Sunday, June 2, 2013
Cum reacţionează creierul după despărţirea de persoana iubită?
După o despărţire recentă, avem tendinţa de a ne simţi diferit. În general, începem să petrecem mult timp tânjind după fostul sau fosta şi verificăm frecvent Facebook-ul pentru a afla noutăţi despre el/ea. Dar ce ne face să devenim astfel?
Ei bine, pare să fie vorba despre o schimbare ce are loc la nivelul tiparelor de gânduri şi comportamente care provoacă schimbări neuronale ce apar după despărţiri.
Studii realizate cu ajutorul tehnicilor de imagistică au scos la iveală faptul că atunci când suntem respinşi, chiar şi de către străini, în creierii noştri se activează aceleaşi regiuni care sunt stimulate atunci când apare durerea fizică. Într-un studiu coordonat de antropoloaga Helen Fisher, de la Universitatea Rutgers, au fost recrutaţi participanţi cărora le-au fost scanaţi creierii cu ajutorul unui fRMN în timp ce ei priveau imagini în care apăreau persoanele care îi părăsiseră de curând.
Rezultatele au reliefat că subiecţii au experimentat o activitate crescută în câteva regiuni din creier asociate cu recompensa, motivarea, dependenţa şi tulburarea obsesiv-compulsivă. Constatarea explică de ce avem tendinţa de a ne lupta pentru a putea renunţa la persoanele care ne părăsesc punând capăt relaţiilor amoroase.
De asemenea, şi jalea poate face parte din procesul despărţirii. Într-un alt studiu, mai multe femei au fost rugate să se gândească la foştii parteneri în timp ce creierii le erau scanaţi cu tehnici fRMN. Specialiştii au descoperit că în creierii participantelor se formau tipare asociate cu sentimente de tristeţe, reflectare şi depresie cronică.
Pentru unii oameni, sentimentul de inimă frântă poate dura luni bune, aşa cum au constat oamenii de ştiinţă germani care au studiat un grup restrâns de indivizi care după 6 luni de la despărţirea de partener încă mai sufereau.
Deşi astfel de studii demonstrează că suferinţa produsă inima frântă este asociată cu obsesia şi jalea, descoperirile sunt limitate. Concluziile provin, în mare, din cercetări în care participanţii au fost rugaţi să se gândească la foştii parteneri, un lucru pe care oamenii nu îl fac constant.
Din fericire, pentru mulţi oameni, sentimentul de inimă frântă provocat de despărţirea de parteneri dispare odată cu trecerea timpului, iar viaţa revine la normal.
Cum se va apăra omenirea de “roboţii ucigaşi”?
Toate naţiunile ar trebui să adopte un moratoriu cu privire la crearea roboţilor de război ce pot funcţiona autonom – aşa-numiţii roboţi ucigaşi - înainte de a fi prea târziu pentru a mai opri utilizarea lor, afirmă un expert al ONU.
Christof Heyns, un expert al ONU în problema drepturilor omului, crede că ne găsim într-un punct critic: el a cerut îngheţarea temporară a producerii şi utilizării aşa-numiţilor "roboţi ucigaşi" – roboţi de luptă autonomi -, spunând că acest act va da tuturor timp să se gândească mai bine la implicaţiile creării lor, cât mai este timp.
Programarea unor maşinării pentru a ucide oameni, fără a mai fi implicat factorul uman în momentul deciziei, ar putea stimula extinderea războaielor şi va îngreuna atribuirea responsabilităţii pentru crime de război. E nevoie să reflectăm la modul în care am folosi aceşti roboţi, înainte ca ei să devină o realitate concretă.
“Să încerci să opreşti mersul tehnologiei este ca şi cum ai încerca să opreşti timpul – el merge înainte”, a spus Heyns.
Tehnologia progresează rapid şi, în momentul de faţă, suntem aproape de a le conferi maşinăriilor capacitatea de a ucide oameni, în condiţiile în care le lipseşte capacitatea de a face distincţii subtile, în acord cu prevederile dreptului umanitar internaţional.
Într-un raport prezentat Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Heyns a cerut tuturor naţiunilor să declare şi să pună în practică un moratoriu privind producerea şi utilizarea unor astfel de roboţi de luptă, ca să existe răgazul necesar creării unui cadrul internaţional pentru utilizarea lor.
Un alt mare pericol al creării acestor roboţi ucigaşi, a spus el, este faptul că vor facilita izbucnirea războaielor, deoarece va fi tot mai uşor pentru oameni să se distanţeze de decizia de a ucide.
Livrare la domiciliu: cum arată viitorul în acest domeniu?
Mijloacele tradiţionale de expediere a corespondenţei şi coletelor ar putea fi înlocuite de drone, mai curând decât ne aşteptam: o companie din SUA a testat deja sistemul şi plănuieşte să îl extindă, creând o vastă reţea globală, întinsă pe toate continentele.
Compania americană Matternet a testat deja, în Haiti şi Republica Dominicană, o reţea de servicii de acest gen, cu drone (vehicule aeriene fără pilot) capabile să zboare 10 km şi să transporte încărcături de 2 kg.
Firma speră acum să se extindă , având un plan ambiţios: o reţea internaţională de rute şi staţii de alimentare şi control pentru drone, astfel încât acestea să poată zbura automat pe rutele prestabilite.
Compania are în vedere construirea unor drone cu autonomie mai mare de zbor şi care să poată transporta încărcături mai grele.
