Cine a fost, de fapt, strămoşul omului?

Cel puţin trei specii umane trăiau în Africa în urmă cu cca. 2 milioane de ani, contrazicând impresia că a existat o evoluţie simplă, liniară, de la o singură primată strămoş al omului la specia umană modernă. Fosile descoperite recent în Kenya arată că exista o diversitate de forme primitive de oameni, printre care şi strămoşii omului de azi.

O lucrare publicată recent în revista Nature descrie trei fosile descoperite în nordul Kenyei - o porţiune din scheletul feţei şi două mandibule cu dinţi, având o vechime cuprinsă înte 1,78 şi 1,95 milioane de ani.

Cercetându-le, antrolopogii au remarcat asemănarea lor cu un craniu descoperit în 1972 (foto), de asemenea în Africa, şi care a fost atribuit unei specii distincte de om, denumită Homo rudolfensis. La vremea respectivă, era singura fosilă de acest tip şi mulţi antropologi n-au fost siguri dacă era vorba despre o specie aparte sau doar de un individ cu caracteristici neobişnuite, aparţinând însă uneia dintre speciile deja cunoscute.

Noile fosile, însă, sprijină ideea că era vorba, într-adevăr, de o specie distinctă. Homo rudolfensis era diferit de celelalte specii umane de acum 2 milioane de ani, având un creier relativ mare şi o faţă alungită şi plată.

Multă vreme, cel mai vechi strămoş cunoscut al omului a fost considerat Homo erectus, o specie de primată cu mers biped, craniu mic şi arcade proeminente.

Dar în urmă cu 50 de ani, a fost descoperită o nouă specie, mai veche şi mai primitivă: Homo habilis, care coexistase cu H. erectus. Acum, noile descoperiri arată că tot atunci a trăit şi Homo rudolfensis şi că Africa de acum cca. 2 milioane de ani era populată de o diversitate de forme umane primitive.

Ne imaginăm evoluţia omului ca pe o singură linie neîntreruptă care duce de la primate spre omul modern, dar dovezile fosile arată că modelul era mult mai complex şi că specia noastră a evoluat la fel ca alte specii de animale.

După cum spune profesorul Chris Stringer de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, "e ca şi cum natura ar fi construit diferite prototipuri de oameni, cu diferite atribute, dintre care numai unul, strămoşul speciei noastre, a avut, în cele din urmă, succes în plan evolutiv. "

Sucul de grepfrut are „puteri” surprinzătoare

Consumul zilnic al unui pahar de suc de grepfrut poate creşte eficacitatea tratamentelor împotriva cancerului, susţine un nou studiu.

Pacienţii care combină acest fruct cu medicamentele împotriva cancerului au avut beneficii mari, echivalente cu cele obţinute dintr-o doză triplă de astfel de medicamente. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea de Medicină din Chicago susţin că această combinaţe are potenţialul de a-i ajuta pe pacienţi să evite efectele secundare asociate cu supradoza de medicamente. De asemenea, se pare că încorporarea sucului de grepfrut în tratamentul anti-cancer ar reduce considerabil costul medicamentelor.

Sucul de grepfrut este cunoscut pentru capacitatea sa de a împiedica enzemile din intestin să descompună anumite medicamente, ceea ce înseamnă că o doză mai mare de medicament intră în fluxul sangvin. Uneori, acest efect duce la riscul de supradoză, de aceea medicii recomandă pacienţilor ca, în cazul anumitor medicamente, să evite ingerarea concomitentă de suc de grepfrut. Acum însă, oamenii de ştiinţă au vrut să vadă dacă pot utiliza această capacitatea a fructului în beneficiul pacienţilor.

Cercetarea s-a bazat pe creşterea efectului produs de rapamicină, substanţă utilizată pentru a slăbi sistemul imunitar, astfel să se evite respingerea organelor transplantate. În prezent, ea este testată şi ca tratament împotriva anumitor tumori.

Într-un studiu publicat de curând, echipa de la Chicago a demonstrat că la pacienţii care au consumat 230 de grame de suc de grepfrut, nivelul de rapamicină în sânge creştea cu 350%. De asemenea, un alt medicament, numit ketoconazol, care are capacitatea de a încetini metaboliazrea medicamentelor, a ajutat la creşterea nivelului de rapamicină cu 500%.

Efectul produs de sucul de grepfrut asupra enzimelor din intestin începe la câteva ore după consum şi se termină treptat în câteva zile.

În studiu, oamenii de ştiinţă au urmărit, pe rând, efectele tratamentului cu rapamicină, apoi al celui cu rapamicină şi ketoconazol şi, în cele din urmă, al celui cu rapamicină şi suc de grepfrut. La studiu au luat parte 138 de pacienţi care sufereau de cancer incurabil, pentru care nu fuseseră găsite terapii eficace.

Primii pacienţi au începu un tratament cu o doză mică de rapamicină, dar aceasta a continuat să crească pe parcursul cercetării. Astfel s-a observat că în tratamentul bazat doar pe rapamicină, doza optimă a fost de cca. 90 mg pe săptămână. Însă cei care au urmat un tratament cu o doză mai mare de 45 mg au suferit de probleme gastrointestinale serioase.

În schimb, doza optimă pentru celelalte două grupuri a fost mult mai mică. Pentru a menţine un nivel constat al medicamentului în corp, cei din grupul cărora li s-a administrat rapamicină şi ketoconazol au avut nevoie de o doză de 16 mg pe săptămână, în timp ce pacienţii care au fost trataţi cu suc de grepfrut şi rapamicină au primit maximum 35 de mg de rapamicină pe săptămână.

Deşi la niciunul dintre pacienţi nu s-a observat un răspuns complet, la 30% dintre cei care au participat la studiu boala a stagnat. Cu toate acestea, la un singur pacient care a făcut parte din grupul celor care au primit suc de grapefruit s-a constat o micşorare semnificativă a tumorii, care a durat mai bine de trei ani.

Tehnologia ne ajută să scăpăm de frica de dentist

Teama de procedurile stomatologice - inclusiv injecţiile cu anestezic în gingii - este extrem de comună, motiv pentru care, în ultimul timp, oamenii de ştiinţă au încercat să dezvolte aparatură specializată care să ajute la reducerea durerilor din timpul intervenţiilor dentare.

Un astfel de dispozitiv este Dental Vibe, care are rolul de a diminua durerea pacienţilor şi starea lor de anxietate în timpul procedurilor. Dental Vibe a fost conceput de dr. Aleksander Iofin, care susţine că dispozitivul său este unul complex, care dă rezultate uimitoare.

"Arată ca o periuţă de dinţi electrică, dar produce sau vibraţii care, aplicate pe gingia pacientului, reduc senzaţia de durere. În acest fel, pacientul simte vibraţiile în locul durerii", a explicat dr. Iofin.

Dental Vibe se aplică la nivelul gingiilor în timpul injecţiilor anestezice cu novocaină, iar vibraţiile reuşesc să ajungă la creier înaintea semnalelor de la receptorii durerii. "Problema ţine de injecţie în sine şi de frica de ace. Tocmai de aceea, acest dispositiv elimină durerea şi teama", susţine Iofin.

Acum, doctorul foloseşte dispozitivul la fiecare intervenţie dentară pe care o practică, iar pacienţii sunt uimiţi de rezultate. "Pacienţii sunt fascinaţi. Este absolut revoluţionar", a încheiat el.