi.
• trataţi constipaţia; o dietă echilibrată, ce conţine cereale integrale, ca şi fructe şi legume bogate în fibre, poate atenua constipaţia. Laxativele pot fi folosite doar ocazional, iar dacă problema persistă, trebuie discutat cu medicul pentru rezolvarea situaţiei pe termen lung. 

Premieră mondială: burgerul „in vitro” este gata de a fi servit

Primul „burger creat în eprubetă” va fi gătit şi consumat luna viitoare în Londra.

Burger-ul este creat din mii de fâşii de carne artificială care au fost cultivate şi crescute cu migală din celule stem. 

Profesorul Mark Post, de la universitatea Maastricht, din Olanda, va fi cel care va explica modul în care a creat preparatul. El va prezenta burgerul ca o dovadă a faptului că preparatele din carne crescută în laborator ar putea deveni o alternativă sustenabilă la carnea crescută în ferme. 

Însă succesul produsului cunoscut sub numele de „carne in-vitro” va depinde de reacţia celui care îl va gusta, însă pentru moment nu se ştie numele acestei persoane. 

Până acum, singurul individ care a gustat carne crescută „în eprubetă” a fost un jurnalist rus care a sustras o probă dintr-un laborator în timpul unei vizite şi care s-a declarat „neimpresionat”. 

Burgerul va fi creat din aproximativ 3.000 de fire de ţesut muscular, fiecare măsurând aproximativ 3cm în lungime şi 1,5 cm în lăţime.  De asemenea, fiecare fir este crescut dintr-o celulă stem prelevată de la o vacă şi crescută într-un lichid bogat în substanţe nutritive. Firele rezultate se contractă precum muşchii adevăraţi şi sunt ataşate unor benzi de arici pentru a se întinde în mod repetat şi a se menţine fragede. 

Chiar dacă acest tip de carne nu sună la fel de atrăgător ca fripturile pe care le consumăm acum, prof. Post susţine că această invenţi ar putea satisface cererea mondială de cane despre care se crede că se va dubla până în 2050. 

Anul trecut, prof Post a estimat că pentru a produce primul burger se vor cheltui 220.000 de lire, însă este posibil ca între timp costurile să se fi diminuat. În plus, dacă acest tip de carne va fi produsă industrial, costurile ei vor fi mult mai mici. 

Care sunt riscurile la care te expui când mergi în şlapi

Pe lângă faptul că şlapii nu ne oferă protecţia de care avem nevoie, predispunându-ne la accidente uşoare şi răni, şlapii ne pot afecta serios şi pe termen lung picioarele.

„Picioarele sunt fundaţia corpului uman, sunt baza scheletului”, a declarat podologul Jackie Sutera, explicând şi că atunci când partea inferioară a picioarelor este afectată de şlapi „se produce un efect de domino în care articulaţiile şi oasele trebuie să compenseze daunele produse de încălţăminte”.

Iată ce se întâmplă cu picioarele noastre atunci când purtăm şlapi:

1. Degetele picioarelor

Pentru că picioarele sunt ţinute în încălţări doar de o mică bretea, degetele încearcă la fiecare pas să apuce talpa şlapilor pentru a reda o oarecare stabilitate. Cu timpul, această acţiune de prindere a tălpii duce la suprasolicitarea muşchilor, lucru care poate declanşa tendinita (inflamarea tendonului care leagă muşchiul de os). De asemenea, utilizarea zilnică, pentru o perioadă lungă de timp, a şlapilor favorizează deformarea degetelor (mai exact este vorba despre aşa-numitele „deget în ciocan” ce se formează din cauza necesităţii de a prinde talpa cu degetele) şi apariţia sau înrăutăţirea monturilor de pe ele. 

2. Oasele

Atunci când purtăm prea des şlapi favorizăm şi apariţia stresului asupra oaselor. Punând presiune în mod repetat asupra oaselor putem risca să suferim fisuri chiar şi în lipsa unui şoc sa a unei lovituri. 

3. Glezna şi restul piciorului

Din cauză că în şlapi picioarele noastre au o altă poziţie decât în mod normal, ne schimbăm întregul stil de mers. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Auburn au realizat un studiu în care au confirmat că atunci când purtăm şlapi facem paşi mai mici, iar călcâiele noastre lovesc pământul cu o forţă, lucru care poate cauza dureri ale gleznelor, genunchilor, şoldurilor şi spatelui. 

4. Talpa

În şlapi, picioarele se mişcă în fiecare moment şi se freacă de talpă. Aceste frecări constante pot determina apariţia unei senzaţii de arsură în tală sau a bătăturilor sau a băşicilor. 

5. Bolta piciorului

Când purtăm şlapi, suprasolictităm o bandă subţire de ţesut numită fasciei plantară care se întinde pe distanţa dintre călcâi şi boltă. În lipsa unui pantof care să susţină piciorul, fascia plantară se inflamează ducând la fasceită plantară şi determinând apariţia durerii. 

6. Călcâiul

Călcâiul este şi el afectat de fasceită plantară. De fapt, unul dintre cele mai cunoscute simptome ale fasceitei plantare este o durere ascuţită şi supărătoare în călcâi. 

În plus, un studiu din 2009 realizat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Miami a scos la iveală că o pereche de şlapi găzduieşte mai bine de 18.000 de bacterii, printre care şi Streptococul auriu. 

