Micul dejun care ne omoară cu zile

Cei care mănâncă regulat mezeluri prăjite, precum cârnaţii, şunca de porc şi alte mezeluri preparate din carne roşie riscă serios: o asemenea alimentaţie le măreşte şansele de a se îmbolnăvi de cancer.

Oamenii de ştiinţă de la Facultatea de Medicină a Universităţii California de Sud, din Los Angeles, au descoperit că două componente care se găsesc în carnea roşie se combină formând substanţe puternic cancerigene, care măresc riscul apariţie cancerului vezicii urinare.

Proteinele şi fierul din carnea roşie se pot lega chimic, dând naştere unor substanţe numite compuşi N-nitrozo.

Unii oameni au o capacitate mai scăzută - din cauze genetice - de a remedia efectele negative ale acestor compuşi în organism, iar aceşti oameni prezintă un risc mare de a se îmbolnăvi de cancer.

Descoperirea reprezintă un nou semnal de alarmă privind pericolul unui consum mare de carne roşie, în ceea ce priveşte riscul de cancer.

Studii anterioare arătaseră că persoanele care consumă doar 50 g mezeluri zilnic - echivalentul unui cârnat sau a două felii de şuncă - sunt mai predispuse la apariţia cancerului.

Cercetătorii au descoperit că există un risc crescut de cancer al plămânilor, intestinului şi vezicii urinare în rândul celor ce mănâncă mari cantităţi de mezeluri - definite ca preparate obţinute din carne conservată prin metode ce includ sărarea, afumarea şi tratarea cu nitraţi şi nitriţi. Ca urmare, specialiştii recomandă tuturor să limiteze consumul acestor alimente.

Prăjirea şi frigerea mezelurilor sunt în mod special riscante, deoarece temperatura ridicată transformă zaharurile şi aminoacizii din ţesutul muscular (carne) în compuşi cancerigeni, în cantitate mare.

Compuşii N-nitrozo provin din nitriţii adăugaţi mezelurilor precum şunca, crenvurştii şi cârnaţii pentru a conserva carnea şi a-i da o culoare apetisantă.

Se cunoştea de decenii faptul că aceste substanţe produc cancer la animalele de laborator.

Aceşti compuşi duc la apariţia, în tubul digestiv, a unor mari cantităţi de nitrozamine, iar expunerea la aceste substanţe măreşte riscul dezvoltării cancerului de stomac şi al celui colorectal, dar poate da şi efecte la distanţă, afectând şi alte organe ale corpului, precum vezica urinară, mai ales când există şi o infecţie la acest nivel. În Marea Britanie, cancerul vezical omoară 5000 de oameni în fiecare an.

În general, consumul ridicat de carne roşie este asociat cu un risc crescut de cancer: Organizaţia World Cancer Research Fund a avertizat că un consum de numai aproximativ 500 g carne roşie pe săptămână măreşte şansele apariţiei cancerului de intestin cu o treime.

Cum reuşesc delfinii să stea treji timp de 15 zile consecutive? Cercetătorii au aflat răspunsul

Oamenii de ştiinţă au descoperit că delfinii pot fi alerţi şi activi timp de mai mult de 15 zile consecutiv, deoarece dorm doar cu jumătate de creier.

Abilitatea de a ţine jumătate din creier treaz în mod continuu este un atu esenţial pentru supravieţuirea acestui mamifer, cred cercetătorii. Aceasta le permite să revină la suprafaţă periodic pentru a respira şi să fie în mod constant atenţi la apariţia potenţialilor prădători.

O echipă de cercetători din California au testat doi delfini cu bot gros, măsurându-le capacitatea de a comunica prin ecolocaţie de-a lungul unei perioade îndelungate, care ar fi dus la epuizarea altor animale.

Cei doi delfini, un mascul numit Nay şi o femelă numită Say, erau ţinuţi într-un ţarc în care aveau ca sarcină identificarea unor ţinte sonare. Cele opt ţinte erau formate dintr-un dispozitiv care recepţiona sunetele emise de delfini, emiţând „ecouri”.

Atunci când un delfin detecta un ecou de la o ţintă activă, reacţiona prin apăsarea unui dispozitiv. Dacă detectau corect, delfinii activau un sunet şi primeau drept recompensă un peşte. În cazul în care greşeau, nu se auzea niciun sunet şi nu primeau nicio recompensă.

De-a lungul a trei sesiuni desfăşurate în cinci zile consecutive, ambii delfini au avut rate de succes foarte mari, de până la 99%. Femela a avut rezultate mai bune, astfel că cercetătorii au continuat să o testeze, intenţionând să continue experimentele timp de 30 de zile. Din cauza unei furtuni, studiul a fost opri după doar 15 zile, timp în care oamenii de ştiinţă au remarcat că Say continua să obţină rezultatele la fel de bune.

Dr. Brian Branstetter, reprezentantul organizaţiei National Marine Mammal Foundation, afirmă că „aceste creaturi maiestuoase sunt veritabile straje de neclintit ale oceanelor”. Branstetter a explicat că „viaţa în oceane este solicitantă, ceea ce a dus ca aceşti delfini să dezvolte capacităţi incredibile, una dintre acestea fiind aceea de putea rămâne vigilenţi pentru o perioadă îndelungată, poate chiar fără limite”.

Măsurătorile creierului au confirmat că aceste creaturi sunt capabile de „somn uniemisferic” – adică dorm cu doar o parte a creierului. De multe ori, atunci când delfinii dorm în acest mod, ţin doar un ochi deschis.

Majoritatea populaţiilor de delfini sunt expuse la un risc constant de atacuri din partea rechinilor, astfel că vigilenţa de care dau dovadă le permite să evite aceste ameninţări.

