Există un parazit care ne predispune la sinucidere?

Un studiu din Danemarca susţine că mamele care şi-au provocat singure vătămări corporale au avut o probabilitate mai mare să fi dezvoltat anterior anticorpi contra parazitului Toxoplasma gondii.

Toxoplasma gondii este un parazit care cauzează boala numită toxoplasmoză, iar o bună igienă este factorul principal care previne apariţia ei. Infecţia poate apărea prin contactul omului cu fecalele pisicilor, legume nespălate, carne crudă ori insuficient gătită sau apă contaminată. De asemenea, boala poate fi transmisă de la mamă la făt în timpul sarcinii.

Se pare că toxoplasmoza afectează aproximativ o treime dintre oamenii din întreaga lume. În majoritatea cazurilor, boala este asimptomatică, dar poate cauza probleme în rândul femeilor însărcinate şi în rândul oamenilor cu un sistem imunitar slăbit. Mai mult, studii anterioare au găsit o legătură între Toxoplasma gondii, schizofrenie şi autovătămare. În acest context, studiul danezilor a fost realizat tocmai pentru a investiga această legătură.

În studiu, aproximativ un sfert din 45.788 de femei care au născut aveau Toxoplasma gondii. Din cele 45.271 de femei care nu se răniseră singure anterior, doar 1% au făcut-o ulterior. Femeile cu anticorpi contra toxoplasmei au avut un risc de 53% de a se autovătăma.

Cu toate acestea, studiul nu demonstrează că Toxoplasma gondii este cauza care le determină pe femei să adopte un comportament autodistructiv, ci doar că există o corelaţie între prezenţa parazitului în organism şi riscul de vătămare corporală autoprovocată. Există posibilitatea să fi fost vorba despre diverse probleme de sănătate mintală, determinate de factori medicali, sociali sau personali, pe care studiul să nu le fi luat în considerare.

Studiul a fost realizat de cei de la Universitatea Aarhus şi Institutul Statens Serum din Danemarca, pe un eşantion de 45.788 mame care au născut între 1992 şi 1995 şi care au fost monitorizate până în 2006.

Concluzia oamenilor de ştiinţă a fost că femeile care au Toxoplasma gondii sunt predispuse la un comportament autodistructiv şi că, deşi mare parte din oameni se infectează cu acest parazit în urma contactului cu pisici, studiul nu a analizat relaţia dintre deţinerea unei pisici ca animal de companie şi riscul de sinucidere sau de autovătămare.

Un nou experiment sugerează că timpul petrecut în spaţiul cosmic încetineşte îmbătrânirea

Cercetătorii au descoperit că viermii care au petrecut timp în spaţiu au suferit schimbări genetice asociate unei vieţi mai lungi.

Un număr de viermi Caenorhabditis elegans au fost transportaţi pe Staţia Spaţială Internaţională în cadrul unei misiuni, fiind apoi returnaţi pe Terra pentru a fi studiaţi. Cercetătorii au descoperit că cinci gene ale viermilor prezentau o activitate mai redusă, iar studiile au arătat că atunci când aceste gene sunt suprimate în rândul speciilor de pe Terra, viaţa acestora este prelungită.

Nematodul C. elegans este unul dintre cele mai studiate animale de pe Pământ. Viermii sunt purtaţi adesea în misiunile spaţiale pentru a studia efectele biologice produse de expunerea la condiţiile din spaţiu, pentru a anticipa provocările pe care le vor înfrunta oamenii care vor porni în explorări spaţiale. Viermii au supravieţuit inclusiv dezastrului navetei spaţiale Columbia în 2003.

Acum, cercetătorii de la Universitatea Nottingham şi de la un număr de universităţi japoneze au examinat viermii care au călătorit timp de 11 zile până la Staţia Spaţială Internaţională şi care au fost îngheţaţi odată cu revenirea pe Pământ. În acelaşi timp, un grup de control de viermi a fost ţinut în viaţă pe Terra, aceştia fiind îngheţaţi în acelaşi timp. Viermii aveau o vârstă înaintată în momentul îngheţării, de 2-3 săptămâni.