Pentru a avea grijă de picioarele noastre, trebuie să purtăm cu moderaţie şlapii. Specialistul Jackie Sutera recomandă să purtăm şlapii doar atunci când mergem la piscină şi să nu facem din ei o încălţăminte de zi cu zi. 

Cât de precis poate fi un sistem de recunoaştere facială?

Deşi aceste sisteme operează cu o acurateţe tot mai mare, ele ar putea fi, teoretic, “păcălite” prin purtarea unei măşti bine realizate. Însă un grup de oameni de ştiinţă din India a dezvoltat un nou sistem, bazat nu pe caracteristicile aparente ale feţei, ci pe ceea ce se află sub piele: vasele de sânge.

Cercetătorii de la Universitatea Jadavpur au inventat un sistem de identificare bazat pe modelul vaselor sanguine de la nivelul feţei.

Primul pas este scanarea în infraroşu a feţei unei persoane, folosind o cameră termică de luat vederi.

Imaginea este apoi procesată de un computer, cu ajutorul unui algoritm special.

Rezultă o imagine în care sunt vizibile practic toate venele şi arterele de la nivelul feţei, chiar şi micile vase capilare.

Inventatorii spun că sistemul lor are o precizie de 97%; dată fiind complexitatea tehnologiei de imagistică implicate şi dificultatea construirii unei măşti care să redea fidel modelul vaselor de sânge, ei consideră că sistemul ar fi foarte greu de înşelat.

Cercetătorii au descoperit secretul fericirii persoanelor în vârstă

Învăţăturile budiste pe tema fericirii afirmă că acceptarea lucrurilor ce nu pot fi schimbate sau controlate reprezintă metoda cheie prin care putem reduce suferinţa. Acum, această doctrină străveche este susţinută şi de ştiinţă: un nou studiu a descoperit că în timpul schimbărilor dificile ce au loc o vârstă înaintată - mutarea într-un cămin pentru bătrâni şi reducerea independenţei - gradul de acceptare a lucrurilor ce nu pot fi schimbate poate prezice nivelul satisfacţiei faţă de viaţă.

Cercetătorii de la Universitatea Deakin din Australia au descoperit că atunci când este vorba despre satisfacţia faţă de viaţă la o vârstă înaintată, capacitatea de accepta ceea ce nu poate fi schimbat este la fel de importantă ca sentimentul de control asupra propriei vieţi.

Studiul publicat în Journal of Happiness Studies analizează nivelul de satisfacţie cu viaţa şi nivelul perceput al controlului în rândul a 101 adulţi în vârstă ce trăiau într-un cămin pentru bătrâni şi în rândul altor 101 de adulţi în vârstă ce trăiau independent în aceeaşi comunitate. Nivelul satisfacţiei cu viaţa era măsurat pe baza a 8 domenii: nivelul de trai, sănătatea, reuşitele în viaţă, relaţiile, siguranţa, sentimentul de legătură cu comunitatea, siguranţa viitoare şi religia sau spiritualitatea.

Cercetătorii au definit „controlul perceput” ca fiind compus din două componente: controlul primar - capacitatea de a efectua schimbări în mediu pentru a satisface nevoile şi dorinţele şi controlul secundar - capacitatea de a produce schimbări în propria persoană pentru adaptarea la mediu.

Studiul a arătat că acest control secundar - acceptarea lucrurilor ce nu pot fi controlate extern - era la fel de important pentru nivelul de satisfacţie cu viaţa precum controlul primar. Acest tip de control intern ajuta participanţii la studiu să gestioneze pierderile din controlul primar.

„Pentru a proteja traiul persoanelor în vârstă, adaptarea implică atât o senzaţie de control cât şi acceptarea activă a lucrurilor pe care nu le putem schimba”, notează autorii studiului. „Controlul primar şi cel secundar pot prezice nivelul satisfacţiei cu viaţa în funcţie de situaţia în care se găseşte o persoană. Acceptarea devine mai importantă în situaţiile în care controlul exterior este redus”, au mai spus cercetătorii.

Deşi schimbările ce au loc în ultima etapă a vieţii pot fi o provocare, alte cercetări au arătat că persoanele tind să devină mai fericite pe măsură ce îmbătrânesc. La nivel mondial, fericirea atinge un punct minim la vârsta de 46 de ani, iar apoi creşte treptat.

„Dincolo de vârsta mijlocie, fericirea pare să crească în anii ce urmează indiferent de bani, dacă persoana are o slujbă sau nu sau dacă are sau nu copii”, notează psihologul Suzanne Phillips.

Un alt studiu publicat anul acesta oferă o explicaţie pentru acest fenomen. Cercetătorii de la Universitatea California au descoperit că adulţii mai în vârstă gestionează mai bine emoţiile negative şi au un nivel de acceptare emoţională mai mare decât persoanele tinere.

„Acceptarea este bună pentru toată lumea”, explică Iris Mauss, psiholog şi profesor în cadrul Universităţii California. „Pur şi simplu se pare că persoanele mai în vârstă o folosesc mai mult decât tinerii. În această privinţă, sunt mai înţelepţi”, concluzionează cercetătoarea.

TOP Beautiful Waterfalls

A crew in Germany paints a train bridge overpass to look like Lego bricks

How my summer has been going so far

we boys are so caring

Camel Balls

Asian Grading Scale

That frozen look of fear while driving with a woman