„Din punct de vedere antropomorf, abilitatea acestor delfini de a monitoriza în continuu mediul în care se găsesc, zile în şir, pare de-a dreptul extremă. Cu toate acestea, ecologia biologică, senzorială şi cognitive a acestor animale este unică şi solicitantă. Dacă delfinii ar dormi precum animalele terestre, s-ar putea îneca. Dacă nu ar fi vigilenţi, ar deveni o pradă uşoară. Drept rezultat, aceste abilităţi aparent «extreme» sunt, de fapt, normale, nespectaculoase şi necesare supravieţuirii”, au explicat cercetătorii.

Cum s-a format Luna? Două noi modele ar putea elucida misterul

Pentru prima oară, două noi simulări ale colosalei coliziuni cosmice care a dus la formarea satelitului natural al Pământului reuşesc să explice de ce Luna pare a fi alcătuită din acelaşi material ca şi Terra. Cheia problemei? Pe vremea când s-a format Luna, Pământul se învârtea mult mai rapid: o zi avea doar 2,5 ore.

Oamenii de ştiinţă consideră că Luna s-a format din resturile rămase după ce un obiect cosmic de mărimea unei planete s-a ciocnit cu Pământul, în urmă cu cca. 4,5 miliarde de ani. 

Însă până acum toate simulările computerizate ale acestui eveniment dădeau ca rezultat o Lună formată, în principal, din materialul din care fusese alcătuit „proiectilul” cosmic .

Însă acest rezultat contravine rezultatelor concrete obţinute prin analiza rocilor selenare, analiză care arată că materialul din care este alcătuită Luna este similar celui din care este alcătuită Terra. Proporţia izotopilor de oxigen este aproape identică pe Lună şi pe Terra, sugerând că aceste două corpuri cereşti au o origine comună. În schimb, în meteoriţii de pe Marte şi în asteroizi proporţia izotopilor oxigenului este foarte diferită de cea de pe Lună şi Pământ, astfel încât e foarte probabil să fi fost diferită şi în obiectul cosmic  care a izbit Pământul. 

Aşadar, până în prezent, în cadrul teoriilor legate de formarea Lunii a existat un conflict major între ceea ce arătau simulările computerizate şi ceea ce indicau analizele chimice.

Toate simulările realizate până în prezent porneau de la premisa că, la vremea când a avut loc coliziunea, Pământul se învârtea mult mai repede decât acum: perioada de rotaţie ar fi fost pe atunci de 5 ore - adică ziua avea o durată de 5 ore, nu de 24, ca în prezent.

Aceasta se întâmpla din cauză că Luna era, iniţial, mult mai aproape de Pământ decât este acum şi s-a tot îndepărtat treptat (chiar şi în prezent încă se îndepărtează cu câţiva centimetri pe an). 

Fenomenul poate fi explicat printr-o analogie: o patinatoare care îşi adună braţele pe lângă corp se învârteşte mai rapid, datorită conservării momentului cinetic; tot astfel, Pământul se învârtea mai repede atunci cînd Luna se găsea aproape de el şi şi-a încetinit treptat rotaţia pe măsură ce Luna se îndepărta. În acest fel s-ar fi ajuns de la o mişcare de rotaţie cu durata de 5 ore la cea cu durata de 24 de ore, din prezent.

Dar dinamica ansamblului Pământ-Lună, în simulările ce porneau de la ideea că Terra avea iniţial o perioadă de rotaţie de 5 ore, ducea la apariţia unei Luni cu o compoziţie chimică incorectă.

Însă, recent, doi cercetători, Matija Cuk,  de la Institutul SETI din California, şi Sarah Stewart, de la Universitatea Harvard, au sugerat un nou mecanism care să explice încetinirea mişcării de rotaţie a Terrei. Ipoteza presupune că Pământul avea, iniţial, o perioadă de rotaţie mult mai mică decât se credea, şi anume doar 2,5 ore. În acest model, Soarele ar fi exercitat asupra Lunii, prin intermediul forţei de atracţie gravitaţională, o acţiune care ar fi permis Lunii să „fure” din momentul cinetic al mişcării de rotaţie a Pământului, încetinindu-l puternic, astfel încât Pământul a ajuns la perioada de rotaţie de 24 de ore  de astăzi.

Pe baza acestei explicaţii, Robin Canup şi colegii săi de la Southwest Research Institute din Boulder, SUA, au realizat un model complet al coliziunii care a dus la formarea Lunii.

În acest model, două corpuri cereşti, fiecare având aproximativ jumătate din masa actuală a Pământului, s-au ciocnit şi au fuzionat. Energia ciocnirii le-a topit pe amândouă. Cea mai mare parte a materiei astfel rezultate s-a adunat la un loc, formând o planetă centrală (Terra), iar o mică parte a format, în jurul acestei planete, un disc de fragmente de materie, care ulterior, în aproximativ 100 de ani, s-au contopit, formând Luna. Cele două corpuri cereşti au aproape aceeaşi compoziţie, deoarece rocile topite în urma impactului s-au amestecat.

Un astfel de model n-ar fi fost verosimil în urmă cu câţiva ani, deoarece el presupune existenţa unei perioade de rotaţie a Terrei de 2,5 ore; acum însă, graţie lucrărilor lui Cuk şi Stewart, modelul propus de Canup devine plauzibil.

Între timp, Cuk şi Stewart au elaborat şi ei un model alternativ, bazat pe ideea propusă de ei anterior - ziua terestră de 2,5 ore, în perioada formării Lunii.

Astfel, dacă presupunem că Pământul avea deja, înainte de coliziune, o perioadă de rotaţie de 2,5 ore, atunci un „proiectil” cosmic mult mai mic şi mai rapid decât se crezuse ar fi putut da naştere Lunii. Ca şi în modelul lui Canup, cele două corpuri cereşti rezultate - Luna şi Pământul - sunt ambele alcătuite în proporţie de 90% din material cu originea în „proto-Pământ” şi 10% material provenit din „proiectil”.

Evident, fiecare echipă de cercetători susţine că modelul său e mai plauzibil. Disputele ştiinţifice sunt departe de a se fi încheiat, dar important este că există o nouă perspectivă: din moment ce este posibil ca Pământul să se fi rotit iniţial mult mai repede decât se credea (având o zi cu durata de 2,5 ore în loc de 5 ore), acest lucru deschide calea spre noi modele, spre un nou set de ipoteze care nu putuseră fi explorate anterior.

