Povestea misterioaselor cercuri subacvatice, în sfârşit dezvăluită

Lumea animalelor este plină de mistere. Din fericire pentru noi, pe unele reuşim să le şi desluşim. Aşa a fost cazul şi acum, când japonezul Yoji Ookata a fotografiat, în apele adânci de 24 de metri din apropierea insulei Amami Oshima (din Oceanul Pacific), a fotografiat ceva nemaiîntâlnit.

Este vorba de o construcţie radială, cu o rază de aproape 2m, realizată în nisip şi care, datorită simetriei, părea să fie lucrată de un mare artist. Pentru a afla cine a fost realizatorul acestui „cerc misterios”,  Ookata a cerut ajutorul unor colegi de la o televiziune japoneză. 

Astfel, cu ajutorul camerelor de luat vederi artistul a fost demascat. Este vorba de un mic peşte balon care, în încercarea de a atrage femele, creează astfel de „opere de artă” pe care le şi decorează. Folosindu-şi doar înotătoarele, peştele a lucrat zi şi noapte pentru a realiza desenul, Mai mult, micul artist, cunoscut mai mult drept delicatesă, adună scoici de mici dimensiuni pe care le crapă şi le aşează în centrul lucrării. 

Observaţii mai avansate au scos la iveală faptul că aceste cercuri misterioase nu sunt create doar pentru a atrage femela prin frumuseţea lor. Pe lângă faptul că şanţurile create de mascul ajută femela să ajungă la el, centrul sculpturii este locul în care se produce împerecherea şi în care sunt depuse ouăle. Mai mult, cu cât există mai multe inele în cerc, cu atât există mai multe şanse ca femela să îl accepte pe mascul. De asemenea, se pare că micile scoici sunt adunate acolo de către mascul cu scopul a asigura substanţe nutritive vitale pentru nou-născuţi. În plus, oamenii de ştiinţă au observat că şanţurile formate de mascul au şi rolul de neutraliza curenţii, protejând ouăle. 

Oamenii de ştiinţă descriu acest fenomen drept o adevărată poveste de dragoste şi o dovadă de măiestrie apăruta din dorinta de a asigura urmasii speciei.

Oamenii de ştiinţă au găsit o metodă prin care pot face frica să dispară

Fricile se formează atunci când asociem anumite lucruri cu răspunsuri emoţionale negative puternice. Acum, o echipă de oameni de ştiinţă a dezvoltat o tehnică prin care pot şterge din creier amintirile emoţionale proaspăt formate. Mulţumită acestei tehnici, specialiştii ar putea elimina fricile unei persoane pentru totdeauna.

Atunci când o persoană învaţă, prin procesul de consolidare, care se bazează pe formarea de proteine, ia naştere o memorie pe termen lung. Prin întreruperea procesului, informaţia poate fi afectată. 

Acest nou studiu, al celor de la Universitatea Uppsala din Suedia, susţin că ştergerea amintirilor emoţionale poate fi realizată prin întreruperea procesului de consolidare din creier. 

În studiu, participanţii au privit imagini neutre, precum cele care înfăţişează peisaje sau obiecte din viaţa de zi cu zi, în timp ce erau supuşi electroşocurilor. În acest mod, participanţii asociau imaginile cu durerea şi se forma o amintire înfricoşătoare. Ulterior, pentru a activa această amintire, oamenii de ştiinţă le arătau iar oamenilor imaginile respective, dar fără a-i supune la şocuri. Fiind împărţiţi în două grupuri, la o parte dintre participanţi procesul de reconsolidarea a fost întrerupt cu ajutorul prezentării repetate a imaginii. În acelaşi timp, în rândul celorlalţi participanţi, din grupul de control, reconsolidarea a decurs normal, fără întreruperi. 

Astfel s-a constatat că prin perturbarea procesului de reconsolidare, amintirea devine neutră şi nu mai inspiră frică. Totodată, folosind un RMN, oamenii de ştiinţă au putut să arate că urmele amintirii au dispărut din zona creierului care, în mod norma, stochează amintirile înfricoşătoare. 

„Aceste descoperiri ar putea revoluţiona cercetările realizate asupra memoriei şi fricii. În cele din urmă, noile constatări ar putea duce la formarea unor noi metode de tratament care ar ajuta milioanele de oameni din întrega lume, pacienţi care suferă de probleme de anxietate, precum fobii, stres posttraumatic şi atacuri de panică”, a declarat cercetătorul Thomas Ågren. 

Atacul furnicilor nebune: cercetătorii au reuşit să identifice o specie de dăunător care invadează SUA

Cunoscute de un deceniu şi botezate „furnici nebune” din cauza comportamentului lor, aceste insecte şi-au extins arealul în Statele Unite şi provoacă pagube din cauza obiceiului lor de a se aduna în colonii enorme în preajma echipamentelor electrice, ducând la defecţiuni ale instalaţiilor.