Reţeaua va avea la sol staţii unde dronele automate vor putea lua şi lăsa încărcătura şi unde îşi vor reîncărca bateriile.
În viitor, controlul dronelor şi repartizarea încărcăturilor vor putea fi realizate de un sistem automat, iar comenzile şi plata vor putea fi făcute cu ajutorul telefonului mobil.
Matternet consideră că sistemul ar putea fi folosit iniţial în zonele rurale izolate sau în ţări care nu au o reţea de drumuri bine dezvoltată.
Aplicaţiile potenţiale ale sistemului sunt numeroase: dronele ar putea livra medicamente în regiuni izolate, ar putea ajuta fermierii să livreze produse direct clienţilor, ar putea transporta materiale de importanţă vitală în zonele calamitate etc.
Dacă testele iniţiale se vor încheia cu succes, ar putea fi dezvoltată, în continuare, şi o versiune pentru zonele urbane, cu drone care să înlocuiască curierii.
Iar sistemul nu ar fi foarte costisitor: un studiu realizat de Matternet în districtul Maseru din Lesotho a arătat că preţul instalării unei reţele de 50 de staţii la sol şi 150 de drone ar fi de cca. 900.000 USD.
Egiptenii purtau podoabe create din meteoriţi
Un şirag antic de mărgele din fier, ce a fost descoperit într-un mormânt egiptean vechi de 5.000 de ani, pare să fi fie alcătuit din fragmente dintr-un meteorit, relevă noi cercetări.
Bijuteria cu formă cilindrică a fost descoperită pentru prima dată în 1911, la cimitirul Gerzeh , adică la aproximativ 64 de kilometri de Cairo. Datând din 3350 - 3600 î.e.n., mărgelele descoperite în acest sit reprezintă prima întrebuinţare a fierului în Egipt, cu mii de ani înainte de epoca egipteană a fierului. În ceea ce priveşte provenienţa materialului, oamenii de ştiinţă au bănuit încă de la început că ar putea fi vorba de fragmente dintr-un corp ceresc.
La scurt timp după ce mărgelele au fost descoperite, cercetătorii au demonstrat că ele sunt bogate în nichel, o semnătură a meteoriţilor alcătuiţi din fier. Totuşi, în anii 1980, academicienii au pus la îndoială aceste presupuneri argumentând că mărgelele au un conţinut ridicat de nichel, ceea ce însemnă că ele ar fi putut fi rezultatul unui proces de prelucrare realizat de oameni.
Acum, însă, oamenii de ştiinţă de la universităţile Open şi Manchester au analizat mărgelele cu ajutorul unui computer tomograf cu raze X şi al unui microscop şi au concluzionat că ele au o compoziţie chimică bogată în nichel, dar că provin dintr-un meteorit.
Mai mult, specialiştii au declarat că mărgelele aveau un tipar Widmanstätten (sau structură Thomson), o structură distinctă ce se întâlneşte doar la meteoriţii care care s-au răcit extrem de încet în interiorul unui asteroid, la începutul formării sistemului solar.
„Astăzi, noi vedem fierul ca pe un metal banal. Pentru oamenii din Egiptul Antic, în schimb, el era un material rar şi frumos care a căzut din cer şi care sigur avea proprietăţi magice/religioase”, a declarat cercetătorul Joyce Tyldesley.
Record mondial pe Everest: cel mai îndrăzneţ BASE jump din istorie, de la 7220 de metri deasupra nivelului mării
La 60 de ani după ce Edmund Hillary şi Tensing Norgay au cucerit cel mai înalt vârf din lume, urcând la 8.848 de metri deasupra nivelului mării, rusul Valeri Rozov a stabilit un nou record pe Everest: temerarul în vârstă de 48 de ani a sărit de la altitudinea de 7.220 de metri, cea mai mare altitudine de la care a fost efectuat vreodată un „BASE jump”.
De-a lungul timpului, Rozov a efectuat numeroase salturi spectaculoase: în 2009, rusul a sărit într-un vulcan activ din Peninsula Kamchatkja, în 2010 a sărit de pe vârful Ulvetanna în oceanul Antarctic, iar în 2012 a efectuat un salt de pe muntele Shivling din Himalaya. Acest salt, efectuat la o altitudine de 6.420 de metri, a servit drept test pregătitor pentru cel mai spectaculos salt de până acum, cel de pe „acoperişul lumii”.
Deşi a efectuat 10.000 de salturi de-a lungul carierei, Rozov s-a pregătit mai bine de doi ani pentru această săritură, fiind necesară o perioadă de timp considerabilă pentru proiectarea unui wingsuitspecial. Înainte de efectua saltul record, Rozov a petrecut trei săptămâni în munţii Himalaya alături de echipa sa, ce a fost formată din patru şerpaşi, alături de fotografi şi cameramani.
Ascensiunea a început de partea chineză, pe celebra rută nordică. Rozov selectase un punct situat la 7.220 de metri din care să efectueze acest salt. Pentru a atinge locaţia saltului, echipa rusului a avut nevoie de patru zile. La ora 14:30, ora locală, Rozov a efectuat saltul, în ciuda condiţiilor meteo nefavorabile şi a temperaturii de -18 grade Celsius.
Cel mai dificil moment a fost în primele secunde ale saltului, când temerarul trebuia să treacă din faza de cădere în cea de zbor. Acest lucru a fost mai greu decât de obicei, din cauza aerului rarefiat. După ce a trecut de acest punct critic, Rozov a zburat timp de aproape un minut cu o viteză de aproximativ 200 de km/h, aterizând ulterior pe gheţarul Rongbuk, la altitudinea de 5.950 de metri.