Au descoperit cercetătorii elixirul tinereţii? O soluţie simplă duce la anularea efectelor cognitive ale îmbătrânirii

Oamenii sunt în căutarea unui „elixir al tinereţii” încă din vremuri imemoriale, însă până acum eforturile nu au fost încununate de succes.

Un nou studiu arată că secretul ar putea consta într-o infuzie cu sânge tânăr – cel puţin aşa sugerează un studiu efectuat pe şoareci.

Cercetarea prezentată în cadrul conferinţei Society for Neuroscience deşfăşurate în această săptămână în New Orleans a arătat că şoarecii bătrâni cărora le-a fost infuzat sânge de la şoarecii tineri au prezentat rezultate extraordinare: o parte din declinul cognitiv asociat îmbătrânirii a fost anulat.

Anul trecut, cercetătorul Saul Villeda a arătat că infuziile de sânge proaspăt acordate şoarecilor în vârstă amplifică procesul de generare de celule noi în creierul acestora. „Ştim că sângele are acest efect extraordinar asupra celulelor din creier, dar nu ştiam că acest efect nu este limitat la regenerarea celulelor”, a declarat cercetătorul.

Echipa de cercetători condusă de Villeda a efectuat noi teste după ce sângele „tânăr” s-a amestecat complet cu sângele bătrân din corpul exemplarelor studiate. Ţesuturile extrase din hippocampusul şoarecilor bătrâni cărora li se infuzase sânge tânăr au arătat modificări în expresia a 200-300 de gene, mai ales a genelor ce joacă un rol în plasticitatea sinaptică, ce stă la baza capacităţii de învăţare şi a memoriei. De asemenea, oamenii de ştiinţă au observat modificări ale anumitor proteine ce joacă un rol în procesul de creştere a celulelor nervoase.

Infuzia de sânge tânăr a dus, totodată, la amplificarea numărului de conexiuni neuronale într-o zonă a creierului unde nu apar celule noi. Acest lucru nu s-a observat atunci când şoarecilor în vârstă le-a fost infuzat sânge de la alte exemplare în vârstă.

Pentru a identifica dacă aceste schimbări au dus la îmbunătăţirea cogniţiei, cercetătorii au folosit 12 şoareci cărora le-au infuzat, de-a lungul unei luni, plasmă sanguină de la exemplare tinere sau în vărstă. Oamenii de ştiinţă au optat să folosească plasmă, şi nu tot sângele, pentru a exclude efectele provocate de celulele sanguine. 

Apoi, şoarecii au luat parte la un test obişnuit de verificare a memoriei, în cadrul căruia sarcina era identificarea unei platforme ascunse în apă. Şoarecii bătrâni care primiseră infuzii cu sânge tânăr şi-au adus mult mai repede aminte unde se găsea platforma faţă de şoarecii care primiseră plasmă „bătrână”.

Pentru a identifica zona din creier care este responsabilă pentru aceste îmbunătăţiri cognitive, cercetătorii au efectuat teste de asociere a fricii. Şoarecii care primiseră sânge tânăr îşi aminteau mult mai rapid fricile asociate cu sarcinile care activau hippocampusul, ceea ce sugera că sângele tânăr are un efect pozitiv asupra acestei zone din creier.

Experimentul nu răspunde însă la o întrebare cheie: ce conţine sângele tânăr în plus faţă de cel bătrân? „Nu am identificat până acum niciun factor individual care să fie răspunzător pentru efectele de întinerire generate de plasma tânără”, a declarat Tony Wyss-Coray, unul dintre cercetători. Echipa sa studiază acum posibili candidaţi, precum lipidele şi hormonii.

Villeda speră ca rezultatele observate în rândul şoarecilor să ducă la efecte similare la oameni, deoarece componentele din sângele şoarecilor ce se schimbă odată cu îmbătrânirea sunt similare celor întâlnite la oameni.

Cu toate acestea, cercetătorii avertizează că acest lucru nu este garantat. „Deşi este plauzibil ca în rândul oamenilor aceste mecanisme să funcţioneze similar, momentan nu există nicio dovadă care să arate acest lucru”, afirmă Joseph Quinn de la Oregon Health and Science University.

Lipsa dovezilor ştiinţifice nu l-a oprit, însă, pe fostul dictator nord-coreean Kim Jong-Il, despre care se zvoneşte că ar fi folosit injecţii cu sânge proaspăt pe care îl obţinea de la tinere virgine.

A fost descoperit primul vertebrat dotat cu dinţi: un peşte care a dominat oceanele timp de 70 de milioane de ani

Dezbaterea privind originea dinţilor şi a primului animal dotat cu astfel de structuri a luat sfârşit datorită unor fosile aparţinând unor peşti preistorici.

Peştele în cauză este numit Compagopiscis croucheri şi este un placoderm, un animal care a trăit din Silurianul târziu (acum 444 milioane de ani), până în Devonianul târziu (acum 360 de milioane de ani). O echipă de cercetare alcătuită din paleontologi şi fizicieni din întreaga lume eu expus fosilele la raze X de înaltă energie pentru a putea observa structura dentară a lui Compagopiscis croucheri. 

Iniţial se credea că rechinii ar fi fost primele vertebrate dotate cu dinţi, speculându-se că placodermii nu ar fi putut avea dinţi. Despre primele vertebrate dotate cu maxilare se credea că ar fi avut dinţi ca nişte foarfece, dar noua cercetare arată că, de fapt, dinţii au apărut mult mai devreme, odată cu dezvoltarea maxilarului. 

 

„Descoperirea reprezintă o dovadă puternică ce poate demonstra că primele vertebrate dotate cu maxilar prezentau dinţi. Astfel punem punct unei discuţii îndelungate”, a explicat Zerina Johanson  de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra. 