Cercetătorii au descoperit că muşchii viermilor care au călătorit în spaţiu prezentau cantităţi mai mici de proteine care se acumulează în muşchi pe măsură ce animalele îmbătrânesc. De asemenea, 5 gene erau inactivate în rândul viermilor „călători”.

„Se pare că aceste gene reglează modul în care viermele percepe mediul şi semnalizează schimbările necesare în metabolism pentru adaptarea la mediu”, a explicat Dr. Nathaniel Szewczyk.

„Majoritatea dintre noi ştim că muşchii tind să se atrofieze în spaţiul cosmic. Aceste rezultate sugerează că acest lucru se petrece ca reacţie de adaptare, nefiind de fapt o reacţie patologică. Aşadar, deşi pare nefiresc, muşchii par să îmbătrânească mai încet în spaţiu decât pe Terra. Astfel, este posibil ca timpul petrecut în spaţiu să încetinească procesul de îmbătrânire”, a concluzionat expertul.

Te-a întrebat vreodată doctorul cât de mult mergi pe jos?

Medicii ar trebui să-şi întrebe pacienţii cât de mult merg pe jos, să-i monitorizeze din acest punct de vedere şi să le facă recomandările necesare, susţine un studiu internaţional recent. De ce? Deoarece activitatea fizică este, pentru sănătate, un factor care contează mai mult decât greutatea şi chiar decât tensiunea arterială.

Oamenii de ştiinţă din Canada, SUA şi Australia care au realizat cercetarea consideră că lipsa de activitate fizică se află la originea multor cancere şi boli de inimă fatale.

De asemenea, o activitate fizică constantă previne apariţia fracturilor de şold la oamenii vârstnici şi, conform unor studii recente, poate chiar preveni instalarea demenţei.

De aceea, medicii de familie ar trebui să se informeze cu privire la nivelul activităţii fizice depuse de pacienţii lor, începând cu cea mai simplă: mersul pe jos. Dacă pacienţii declară că merg mai puţin de 30 de minute pe zi, medicii ar trebui să le recomande să facă mai multă mişcare.

După opinia profesorului Karim Khan de la Universitatea British Columbia, Canada, "nivelul activităţii fizice este cel mai important factor pentru sănătatea noastră; e mult mai important decât tensiunea arterială sau frecvenţa respiraţiilor [...]. Activitatea fizică afectează fiecare sistem al corpului. Când nu o practicăm la un nivel suficient, acest lucru poate duce la apariţia unei game întregi de boli, inclusiv cancere şi diabet."

În SUA, a afirmat specialistul, mor mai mulţi oameni din cauza lipsei de exerciţiu fizic decât din cauza fumatului, a obezităţii şi a diabetului.

Forma fizică proastă este asociată cu mortalitatea în mai mare măsură decât obezitatea şi hipertensiunea, deşi atât presa, cât şi medicii pun accent mai mare pe aceşti din urmă factori.

Experţii recomandă să facem mişcare minimum două ore şi jumătate săptămânal, sau 30 de minute zilnic, timp de 5 zile pe săptămână.

Oamenii de ştiinţă au descoperit o metodă prin care să oprească ceasul biologic

Specialiştii din cadrul Societăţii Europene pentru Reproducere şi Embriologie au prezentat mai multe cazuri în care secţiuni din ovarul unei femei au fost prelevate şi congelate pentru o anumită perioadă, urmând ca peste câţiva ani să fie implantate la loc, cu scopul de a asigura o reproducere eficientă la vârste mai mature.

Prima decongelare şi implantare a ţesutului ovarian la avut loc acum opt ani. Cu timpul, odată cu primele sarcini şi naşteri ale acestor femei, procedura a dus la extinderea procesului de conservare a fertilităţii.

