Lemurienii din Madagascar intră în top 25 cele mai periclitate primate

Chiar dacă în îndrăgitul film Madagascar, lemurieni sunt prezentaţi drept nişte creaturi extrovertite adorabile, în realitate ei au alăturat celor mai ameninţate primate din lume, susţin conservatoriştii.

Un raport realizat de Uniunea Internaţională pentru Conservare a Naturii susţine că lemurienii din Madagascar, de pe coasta de est a Africii, se află pe cale de dispariţie din cauza distrugerilor de habitat şi a braconajului. 

Specialiştii au declarat că dintre cele 25 de specii de primate ameninţate cu dispariţia, şase sunt din Madagascar, cinci din Vietnam, trei din Indonezia şi două din Brazilia. 

„Raportul subliniază că primatele sunt într-o continuă ameninţare. Chiar dacă, în acest secol, nu am pierdut nicio specie de primate, unele dintre ele se află în stare critică. Lemurienii sunt acum unele dintre cele mai ameninţate mamifere, după ce în ultimii trei ani criza politică din statul în cre locuiesc nu a permis demararea acţiunilor de conservare”, a declarat Christoph Schwitzer, şeful departamentului de cercetare din cadrul Bristol Conservation and Science Foundation (BCSF).

Datele eliberate de specialişti susţine că primatele au fost presate de acţiunile umane precum defrişarea, braconajul şi comerţul ilegal cu specii sălbatice. 

Cea ma rară specie de lemurianul din Madagascar, Lepilemur septentrionalis, numit şi lemurul sportiv nordic, mai numără doar 19 exemplare în libertate. De asemenea, specialiştii avertizează că din cele 103 specii de lemurieni, 90 sunt pe cale de dispariţie. 

Planeta celor 4 sori - o descoperire astronomică în premieră

Un efort conjugat al astronomilor amatori şi profesionişti a dus la descoperirea, în premieră, a unui sistem planetar cu totul aparte: în el, o planetă se roteşte în jurul a două stele, iar în jurul sistemului astfel format orbitează o a doua pereche de stele.

Astronomii de la Universitatea Yale, ajutaţi de voluntarii care utilizează website-ul Planethunters.org, au identificat neobişnuitul fenomen - o planetă circumbinară într-un sistem cu 4 stele.

Până în prezent sunt cunoscute numai 6 planete circumbinare (care se rotesc în jurul a două stele), iar aceasta - denumită PH1 - este singura în jurul căreia se rotesc alte două stele.

Planeta a fost descoperită cu ajutorul astronomilor amatori înscrişi în programul Planet Hunters, organizat de Universitatea Yale, program în cadrul căruia membri ai publicului pot analiza date primite de la telescopul Kepler al NASA, în căutarea unor noi planete.

Doi dintre aceşti voluntari - Kian Jek, din San Francisco, şi Robert Gagliano din Cottonwood, Arizona - au observat slabe scăderi ale luminozităţii determinate de trecerea planetei prin faţa stelelor sale, aceasta fiind o metodă obişnuită de detectare a planetelor extrasolare.

Astronomii profesionişti de la Yale au confirmat descoperirea şi au caracterizat planeta, cu ajutorul obsevaţiilor realizate cu telescoapele Keck de la Mauna Kea, Hawaii.

PH1 este o gigantă gazoasă, cu raza de cca. 6,2 ori mai mare decât cea a Pământului - aşadar, o planetă mai mare decât Neptun. 

PH1 se roteşte (având o perioadă de revoluţie de cca. 138 de zile) în jurul a două stele, una cu masa de 1,5 ori mai mare decât a Soarelui, cealaltă având o masă de numai 0,41 din masa Soarelui.

Dincolo de orbita planetei, la o distanţă de cca. 1000 AU (unităţi astronomice), adică cca. 149 miliarde km, se află o a doua pereche de stele, care orbitează în jurul sistemului planetar.

Cercetătorii de la Yale au elogiat implicarea astronomilor amatori, care aduc o contribuţie însemnată la descoperirea de noi sisteme planetare, ajutând la sortarea şi analizarea volumul imens de date furnizat de telescopul Kepler.

Celulele solare organice vor reîncărca telefonul mobil chiar şi pe lumină slabă

O celulă solară organică care generează un voltaj destul de ridicat pentru a reîncărca o baterie litiu-ion în mod direct a fost creată de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Warwick, în colaborare cu firma Molecular Solar.