Fiorosul animal marin ce l-a detronat pe Tyrannosaurus rex a primit un nume oficial

Un gigant subacvatic care a cutreierat oceanele acum 150 de milioane de ani a fost recunoscut drept specie distinctă. Animalul, numit acum Pliosaurus funkei, avea o lungime de 12 metri, iar craniu său, de aproape 2 metri, îi permitea să aibă o muşcătură de patru ori mai puternică decât cea a unui Tyrannosaurus rex.

În 2006, oamenii de ştiinţă au excavat, în Norvegia, două schelete de mari dimensiuni aparţinând unor pliosauri. Totuşi, oamenii de ştiinţă au observat că aceste creaturi gigantice se deosebeau oarecum de alţi pilosauri descoperiţi în Anglia şi Franţa, motiv pentru care au primit un nume provizoriu: Predator X

Acum, după ani de analiză minuţioasă a maxilarului, vertebrelor şi membrelor, cercetătorii au ajuns la concluzia că, de fapt, Predator X face parte dintr-o nouă specie, motiv pentru care el a primit un nume nou, după cei doi voluntari care l-au găsit Bjorn şi May-Liss Funke. 

Pliosaurii, reptile marine care cutreierau mările acum 160 - 145 de milioane de ani, în timpul jurasicului, prezentau un gât scurt, corpuri în formă de lacrimă şi înotătoare mari cu ajutorul cărora „zburau prin apă”. De asemenea, cercetătorii spun că, cel mai probabil, aceste animale se hrăneau cu plesiosauri, reptile cu gât lung şi cap mic. 

Studiile arată că P. funkei avea înotătoare frontale mai lungi decât alţi pliosauri, o formă vertebrală diferită şi o spaţiere diferită a danturii. 

În 2008, specialiştii au estimat că Predator X ar fi putut avea până la 15 metri lungime. Ultimele cercetări, însă, au subliniat că deşi P. funkei  este, de regulă ceva mai mic, el tot depăşeşte dimensiunile celui mai mare prădător marin existent, orca, animal ce nu depăşeşte 9m în lungime. 

Respingerea socială poate duce la apariţia problemelor de sănătate

Indiferent cum privim acest subiect, respingerea este dureroasă. Exprimată de un şef, de un prieten, familie sau partener, respingerea este dureroasă pentru majoritatea adulţilor. La adolescenţi, în schimb, care deja se confruntă cu o serie de schimbări biologice şi sociale, respingerea poate să aibă unele dintre cele mai rele efecte.

Într-un nou studiu coordonat de cercetătorul Michael Murphy, oamenii de ştiinţă au analizat răspunsul imunitar uman şi potenţiala legătură a acestuia cu stresul social precum respingerea. Există multe feluri de factori de stres care pot creşte şansele oamenilor de a dezvolta diferite boli. Totuşi factorii de stres care ne ameninţă statutul social, precum respingerea orientată specifică, par să fie cei mai dăunători.

Acest tip de respingere se întâlneşte mai ales în anii de şcoală, atunci când anumiţi elevi nu sunt acceptaţi în unele grupuri.

"Respingerea orientată specifică poate fi una dintre cele mai stresante experienţe pe care le trăieşte omul, fie că este vorba de o despărţire, o concediere sau o excludere dintr-un grup de prieteni. În acest studiu am dorit să examinăm procesul prin care respingerea socială afectează sănătatea", a explicat Murphy.

Cercetări anterioare au arătat că oamenii care se confruntă cu respingere socială sunt de trei ori mai predispuşi la depresie, comparativ cu cei care au de-a face cu alte evenimente severe similare. Cercetătorii cred că există o legătură între anumite procese inflamatorii ale sistemului imunitar şi respingerea socială sau depresia.

Murphy şi colegii săi au decis să investigheze dacă respingerea socială afectează activitatea inflamatorie. De-a lungul a doi ani şi jumătate, ei au realizat un studiu pe un eşantion de 147 de adolescente clinic sănătoase, dar care aveau un risc major de a suferi de depresie din cauza unor factori de risc proveniţi din mediul familial.

Participantele au fost supuse unui consult psihiatric pentru a se cunoaşte dacă au fost supuse la respingere socială şi pentru a li se observa şi măsura expresia semnalizatorilor moleculari inflamatori. Informaţiile prelevate au sugerat că expunerea recentă la respingerea socială chiar activează căile de semnalizare moleculară. În studiu, subiecţii au avut un nivel ridicat de molecule semnalizatoare care favorizează inflamaţia, atunci când s-au prezentat la consult imediat după ce s-au confruntat cu un act de respingere socială.

O altă constatare interesantă a cercetătorilor a fost aceea că participanţii cu un statut social mai ridicat au fost mai afectaţi decât restul.

Murphy şi colegii săi cred că acest răspuns inflamator îi ajută pe oamenii care au un statut social superior să se adapteze, oferindu-le un avantaj de supravieţuire. Totuşi, atunci când stresul respingerii sociale produce un răspuns imunitar exagerat, el poate fi dăunător pentru sănătatea mentală şi fizică.

Dacă aceste studii vor continua, ele au potenţialul de a ajuta la înţelegerea modului în care condiţiile sociale pot creşte riscul de apariţia a bolilor inflamatorii precum obezitatea, diabetul, boli cardiovasculare, depresiea şi chiar unele tipuri de cancer.

Un mormânt străvechi a fost descoperit în „Stonehenge din Suedia”

În apropierea monumentului Ale din provincia suedeză Skåne, arheologii au descoperit un dolmen (monument funerar megalitic) vechi de 5000 de ani.

„Descoperirea ne confirmă bănuielile. Este clar că pentru o perioadă foarte lungă de timp, acest loc a fost unul special”, a declarat arheologul Bengt Söderberg. 

În ciuda ploii şi a vremii nefavorabile, oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că locul ascunde ceva inedit. Astfel ei au reuşit să realizeze săpături şi să descopere urmele unui monument ce pare să fi fost un dolmen, un fel de mormânt megalitic alcătuit din trei sau mai multe pietre verticale peste care se aşează o alta orizontală. 