Iniţial, se credea că ovarele pot fi păstrate între 6 şi 9 luni, dar un caz din Italia, prezentat de medicul ginecolog Gianluca Gennarelli, a demonstrat că durata poate fi mult mai mare. Conform lui Gennarelli, o pacientă în vârstă de 21 de ani a fost diagnosticată cu cancer. Înainte de începerea chimioterapiei, aceasta a ales să îi fie prelevată o parte din ţesutul ovarian prin laparoscopie.

În urma chimioterapiei, pacienta a suferit de insuficienţă ovariană. În martie 2010, la 7 ani după începerea chimioterapiei, ea a cerut implantarea porţiunii de ovar. În martie 2012, pacienta a dat naştere unui băieţel sănătos, fără a avea nevoie de fertilizarea in vitro. Copilul ei este al douăzeci şi doilea născut prin această tehnică, însă de atunci şi până în momentul actual s-au mai născut alţi şase asemenea copii.

O altă femeie avea 38 de ani atunci când sora ei geamănă identică i-a donat o parte din ţesutul ei ovarian. De atunci, ea a avut 3 copii, pe ultimul născându-l la vârsta de 45 de ani.

În majoritatea cazurilor prezentate de specialişti, a fost vorba de femei care câştigaseră lupta împotriva cancerului, dar oamenii de ştiinţă cred că procedura ar putea fi pusă la dispoziţia publicului larg. Unii dintre experţi spun că tehnica are capacitatea de a stopa apariţia menopauzei. Fetele născute în prezent au 50% şanse să devină centenare, urmând ca ele să îşi petreacă jumătate din viaţă la menopauză. Tocmai de aceea procedura va fii utilă pentru multe dintre ele.

Nici vorbă de omuleţi verzi: extratereştrii ar semăna, mai degrabă, cu nişte meduzele portocalii

Maggie Aderin-Pocock, un expert în sateliţi şi consilier guvernamental american, susţine că dacă s-ar descoperi forme de viaţă extraterestre, acestea ar avea o înfăţişare mult diferită de cea pe care ne-o imaginăm noi.

În loc să arate precum nişte omuleţi cenuşii sau verzui, cum i-au imaginat adesea regizorii de la Hollywood, extratereştrii ar arăta mai degrabă precum nişte meduze uriaşe, de dimensiunea unui teren de fotbal, cu partea inferioară de culoare portocalie şi cu apendice de forma unor bulbi de ceapă.

Având la bază siliciul, în locul carbonului care stă la temelia vieţii terestre, creaturile extraterestre ar putea fi capabile să trăiască cu ajutorul luminii absorbite prin "piele" şi al substanţelor chimice extrase cu ajutorul orificiilor bucale enorme.

O altă adaptare specifică ar consta în modul în care extratereştrii comunică între ei prin intermediul pulsurilor de lumină. Cu toate că seamnă în aparenţă cu nişte meduze, este puţin probabil ca aceşti extratereştri să trăiască în mediul lichid, ci mai degrabă plutesc în atmosfera unei planete asemănătoare cu Jupiter. Coloritul portocaliu al fiinţelor extraterestre ar avea rol de camuflaj, permiţându-le să scape de prădătorii care mişună în atmosfera de culoarea focului.

La baza acestui portret neaşteptat stau formele de viaţă stranii descoperite în zona abisală a oceanelor. Dr. Aderin-Pocock, care a descris extratereştrii "atipici" în cadrul emisiunii Science Month de pe canalul TV Eden, susţine: "Imaginaţia noastră este constrânsă de ceea ce vedem în jur, precum şi de înţelepciunea convenţională conform căreia ne imaginăm că viaţa are neapărat nevoie de apă şi are la bază carbonul. Viziunea mea despre extratereştri are la bază fiinţe non-umanoide, pe bază de siliciu, care au evoluat pe planete şi în medii ambiante foarte diferite de ale noastre".

Dr. Aderin-Pocock este cercetător principal în cadrul companiei Astrium şi susţine, printre altele, că există miliarde de planete în galaxia noastră, dar foarte puţine ar putea găzdui viaţă.

Cu toate acestea, circa jumătate dintre cetăţenii britanici cred în continuare în extratereştrii cu înfăţişarea unor omuleţi verzui.