© Story of Everything: 08/04/13

Sunday, August 4, 2013

Mulţi oameni consideră că tăria credinţei lor este de neclintit. Cu toate acestea, un nou studiu reliefează faptul că adoptarea gândirii analitice poate altera gândirea religioasă. Cercetătorii spun că rezultatele au implicaţii importante pentru înţelegerea bazelor cognitive ale religiei.

Oamenii folosesc două sisteme cognitive separate pentru procesarea informaţiei: unul rapid, emoţional şi intuitiv, şi un altul analitic şi mai lent. Primul sistem atribuie obiectelor scop, personalitate sau stări mentale, proces care duce la formarea credinţelor în supranatural. Prin urmare, oamenii care se bazează mai mult pe gândirea intuitivă sunt mult mai dispuşi să devină credincioşi, comparativ cu cei care au o gândire analitică.Cu toate acestea, cercetătorii susţin că gândirea analitică nu ne face neaparat non-religioşi, ci doar că activarea gândirii analitice poate diminua gândirea intuitivă şi invers.

Bazându-se pe aceste informaţii, oamenii de ştiinţă au realizat un studiu în care 93 de studenţi au fost puşi să îşi evalueze singuri credinţa în Dumnezeu sau în alte entităţi supranaturale, precum îngerii. Apoi, câteva săptămâni mai târziu, au fost stimulaţi să adopte o gândire analitică, prin diverse procedee: indivizii au fost rugaţi să rearanjeze propoziţii care includeau cuvinte precum “raţional” şi “a cugeta”, să citească texte scrise cu fonturi greu de descifrat sau să privească la o imagine cu sculptura Gânditorul de Rodin. Concomitent, un grup de control a primit sarcini ce implicau o dimensiune analitică mai puţin pronunţată: au privit imaginea statuii Discobolul a sculptorului antic Myron, au citit fraze ce cuprindeau cuvinte precum pantof şi au lecturat texte scrise cu cu un corp de literă uşor de citit.

La sfârşitul acestei perioade, studenţii au fost puşi să îşi reevalueze nivelul credinţei în supranatural. Astfel, s-a constat că, indiferent de nivelul credinţei manifestat anterior, la cei cărora li s-a stimulat gândirea analitică s-a constat o diminuare a încrederii în divinitate.

Cercetătorii au explicat că cel mai simplu mod de a înţelege acest fenomen este de a realiza că, dacă gândirea intuitivă duce la credinţă, cea analitică tinde să suprime acest proces.Aceste constatări ar explica de ce mulţi oameni de ştiinţă nu cred în forţe sau fiinţe supranaturale.

Cele mai rare limbi vorbite pe Terra

Globalizarea si tehnologizarea galopanta au ca efecte secundare inclusiv disparitia rapida a unor limbi si dialecte. Limbile vorbite de mici populatii umane sunt printre cele mai amenintate de « atacul » computerelor si mass mediei. O serie de lingvisti rusi au lansat un proiect prin care incerca sa pastreze un numar de 5 din grupul celor mai rare limbi amenintate cu disparitia.

Ter Sami – vorbita doar de doua persoane, Ter Sami este probabil cea mai rara limba din lume. Este, de fapt, un dialect al limbii lapone care va disparea odata cu moartea celor doi vorbitori care mai supravietuiesc in nord-estul peninsulei Kola din Rusia. Majoritatea vorbitorilor de Ter Sami au fost eliminati in timpul regimului sovietic, sfarsind in gulag, in vreme ce restul au murit de batranete.

Kayardild – vorbita de 10 persoane. Este o limba folosita doar in insula Bentinckt de pe langa Australia. Conform specialistilor, va dispare in urmatorii 10-15 ani deoarece toti cei care o cunosc cunt persoane varstnice, fara copii.

Ume Sami – este un dialect al limbii laponilor vorbit de circa 10 persoane care traiesc de-a lungul raului Ume din Suedia.

Pite Sami – de asemenea un dialect lapon, este vorbit de un grup de doar 20 persoane care traiesc de-a lungul granitei dintre Suedia si Norvegia. Este unul dintre cele 4 dialecte ale limbii Sami care nu are un alfabet sau o forma de scriere oficiala.

Limba Votica – Un mic grup de 20 persoane care traiesc in nord-estul Rusiei, in Ingria, mai vorbesc acesta limba straveche. Pe vremuri era limba oficiala a tribului votilor.

Prea multa mancare iti “micsoreaza” creierul

Potrivit unui studiu publicat recent in Brain Research, kilogramele in plus compromit functiile cognitive si declanseaza o dereglare care le face pe persoane sa manance tot mai mult.

