Bisfenolul din recipientele de plastic face masculii mai efeminaţi

Masculii de şoareci care au fost expuşi încă de mici la bisfenol A, un produs chimic comun întâlnit în produsele alimentare conservate şi cele ţinute în plastic, se comportă similar femelelor şi nu sunt doriţi ca parteneri de viaţă de către acestea, arată un recent studiu american.

Descoperirile ar putea demonstra cum bisfenolul A poate afecta comportamentul uman şi dezvoltarea oamenilor. "Şoarecii căprioară expuşi la bisfenol A arată normal în studiul nostru, nefiind ceva evident în neregulă cu ei. Cu toate acestea, ei sunt în mod clar diferiţi", susţine Cheryl Rosenfeld de la Universitatea Missouri.

"Femelele nu doresc un mascul expus la bisfenol A, aceştia având o performanţă mult mai proastă în sarcinile de deplasare într-un spaţiu în condiţii de siguranţă, care stabilesc capacitatea lor de a-şi găsi parteneri de sex feminin", continuă acesta.

Mamele de şoarece-căprioară au fost hrănite cu alimente care conţineau un nivel de bisfenol A proporţional cu media admisă de guvernul american ca fiind sigură pentru femeile însărcinate.

Şoarecilor de laborator li s-a administrat această dietă timp de două săptămâni, înainte de reproducere şi pe parcursul alăptării. După ce copii lor au fost înţărcaţi, puii au fost hrăniţi cu alimente care nu conţineau bisfenol A, iar comportamentul lor a fost monitorizat până la maturitate.

Şoarecii adulţi care au fost expuşi la bisfenol A au demonstrat o capacitate scăzută de a traversa un labirint în condiţii de siguranţă. Această abilitate este dezvoltată numai la şoarecii masculi, deoarece femelele nu îşi caută partenerii.

"Şoarecii învaţă repede cea mai scurtă cale de a găsi ieşirea corectă. Masculii expuşi au folosit o strategie aleatoare, ineficientă şi eronată", susţine studiul.

Atunci când cercetătorii au observat cum femelele fertile consideră masculii expuşi la bisfenol A şi cei neexpuşi, au descoperit că acestea preferă masculii neexpuşi, cu un factor de doi la unu.

"Aceste concluzii au implicaţii largi şi la alte specii, incluzând oamenii, unde există diferenţe înnăscute între masculi şi femele în tiparele cognitive şi cele comportamentale", menţionează Rosenfeld.

Administraţia Americană pentru Medicamente şi Alimente a constatat o îngrijorare cu privire la bisfenolul A, un produs chimic industrial utilizat pe scară largă la împachetarea diferitelor produse. Acesta este folosit încă din 1960, iar în 2010 s-a publicat un studiu privind riscurile expunerii la acest produs.

Uniunea Europeană şi Canada au interzis utilizarea bisfenolului A în biberoane. Cu toate acestea, nu există un consens cu privire la pericolele acestui produs chimic, susţine studiul.

Agresivitate, anxietate, depresie – efectele bisfenolului A asupra fetiţelor de 3 ani

Fetele care au fost expuse la niveluri mari de bisfenol A în timpul vieţii intrauterine sunt mai predispuse, la vârsta de trei ani, la tulburări comportamentale precum hiperactivitatea şi agresivitatea, ca şi la depresii şi tulburări anxioase, arată un studiu realizat în SUA.

Nu este pentru prima dată când bisfenol A (BPA)- o substanţă care intră în componenţa unor materiale plastice - este găsit "vinovat" de producerea unor efecte nefaste asupra sănătăţii umane, mai ales la copii.

244 de mame şi copiii lor au luat aprte la acest studiu, desfăşurat la Universitatea Harvard, SUA.

Mamelor le-a fost măsurat nivelul de BPA în urină în timpul sarcinii (la 16 şi la 24 de săptămâni) şi imediat după naştere; copii au fost, de asemenea, testaţi la vârsta de un an, de doi şi de trei ani, măsurându-li-se concentraţia de BPA în urină şi urmărindu-li-se comportamentul.

La 85% dintre femeile testate şi la 96% dintre copii a fost detectat BPA în urină.

Mamele cu niveluri mari de BPA aveau fiice care, la vârsta de 3 ani, s-au dovedit mai predispuse la anxietate, depresii, hiperactivitate sau agresivitate decât fetiţele mamelor la care BPA lipsea ori era în concentraţii foarte mici.

Această corelaţie nu a fost găsită şi în cazul băieţilor, ceea ce i-a dus pe cercetători la concluzia că fetiţele sunt mai vulnerabile la expunerea intrauterină la BPA.

BPA este folosit pe scară largă în industria materialelor plastice, având rolul de a face plasticul mai suplu şi mai uşor de modelat. Se găseşte în ambalajele de plastic ale multor produse alimentare, în stratul subţire de plastic care căptuşeşte cutiile metalice de conserve, dar şi în plasticul din care sunt făcute unele biberoane.

În urma descoperirii efectelor negative ale acestui compus asupra sănătăţii, unele ţări au interzis folosirea lui la fabricare biberoanelor din plastic, pentru a reduce măcar gradul în care sunt expuşi bebeluşii la BPA.