Cercetările ar putea permite aparatelor portabile de genul smartphone-urilor, cititoarelor de e-book, aparatelor foto şi telefoanelor mobile să fie reîncărcate chiar şi pe lumină slabă sau în locuri parţial luminate.

Celulele OPV (organice fotovoltaice), a treia generaţie de celule solare, ar putea permite producerea pe scară largă, la un preţ mic, a unor dispozitive fotovoltaice uşoare, ideale pentru dispozitivele electronice portabile.

Oamenii de ştiinţă au demonstrat că o celulă OPV poate dezvolta o putere maximă cu un circuit deschis de 7V  –  mai mult decât cei 4,2 V necesari pentru a pune în funcţiune o baterie standard de litiu-ion.

Următorul pas este de a extinde această tehnologie în afara laboratorului, pentru a face aceste celule disponibile pe piaţă prin firma Molecular Solar.

Cercetătorii oferă două explicaţii pentru Stonehenge

După secole de întrebări legate de existenţa ruinelor de la Stonehenge, o echipă de cercetători înarmaţi cu lasere au ajuns la concluzia că monumentul preistoric a fost construit pentru indicarea solstiţiilor într-un mod spectaculos.

Pe lângă prezentarea a 71 de imagini noi cu piese de topor din epoca bronzului descoperite la Stonehenge (numărul acestor artefacte ajungând la 115), analiza specialiştilor de la English Heritagea arătat că pietrele erau formate şi prelucrate diferit în diverse părţi ale cercului. În special, pietrele din partea de nord-est erau complet acoperite de o crustă maro şi gri, iar după ce a fost înlăturată de echipă, s-a putut vedea suprafaţa aproape albă care strălucea la apusul celei mai scurte zile din an şi la răsăritul celei mai lungi.

Potrivit cercetătorilor, acest lucru reprezintă o dovadă incontestabilă că menirea structurii de la Stonehenge era să se alinieze cu solstiţiile, pe o axă de nord-est şi sud-vest.

O altă teorie iniţiată de arheologii Geoff Wainwright şi Timothy Darvil spune că Stonehenge a fost o destinaţie pentru bolnavi din întreaga Europa, care veneau la monument în speranţa unei vindecări miraculoase.

Bigfoot va fi descoperit! Legendara creatură nu poate evita aeronava Aurora, concepută pentru a-l găsi

Acum 15 ani, prospectorul William A. Barnes căuta aur în zonele de sălbăticie din California de Nord. Într-o noapte, bărbatul a auzit un sunet ciudat din dreptul rocilor aflate în canionul ce se găsea la o scurtă distanţă de locul în care se odhinea. Barnes a continuat să vadă cum o fiinţă neidentificată a început să coboare din zona din care auzise zgomotele, până când a ajuns la doar un metru de cortul său. Acela a fost momentul în care Barnes a început să creadă că legendara creatură cunoscută sub numele de Bigfoot sau Sasquatch nu este doar mit, ci există.

În anii care s-au scurs de atunci, Barnes a devenit obsedat de studierea acestor animale. Acum, ca fondator al The Falcon Project, Barnes doreşte să demonstreze odată pentru totdeauna că Bigfoot există, urmând să folosească o aeronavă unică, concepută special pentru această misiune.

Barnes a optat să folosească o aeronavă deoarece aceasta poate călători mai rapid decât oamenii care se deplasează la sol, fiind totodată mult mai silenţioasă şi având posibilitatea de a studia peisajul de la înălţime.

Nava Aurora va măsura 13,7 metri în lungime, aeronava fiind proiectată şi construită de RATS (Remote Aerial Tripod Specialists), o companie canadiană specializată în vehicule zburătoare controlate de la distanţă. Aeronava va fi compusă din două elemente umplute cu heliu ce se vor ataşa de o structură de fibră de carbon pe care va fi amplasată o cameră video specială. Designul navei se aseamănă cu cel al unui catamaran, având ca rol evitarea răsturnării. Aurora va fi dotată cu un sistem de propulsie deosebit, ce va permite aeronavei să decoleze şi să aterizeze vertical şi să planeze deasupra unui loc.