Conform raportului eliberat de specialişti, au fost descoperite urmele lăsate în pământ de acest mormânt care trebuie să fi fost construit din roci foarte grele. De asemenea, arheologii au găsit şi urmele lăsate de pereţii dolmenului. 

„Urmele sunt foarte clare. Ipoteza noastră a devenit mult mai plauzibilă, ea fiind susţinută de aceste componente descoperite”, susţine arheologul Björn Wallebom. 

Totodată, în urma săpăturilor a fost descoperită şi o dăltiţă din silex, o unealtă standard des întâlnită în epoca pietrei sau a bronzului. 

Cu toate acestea, în ciuda importanţei pe care o au noile descoperiri, săpăturile la acest site abia au început. Potrivit experţilor, va fi nevoie de o excavare de proporţii pentru a putea oferii o vedere de ansamblu a acestui loc istoric. 

„Săpăturile sunt cu atât mai interesante cu cât ele vor avea loc în apropiere de cunoscutul monument Ale”, au explicat arheologii. Pietrele Ale (Ales stenar) reprezintă un monument megalitic supranumit „Stonehenge din Suedia”, alcătuit din 59 de pietre de dimensiuni mari care cântăresc fiecare aproximativ 1,8 tone şi care sunt aşezate în forma unei nave cu o lungime de 67 de metri. 

Un studiu amplu confirmă: creativitatea este asociată cu tulburările mintale

Persoanele creative au şanse mai mari să sufere de afecţiuni mintale, precum tulburarea bipolară şi schizofrenia. Un studiu realizat anul trecut la Institutul Karolinska din Suedia a sugerat existenţa acestei legături, iar un alt studiu, mai complex, realizat anul acesta, a confirmat-o.

În studiul realizat anul trecut, cercetătorii de la Institutul Karolinska au descoperit că în familiile în care existau cazuri de schizofrenie şi tulburare bipolară era mai probabil să existe artişti şi savanţi.

Anul acesta, a fost realizat un nou studiu, ce a inclus un eşantion mai mare de participanţi şi o gamă mai largă de diagnostice psihiatrice, rezultatele fiind publicate în Journal of Psychiatric Research.

Autorii au utilizat date adunate timp de 40 de ani, provenite din registrele de consultaţii medicale, analizând informaţii anonime referitoare la cca. 1,2 milioane de pacienţi si rude ale acestora.

Au constatat că anumite afecţiuni - în special tulburarea bipolară - sunt mai frecvente printre artişti şi savanţi, de la dansatori şi fotografi până la cercetători ştiinţifici şi scriitori.

În mod special, scriitorii s-au dovedit a avea şanse mai mari de a fi diagnosticaţi cu schizofrenie, depresie, anxietate şi abuz de substanţe, fiind, de asemenea, cu aproape 50% mai predispuşi să se sinucidă, comparativ cu populaţia generală.

În cazul persoanelor creative, existau şanse mai mari ca acestea să aibă rude care să fi primit tratament pentru schizofrenie, tulburare bipolară, anorexie şi autism.

Cercetătorii sunt de părere că rezultatele lor ar trebui să-i facă pe medici să reconsidere abordarea anumitor tulburări psihice.

”Dacă se adoptă ideea că anumite fenomene asociate cu boala pacientului sunt benefice, acest lucru deschide calea spre o nouă abordate terapeutică. Într-un asemenea caz, medicul şi pacientul trebuie să ajungă la un acord: ce anume urmează a fi tratat şi cu ce preţ ”, a declarat Simon Kyaga, unul dintre autorii studiului.

În cadrul unui studiu britanic publicat în acest an, unii dintre pacienţii cu tulburare bipolară au declarat că boala le-a afectat viaţa într-un mod pozitiv, amplificând trăirile interioare şi intensificându-le relaţia cu muzica şi alte forme de artă.

Un păianjen uriaş - al doilea ca mărime din lume - a fost descoperit în Laos

Un om de ştiinţă german a colectat, dintr-o peşteră din Laos, un artropod de dimensiuni impresionante: are o deschidere a picioarelor de peste 33 cm. Este vorba de un păianjen, dar zoologii încă nu au identificat cărei specii îi aparţine.

Exemplarul a fost colectat dintr-o peşteră din provincia Khammouan, din sudul ţării, de către dr. Peter Jäger, cercetător în cadrul Institutului de Cercetări Senckenberg din Frankfurt, Germania.

Cu o anvergură (deschidere) a picioarelor de cca. 33 cm, exemplarul este unul dintre cei mai mari păianjeni din lume, cunoscuţi până în prezent (recordul aparţine unei specii din America de Sud, care are o deschidere de peste 34 cm).  

Deocamdată, tot ceea ce se ştie despre el este că aparţine familiei Sclerosomatidae şi face parte, probabil, din genul  Gagrella. Dar, pentru moment, zoologii care l-au examinat nu au putut identifica specia; e nevoie de consultarea unui arahnolog specializat în acest grup de păianjeni (genulGagrella), care este răspândit în China şi câteva ţări învecinate acesteia, din sud-estul Asiei. De altfel, adesea se întâmplă să nu existe specialişti disponibili pentru anumite grupe de enimale, deoarece tot mai puţini biologi se specializează în această ramură a cercetării - taxonomia descriptivă - care nu mai este „la modă” şi, din această cauză, nu mai este finanţată suficient, fondurile îndreptându-se spre proiectele de cercetare în domenii mai „moderne”. Dar situaţii ca aceasta arată că este nevoie şi de asemenea specializări.

Păinajenii din familia Sclerosomatidae au o mare importanţă în ecosistemele în care trăiesc; sunt prădători cu un rol însemnat în cadrul reţelelor trofice şi servesc drept indicatori ai stării ecologice a ecosistemului.