„Abia când am ajuns acasă mi-am dat seama cât de greu a fost pentru mine, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihologic”, a comentat Rozov după revenirea la Moscova. „Atunci când priveşti clipurile video îţi dai seama că a durat mult mai mult decât de obicei să trec din faza de cădere în cea de zbor”, a concluzionat rusul.
Iată saltul record realizat de Rozov:
Lista alimentelor care îmbunătăţesc funcţionarea creierului şi previn îmbătrânirea acestuia
Ingredientele din mâncarea pe care o consumăm pătrund în fluxul sanguin, ajungând la creier. Aşadar, în mod inevitabil, mâncarea pe care o ne influenţează capacitatea de a gândi, de a lucra sau de a ne concentra. În aceste condiţii, Organizaţia Mondială a Sănătăţii indică faptul că alegerea alimentelor potrivite ne-ar putea ajuta să ne îmbunătăţim capacităţile cognitive cu 20%.
„Alimentele sunt ca nişte compuşi farmaceutici care afectează creierul. Dieta, exerciţiile şi somnul au potenţialul de a altera sănătatea creierului şi funcţiile mentale. Acest lucru oferă posibilitatea de a îmbunătăţi capacităţile cognitive, protejând totodată creierul de îmbătrânire, prin alegerea dietei potrivite”, a declarat Fernando Gómez-Pinilla, profesor la UCLA.
Pentru a înţelege ce anume ne influenţează sistemul energetic al corpului, am realizat o listă de alimente benefice pentru creier, care ne îmbunătăţesc capacităţile cognitive.
1. Fructele de pădure conţin antioxidanţi care îmbunătăţesc atât memoria, cât şi coordonarea motorie. James A. Joseph, specialist în neuroştiinţe susţine că antioxidanţii din fructele de pădure contraatacă stresul oxidativ funcţionând ca un agent antiinflamator.
2. Fructele de pădure consumate în combinaţie cu nuci sau avocado fac ca membranele celulelor cerebrale să rămână „flexibile”. de asemenea, această combinaţie poate preveni apariţia bolilor neurodegenerative.
3. O singură babană conţine cantitatea zilnică de glucoză necesară pentru creier.
Specialistul Leigh Gibson a constatat că „creierul funcţionează cel mai bine atunci când prin fluxul sanguin circulă 25 de grame de glucoză (cantitatea aproximativă pe care o conţine o banană)”.
4. Ouăle conţin o grăsime asemănătoare cu vitamina B, numită colină. Aceasta îmbunătăţeşte atât memoria, cât şi timpul de reacţie al minţii. În plus, studiile au mai demonstrat şi că această grăsime poate diminua efectele oboselii.
5. Somonul conţine omega-3, proteine, fier şi vitaminele B, motiv pentru care acest aliment susţine buna funcţionare a memoriei, ajutând la concentrare şi raţionalizare.
6. Consumul de vinete va avea grijă de creierul tău „îmbucăţind comunicarea dintre celulele cerebrale şi moleculele mesagere”.
7. Cofeina, substanţa care se găseşte în cafea, are grijă, printre altele, să contribuie la îmbunătăţirea memoriei, protejându-ne totodată împotriva spasmelor pleoapei. În plus, şi ea este bogată în antioxidanţi şi amino acizi.
8. Ciocolata amăruie conţine proteine antioxidante care „măresc producţia de endorfine şi îmbunătăţesc puterea de concentrare”. În acelaşi timp, ciocolata cu lapte este bună pentru mărirea vitezei de reacţie şi îmbunătăţirea memoriei verbale şi vizuale.
9. Ceaiul verde este foarte cunoscut pentru beneficiile sale aduse sănătăţii. Printre altele, studiile au arătat că el are efecte neuroprotectoare, adică ajută sistemul nervos să se dezvolte şi să nu fie avariat.
10. Şi iaurtul face minuni. El conţine proteine, multe minerale şi probiotice care ajută sistemul digestiv, dar şi vitaminele B care ajută la buna funcţionare a sistemului nervos.
11. Legumele cu frunze verzi reprezintă, probabil, cele mai bune alimente pe care le putem consuma pentru a avea grijă de creier. Ele abundă de vitamine, minerale şi fitonutrienţi. Fierul, de exemplu, ne ajută să aducem mai mult oxigen în corp şi creiere, îmbunătăţind controlul cognitiv.
12. Morcovii cruzi, spun specialiştii, ne asigură un nivel echilibrat de zahăr în sânge, suficient cât să asigure funcţionarea optimă a creierului.
13. Vinul roşu aduce şi el o serie de beneficii sănătăţii. Consumul moderat de vin, sau, mai bine, desuc de struguri îmbunătăţeşte semnificativ memoria pe termen scurt şi aptitudinile motorii.
14. Cerealele integrale, precum orezul brun, sunt bogate în vitamine şi magneziu, motiv pentru care ajută la buna funcţionare a capacităţilor cognitive.
15. Antioxidanţii din cacaua fierbinte, spune profesorul Chang Young Lee, de la Universitatea Cornell, protejează celulele cerebrale de stresul oxidativ. De fapt, profesorul a constatat că antioxidanţii din două linguriţe de cacaua sunt „aproape de două ori mai puternici decât vinul roşu, de 2-3 ori mai puternici decât ceaiul verde şi de 3 ori mai eficienţi decât ceaiul negru”.
