Ce sunt ciudaţii „păianjeni” care apar pe Marte primăvara?

Au fost observaţi pentru prima oară în 1998, iar de atunci, cercetătorii tot încearcă găsească o explicaţie.

Imaginile luate de sonda Mars Reconaissance Orbiter au adus în atenţia lumii aceste formaţiuni, pe care specialiştii le numesc „araneiforme”, din cauza asemănării lor cu păianjenii.

Ele apar brusc în fiecare primăvară (marţiană), se dezvoltă pe măsură ce temperatura creşte, apoi, în cursul iernii, dispar.

 

Au fost formulate diferite ipoteze asupra naturii lor; între altele, un grup de oameni de ştiinţă din Ungaria e de părere că ar fi colonii de microorganisme marţiene fotosintetizante, care se dezvoltă primăvara, când soarele încălzeşte mai tare.

 

Totuşi, explicaţia cea mai acceptată azi - menţionată şi de NASA pe site-ul său oficial - ţine de dinamica sezonieră a proceselor geologice marţiene, fără a implica organisme vii, a căror existenţă pe Marte nu a fost deocamdată dovedită.

 

Astfel, aceste formaţiuni araneiforme observate în zona polului sud marţian ar fi şanţuri în solul marţian, produse de vaporizarea gheţii.

 

Atmosfera foarte bogată în dioxid de carbon a planenei Marte se condensează parţial în timpul iernii, formând calote glaciare de gheaţă carbonică (dioxid de carbon solid) în dreptul polilor planetei. Primăvara, oadată cu creşterea temperaturilor, această gheaţă sublimează - adică trece din stare solidă direct în stare gazoasă. Dioxidul de carbon astfel format se acumulează, creând zone de presiune în sol şi săpând astfel canale (cu adâncimea de 1-2 metri), pe măsură ce se îndreaptă spre un punct în care poate „scăpa” din sol înapoi în atmosferă. Adesea, aceste canale formează un model radiar, având în centrul punctul prin care dioxidul de carbon ţâşneşte în atmosferă, ca apa şi vaporii din craterul unui gheizer terestru.

 

Imagini deosebit de spectaculoase ale acestor formaţiuni au fost realizate de fotograful Michael Benson prin prelucrarea imaginilor transmise de Mars Reconaissance Orbiter; imaginile rezultate - cum este şi cea de mai jos - sunt incluse în noua sa carte Planetfall: New Solar System Visions.

Aparatura militară ar putea preveni dispariţia celui mai mare animal de pe Terra

Oamenii de ştiinţă australieni au început să folosească instrumente militare concepute pentru a urmări submarinele forţelor inamice într-un scop mult mai paşnic: pentru a urmări balenele albastre la sute de kilometri distanţă.

Balenele albastre pot comunica la distanţe foarte mari, în întregul ocean planetar, emiţând sunete cu frecvenţă joasă. Acum, cercetătorii vor să „tragă cu urechea” la cântecele acestor animale rare pentru a le înţelege mai bine.

Experţii din cadrul Australian Antarctic Divisin au început să folosească sono-balize pentru a detecta sunetele emise de balene. Oamenii de ştiinţă afirmă că această tehnologie reprezintă o îmbunătăţire semnificativă faţă de tehnica folosită anterior – monitorizarea vizuală a balenelor.

„Vrem să estimăm câte balene albastre există. De-a lungul anilor putem stabili un istoric al acţiunilor balenelor, pe baza cărora putem estima populaţia totală”, afirmă Mike Double, cercetător în cadrul Australian Antarctic Division.

Folosind noua tehnologie, cercetătorii au observat anul acesta 103 ori balene albastre de-a lungul unei perioade de 20 de zile, studiind o zonă ce se întinde pe mai mult de 10.000 de kilometri pătraţi.

În ciuda faptului că balenele albastre măsoară şi 33 de metri în lungime, ele sunt extrem de greu de zărit, astfel că oamenii de ştiinţă cunosc foarte puţine detalii despre aceste animale gigantice.

Guvernul australian speră că prin îmbunătăţirea monitorizării celui mai mare animal de pe Terra în Oceanul Sudic, dispariţia acestei specii va putea fi prevenită.

La începutul secolului al XX-lea, oamenii au fost foarte aproape de elimina complet această specie, vănâtoarea industrială ducând la moartea a aproximativ 250.000 de exemplare.

Terry, berbecul cu o ciudată malformaţie a devenit vedetă pe internet

Berbecul Terry s-a născut cu o malformaţie incredibilă: el are capul întors „cu susul în jos”. Animalul a fost observat la o fermă în Marea Britanie, iar acum, a devenit foarte cunoscut datorită unui britanic care l-a filmat şi a postat video-ul pe Youtube.