De asemenea, sunt interesanţi pentru biologi din punct de vedere al comportamentului lor; de pildă, masculii în căutare de partenere oferă „daruri” femelelor şi numai dacă acestea le acceptă, masculii se pot împerechea.

Laos este o ţară cu un potenţial deosebit în ceea ce priveşte descoperile zoologice, mai ales de nevertebrate. În Laos există un mare număr de peşteri, care au început să fie explorate sistematic abia în ultimele decenii, oferind o bogată „recoltă” de specii de artropode cavernicole, unele de dimensiuni foarte mari.

Arahnologii de la  Institutul Senckenberg intenţionează acum să iniţieze un studiu, cu participare internaţională, asupra familiei Sclerosomatidae, utilizând atât metode clasice, cât şi tehnici de taxonomie moleculară, pentru a evita în viitor situaţiile în care un exemplar valoros şi rar nu poate fi identificat până la nivel de specie din cauza lipsei de specialişti.

Africa de Sud a dat publicităţii o veste îngrozitoare: a fost stabilit un nou record negativ

Braconierii au ucis cel puţin 455 de rinoceri anul acesta în Africa de Sud, depăşind deja recordul stabilit anul trecut. Acest masacru are loc din cauza cererii mondiale pentru cornul acestui animal, care a atins la rândul său un nivel record.

Conform guvernului sud-african, în 2011 au fost ucişi un număr record de 448 de rinoceri, însă acest record a fost depăşit în primele 10 luni ale acestui an, când cel puţin 455 de exemplare au căzut pradă braconierilor. Cei mai mulţi rinoceri ucişi trăiau în Parcul Naţional Kruger (272 de exemplare) şi în provincia KwaZulu-Natal (55 de exemplare).

Autorităţile sud-africane au intensificat eforturile de a limita acţiunile braconierilor, efectuând 207 de arestări în acest an. Anul trecut, poliţia locală a arestat 232 de braconieri, o creştere semnificativă faţă de 2010, când au fost arestaţi 165 de braconieri.

Rinocerii sunt ucişi pentru cornul lor aflat la mare căutare în Asia de Sud-Est. Cererea tot mai mare a dus la creşterea preţului pe piaţa neagră la un nivel extrem de ridicat, comercianţii solicitând peste 50.000 de dolari pe kilogram. 

În noiembrie 2011, Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii a declarat dispărută subspecia vestică a rinocerului negru, care a fost vânată până la extincţie. De asemenea, în octombrie 2011 WWF a anunţat dispariţia rinocerului de Java, care trăia în Vietnam.

Alte subspecii de rinocer sunt la rândul lor în pericol: populaţia rinocerului de Sumatra s-a înjumătăţit în ultimii 15 ani, specia fiind astăzi ameninţată cu dispariţia.

Astronomii au făcut o descoperire extraordinară în cel mai apropiat sistem solar: o planetă de dimensiunile Terrei

Astronomii europeni au anunţat descoperirea unei planete de dimensiunile Terrei ce orbitează sistemul solar Alpha Centauri, cel mai apropiat „vecin” stelar al planetei noastre.

Planeta a fost descoperită prin analizarea fluctuaţiilor observate în cadrul sistemului solar cu ajutorul telescoapelor de la Observatorul La Silla, din Chile (foto). Rezultatele cercetării sunt publicate în ediţia de astăzi a prestigiosului jurnal ştiinţific Nature.

Din nefericire, planeta este foarte apropiată de steaua sa, ceea ce sugerează că este vorba despre o planetă solidă cu o suprafaţă prea fierbinte pentru a putea găzdui forme de viaţă. Cu toate acestea, cercetătorii speră că acest sistem solar să cuprindă alte planete.

"Aceasta este prima planetă cu o masă asemănătoare cu cea a planetei Pământ descoperită în apropiere de o stea asemănătoare Soarelui", a explicat cercetătorul Stéphane Udry de la Observatorul din Geneva. "Orbita planetei este prea apropiată de stea pentru a găzdui formele de viaţă cunoscute nouă, însă este posibil să existe mai multe planete în acest sistem solar", a adăugat astronomul.

Sistemul Alpha Centauri este vizibil cu ochiul liber, fiind a treia stea ca luminozitate. Acesta este situat la 4,37 ani-lumină de Soare - ceea ce înseamnă că o călătorie până la acest sistem efectuată la o viteză apropiată de cea a luminii ar dura mai puţin de 5 ani. Folosind cele mai rapide vehicule concepute de omenire până acum, o călătorie până la această planetă ar dura 20.000 de ani.

"Acest rezultat reprezintă un pas major spre descoperirea unui Pământ geamăn. Trăim într-o perioadă extraordinară", a comentat cercetătorul Xavier Dumusque.

Din 1995 şi până acum, cercetătorii au confirmat descoperirea a 750 de exoplanete şi au în vedere alte 2.300 de exoplanete a căror existenţă trebuie verificată. Exoplanetele descoperite până acum sunt mai mari decât Terra şi se găsesc la distanţe mult mai mari de sistemul nostru solar decât Alpha Centauri.

Cercetătorii speră ca metodele care au permis detectarea acestei planete să ducă la identificarea altor planete similare Terrei, care să orbiteze stelele lor în zona Goldilocks, care ar permite dezvoltarea formelor de viaţă.

Dieta bogată în fibre poate preveni un tip comun de cancer

Fibrele nu acţionează doar ca un „burete al intestinului” ci el poate proteja şi colonul împotriva cancerului, prin transportarea antioxidanţilor spre intestinul gros, susţin noi cercetări.

În urma studiului realizat de specialiştii de la Universitatea Queensland s-a descoperit că fibrele se leagă de 80% dintre polifenoli, antioxidanţi care inhibă dezvoltarea cancerului şi care se găsesc în fructe şi legume. Prin urmare,  fibrele protejează antioxidanţii de o digestie timpurie din stomac şi intestinul subţire, transportându-i în colon unde pot oferi protecţie împotriva cancerului. 