Aeronava va putea atinge o viteză maximă de 72 km/h, având o autonomie de zbor de 3-4 ore. Aurora urmează să fie pilotată de la distanţă de Barnes şi echipa sa, urmând să treacă pe autopilot atunci când va atinge o anumită altitudine. Apoi, Aurora va cerceta întreaga regiune din jurul centrului de comandă, având posibilitatea de a ajunge la 8 kilometri depărtare de vehiculul în care se vor găsi membrii echipei lui Barnes.

Aurora va fi dotată cu o cameră video HD construită special pentru acest proiect, ce va fi capabilă să filmeze în infraroşu şi care va avea capabilităţi de imagistică termică (ceea ce va permite identificarea animalelor datorită temperaturii corpului). De asemenea, aeronava va fi dotată cu echipament de recunoaştere a dioxidului de carbon, pentru a detecta aerul expirat de animalele aflate la sol. Barnes speră să se familiarizeze cu „semnăturile” de respiraţie ale diferitelor animale, pentru a putea distinge urşii de Bigfoot. Atunci când echipamentul va detecta ceva neobişnuit, echipa sa va putea folosi zoom-ul puternic de care este capabilă camera pentru a identifica sursa.

De asemenea, echipajul de sol va emite şi va înregistra infrasunete, deoarece unii specialişti au lansat ipoteza că exemplarele de Bigfoot ar putea comunica cu ajutorul acestora.

Barnes afirmă că asamblarea aeronavei în fiecare seară va dura mai puţin de o oră, urmând ca noaptea aceasta să întreprindă mai multe zboruri. Imaginile capturate vor fi transmise în direct pe Internet, însă în cazul în care Bigfoot va fi zărit, telespectatorii vor putea urmări doar primele secunde, transmisiunea fiind apoi oprită. Motivul? Înregistrarea va fi păstrată pentru a fi folosită în cadrul unui documentar educaţional. Barnes doreşte să înregistreze cel puţin 45 de minute de imagini cu Bigfoot pentru film, urmând ca 50% din veniturile obţinute în urma documentarului să fie folosite în cadrul unui program educaţional ce va avea ca temă conservarea naturii.

Preşedintele companiei canadiene RATS, Stephen Barkley, speră ca aeronava să fie gata până în primăvară. Odată ce va obţine aeronava, Barnes plănuieşte să călătorească timp de un an, vizitând locuri propice pentru a-l zări pe Bigfoot în 12 state americane.

Cercetătorul care va coordona acest proiect va fi antropologul Dr. Jeff Meldrum de la Universitatea Idaho State, care a dedicat ultimii 17 ani din viaţă studierii lui Bigfoot. „Posibilităţile de a descoperi dovezi convingătoare care să ateste existenţa unei primate americane sunt tot mai mari”, explică specialistul. 

Participarea doctorului Meldrum la acest proiect oferă un avantaj important: în mod normal, aeronava nu se poate ridica la o altitudine mai mare de 122 de metri, limita stabilită de autorităţile americane pentru proiectele civile. Pentru că Dr. Meldrum este un membru al proiectului, acesta poate fi clasificat drept „expediţie ştiinţifică”, astfel că aeronava se poate ridica la peste 2.200 de metri deasupra solului. 

Proiectul Falcon este planificat de aproximativ 3 ani, însă participarea universităţii l-a adus mult mai aproape de realizare. Acum, Barnes şi echipa sa intenţionează să obţină finanţări private sau o sponsorizare din partea unei companii, fiind totodată deschişi şi unor donaţii din partea publicului.

Eşti predispus la reacţii alergice potenţial fatale? Un test te va avertiza

Un test de sânge, dezvoltat de oamenii de ştiinţă din Marea Britanie, poate indica persoanele cu risc crescut de a avea reacţii alergice severe, ce pot duce la deces.

Metoda presupune măsurarea nivelului sanguin al unei enzime implicate în reacţiile alergice ce pot duce la şoc anafilactic, situaţie potenţial fatală, cauzată de un răspuns violent al sistemului imunitar. Nivelul enzimei creşte brusc în cazul şocului anafilactic şi rămâne ridicat cel puţin încă o zi după aceasta.

Testul a fost pus la punct de specialişti de la Universitatea din Southampton pentru a ajuta la combaterea de alergiilor grave ce apar la consumul unor alimente precum arahidele. 