Dar studiul de la Harvard arată că BPA poate afecta copiii încă din tinpul vieţii intrauterine, în cazul expunerii mamei la această substanţă.

Au fost descoperite genele infarctului

La persoanele purtatoare, riscul de a face un infarct de miocard este marit, independent de stilul de viata.

Un grup de cercetatori italieni a identificat genele ce predispun la infarct, independent de toti factorii de risc cunoscuti. Anuntul a fost facut de Diego Ardissino, director al departamentului de Cardiologiei din cadrul clinicii universitare din Parma, la Congresul Colegiului American de Cardiologie, ce se desfasoara zilele acestea in orasul Orlando, Florida. Studiul genetic al italienilor asupra infarctului miocardic precoce a fost realizat pe un esantion de 1.508 pacienti cu varsta sub 45 de ani, studiati vreme de 10 ani (din1998 in 2008) in vederea determinarii implicarii variantelor genetice in incidenta evenimentelor cardiovasculare si in progresul aterosclerozei coronariene la persoanele care au suferit un prim infarct cardiac precoce. “Am decodificat in genomul uman genele corelate capacitatii infarctului de miocard de a se transmite ereditar, in mod deosebit la persoanele tinere, si de asemenea predispozitia de a-l face pe al doilea”, a declarat Ardissinio. De acum inainte, a precizat cardiologul, persoanele cu ereditate incarcata pot afla, prin intermediul unor analize de sange sofisticate, daca sunt genetic predispuse la infarct. 

Depresie plus boala de inima egal moarte

In randul persoanelor care sufera de boli cardiace si depresie simultan, rata mortalitatii creste de 5 ori fata de medie.

Aceasta descoperire a fost facuta de cercetatorii de la Institut National de Prévention et d'Education à la Santé (Inspes, Franta) impreuna cu cei de la University College London, in urma analizarii datelor unui studiu realizat pe populatia din Marea Britanie (este vorba despre British Whitehall II, in cadrul caruia, din 1985 incoace, sunt monitorizate efectele imbatranirii in raport cu statutul social).

Cercetarea echipei franco-britanice, publicata in revista Heart, a fost realizata pe un esantion de 5.936 de persoane (barbati si femei de varsta mijlocie), a caror stare de sanatate fizica si psihica a fost monitorizata pe perioade de timp variabile (de la 6 luni la 5 ani). Inainte de inceperea studiului, un procent de 14,9% din esantion prezenta simptome ale depresiei, 20% dintre cei diagnosticati cu o boala cardiaca rezultand a fi de asemenea afectati si de depresie. In cei cinci ani ai derularii studiului, au decedat 170 de pacienti, din care 47 din cauza unui infarct.

Dupa "ajustarea" datelor in baza diferentelor corelate varstei si sexului, cercetatorii au stabilit si riscul de moarte asociat celor trei grupuri; astfel, la cei care sufereau de boli cardiace, mortalitatea a reiesit a fi de 1,67 ori mai ridicata decat media, la cei suferind de depresie de 2,1 ori mai ridicata, in timp ce la persoanele afectate de ambele boli simultan, mortalitatea a rezultat a fi de 4,9 ori mai mare.

O nouă teorie asupra originii depresiei

Un nou studiu susţine că variaţiile genetice care produc depresia au evoluat pentru a-i ajuta pe strămoşii noştri să facă faţă infecţiilor.

Cercetătorii Andrew Miller şi William Timmie au considerat că ar trebui să existe o legătură între depresie şi faptul că ea apare preponderent la oamenii care fie suferă de boli cronice precum obezitate, boli cardiovasculare, diabet, astm sau cancer, fie prezintă comportamente nesănătoase precum fumatul, lipsa de activitate fizică sau consumul excesiv de alcool.

Studii anterioare au asociat depresia cu inflamaţia sau cu un răspuns imun hiperactiv. Persoanele depresive au tendinţa de a avea un nivel mai ridicat al inflamaţiei chiar şi atunci când organismele lor nu luptă împotriva infecţiilor.

Autorii actualului studiu au explicat că depresia şi genele care îi susţin apariţia au început să se manifeste pentru a-i ajuta pe strămoşii nostri să supravieţuiască infecţiilor. La începuturile omenirii, infecţiile au reprezentat cauza majoră a decesului. Astfel, combaterea infecţiei era o acţiune importantă şi necesară pentru ca oamenii să aibă posibilitatea de a avea urmaşi şi să îşi transmită genele. Din acest motiv, cercetătorii cred că evoluţia şi genetica au combinat simptomele depresiei cu răspunsuri psihologice precum febra, oboseala, inactivitatea, izolarea şi anorexia, pentru a limita şi a reduce mortalitatea cauzată de infecţii.

Specialiştii consideră că teoria lor explică motivul pentru care stresul este un factor de risc al depresiei. Legătura dintre stres şi depresie poate fi vazută ca un produs secundar al unui proces care avertizează sistemul imunitar, în anticiparea unei probleme de sănătate.

Teoria celor doi cercetători ar putea ajuta la dezvoltarea unor viitoare studii asupra despresiei, urmărind, în special, prezenţa biomarkerilor inflamaţiei (substanţe a căror prezenţă în corp indică existenţa inflamaţiilor).