Observată prentru prima dată în Houston, specia invazivă este acum întâlnită în cel puţin 21 de comitate din statul Texas şi în unele zone din statele Mississippi şi Louisiana. Izolate, nu provocă pagube, dar când se adună în colonii mari, au tendinţa de a se aglomera în zona prizelor sau a cablurilor instalaţiilor electrice, ceea ce duce uneori la scurtcircuite.

Cercetătorii şi-au dat seama că au de-a face cu o specie din genul Nylanderia, comun în America de Nord, dar puţin studiat, astfel încât nu au putut preciza de la bun început specia căreia îi aparţineau insectele de culoare brun-roşiatică. În lipsa unei denumiri ştiinţifice complete, erau desemnate cu numele de "furnici nebune Rasberry", după comportamentul lor şi după numele celui care le-a descoperit (un angajat al servicilor de dezinsecţie, numit Tom Rasberry).

Recent, furnicile respective au fost studiate mai amănunţit de John LaPolla şi colegii săi entomologi (specialişti în studiul insectelor) de la Universitatea Towson din Maryland. Ei au reuşit să identifice insectele invadatoare ca aparţinând speciei Nylanderia fulva, descrisă pentru prima dată în Brazilia şi care trăieşte în toată America de Sud şi în Caraibe.

A fost dificilă diferenţierea ei de o specie înrudită, N. pudens, deoarece furnicile lucrătoare sunt foarte asemănătoare la ambele specii. Entomologii au clarificat lucrurile abia după ce au examinat aparatul genital al masculilor celor două specii, deoarece la nivelul acestor organe există diferenţe care pot distinge o specie de alta.

În plus, au fost realizate şi analize genetice care au confirmat că furnicile nebune Rasberry aparţin speciei N. fulva. Teste genetice viitoare vor spune mai multe despre locul din care provin furnicile care au invadat Statele Unite.

Cunoaşterea numelui ştiinţific al speciei este importantă, deoarece face ca informarea şi comunicarea să devină coerente. Astfel, pot fi aflate din literatura de specialitate date despre prădătorii naturali ai acestei specii, ceea ce poate ajuta la ţinerea ei sub control; de asemenea, poate fi monitorizată răspândirea speciei şi poate fi organizat mai bine controlul la potenţialele porţi de intrare ale insectelor - de exemplu transporturi de bunuri prin vamă.

Furnicile nebune pot face pagube în locuinţe, producând mari neplăceri proprietarilor, dar pot afecta şi instalaţiile electrice din instituţii importante: în 2008, Centrul Spaţial Johnson al NASA, din Houston, a fost nevoit să apeleze la experţii în combaterea insectelor pentru a împiedica furnicile să le invadeze echipamantul informatic.

Cea mai simplă metodă prin care poţi identifica un psihopat

Cercetătorii de la Universitatea Macquarie din Sydney au testat teoria conform căreia psihopatia, o tulburarea severă de personalizată caracterizată prin lipsa de empatie, comportament antisocial şi duritate, poate fi asociată cu o capacitate deficitară de a percepe mirosul.

Ambele fenomene sunt produse de o disfuncţie apărută la nivelul cortexului orbitofrontal. 

Mehmet Mahmut şi Richard Stevenson au examinat capacitările olfactive ale unui grup format din 79 de persoane cu vârste cuprinse între 19 şi 21 de ani, care au fost diagnosticate drept psihopaţi non-criminali şi care erau integrate în societate.

Folosind testul „Sniffin' Sticks” (ce determina pragul de sensibilitate, de discriminare şi identificare a mirosului prin utilizarea a 16 mostre ce conţin mirosuri diferite, precum parfum de portocale, cafea sau piele) specialiştii au descoperit că participanţii aveau probleme în identificarea corectă a mirosurilor. Mai mult, cei care au fost diagnosticaţi cu un grad mai mare de psihopatie, au obţinut cele mai slabe rezultate la testul „Sniffin' Sticks” . 

Acum, oamenii de ştiinţă susţin că testul ar putea fi util pentru identificarea psihopaţilor care sunt foarte manipulatori. „Testele olfactive ar putea fi considerate markeri pentru identificarea trăsăturilor psihopatice, mai ales în cazul în care pacientul nu poate ghici ce răspuns ar trebui să dea, aşa cum se întâmplă în cazul întrebărilor folosite de obicei în diagnosticarea acestor persoane”, au notat aceştia în noul raport. 

Cortexului orbitofrontal este localizat în partea frontală a creierului şi este responsabil pentru controlul impulsurilor, planificare şi adaptarea comportamentului în funcţie de normele sociale. În plus, de-a lungul timpului, o serie de cercetări anterioare au demonstrat că această zonă este importantă şi pentru procesarea semnalelor olfactive. 

Totuşi, studiul subliniază faptul că problemele legate de capacitatea de a identifica mirosuri nu sunt strict legate de psihopatie. Disfuncţiile olfactive pot apărea şi în cazul schizofreniei, Parkinsonului sau bolii Alzheimer.