În Marea Britanie, una din trei persoane suferă de alergii şi se înregistrează o creştere cu cca. 5% anual a numărului de cazuri. „Sunt tot mai frecvente cazurile de alergii la medicamente, dar şi la fructe, la arahide şi alte tipuri de fructe oleaginoase, în special la copii şi adolescenţi”, declară dr. Andrew Walls, specialist în imunofarmacologie, conducătorul echipei care a realizat testul.

Măsurarea nivelurilor unei enzime CPA3 - care sunt considerabil mai mari în sângele persoanelor predispuse la alergii, comparativ cu persoanele fără predispoziţii alergice - va determina proporţia de persoane predispuse la reacţii alergice şi va oferi medicilor informaţiile necesare pentru a face pacienţilor recomandări ce le-ar putea salva viaţa. Persoanele alergice pot fi sfătuite să evite contactul cu anumite substanţe, pot fi învăţate să recunoască simptomele şocului anafilactic şi li se poate recomanda să poarte asupra lor medicamente injectabile care să fie administrate de urgenţă în cazul unei reacţii severe.

Reacţiile alergice grave sunt adesea trecute cu vederea de către medici, care le diagnostichează drept astm sever. Testul îi va putea ajuta pe medici să recunoască  aceste reacţii şi să ofere pacienţilor tratamente mai eficiente şi recomandări care să prevină repetarea situaţiei.

Roboray: noul robot Samsung cu mers „natural”

Săptămâna trecută, Samsung a prezentat ultimul robot umanoid al companiei coreene, Roboray. Noul prototip este dotat cu o tehnologie nouă ce îi permite maşinii să se deplaseze într-un mod mai natural decât predecesorii săi.

La suprafaţă, Roboray se asemăna un pic cu modelul precedent creat de echipa de cercetători coordonată de Kyungsik Roh, Mahru 3, dezvoltat în 2007. Totuşi, seriile Mahru nu au avut niciodată capacitatea de a alerga precum  rivalii săi de la Honda sau Toyota. 

Roboray este pe cale să se alăture listei de roboţi capabili să alerge, însă până atunci, maşina cu o înălţime de 150 cm şi 62 de kg este un adevărat robot umanoid cu 32 de încheieturi (degetele nu sunt include). În prezent, oamenii de ştiinţă de la Samsung lucrează la dezvoltarea unor programe de recunoaştere facială şi verbală care urmează să fie integrat în noul Roboray. 

Picioarele lui Roboray sunt alimentate de o combinaţie de servomotoare speciale folosite pentru mişcarea şoldurilor, genunchilor şi gleznelor. Spre deosebire de alţi roboţi, care se deplasează doar cu genunchii flexaţi în permanenţă, Roboray are un mers mai relaxat şi mai natural,mulţumită încheieturilor speciale. 

Diferenţa poate fi observată în filmările de mai jos. În primul video, Roboray coboară o pantă ţinându-şi picioarele drepte, în timp ce al doilea video îl prezintă pe Mahru 3 care are nevoie să îşi ţină genunchii îndoiţi pentru a se putea deplasa. 

Pentru moment, Roboray este doar un proiect de cercetare, dar el subliniază determinarea celor de la Samsung de a-şi ajunge din urmă rivalii. 

Armaghedonul viral: peste câţiva ani, ne-am putea confrunta cu o pandemie devastatoare

Pornind de la observaţii asupra unor cazuri de infecţii virale grave diagnosticate recent, specialiştii au ajuns la concluzia că există mari şanse ca, în aproximativ cinci ani, o specie de virus care va trece de la animale la om să declanşeze o epidemie la scară planetară.

Câteva cazuri recente au adus în atenţia virologilor această probabilitate:

• un bărbat din Marea Britanie, care călătorise  de curând în Afghanistan, a murit în urma unei boli numite febra hemoragică Congo-Crimeea, o maladie răspândită la animale domestice şi sălbatice din Africa şi Asia şi care este transmisă la om prin înţepătura căpuşelor. Boala are o mortalitate de 30%.
• un britanic a fost internat luna trecută, prezentând iniţial simptome ale sindromului respirator acut sever (SARS), o boală produsă de infecţia cu coronavirusul SARS, care a provocat o epidemie gravă în 2002-2003, ducând la moartea a cca. 1000 de persoane. Analizând probele biologice, s-a constatat însă că nu era vorba despre virusul SARS, ci de un alt virus, înrudit cu SARS, dar diferit, o noutate pentru specialişti. Ulterior, virologii au aflat că acelaşi virus a ucis în luna iulie un bărbat din Arabia Saudită, iar particule virale asemănătoare au fost descoperite la unele specii de lilieci din Asia.

