Fenomen misterios: fulgerul globular – explicat printr-o nouă teorie

O echipă de cercetători australieni consideră că a descoperit cauza ciudatelor mingi de foc ce apar uneori în cursul furtunilor cu descărcări electrice – fulgerele globulare, despre care există sute de mărturii, dar cărora nu li se găsise până în prezent o explicaţie satisfăcătoare.

Fulgerele globulare reprezintă un eveniment rar întâlnit; apar sub forma unor sfere luminoase, de obicei de mărimea unui grepfruit, şi durează până la 20 de secunde.

Sunt cunoscute de sute de ani şi există numeroase mărturii asupra apariţiei lor, dar cauza lor rămâne un mister. Au fost propuse, drept cauze, radiaţiile de tipul microundelor, aerosolii oxidaţi, energia nucleară, materia neagră, antimateria, chiar şi găurile negre; o ipoteză recentă sugerează că ar fi vorba despre siliciu care arde, după ce a fost vaporizat de un trăsnet.

Un grup de cercetători de la CSIRO şi Universitatea Naţionaă Australiană a publicat în Journal of Geophysical Research Atmospheres un studiu în care elaborează o nouă teorie.

Ei au pornit de la observaţia că fulgerele globulare apar cel mai adesea în apropierea geamurilor, la ferestrele caselor sau în cabinele avioanelor.

După ce lovesc solul, trăsnetele lasă în urmă o dâră de particule încărcate electric (ioni). În cele mai multe cazuri, aceşti ioni pozitivi sau negativi se recombină imediat. Particulele care rămân în stare de ioni coboară spre pământ.

Cercetătorii australieni cred că asemenea ioni se pot acumula pe partea exterioară a unor suprafeţe non-conductoare, cum sunt geamurile. Aceşti ioni acumulaţi pot produce un câmp electric ce poate străbate sticla. Câmpul electric dă electronilor de pe partea interioară a geamului suficientă energie pentru a disloca electroni din moleculele de aer înconjurătoare, eliberând în acelaşi timp fotoni care creează sfera luminoasă.

Acesta este, afirmă autorii, primul studiu care oferă o soluţie matematică ce explică apariţia unui fulger globular.

Următorul pas va fi utilizarea acestei teorii pentru a reproduce un fulger globular în laborator. Ar putea fi dificil, cred cercetătorii, deoarece ar necesita aparatură capabilă să producă 100 milioane de volţi. Dar mărturia unui pilot american, care a asistat la apariţia, în cabina avionului, a unui fulger globular produs de ionii generaţi de aparatura radar a avionului, sugerează că şi echipamente deja existente pe piaţă pot produce valori suficiente ale tensiunii electrice pentru a genera un fulger globular.

O “floare” cristalină de dimensiuni microscopice oferă noi soluţii pentru energetica viitorului

Frumoasa "floare" din imagine, ale cărei petale au doar 20-30 nanometri grosime, este în realitate o structură obţinută printr-o tehnologie avansată şi care ar putea contribui la stocarea energiei într-un mod nou şi eficient.

Tehnologia a fost testată la Universitatatea de Stat din Carolina de Nord, SUA, de o echipă condusă de prof. Linyou Cao.

Cercetătorii au obţinut floarea vaporizând într-un cuptor o substanţă numită sulfură de germaniu - o substanţă cu proprietăţi semiconductoare - şi răcind apoi vaporii în mod controlat, astfel încât substanţa să se solidifice sub forma unor cristale ("petalele") care cresc unele din altele.

Într-un volum foarte mic, structura are astfel o suprafaţă foarte mare, proprietate de care cercetătorii sunt interesaţi din perspectiva următoarei generaţii de dispozitive de stocare a energiei. O asemenea suprafaţă ar mări capacitatea de stocare a unor dispozitive precum bateriile litiu-ion sau supercapacitoarele.

Materialul are, de asemenea, capacitatea de a absorbi radiaţia solară şi de a o transforma în energie ce poate fi utilizată de om, putând fi, aşadar, utilizat pentru fabricare de celule solare.