16. Usturoiul conţine compuşi puternici antibacterieni şi antivirali care ajută la prevenirea infecţiilor, dar şi antioxidanţi care contribuie la menţinerea sănătăţii creierului.
Surpriză: asteroidul care a trecut aseară pe lângă Terra nu a venit singur!
Asteroidul 1998 QE2, care a trecut la o distanţă de 5,8 milioane de km de Pământ, are o mică “lună” proprie – un satelit natural, a cărui apariţie pe imaginile radar i-a luat prin surprindere pe astronomi.
1998 QE2 are un diametru de 2,7 km, iar distanţa faţă de Terra la care va trece, deşi de 15 ori mai mare decât distanţa de la Pământ la Lună, este totuşi mică, spun astronomii, pentru un corp ceresc de asemenea mărime.
Interesul cercetătorilor faţă de acest obiect spaţial este pur ştinţific, având în vedere că el nu reprezenta un pericol pentru planeta noastră. Specialiştii au făcut toate pregătirile pentru a putea înregistra date şi imagini ale acestui corp ceresc, având în vedere că aceasta va fi cea mai apropiată trecere a lui pe lângă Terra, pentru cel puţin două secole de acum încolo.
Totuşi, odată cu apropierea lui de Terra, a apărut o surpriză; asteroidul este însoţit de o mică “lună”, sau satelit natural care orbitează în jurul lui şi despre care astronomii nu ştiuseră până acum nimic.
1998 QE2 a fost descoperit în anul 1998 de cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology, în cursul cercetărilor dn cadrul programului LINEAR (Lincoln Near Earth Asteroid Research).
Ce ne-a învăţat Curiosity despre o eventuală misiune umană pe Marte?
O misiune umană pe Planeta Roşie ar fi mai periculoasă decât se credea: astronauţii ar fi expuşi unor niveluri de radiaţii care le-ar mări riscul de apariţie a unor cancere fatale. Oamenii de ştiinţă au ajuns la această concluzie studiind nivelul de radiaţie la care au fost expus roverul Curiosity, în timpul călătoriei lui spre Marte.
În spaţiu, nivelul radiaţiei este de 100-1.000 ori mai mare decât pe Terra, a explicat Cary Zeitlin, cercetător la Southwest Research Institute. Împreună cu specialişti de la NASA, de la Universitatea Christian Albrechts din Kiel, Germania şi de la Centrul Aerospaţial German, el a măsurat cantitatea de radiaţie la care a fost expusă o piesă din alcătuirea roverului Curiosity.
Călătoria lui Curiosity de la Pământ la Marte a durat 253 de zile, iar măsurătorile au fost realizate cu ajutorul unui instrument numit Radiation Assessment Detector (RAD), montat pe rover şi care a fost activ începând cu a zecea zi de zbor al roverului şi până la trei săptămâni după amartizarea acestuia.
Analizând datele înregistrate de RAD, cercetătorii au ajuns la concluzia că o călătorie dus-întors între Pământ şi Marte i-ar expune pe exploratori la o cantitate de radiaţii îngrijorător de mare; radiaţiile ar fi dificil de blocat, iar impactul lor asupra sănătăţii astronauţilor nu poate fi cuantificat cu precizie, dar se poate estima că ar avea efecte grave, în primul rând mărirea riscului de cancer.
Dacă expunerea ar spori cu 3% riscul unui astronaut de a dezvolta un cancer fatal în timpul vieţii, atunci NASA ar considera că misiunea este prea periculoasă pentru a fi întreprinsă.
Zeitlin crede că doza de radiaţii încasată de un astronaut în timpul unei călătorii dus-întors (Terra - Marte –Terra) ar duce la depăşirea acestui prag.
Cercetătorii au estimat că astronauţii ar fi fi expuşi unei doze de radiaţii de aproximativ 0.66 Sievert (Sv) în timpul călătoriei, fără a pune la socoteală timpul petrecut pe Marte. Se consideră că expunerea la cca. 1 Sv este asociată cu o creştere cu 5% a riscului de dezvolta un cancer fatal mai târziu în viaţă.
Iar pe termen scurt, oamenii de ştiinţă se tem că expunerea la radiaţii ar putea afecta capacităţile cognitive ale astronauţilor, îngreunându-le realizarea sarcinilor profesionale pe Marte.
În călătoria spre Marte şi înapoi spre Pământ, astronauţii ar fi expuşi la două tipuri de radiaţii, care pe Terra nu ating niveluri periculoase: radiaţia cosmică galactică (dificil de blocat, care trece prin pereţii navelor spaţiale) şi particulele cu energie înaltă provenite de la Soare, care sunt mai uşor de oprit,măcar parţial, cu ajutorul unor învelişuri groase de protecţie.
Unele persoane sunt mai expuse riscului de a dezvolta cancere induse de radiaţii; femeile tinere sunt cele mai vulnerabile, în vreme ce bărbaţii vârstnici sunt mai puţin sensibili.
Noile descoperiri vor permite oamenilor de ştiinţă să folosească datele pentru realizarea unor modele computerizate, pentru a afla mai precis la ce cantitate de radiaţii ar fi expuşi exploratorii spaţiali în drumul spre o altă planetă. Rezultatele sunt deosebit de importante în condiţiile în care NASA o ia în considerare la posibilitatea de trimite o misiune cu echipaj uman pe Marte, până în anul 2030.