De asemenea, studiul a evidenţiat şi dezavantajele cu care se confruntă persoanele care preferă să mănânce sucul de fructe şi legume şi nu întregul aliment. 

Atunci când fructele şi legumele sunt stoarse, pulpa fibroasa este, de regulă, aruncată ceea ce înseamnă că multe dintre beneficiile aduse de antioxidanţi şi fibre se pierd. Din acest motiv, oamenii de ştiinţă ne sfătuiesc să consumăm alimentele întregi, pentru a avea nu numai un intestin curat, cât şi unul plin de polifenoli protectori. 

Studiul a vrut să arate motivul pentru care dietele pe bază de plante duc, în general, la o mai bună funcţionare a intestinului iar pentru a face acest lucru, Anneline Padayachee, coordonatoarea studiului, studiat proprietăţile morcovului negru, bogat în două tipuri de polifenoli (antocieni şi acizi fenolici). 

Google ne spune cum va fi viitorul

Viitorul imaginat de Eric E. Schmidt, directorul executiv de la Google, va fi modelat astfel încât viaţa sa să fie mult mai uşoară.

În fiecare dimineaţă, Schmidt va fi trezit de propriul par care va monitoriza momentul propice, în care directorul executiv va ieşi din faza de somn REM pentru a se trezi cât mai odihnit. La serviciu, el va fi adus de o maşină fără şofer, în timp ce dispozitive ce folosesc inteligenţa artificială se vor ocupa de răspunsul la telefoane şi alte sarcini de rutină. De asemenea, starea sa de sănătate va fi monitorizată de un micro-robot pe care l-a înghiţit şi care trimite în mod constant date către medicul personal. Seara, un alt robot se va duce la petreceri în locul său pentru a le onora pe gazde cu prezenţa. 

Aşa a descris Schmidt viitorul în timpul unei conferinţe din Paradise Valley, Ariz. În faţa partenerilor el a explicat că tehnologia are potenţialul de a schimba lumea. Unele dintre aspectele atinse de el în discurs, precum inteligenţa artificială şi sisteme universale de traducere, fac deja parte din programul Google. 

Mai mult, pe lângă faptul că ne va uşura vieţile, tehnologia va deschide lumea pentru oameni din ţările slab dezvoltate, care până acum au nu putut intra în contact cu oamenii de pe alte continente. 

„Imaginaţi-vă cum e să treci de la lipsa de informaţii, la posibilitatea de a accesa toate informaţiile din lumea, de a putea avea acces la ale indiferent de limba în care sunt prezentate”, a spus Schmidt. 

El a explicat că pentru Google, conectarea cu milioane de oameni poate asigura descoperirea unor noi talente într-un mod simplu şi rapid. „Poate că în Botswana se ascunde următoarea generaţie de designeri de interfeţe. Nu putem şti că nu este aşa pentru că nu avem mijloace de a analiza posibilitate”. 

Google şi restul companiilor producătoare de noi tehnologii vor fi reuşit când toate aceste discuţii nu vor mai părea ireale, când tehnologia se va integra perfect şi firesc în viaţa oamenilor şi va deveni invizibilă. 

Ce ne predispune la plictiseală?

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea York din Toronto au descoperit că plictiseala este mult mai corelată cu stresul decât cu mediul monoton.

Conform specialiştilor, plictiseala apare ca urmare a stresului iar ea are efecte nu numai asupra fericirii ci şi a sănătăţii. Cercetătorii au definit plictiseala drept o experienţă respingătoare prin care ne dorim, dar nu reuşim, să realizăm activităţi satisfăcătoare. 

Pentru că oamenii tind să atribuie plictiselii o serie de factori de mediu, mai curând decât să coreleze această stare cu propriile probleme, studiul a dorit să arate adevăratele motive ale plictiselii şi să ajute la găsirea unor soluţii care să împiedice reapariţia ei. 

 

În studiu, mai mulţi subiecţi au descris stările lor de plictiseală şi factorii care au declanşat această stare. Rezultatele au subliniat că plictiseala afectează modul în care studenţii învaţă. De exemplu, studenţii care suferă de tulburări de atenţie ating un nivel mai înalt de plictiseală decât cei care se confruntă cu materiale dificile. 

 

„Atunci când oamenii au o stare emoţională negativă sau când sunt descurajaţi, se confrunta cu probleme de atenţie. Când suntem stresaţi, concentrarea se realizează din ce în ce mai greu”, a declarat coautorul John Eastwood. 

 

Totuşi, Eastwood crede că sentimentele noastre de plictiseală sunt, de asemenea, cauzate de mediul vieţii moderne, de informaţiile ce ne bombardează în orice loc şi prin orice mijloace. 

Cea mai simplă metodă prin care poţi îmbunătăţi comportamentul copilului tău

Mai multe studii au arătat că, indiferent de vârstă, persoanele care dorm suficient de mult prezintă numeroase îmbunătăţiri ale indicatorilor de sănătate. Acum, o nouă cercetare demonstrează că pe măsură ce dorm mai mult, copiii prezintă îmbunătăţiri şi în ceea ce priveşte comportamentul.

În cercetarea publicată în jurnalul Pediatrics, se arată că profesorii au observat o îmbunătăţire a nivelului de atenţie şi a comportamentului copiilor care au dormit cu doar 27 de minute mai mult decât de obicei.

Studiul coordonat de Reut Gruber, directorul laboratorului dedicat somnului din cadrul Universităţii McGill, a fost efectuat pe 33 de copii. Participanţii, ce aveau vârste cuprinse între 7 şi 11 ani, au fost împărţiţi aleatoriu în două grupuri. Copiii din primul grup au dormit timp de 5 zile cu o oră mai puţin decât în mod normal, iar cei din cel de-al doilea grup cu o oră în plus. Toţi participanţii au purtat câte un actigraf – un dispozitiv special, similar unui ceas, ce le înregistra somnul.

Studiul a arătat că copiii din cel de-al doilea grup au dormit, în medie, cu 27 de minute mai mult decât de obicei, pe când cei din primul grup au dormit cu 54 de minute mai puţin. 