“Minte sanatoasa in corp sanatos” spuneau latinii. O noua confirmare a anticului proverb vine din Statele Unite. Un studiu publicat in revista “Brain Research” a scos la iveala faptul ca obezitatea are efecte negative asupra dimensiunilor creierului, alterand functionarea acelor zone care guverneaza comportamentul alimentar.

Potrivit cercetatorilor de la New York University School of Medicine, pe langa faptul ca este corelata unui risc crescut de diabet de tip 2, o boala care in sine compromite functiile cognitive, obezitatea determina si o dereglare care le face pe persoanele afectate sa manace tot mai mult cu trecerea timpului.

Pentru a verifica impactul kilogramelor in plus asupra structurii cerebrale, echipa lui Antony Convit a examinat 63 de persoane. In mod deosebit, cercetatorii au scanat creierul a 44 de persoane obeze cu rezonanta magnetica functionala, si apoi au confruntat rezultatele obtinute cu cele obtinute de la 19 persoane “slabe”, de aceeasi varsta si cu acelasi nivel de instructie.

A reiesit ca indivizii obezi au mai multa apa in amigdala si un cortex orbito-frontal de dimensiuni mai mici, si ca neuronii din aceste zone sunt in numar mai mic decat in mod normal. “Acesta este primul studiu care demonstreaza ca inflamatia corelata obezitatii reduce integritatea anumitor structuri cerebrale implicate in mecanismele satietatii si recompensei”, a comentat Convit.

Poze la momentul potrivit

Oamenii de stiinta se roaga? Einstein raspunde la intrebarea unei fetite despre religie vs. stiinta

Fie ca e vorba de reflectarile necugetate despre politica, sau de intrebarile simple, dar profunde, referitoare la cum functioneaza lumea, copiii au un fel unic de a simplifica si cel mai complex fenomen cultural pana la esenta, obligandu-ne sa ne reexaminam straturile de ipoteze pe care le avem. Sa luam, spre exemplu, vechile tensiuni dintre stiinta si religie, polemica ce a preocupat minti luminate, de la Galileo la Carl Sagan, precum si minti renumite din stiinta. Bagajul cultural enorm al polemicii stiinta vs. religie nu a impiedicat o mica fetita din New York, numita Phyllis, sa-i adreseze o intrebare nimeni altuia decat marelui Albert Einstein, intr-o scrisoare din 1936, regasita in lucrarea Dear Professor Einstein; Albert Einstein’s Letters to and from Children

Biserica Riverside
19 ianuarie 1936

Draga Dr. Einstein,

In clasa, la orele de duminica, am adus in discutie intrebarea: Oamenii se stiinta se roaga? Am fost intrebati daca am putea crede in stiinta si in religie in acelasi timp. Acum trimitem scrisori oamenilor de stiinta si altor persoane importante, pentru a afla raspunsul la intrebarea noastra.

Ne vom simti foarte onorati daca ne veti raspunde la intrebarea: Oamenii de stiinta se roaga? Si daca da, pentru ce se roaga?

Noi suntem in clasa a sasea, clasa doamnei Ellis

Cu respect,
Phillys

In numai cinci zile, Einstein i-a scris fetitei – nu-i asa ca-i minunat cand giganti culturali isi fac timp si raspund curiozitatii sincere a copiilor? – iar raspunsul sau vorbeste in aceeasi nota spirituala de calitate precum a facut-o Carl Sagan zeci de ani mai tarziu, sau Ptolemeu cu milenii inainte. Cu sase ani inainte de aceasta scrisoare, Einstein explorase exact acelasi subiect, intr-un limbaj mult mai complicat si o retorica ametitoare, in legendara sa conversatie cu filozoful indian Tagore.

24 ianuarie 1936

Draga Phyllis,

Voi incerca sa raspund la intrebarea ta cat de simplu pot. Iata raspunsul meu:

Oamenii de stiinta cred ca orice fenomen, chiar si cele care tin de oameni, se intampla datorita legilor naturii. Asadar, un om de stiinta nu poate fi inclinat sa creada ca acest curs al evenimentelor poate fi influentat de rugaciuni, adica de o dorinta manifestata la un nivel supranatural.

Cu toate acestea, trebuie sa recunoastem cunostintele noastre despre aceste forte ca fiind limitate, astfel incat convingerea in existenta unui spirit atotputernic si etern sta intr-un fel de credinta. Asemenea credinta ramane foarte populara si intinsa, chiar si cu toate realizarile in stiinta de pana acum.

Dar, de asemenea, oricine este serios implicat in demersurile stiintei, devine convins ca un fel de spirit se manifesta in legile universului, unul care este vast superior decat spiritul omului. In acest fel, urmarea cailor stiintifice duce spre un sentiment religios special, care este cu siguranta foarte diferit de religiozitatea cuiva mai naiv.

Cu salutari cordiale,
A. Einstein