O „creatură ciudată” a fost fotografiată pe Marte de roverul Curiosity
Un blogger japonez a descoperit silueta unei "creaturi" patrupede, surprinsă într-una dintre zecile de fotografii realizate pe planeta Marte de roverul american Curiosity.
Imaginea, postată pe site-ul UFO Sightings Daily, prezintă "şobolanul marţian", care pare să fie o creatură cu patru picioare şi o coadă, printre rocile de pe Marte.
Potrivit textului care însoţeşte fotografia, creatura "pare să semene cu un rozător, dar poate fi şi o şopârlă".
Presupusul "şobolan marţian" nu trebuie confundat însă cu o altă imagine controversată descoperită în luna decembrie. O imagine realizată de roverul Curiosity în situl "Rocknest" în septembrie 2012 arată o siluetă care seamănă cu cea a unei veveriţe. Potrivit UFO Sightings Daily, acea imagine ar putea fi rezultatul unui experiment desfăşurat de NASA pe planeta roşie.
Noua imagine descoperită de bloggerul japonez ar putea fi tot un rezultat al unui experiment desfăşurat de NASA sau o aliniere întâmplătoare a unor roci, afirmă jurnaliştii de la Huffington Post.
La începutul acestui an, agenţia spaţială americană a anunţat că roverul Curiosity a descoperit indicii care atestă faptul că viaţa ar fi putut să existe în trecut pe Marte. Cercetătorii de la NASA au analizat în februarie probele extrase dintr-o rocă marţiană şi au descoperit în acele eşantioane prelevate elementele chimice necesare pentru întreţinerea vieţii.
Curiosity, un vehicul de o tonă, cu şase roţi, care a costat 2,5 miliarde de dolari, cel mai greu şi mai sofisticat robot trimis vreodată pe Marte, a coborât în zona ecuatorului marţian în craterul Gale pe 6 august 2012, pentru o misiune de cel puţin doi ani. Principalul obiectiv al misiunii este acela de a determina dacă planeta roşie a permis în trecutul ei existenţa vieţii microbiene.
De la sosirea sa pe Marte, Curiosity a parcurs o distanţă de 700 de metri pe solul marţian.
Roverul american va porni în curând spre poalele Muntelui Sharp, un masiv înalt de 5.500 de metri care se află în centrul craterului Gale, situat la opt kilometri de locul în care se află robotul în acest moment.
Întrucât Curiosity rulează cu o viteză de cel mult 0,15 kilometri / oră, robotul va avea nevoie de mai multe luni pentru a ajunge la destinaţia lui finală.
Poalele Muntelui Sharp, formate din mai straturi sedimentare diferite, prezintă semnele unei expuneri, în trecut, la acţiunea apei lichide.
Au vreo bază ştiinţifică dietele în funcţie de grupa sanguină? Iată concluziile celui mai nou studiu
O echipă de cercetători belgieni a hotărât să studieze o dietă foarte populară în rândul publicului – dieta bazată pe grupa de sânge – iar concluzia lor a fost că nu există nicio dovadă ştiinţifică solidă care să ateste că dietele elaborate pe baza grupei de sânge au un efect benefic asupra sănătăţii.
După ce au analizat literatura de specialitate, cercetătorii au identificat un singur studiu relevant, ce analiza efectele dietelor low-fat asupra nivelului de colesterol în cazul oamenilor cu diferite grupe de sânge, şi chiar şi acea cercetare era slabă, au spus specialiştii.
Unele studii au identificat legături între grupa de sânge şi riscul de a dezvolta cheaguri de sânge, anumite canceruri sau de a face atac de cord. Însă nu există niciun studiu care să arate că o dietă care să conţină alimente aşa-zis compatibile cu grupa de sânge ar duce la îmbunătăţirea sănătăţii sau la scăderea în greutate mai mult decât o dietă generală.
Dr. Philippe Vandekerckhove de la Crucea Roşie Flandra afirmă că majoritatea medicilor ştiu acest lucru. „În schimb, publicul are acces la aceste diete pe baza grupei de sânge, fără a avea parte de recomandarea medicilor, şi nu ne putem aştepta de la oameni să poată stabili dacă afirmaţiile referitoare la beneficiile acestor diete sunt bazate pe dovezi”, a comentat Vandekerckhove.
Grupa de sânge este stabilită în funcţie de proteinele aflate pe suprafaţa globulelor roşii. Cea mai răspândită clasificare, cunoscută sub numele de „sistemul ABO”, separă persoanele în funcţie de prezenţa proteinelor A sau B pe suprafaţa globulelor roşii. Oamenii pot avea una dintre proteine, ambele proteine (grupa AB) sau niciuna, caz în care sunt clasificaţi cu grupa de sânge 0.
Ideea că grupa de sânge influenţează viaţa unei persoane – şi chiar personalitatea – este foarte răspândită în anumite zone din Asia. În 2011, de exemplu, un politician japonez şi-a cerut scuze pentru declaraţiile pe care le-a făcut despre victimele tsunamiului, dând vina pe grupa sa de sânge. „Am grupa de sânge B, ceea ce înseamnă că pot fi iritabil şi precipitat”, a explicat atunci Ryu Matsumoto.
Dieta pe baza grupei de sânge porneşte de la ipoteza că grupa de sânge dezvăluie trecutul evoluţionar al unei populaţii – agricol sau de tip vânător-culegător, de exemplu – şi că această istorie predispune oamenii spre un stil de alimentaţie, consumarea altor alimente fiind dăunătoare.