"Hormonul iubirii" ajută la tratarea dependenţei de alcool

O metodă inedită de tratement a fost testată pe voluntari şi a dat rezultate promiţătoare în ceea ce priveşte învingerea dependenţei de alcool. Metoda foloseşte oxitocina, un hormon uman cunoscut pentru rolul său în facilitarea relaţiilor sociale şi în stimularea afecţiunii (şi botezat, de aceea, cu numele de "hormonul dragostei").

Studiul a fost realizat la Universitatea din Carolina de Nord, SUA, pe un număr de 11 alcoolici, care au fost împărţiţi în două grupuri şi au luat parte la un program de dezintoxicare cu durata de trei zile. Cei din primul grup au primit două doze de oxitocină pe zi, administrate cu ajutorul unui spray nazal; cei din grupul de control au primit un placebo.

Toţi participanţii au primit, de asemenea, lorazepam, un medicament folosit în mod obişnuit în timpul curelor de dezintoxicare, pentru a atenua efectele sevrajului (privarea organismului de substanţa cu care este obişnuit, ceea ce duce la efecte fiziologice greu de suportat). Lorazepamul a fost administrat atunci când efectele sevrajului atingeau un anumit nivel.

Rezultatele au fost promiţătoare: participanţii din grupul tratat cu oxitocină au resimţit în măsură mai mică pofta de a bea alcool şi au avut simptome de sevraj mai uşoare, comparativ cu cei din grupul de control; de asemenea, au folosit mai puţin lorazepam, în medie cam o cincime din cantitatea folosită de cei din grupul de control. Patru dintre voluntarii trataţi cu oxitocină nu au avut deloc nevoie de lorazepam.

Aceasta este o veste bună, deoarece lorazepamul, deşi poate fi de ajutor în timpul dezintoxicării, este el însuşi o substanţă ce dă dependenţă şi are efecte secundare neplăcute. Reduce anxietatea şi şansele apariţiei convulsiilor în timpul dezintoxicării, dar, odată abandonat, produce insomnii şi o nevoie acută de o nouă doză.

Deşi mecanismul prin care oxitocina ajută la depăşirea dependenţei de alcool nu este bine cunoscut, administrarea ei pare mai eficientă, deoarece nu i se cunosc niciun fel de efecte secundare.

Autorii studiului speră ca tratamentul cu acest hormon să îi ajute pe alcoolici să evite în mare măsură simptomele neplăcute ale sevrajului, care îi determină, de cele mai multe ori, să înceapă iar să consume alcool.

Cea mai simplă metodă prin care putem părea mai încrezători şi mai puternici

Sentimentul de a deţine controlul poate fi o unealtă foarte puternică. Când cred că deţin controlul, oamenii devin mai încrezători şi au impresia că au ceva ce restul lumii nu poate vedea.

Cercetătoarele Amy Cuddy şi Dana Carne au publicat, de curând, un studiu în care subliniau importanţa pe care o are postura corpului şi efectele sale asupra modului în care este perceput un individ. Ele au descoperit că cei care au, chiar şi pentru două minute, o poziţie corporală ce exprimă putere încep să se simtă mai competenţi şi mai dispuşi să îşi asume riscuri. 

Se pare că această impresie nu este doar în capul nostru. Aşa cum arată graficul de mai jos, deţinerea puterii produce o schimbare la nivelul hormonal al individului în cauză. Mai exact, creşte nivelul testosteronului, hormonul care ne face să luăm o poziţie dominantă, şi scade nivelul cortizolului, un hormon de stres. 

Şi atunci, care sunt poziţiile corporale ce exprimă putere? Autoarele au creat această imagine tocmai pentru a ne arăta cât mai exact cum ar trebui să arate un om ce dă impresia că deţine controlul.

Aceste două exemple pot părea un pic agresive pentru viaţa de zi cu zi, dar studiul a demonstrat că şi alte poziţii corporale expansive similare, au acelaşi efect. Prin urmare, data viitoare când te afli la o şedinţă si lucrurile nu par să  meargă tocmai bine pentru tine,adoptă o statură încrezătoare pentru câteva minute şi ai şanse ca situaţia să se redreseze.