Cercetătorii le-au solicitat profesorilor să noteze comportamentul fiecărui copil, printre categoriile evaluate de cadrele didactice numărându-se impulsivitatea, starea de agitaţie şi abilităţile emoţionale. Profesorii au relatat că elevii care au dormit mai mult au prezentat îmbunătăţiri în toate aspectele comportamentului.

Gruber afirmă că somnul copiilor poate fi deranjat din mai multe cauze, printre acestea numărându-se temele pentru şcoală, jocurile video, televizorul sau folosirea telefonului mobil pentru a comunica cu prietenii.

Specialistul oferă mai multe recomandări părinţilor:

• să limiteze accesul la dispozitive electronice cu jumătate de oră înainte de ora de culcare
• să respecte aceeaşi oră de culcare şi de trezire, chiar şi în weekend
• să dea un exemplu bun copiilor lor, culcându-se la o oră rezonabilă

Conform experţilor în somn de Centrul Naţional de Pediatrie din SUA, studiul coordonat de profesorul Gruber oferă noi dovezi care atestă importanţa somnului.

Află la ce pericol te expui pentru că ai creierul mare

O nouă teorie face ocolul comunităţii ştiinţifice sugerând că evoluţia, care a dus la dezvoltarea creierului şi a intelectului, a făcut ca riscul de apariţie a cancerului să crească în rândul oamenilor.

De obicei, celulele mor într-un mod controlat, în urma procesului numit apoptoză, care le permite celulelor noi să le înlocuiască pe cele vechi şi obosite. Acest proces permite distrugerea celulelor vechi înainte ca ele să sufere mutaţii şi să crească formând tumori. Dar, pentru a permite creierelor să devină din ce în ce mai mari, corpurile noastre au fost nevoite să înveţe să extindă durata de viaţă a celulelor, întârziind apoptoza. La rândul său, această prelungire a vieţii celulelor duce la creşterea riscului de dezvoltare a cancerului. 

Noua teorie este susţinută şi de o analiză a ciclului de viaţă a celulelor provenite atât de la oameni, cât şi de la cimpanzei şi maimuţe macac. Rezultatele au arătat că celulele umane sunt supuse apoptozei printr-un proces mai lent, fiind mult mai predispuse la mutaţii decât cele ale celorlalte primate. 

Deşi, unii specialişti consideră că teoria ar putea explica motivul pentru care cancerul este atât de răspândit în rândul oamenilor, există şi cercetători care rămân sceptici, susţinând că teoria trebuie discutată, având în vedere că nu există informaţii sistematice care să indice rata de cancer la primate non-umane. 

Dacă nu dormi, te îngraşi: celulele adipoase „obosite” stimulează creşterea în greutate

Somnul insuficient este asociat cu apariţia diabetului şi a obezităţii, au descoperit oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Chicago.

Deşi mecanismul acestei asocieri nu este cunoscut cu precizie, corelaţia este semnficativă: autorii studiului au observat modificări la nivelul celulelor adipoase, în condiţiile lipsei de somn.

Cercetătorii au analizat celule extrase din ţesutul adipos abdominal a 7 pacienţi, după ce aceştia dormiseră, timp de 4 nopţi, cca. 8 ore şi jumătate. Apoi, au analizat din nou celulele adipoase ale aceloraşi pacienţi, după ce aceştia dormiseră, timp de alte 4 nopţi, doar câte 4 ore şi jumătate.

Au constatat că, la aceeaşi persoană, după 4 nopţi de somn insuficient, celulele adipoase deveneau cu aproximativ 30% mai puţin sensibile la insulină, hormonul care determină ţesuturile muscular, hepatic şi adipos să preia glucoza din sânge, după ingestia de alimente. Scăderea sensibilităţii la insulină, care face ca glucoza să rămână în sânge în cantităţi mai mari decât normal, este asociată cu apariţia diabetului.

Celulele adipoase eliberează, de asemenea, un hormon numit leptină, care are rol în reglarea poftei de mâncare. Cercetătorii cred că, dacă celulele adipoase „nedormite” funcţionează defectuos în general, atunci şi mecanismul de acţiune al leptinei ar putea fi dereglat,  afectând greutatea corporală.

Specialiştii au fost surprinşi de amploarea răspunsului celular la nivelul ţesutului adipos, în condiţiile privării de somn. Ei consideră că asocierea merită luată în considerare, de vreme ce situaţii de genul celei testate de ei - 4 nopţi consecutive de somn insuficient - se întâlnesc deseori în viaţa obişnuită, de exemplu la studenţii care învaţă pentru examene ori la părinţii care au acasă un nou-născut.

Misterul ochiului albastru gigantic a fost elucidat

Specialiştii care studiază viaţa marină au identificat cu precizie sursa globului ocular uriaş găsit săptămâna trecută pe o plajă din Florida.

După ce săptămâna trecută, cei de la Florida Fish and Wildlife Conservation Commission au anunţat descoperirea unui ochi albastru de mari dimensiuni pe o plajă, experţii au demarat o serie de cercetări pentru a stabili originile obiectului. Examinările amănunţite au scos la iveală faptul că ochiul misterios trebuie să fi fost tăiat dintr-un peşte spadă şi aruncat peste bord de un pescar. 

În Oceanul Atlantic, peştii spadă pot atinge şi 500 de kg, iar în această perioadă a anului este normal ca pescarii să îi prindă de-a lungul coastei Floridei. Deşi oamenii de ştiinţă au identificat provenienţa organului pe baza unor caracteristici tipice acestui animal, ei au explicat că mai este nevoie de o un test genetic care să confirme identificarea. 

Florida Fish and Wildlife Conservation Commission a eliberat o serie de poze săptămâna trecută, la doar o zi după descoperirea ochiului pe plaja Pompano şi de atunci au existat mai multe voci care au susţinut că organul i-ar aparţine unui calmar.

Regele Leu

Ce face regele ?