Aceste cazuri au readus în atenţia specialiştilor problema transmiterii unor agenţi patogeni virali de la animale la om, aşa cum a fost cazul şi cu epidemia de gripă aviară de acum câţiva ani. Oamenii de ştiinţă cred că şi faimoasa „gripă spaniolă”, pandemia care a făcut peste 50 de milioane de victime în 1918-1919, ar fi fost produsă de un virus provenit de la păsările acvatice sălbatice.

Aceste boli care pot afecta atât animalele cât şi omul - numite zoonoze - sunt foarte îngrijorătoare prin faptul că virusurile care le produc sunt foarte adaptabile (astfel pot trece de la o specie la alta) şi, odată ce au infectat o populaţie, se pot răspândi cu repeziciune.

Un renumit specialist în virologie şi epidemiologie, prof. John Oxford, de la Universitatea din Londra, este autorul unui scenariu sumbru privind viitoarea pandemie. El crede că ne putem aştepta, în următorii 5 ani, la apariţia unei epidemii grave, foarte probabil o „super-gripă” produsă de un virus extrem de infecţios, originar din Asia sau Africa, şi care va fi „luat” iniţial prin contactul cu animale infectate, fie sălbatice, fie domestice, precum găini sau porci. Până când persoana infectată va deceda, ea va fi răspândit deja virusul, prin tuse sau strănut, şi la alte persoane, membri ai familiei sau prieteni, veniţi pentru a-l vedea sau a-l îngriji.

În lumea noastră foarte aglomerată şi „hiper-conectată”, virusul se poate deplasa cu uşurinţă dintr-o zonă în alta a lumii, graţie transportului modern, răspândindu-se rapid pe tot globul. Până să fie analizat şi identificat de oamenii de ştiinţă, virusul va fi fi făcut deja mii de victime.

Oamenii vor muri, foarte probabil, din cauza „furtunii de citokine” (sau hipercitokinemia), o reacţie violentă, exagerată, a sistemului imunitar, determinată de virus şi manifestată prin febră mare, greaţă, oboseală intensă; în asemenea, situaţii, sistemul imunitar hiperactivat omoară de fapt omul, în loc să omoare virusul.

Predicţiile prof. John Oxford se bazează pe modele epidemiologice istorice. De pildă, virusul SARS (2002-2003) a fost transmis la oameni de civete (o specie de mamifere din China), pornind dintr-o piaţă de animale vii din Guandong, unde se vindeau asemenea mamifere. Un specialist în medicină respiratorie, care a tratat persoane bolnave şi s-a molipsit, a călătorit apoi în Hong Kong, ducând cu el virusul, iar acesta s-a răspândit apoi, în cursul anului 2003, tot datorită transportului aerian, în peste 30 de ţări.

Un scenariu similar a fost asociat pandemiei de gripă porcină; se crede că virusul respectiv şi-a avut originea în tumele de porci din Mexic, iar de aici a fost transportat în toată lumea de către mii de pasageri infectaţi care au călătorit cu avionul. Transportul aerian rapid contribuie din plin la răspîndirea virusurilor patogene pe toată suprafaţa globului şi la apariţia pandemiilor.

Riscul de a contracta virusuri de la animale sălbatice este de asemenea, tot mai mare, din cauza imixtiunii omului în habitatele naturale, unde vine în contact cu specii noi de virusuri împotriva cărora nu are imunitate. Recent, o echipă internaţională de cercetători a anunţat că a descoperit un virus african complet necunoscut anterior, care, în 2009, a provocat moartea a doi adolescenţi în Republica  Democratică Congo. Virusul produce o febră hemoragică gravă, care duce la deces în câteva zile. Agentul patogen nou-descoperit a fost numit virus Bas-Congo (BASV); aparţine familiei rhabdoviridelor (din care face parte şi virusul turbării), iar oamenii de ştiinţă cred că provine de la specii sălbatice de animale din fauna locală şi că a fost transmis la om prin înţepăturile unor insecte sau printr-un alt mecanism încă neidentificat.