Echipa de cercetători condusă de Vandekerckhove a analizat cele mai mari baze de date cu cercetări din lume, identificând iniţial 1.415 articole ştiinţifice relevante. Dintre acestea, doar 16 păreau promiţătoare, însă 15 au fost eliminate după ce au fost analizate deoarece cercetătorii au observat că studiile sufereau erori de proiectare.
O singură cercetare era relevantă în cazul acestei analize, pentru că era vorba despre un studiu randomizat. Cu toate acestea, inclusiv această cercetare prezenta deficienţe, printre care faptul că participanţii ştiau în care grup fuseseră distribuiţi. De asemenea, grupurile erau mici, iar singurul element analizat era nivelul „colesterolului rău”, studiul neanalizând în mod direct nici efectul asupra sănătăţii, nici cel asupra greutăţii.
Vandekerckhove şi coautorii săi au fost surprinşi şi dezamăgiţi să descopere că nu a fost efectuat niciun studiu care să analizeze această problemă.
„Până când nu se face un studiu în care sunt recrutate persoane cu o anumită grupă de sânge care respectă această dietă şi alte persoane cu aceeaşi grupă de sânge ce nu respectă dieta şi se măsoară incidenţa afecţiunilor şi alţi indici ai sănătăţii, atunci efectele acestei diete asupra sănătăţii nu sunt demonstrate”, a explicat specialistul.
„Aşadar, până acum nu există dovezi care să arate că «dietele pe baza grupei sanguine» au vreun efect pozitiv asupra sînătăţii”, a comentat şi Beth Warren, un dietetician din New York ce nu a fost implicat în acest studiu.
„Această dietă a fost popularizată de o carte publicată în 1996 fără să fie susţinută de vreo dovadă”, a comentat Warren. Cartea "Eat Right 4 Your Type" scrisă de Peter D'Adamo a fost vândută în 7 milioane de exemplare, în acest volum fiind detaliată teoria despre alimentele recomandate în funcţie de grupa de sânge.
D'Adamo afirmă că el crede în validitatea dietei sale pe baza dovezilor circumstanţiale.
„Aceşti cercetători spun acelaşi lucru pe care îl spun şi eu, că nu există cercetări directe pe acest subiect”, spune D'Adamo.
Autorul afirmă că şi el şi-ar dori să vadă cercetări pe această temă, dar subliniază că este improbabil ca aceste studii să fie realizate prea curând pentru că ar fi foarte costisitoare. D'Adamo afirmă că dietele de tip „una pentru toţi” nu sunt foarte logice, fiind posibil ca grupa sanguină să fie o metodă prin care să se poată estima care dietă funcţionează mai bine în cazul unei persoane.
Vandekerckhove speră că „rezultatele acestei analize vor sublinia nevoia ca oamenii şi companiile să îşi asume responsabilitatea pentru afirmaţiile pe care le fac şi să diferenţieze în mod clar între afirmaţiile susţinute de dovezi şi cele care se bazează pe diferite «teorii»”.
„Trebuie să fim foarte grijulii atunci când auzim despre diferite diete la modă şi trebuie să studiem dacă aceste diete aduc, într-adevăr, beneficii sănătăţii şi ne permit să slăbim. În acest caz, nu putem spune acest lucru”, a concluzionat Warren.
Ce trebuie să faci pentru ca lumea să creadă orice spui?
Nu contează dacă ceea spui este corect, atât timp cât o spui destul de tare, concluzionează un nou studiu care subliniază că oamenii se tem de nesiguranţă şi preferă să graviteze în jurul celora care par siguri pe ei.
„Într-o lume perfectă, vrei să fii precis şi încrezător. Însă dacă ar fi să alegi între cele două, încrederea în tine îşi va aduce mai mulţi adepţi”, au explicat autorii studiului, de la Washington State University.
În studiu, specialiştii au folosit reţeaua Twitter pentru a observa modul în care reputaţia formatorilor de opinie este afectată de încredere şi corectitudine atunci când prezic rezultatele evenimentelor sportive. Specialiştii au analizat tweet-uri postate atât de formatorii de opinie, cât şi de fanii care dădeau pronosticuri referitoare la rezultatele unor meciuri de fotbal american şi baseball. Fiecare tweet a fost analizat şi a primit un grad de „încredere”, în funcţie de limbaj, folosirea cuvintelor puternice precum „a distruge” sau „a anihila”. După meciuri, s-a dovedit că formatorii de opinie au ghicit scorurile corecte în proporţie de doar 47%, iar fanii doar în proporţie de 45%.
Cu toate acestea, măsurătorile au arătat că încrederea analiştilor era cu 50% mai mare decât a amatorilor şi prin urmare ei au obţinut mai mulţi urmăritori pe Twitter.
În cadrul Annual Meeting of the Academy of Economics and Finance, realizatorii studiului au explicat că încrederea de sine i-a ajutat pe formatorii de opinie să câştige cu 17 procente mai mulţi urmăritori, în timp ce corectitudinea (lansarea pronosticurilor corecte) le-a adus doar cu 3,4 mai mulţi urmăritori pe Twitter.
Un tipar similar s-a observat şi în rândul amatorilor pe care încrederea i-a ajutat să câştige cu 20% mai mulţi urmăritori, în timp ce estimările corecte le-au procurat cu 7,3% mai mulţi urmăritori pe Twitter.
Magnificul atac al unui scorpion, filmat cu încetinitorul
Mulţumită tehnicii „slow motion” aveam ocazia de a observa unul dintre acele evenimente la care nu vrem să fim martori, dar pe care merită să le urmărim de acasă, din faţa monitorului: atacul unui scorpion.