Curiozitatea pe care a stârnit-o acest exemplar a făcut ca, în doar 5 zile, filmarea să depăşească 50.000 de vizualizări. Cu toate că, mulţi privitori s-au întrebat dacă nu cumva oaia arăta astfel deoarece a fost filmată dintr-un unghi ce înşela privirea, Allan McNamara, cel care a publicat filmarea, susţine că video-ul este cât se poate de real. 

McNamara, un tehnician IT în vârstă de 30 de ani crede că malformaţia a apărut datorită faptului că Terry are o problemă la coloane vertebrală. Totuşi, în ciuda acestui fapt, animalul nu pare a avea dureri. „A trebuit să îi punem un nume, şi i-am spus Terry. Nu ştiu de ce, dar mi s-a părut că i se potriveşte. Animalul trăieşte liniştit şi a fost consultat de un veterinar. Terry se mişcă, doarme şi se hrăneşte la fel ca orice altă oaie”, susţine McNamara. 

Când au încetat europenii să facă sex cu neanderthalienii? Cercetătorii au aflat răspunsul

Cercetătorii au ajuns la concluzia că neanderthalienii au procreat împreună cu strămoşii europenilor din ziua de astăzi după ce oamenii moderni, dotaţi cu instrumente sofisticate de piatră, au părăsit Africa. Cel mai probabil, acum 47.000 de ani s-a înregistrat momentul când neanderthalienii şi oamenii moderni au făcut sex pentru ultima dată, au concluzionat experţii.

Acum foarte mult timp, oamenii moderni împărţeau globul cu alte specii de hominizi, printre care şi neanderthalienii, cele mai apropiate rude dispărute ale omului. Neanderthalienii existau pe Terra de aproximativ 30.000 de ani atunci când oamenii moderni au început să lase în urma lor dovezi descoperite de paleontologi, acum aproximativ 200.000 de ani.

În 2010, oamenii de ştiinţă au obţinut prima secvenţă a genomului neanderthalian pe baza unei probe ADN extrase din fosile, iar examinarea acestui material genetic a sugerat că strămoşii oamenilor de astăzi au reuşit de mai multe ori să procreeze împreună cu neanderthalienii. Studiile recente sugerează că ADN-ul neanderthalian formează între 1% şi 4% din genomul oamenilor care trăiesc astăzi pe continentul Eurasiatic, fiind posibil ca acest ADN să contribuie la sistemul imunitar robust al acestora.

Studiind genomul neanderthalian, cercetătorii au descoperit că oamenii care trăiesc în afara Africii au mai multe variante genetice în comun cu neanderthalienii decât cei care trăiesc pe Continentul Negru. O posibilă explicaţie ar putea fi aceea că oamenii moderni au început să facă sex cu neanderthalienii după ce au părăsit Africa, acum mai bine de 100.000 de ani.

Pentru a afla de ce oamenii de Neanderthal par mai înrudiţi cu oamenii din afara Africii, cercetătorii au studiat fragmentele de ADN care sunt similare în genomul neanderthalienilor şi în cel al europenilor de astăzi. Atunci când celulele spermatozoizilor şi cele ale ovulelor sunt create, fragmentele de ADN din interiorul lor se „rup” şi se „lipesc” la loc, formând noi combinaţii de material genetic. Această „recombinare” reduce lungimea fragmentelor de ADN cu fiecare generaţie, astfel că prin compararea dimensiunilor fragmentelor de ADN, „putem estima data la care cele două populaţii au împărtăşit pentru ultima oară gene”, afirmă Sriram Sankararaman, specialist în statistică genetică la Harvard Medical School.

Echipa de cercetători estimează că oamenii moderni şi neanderthalienii au făcut ultima oară schimb de gene acum 37.000 - 86.000 de ani, perioada cea mai probabilă fiind acum 47.000-65.000 de ani. Această perioadă a avut loc după ce oamenii moderni au părăsit Africa, dar este posibil să fi avut loc înainte ca aceştia să se răspândească în Eurasia.

Descoperirea sugerează că oamenii moderni au făcut ultima oară sex cu neanderthalienii în perioada cunoscută sub numele de Paleoliticul Superior. Atunci, oamenii moderni începuseră să folosească instrumente sofisticate din piatră, precum lamele de cuţit, vârfuri de suliţă şi uneltele de gravat şi perforat.

„Aceste date ne vor permite să obţinem noi perspective asupra modului în care oamenii moderni s-au adaptat pe măsură ce au ocupat noi regiuni ale planetei. Cercetarea arată că datele genetice au puterea de a dezvălui informaţii despre evenimentele istorice”, spune Sankararaman.

Acum, cercetătorii intenţionează să studieze alte evenimente istorice care arată interacţiunea dintre oamenii moderni şi alte specii de hominizi. Prima ţintă o reprezintă locuitorii din Papua, care par să se fi înmulţit cu o altă specie de hominizi descoperită recent, denisovanii.