Virusul Ebola, care produce de asemenea o febră hemoragică extrem de gravă, cu mortalitate de până la 90%,  provine de la lilieci din Africa; virusul infectează apoi diferite specii de maimuţe (probabil prin contactul acestora cu dejecţiile liliecilor), iar oamenii vânează şi consumă carnea acestor maimuţe, intrând astfel în contact cu virusul fatal.

Unii specialişti cred că şi HIV a  avut o istorie similară: studiul genelor sale sugerează că ar putut proveni de la cimpanzei din Camerun, apărând la oamenii din marile oraşe africane în anii 1960. Cu ajutorul transportului aerian, a ajuns în America în anii 1980, iar de atunci, a ucis aproximativ 30 milioane de persoane, alte zeci de milioane fiind infectate la ora actuală.

Singurul aspect pozitiv este că virusul Ebola şi HIV nu se transmit pe cale respiratorie, prin strănut sau tuse, ci doar prin contactul direct cu lichidele corporale, iar împiedicarea contactelor de acest tip previne contaminarea. De asemenea, în cazul virusului Ebola, faptul că moartea survine în scurt timp (câteva zile), timp în care cei bolnavi nu se pot deplasa, este un factor de autolimitare a epidemiilor.

În schimb, virusul super-gripei din viziunea prof. John Oxford ar putea depăşi toate aceste limitări. El se transmite cu uşurinţă pe cale aeriană, prin tuse şi strănut. În plus, persoana infectată poate să devină foarte contagioasă înainte de a prezenta simptome evidente de boală, ceea ce înseamnă că, până să fie diagnosticată, izolată şi tratată, ea a răspîndit deja boala la multe alte persoane.

Acestea este motivele pentru care prof. John Oxford consideră că o nouă pandemie de gripă, produsă de un virus provenit de la animale, este inevitabilă, avansând chiar precizarea că ar trebui să fim pregătiţi pentru apariţia unei astfel de pandemii în anii 2017-2018.

Vigilenţa este cheia supravieţuirii, crede el. E necesar ca specialiştii să vegheze şi să reacţioneze rapid la la apariţia oricărui semn de epidemie. Tehnologia actuală face posibil studiul rapid al genomului viral, astfel încât se poate şti de timpuriu cu ce virus avem de-a face. O altă măsură este dezvoltarea de vaccinuri şi medicamente antivirale şi constituirea unor stocuri suficiente pentru a face faţă în caz de urgenţă.

Ce reprezintă structura misterioasă de pe teritoriul Rusiei?

Un geoglif imens în formă de elen sau cerb a fost descoperit în Rusia, iar oamenii de ştiinţă susţin că el a fost creat cu mult înainte de celebrele Liniile Nazca din Peru.

Structura din piatră, situată în apropiere de lacul Zjuratkul, în munţii Urali, prezintă un bot alungit, patru picioare şi două coarne de cerb. O imagine Google Earth realizată în 2007 arată că desenul prezintă şi un fel de coadă, dar în imaginile din prezent acest aspect este neclar. Excluzând posibila coadă, animalul se întinde pe aproximativ 275 de metri.

Cercetările de teren realizate în această vară au ajutat la prelevarea datelor cu privire la compoziţia şi istoria acestui geoglif, sugerând totodată că el ar fi fost un produs al unei culturi megalitice. Sute de situri megalitice au fost descoperite în regiunea Munţilor Urali , cele mai elaborate structuri fiind situate pe o insulă de apă dulce la 60 de kilometri depărate de noul geoglif descoperit. 

Oamenii de ştiinţă au subliniat că structura arhitecturală a geoglifului este complexă. De asemenea, în zona botului şi a copitelor au fost descoperite mici pasaje de trecere. Stilul de prelucrare a pietrei şi tehnologia utilizată pentru construire indică faptul că geogliful a fost creat în eneolitic, în mileniul al patrulea sau al treilea înainte de Hristos. Dacă aceste calcule sunt corecte, atunci, geogliful de pe teritoriul Rusiei este mult mai vechi decât cele de la Nazca, despre care se spune că au fost create în jurul anului 500 î.Hr. 

Ultimul exemplar de crocodil siamez din Vietnam a fost găsit strangulat

Trupul ultimului exemplar de crocodil siamez (Crocodylus siamensis) care trăia în Vietnam a fost descoperit plutind la suprafaţa lacului Ea Lam. Femela ce măsura 3,2 metri în lungime şi 100 de kilograme în greutate a fost strangulată cu două fire de oţel, cel mai probabil de către vânători. Specialiştii estimează că femela avea aproape 100 de ani.