Mai mult, clipul video este cu atât mai captivant, cu cât victima este un om. David Prager, de la Distort, s-a oferit voluntar pentru acest eveniment, alegându-şi singur tipul atacatorului, un scorpion imperial. Deşi a plănuit să fie atacat o singură dată, în urma atacului, David Prager s-a ales cu trei înţepături.
Înainte ca Preger să facă cunoştinţă cu atacatorul său, dr. Justin Davis, medicul care a asistat la eveniment, a declarat: „Va fi dureros, dar din fericire scorpionul imperial nu este chiar atât de periculos ca alte specii. În general, când eşti înţepat, ai o reacţie locală inflamatorie, pe de-o parte de la penetrarea acului, dar în mare parte rezultată în urma reacţiei dintre venin şi celulele din jur şi a eliberării histaminelor. Însă dacă reacţia era anefilactcă, ar fi afectat sistemul respirator, sistemul cardiovascular, poate chiar şi cel neurologic şi i-ar fi injectat antihistaminice”.
„Am ales scorpionul imperial pentru că toxicitatea veninului său este relativ scăzută. Scopul nostru este de a vedea cu încetinitorul cum un scorpion îşi foloseşte acul, nu de a urmări prada cum intră în şoc anafilactic”, a declarat Prager.
Fotografia zilei - 1 Iunie - Copiii lumii
Un copil al străzii se joacă cu un câine maidanez, în parcul Operei din Bucureşti, sâmbătă, 25 mai 2013.
Ziua copilului a fost menţionată pentru prima dată la Geneva,în timpul Conferinţei Mondiale pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor, în august 1925, conferinţă la care 54 de reprezentanţi din diferite ţări, au adoptat Declaraţia pentru Protecţia Copilului. În fotografiile agenţiilor de presă, copiii reprezintă un subiect des întâlnit. Din nefericire, însă, cadrele în care sunt prezenţi aceştia sunt în marea lor majoritate triste şi dureroase: copii raniţi sau chiar ucişi în mult prea multele zone de conflict, copii infometaţi, copii nevoiţi sa muncească la vârste foarte fragede, copii fără copilărie. Deşi există, fotografiile ce surprind bucuria şi inocenţa specifice copilariei sunt cu mult mai puţine.Stă în puterea noastră, a tuturor, să echilibrăm măcar această balanţă prin ceea ce facem în viaţa de zi cu zi. -- Marius Smădu
Cum să îţi păstrezi calmul în vremuri caniculare?
A venit vara şi temperaturile vor fi din ce în ce mai ridicate. Ne va fi foarte cald iar acest lucru ne va transforma în nişte personaje morocănoase şi orice mic amănunt ne va putea scoate din sărite. Din fericire, un nou studiu sugerează că atunci când ne răcorim cu un pahar de apă rece sau gheaţă devenim mai înţelegători.
Studiul a analizat capacitatea temperaturii de a influenţa tendinţa unei persoane de a privi din perspectiva celuilalt. Rezultatele au sugerat că temperaturile scăzute ne fac mai vulnerabili la un astfel de comportament.
Coordonatorul studiului, Claudia Sassenrath, susţine că unul dintre elementele importante care ne influenţează să privim din perspectiva celuilalt este „ancorarea egocentrică” sau tendinţa de a rămâne „blocat” în propria părere părtinitoare.
„Atunci când încercăm să deducem său să înţelegem din perspectiva celuilalt, ne întrebăm «Cum m-aş simţi eu şi ce aş gândi în această situaţie?»”, a explicat Sassenrathm de la Universitatea din Ulm, Germania. Este foarte important să reducem ancorarea egocentrică, pentru a putea adopta punctul de vedere al celuilalt. Aici intervine apa rece.
Cercetătorii au realizat două experimente. În primul, 81 de participanţi au primit o cană de hârtie care conţinea fie apă rece (cu o temperatură de 20 de grade Celsius), fie apă călduţă (40 de grade Celsius). Apoi, toţi participanţii au fost întrebaţi cu privire la forma cănii, trăsăturile, designul şi funcţiile acesteia, pentru a li se distrage atenţia de la temperatura apei. După „evaluarea produsului”, participanţii au aruncat cana iar cercetătorii le-au sugerat să citească trei povestiri scurte legate de un personaj fictiv implicat în diferite situaţii. În una dintre povestiri, un bărbat era încurajat de prietenii săi să vadă un film excelent. Totuşi, când el a văzut filmul, nu a fost foarte impresionat. Cu toate acestea, el a scris un e-mail în care le povestea prietenilor cât de mult i-a plăcut filmul. La sfârşitul povestirii, participanţii au fost întrebaţi dacă considerau că omul din poveste glumea sau nu şi cum vor interpreta prietenii lui e-mailul. Participanţii care ţinuseră în mâini cana cu apă rece au avut tendinţa de a se pune în locul prietenilor care citiseră e-mailul, crezând că bărbatului chiar i-a plăcut filmul, deşi ei tocmai aflaseră adevărata reacţie a lui. În schimb, participanţii care au avut căni cu apă caldă au presupus că prietenii îşi vor da seama că bărbatul glumea.
În cel de-al doilea experiment, participanţii au fost împărţiţi iar în două grupuri: unul care a primit căni cu apă rece şi un altul în care participanţii au ţinut în mâini căni cu apă caldă. După „evaluarea” cănii, ei au citit o poveste legată de o fată care pierduse un obiect şi nu mai reuşea să îl găsească. Cei care primiseră apa rece, tindeau să se pună în locul fetei, înţelegând că ea nu cunoştea locul în care se afla obiectul.
