Cei 60.000 de medici pediatri ce sunt membri în Academia Americană de Pediatrie (AAP), cea mai mare asociaţie de acest tip din lume, au renunţat la poziţia neutră pe care AAP o avea în privinţa circumciziei în cazul nou-născuţilor, concluzionând că beneficiile procedurii medicale sunt mai mari decât riscurile asociate acesteia.
Decizia a fost luată de AAP în urma mai multor dovezi ştiinţifice care păr să sugereze că circumcizia reduce riscul infecţiilor de tract urinar în rândul bebeluşilor, operaţia diminuând totodată riscul de a suferi de cancer la penis şi de boli cu transmitere sexuală, precum HIV sau HPV, virusul ce poate duce la apariţia cancerului cervical. Specialiştii AAP nu recomandă aplicarea universală a circumciziei, afirmând că această decizie ar trebui să aparţină părinţilor.
„Nu spunem că este absolut necesar ca toată lumea să facă acest lucru. Ce spunem este că atunci când o familie crede că este spre binele copilului, beneficiile sunt suficient de mari ca să le permită să facă acest lucru”, a declarat Dr. Andrew Freedman, urolog pediatru în cadrul centrului medical Cedars-Sinai din Los Angeles şi membru în comitetul AAP însărcinat cu decizia asupra circumciziei.
Circumcizia, eliminarea chirurgicală a prepuţului, este o obligaţie rituală pentru băieţii crescuţi în rit iudaic, fiind totodată un rit foarte răspândit în rândul musulmanilor, aceştia formând cea mai mare proporţie a bărbaţilor circumcişi din întreaga lume.
Deşi Academia Americană de Pediatrie a concluzionat că beneficiile medicale ale circumciziei sunt mai mari decât riscurile asociate şi că această procedură medicală ţine de decizia părinţilor, multe persoane afirmă că este vorba despre „mutilare genitală bărbătească”, acuzând părinţii care decid să-şi circumcidă bebeluşii de abuz parental. Această acuzaţie a fost susţinută în mai multe ţări europene. În Koln, Germania, o instanţă a decis că circumcizia încalcă drepturile copilului de a decide ulterior în viaţă asupra propriei credinţe religioase. Un doctor german a depus o plângere împotriva unui rabin, deoarece acesta a circumcis doi sugari, provocând rumoare în rândul comunităţilor evreieşti şi musulmane şi lansând în Germania o dezbatere pe tema intoleranţei, a libertăţii religioase şi a drepturilor copiilor.
Statisticile relevă o diferenţă imensă între Europa şi America: dacă în SUA majoritatea bărbaţilor sunt circumcişi, în Scandinavia doar 1% dintre reprezentanţii sexului masculin decid să facă acest lucru. Şi cadrele medicale din Europa prezintă o atitudine diferită faţă de circumcizie în comparaţie cu omologii lor din SUA. Dacă cercetările americane susţin argumentele pro-circumcizie, în Europa nu există acelaşi consens între cadrele medicale asupra beneficiilor acestei proceduri ce implică eliminarea unei porţiuni de piele care conţine numeroase terminaţii nervoase.
Asociaţia Medicală din Marea Britanie afirmă că „beneficiile şi efectele negative ale acestei operaţii nu au fost demonstrate fără echivoc, de aceea este esenţial ca doctorii să efectueze circumcizia doar atunci când este fără dubiu spre binele copilului”. Profesorul John Hutson, un chirurg australian, afirmă că „principiul de bază al chirurgiei este acela că nicio operaţie nu trebuie efectuată dacă nu există vreo boală, iar riscul unei proceduri chirurgicale nu poate fi justificat fără riscul unei afecţiuni. Aşadar, argumentul în favoarea circumciziei bebeluşilor este foarte slab”.
John Dalton, cercetător în cadrul organizaţiei caritabile National Organisation of Restoring Men (Norm-UK), afirmă că AAP „s-a făcut de râs” prin analizarea selectivă a dovezilor, neglijând datele ce contrazic presupusele beneficii ale circumciziei şi supraestimând riscul de a suferi de cancer la penis, o afecţiune foarte rară. Estimările arată că sunt necesare anual 300.000 de circumcizii pentru a preveni un caz de cancer la penis. „Reprezentanţii AAP susţin că beneficiile sunt mai mari ca riscurile, dar nu au cuantificat nici beneficiile, nici riscurile”, spune Dalton.
Deşi membrii AAP afirmă că au luat în calcul şi aspectele etice ale acestei probleme, inclusiv drepturile părinţilor de a lua o decizie fără acordul copilului, Dalton afirmă că decizia organizaţiei „arată că aceştia nu consideră copiii a fi fiinţe umane cu drepturi, printre care şi dreptul de a decide dacă vor să aibă o parte a penisului tăiată. Personal, cred că este posibil ca circumcizia să confere o anumită protecţie împotriva bolilor, dar nu este firesc să tai o parte din corpul copilului pentru a preveni îmbolnăvirea”.
Dr. Douglas Diekema, un pediatru specializat în probleme de etică, membru în comisia AAP ce a stabilit noile recomandări, afirmă că oricare decizie implică anumite riscuri. „Nu există o decizie care să nu pună copilul în pericol. Dacă părintele decide în favoarea circumciziei, există riscul ca la maturitate bărbatul să ajungă să-şi dorească să nu fi fost circumcis. Dacă părintele decide să aştepte până când copilul poate lua el însuşi decizia, multe din beneficiile timpurii dispar, deoarece prepuţul este mai gros la adolescenţi, iar operaţia prezintă mai multe riscuri. Nu cred că există un răspuns facil la această problemă”, a concluzionat specialistul.