Cândva prezenţi în întreaga Asie de Sud-Est, crocodilii siamezi sunt astăzi pe cale de dispariţie, pierind din vechile lor habitate din Indonezia, Malaezia, Thailanda şi alte ţări din zonă din cauza vânătorii exagerate şi a distrugerii habitatelor. Cele mai optimiste estimări afirmă că astăzi mai există doar 100 de exemplare de crocodili siamezi în sălbăticie, cei mai mulţi aflându-se în Cambodgia. Alte câteva mii de exemplare sunt crescute în fermele de crocodili pentru pielea lor preţioasă.

Tran Van Bang, cercetător la Centrul pentru Biodiversitate şi Dezvoltare din Ho Chi Minh City, a examinat cadavrul crocodilului, care a fost descoperit la cel puţin trei zile după ce a fost ucis. Specialistul nu a descoperit niciun ou în trupul femelei. „Dacă am fi descoperit ouă în abdomenul său, asta ar fi însemnat că a fost inseminată şi că mai trăieşte cel puţin un mascul în acest lac”, a explicat cercetătorul.

Locuitorii care trăiesc în jurul lacului Ea Lam sunt membri ai minorităţii etnice Ê Đê, ce obişnuiau să creadă că crocodilii sunt purtătorii sufletelor strămoşilor lor. Din acest motiv, aceştia refuzau să agreseze crocodilii. Moartea altor crocodili din zonă a fost atribuită unor vânători care nu sunt membri ai comunităţii locale.

Moartea acestui crocodil reprezintă cel de-al doilea eşec recent al eforturilor de conservare din Vietnam, după ce în 2010 braconierii au ucis în această ţară ultimul exemplar de rinocer de Java (Rhinoceros sondaicus annamiticus), specie devenită astfel dispărută.

Thailanda şi alte ţări din regiune intenţionează să elibereze în sălbăticie câţiva crocodili siamezi crescuţi în captivitate. Succesul acestor eforturi depinde de conceperea unor habitate protejate şi a unui bagaj genetic pur (căci mulţi crocodili siamezi crescuţi în captivitate au fost hibridizaţi cu crocodilii de apă sărată pentru a le creşte rata de înmulţire).

Oamenii preistorici se hrăneau cu urşi panda

Simbolul chinez mult îndrăgit, ursul panda, a fost perceput într-un cu totul alt mod de către oamenii preistorici care îl preferau drept aliment.

Omul de ştiinţă Wei Guangbiao susţine că oamenii preistorici, care trăiau pe teritoriul actualului oraş Chongqing, din sudul Chinei, mâncau urşi panda. Wei, directorul Institutului de Paleontologie din cadrul unui muzeu din Chongqing, susţine că multe fosile de urs panda găsite în această zonă demonstrează că animalele au fost cândva omorâte de oameni. 

De asemenea, oamenii de ştiinţă subliniază că în timpurile primitive, oamenii nu omorau animalele care nu le erau utile, prin urmare, urşii panda trebuie să fi fost ucişi pentru carnea lor. Totuşi, se pare că în acea vreme, urşii panda aveau dimensiuni mult mai reduse. 

Wei susţine că animalele în cauză au trăit în regiunea muntoasă din Chongqing de acum 10.000 milioane de ani, până acum un milion de ani, când au preferat să migreze spre alte zone în căutarea hranei. 

Guvernul chinez investeşte foarte mult în studierea acestei specii, străduindu-se să îi asigure supravieţuirea. În prezent, mai există doar 1600 de exemplare de panda în sălbăticie şi alte 300 în captivitate. 

Felix Baumgartner a sărit de la graniţa cu spaţiul cosmic, doborând recorduri şi capturând imagini unice

Austriacul Felix Baumgartner a intrat în cărţile de istorie în această duminică, devenind primul om care a sărit din stratosferă şi depăşit viteza sunetului fără ajutorul vreunui vehicul. Viteza maximă atinsă de Baumgartner în timpul căderii libere a fost de 1342,8 km/h (Mach 1,24), un nou record mondial.