În urma experimentelor, Sassenrath a concluzionat că expunerea la temperaturi scăzute reduce influenţa ancorării egocentrice, determinându-i pe oameni să privească din perspectiva celuilalt.
Studii anterioare au sugerat că atunci când percepem corpuri reci punem un fel de „distanţă socială” între noi şi ceilalţi, însă motivul din spatele acestei teorii nu a fost înţeles complet. Acum, în schimb, noul studiu sugerează că sentimentul de distanţare pe care ni-l induc băuturile reci ne încurajează să „lăsăm garda jos” şi să privim din perspectiva celuilalt, cu scopul de a ne apropia de el.
Folosirea energiei nucleare a salvat 1.840.000 de oameni de la moarte, arată un nou studiu
Energia nucleară este un subiect controversat în numeroase ţări, numeroşi activişti protestând împotriva acestei tehnologii. Acum, un studiu publicat de curând în jurnalul ştiinţific „Environmental Science & Technology” arată că beneficiile energiei nucleare sunt mult subestimate.
Cercetătorii au calculat că, la nivel global, folosirea energiei nucleare a prevenit 1.840.000 de decese din cauza poluării şi a împiedicat totodată emiterea a 64 de miliarde de tone de gaze cu efect de seră ce ar fi rezultat din arderea cărbunilor şi a altor combustibili fosili.
Cei doi oameni de ştiinţă care au realizat acest studiu, Pushker A. Kharecha şi James E. Hansen de la NASA Goddard Institute for Space Studies şi Columbia University Earth Institute, afirmă că energia nucleară are potenţialul de a ajuta atât eforturile de a controla schimbările climatice la nivel global, cât şi bolile şi decesele asociate poluării aerului. Acest potenţial există în ciuda temerilor referitoare la siguranţa reactoarelor nucleare, la deşeurile nucleare şi la riscul ca materialele nucleare să fie folosite pentru arme.
Îngrijoraţi că accidentul de la Fukushima ar putea umbri beneficiile energiei nucleare, cei doi cercetători au realizat o analiză a efectelor benefice în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi a deceselor provocate de poluare.
Studiul a concluzionat că energia nucleară a avut deja un impact benefic major, acest rezultat bazându-se pe calculele efectuate pentru perioada 1971-2009 în ceea ce priveşte efectele de prevenire asurpa mortalităţii şi a emisiilor gazelor cu efect de seră. De asemenea, cercetătorii au calculat că energia nucleară ar putea preveni între 420.000 şi 7.000.000 de decese până la jumătatea acestui secol şi emiterea a 80-240 de miliarde de tone de gaze cu efect de seră, ce provoacă încălzirea globală.
„În schimb, calculăm că folosirea unei cantităţi mai mari de gaz natural nu ar tempera problema încălzirii globale şi ar duce la mult mai multe decese decât energia nucleară”, scriu cei doi cercetători.
În cazul în care energia nucleară va avea un rol mult mai scăzut în următorii 20-30 de ani, adaugă Kharecha, eforturile necesare pentru a atinge ţintele de reducere a emisiilor gazelor cu efect de seră ar fi „eroice”, fiind nevoie de reuşite extraordinare ale tehnologiilor cu emisii scăzute, ce încă nu şi-au dovedit eficacitatea.
Geanta ta are mai mulţi microbi decât vasul de toaletă: colonia de bacterii pe care o luăm zilnic cu noi
Te numeri printre persoanele care duc zilnic cu ele o colonie de bacterii despre care nici măcar nu au aflat? Dacă porţi geantă sau portofel, răspunsul este „da”. Aceasta este concluzia unui studiu realizat în Marea Britanie care susţine că în genţile noastre se găsesc mai multe bacterii decât într-un vas de toaletă.
Deşi studiul a fost realizat de o companie care produce şerveţele umede şi alte dezinfectante, şi alţi oameni de ştiinţă, printre care şi Charles Gerba de la Universitatea Arizona, au conformat că „aproximativ o treime din genţi au bacterii fecale pe ele”. Cercetările realizate de Gerba au scos la iveală faptul că partea exterioară şi mai ales fundul genţii este locul cel mai populat de bacterii, deoarece femeile au tendinţa de a-şi lăsa poşetele pe jos, chiar şi în baie.
Studiul realizat în Marea Britanie, în schimb, a concluzionat că foarte multe bacterii se găsesc pe mânerele genţilor, în timp ce în interiorul poşetei se găsesc la fel de mult bacterii ca în vasul de toaletă.
Desigur, bacteriile se găsesc peste tot în jurul nostru şi mulţi dintre microbi ne ajută să ne menţinem sistemul imunitar puternic. Cu toate acestea, nu este exclus ca în geanta ta să îşi facă loc adevărate pericole precum norovirusul.
De aceea, este bine să ne asigurăm că genţile noastre sunt curate şi că nu favorizează formarea coloniilor de bacterii. Dar cum facem asta?
1. Lăsăm geanta cât mai mult deschisă pentru a îndepărta umezeala.
2. Ştergem periodic mânerele şi exteriorul genţii cu şerveţele umede.
3. Golim geanta săptămâna,l îndepărtăm lucrurile care nu ne sunt utile şi ştergem interiorul cu un şerveţel umed.
Subscribe to:
Posts (Atom)