Felix Baumgartner a urcat cu ajutorul unui balon cu heliu până la altitudinea de 39.045 de metri, sărind spre Terra la fix 65 de ani de la momentul în care Chuck Yeager a devenit primul om ce a depăşit bariera vitezei sunetului. Pe lângă recordul de viteză stabilit de Baumgartner, austriacul a doborât alte două: căderea liberă de la cea mai mare altitudine şi cea mai mare altitudine atinsă de un om cu ajutorul unui balon. Felix nu a reuşit să cucerească cel de-al patrulea record ţintit - cea mai lungă perioadă petrecută în cădere liberă - acesta fiind în continuare deţinut de Col. Joe Kittinger, mentorul proiectului Red Bull Stratos.

Saltul curajos al lui Baumgartner a fost urmărit în direct pe internet şi cu ajutorul televizoarelor de milioane de oameni din întreaga lume. Austriacul a dat emoţii telespectatorilor în timpul căderii libere, când corpul său a început să se rotească cu viteză, însă paraşutistul şi-a revenit rapid, deschizându-şi paraşuta după 4 minute şi 20 de secunde de picaj. La scurt timp după, austriacul a aterizat cu succes în deşertul New Mexico, în uralele echipajului care l-a coordonat.

"A fost o experienţă incredibilă astăzi, aşa cum a fost întregul proiect", a declarat Baumgartner după salt. "Mai întâi am avut parte de o lansare minunată, dar apoi am avut câteva probleme cu alimentarea cu curent a vizierei. Saltul a fost perfect, dar apoi am început să mă rotesc încet. Am crezut că mă voi roti de câteva ori şi apoi voi reveni la normal, dar rotirile s-au accelerat, iar la un momentat senzaţia era cruntă. Chiar am crezut timp de câteva secunde că-mi voi pierde cunoştinţa. Nu am simţit un boom sonic atunci când am depăşit bariera sunetului, pentru că eram foarte concentrat să mă stabilizez. A fost mult mai greu decât m-am aşteptat să fie", a mai spus austriacul.

Baumgartner s-a pregătit alături de echipa sa timp de 5 ani pentru această misiune, ce va duce la o mai bună înţelegere a modului în care corpul uman rezistă la condiţiile extreme ce se găsesc la graniţa cu spaţiul cosmic.

Cele mai importante momente ale saltului:

Saltul lui Felix surprins în câteva fotografii:

Cercetătorii susţin că Soarele este responsabil pentru apa de pe Lună

Particulele provenite de la Soare sunt responsabile pentru prezenţa apei pe suprafaţa satelitului Natural al Terrei, susţin oamenii de ştiinţă.

De acum mai bine un deceniu, de când navele spaţiale ce orbitau în jurul Lunii au observat urme de apă pe satelitul nostru natural, oamenii de ştiinţă au analizat modurile prin care această substanţă ar fi putut ajunge aici.  

Acum, dr. Yang Liu de la Universitatea Tennessee susţine că, cel mai probabil, apa s-a format în urma combinării dintre hidrogenul transportat de vântul solar şi oxigenul din solul selenar. Liu şi colegii săi au ajuns la această concluzie după ce au analizat date colectate în urma misiunilor Apolo 11, 16 şi 17. Solul lunar, sau regolitul, conţine mici particule sticloase care sunt produse în urma impactului dintre micro meteoriţi şi suprafaţa Lunii. 

Liu şi echipa sa de cercetători au descoperit că aceste granule sticluase conţin apă sau segmente de molecule numite hidroxili în proporţie de  200 şi 300 părţi pe milion. Ulterior,specialiştii au folosit spectroscopia, pentru a identifica raportul dintre hidrogen şi deuteriu cu scopul de a stabili dacă aceste elemente chimice au apărut în urma unui impact cu un asteroid sau cometă, de la erupţii vulcanice selenare sau de la vântul solar. Astfel, s-a constatat că raportul dintre hidrogen şi deuteriu este extrem de scăzut, fiind echivalent cu raportul găsit în vântul solar. 

Descoperirile, spun oamenii de ştiinţă, ar putea explica originile unei cantităţi semnificative de apă pe Lună. 

Pe măsură ce sistemul solar a început să se formeze acum 4,56 de miliarde de ani, apa s-a condensat din gazul primordial sub forma unor gheţuri, în zonele raci de la marginea sistemului solar. Mai târziu, se pare că ea a fost transportată spre interiorul sistemului solar de o serie de comete, asteroizi şi meteoriţi.