Stomatologie în Epoca de Piatră: a fost descoperită cea mai veche plombă dentară

Paleontologii au descoperit că oamenii neolitici foloseau tratamente stomatologice eficiente pentru a repara leziuni ale dinţilor. Astfel, un dinte spart a fost tratat, acum 6.500 de ani, prin aplicarea de ceară de albine - aceasta putând fi considerată cea mai veche „plombă” cunoscută până în prezent.

Dintele este ataşat de o mandibulă fosilă ce a aparţinut unui bărbat cu vârsta de 24-30 ani, care a trăit în urmă cu 6.500 de ani pe teritoriul actualei Slovenii. Mandibula a fost descoperită la începutul secolului trecut în apropiere de satul Lonche şi era păstrată la un muzeu din Trieste, Italia.

Recent, doi oameni de ştiinţă de la Centrul de Fizică Teoretică din Trieste, Claudio Tuniz şi Federico Bernardini, au folosit piesa de muzeu pentru a testa un nou aparat de vizualizare cu raze X. Spre surpriza lor, au descoperit, ataşate de unul dintre dinţi, resturi dintr-un material neobişnuit.

Cercetătorii au realizat o imagine tridimensională, de înaltă rezoluţie, a dintelui, descoperind astfel că acesta prezenta o fisură verticală lungă şi o zonă în care smalţul se tocise, lăsând în loc o carie mare în care era expusă dentina (stratul de material de sub smalţ, cu duritate mai mică decât a smalţului şi sensibil la durere.)

Materialul "neobişnuit" pe care îl detectaseră fusese modelat astfel încât să formeze un înveliş subţire, care umplea perfect caria şi partea superioară a fisurii.

Cu ajutorul spectroscopiei în infraroşu, materialul a fost identificat ca fiind ceară de albine, iar datarea cu radiocarbon a arătat că dintele şi ceara au o vechime de cca. 6.500 de ani.

Aceste rezultate sugerează că "plomba" de ceară a fost aplicată pentru a astupa fisura şi zona cu smalţ tocit în timp ce "purtătorul" era încă în viaţă.

Există, desigur, o mică probabilitate ca ceara să fi fost aplicată într-un alt scop - de pildă în cadrul unui ritual funerar - sau ca dintele să fi crăpat în timp, uscându-se, în peştera în care a fost găsit.

Însă oamenii de ştiinţă cred că este mai verosimilă ipoteza "tratamentului stomatologic" aplicat pe când omul era în viaţă. Ei cred că ceara a fost folosită intenţionat pentru a sigila zona în care dentina era expusă.

Descoperiri anterioare arătaseră deja că oamenii neolitici era dentişti pricepuţi. În anul 2001, un grup de paleontologi de la Universitatea Kansas - Lawrence, SUA, a descoperit găuri sfredelite - probabil cu ajutorul unui instrument ascuţit din cremene - în 11 măsele umane dintr-o necropolă din Pakistan, datând de acum 7.500 - 9.000 ani. Patru dintre dinţi aveau carii, dar în niciunul nu s-au găsit plombe.

Stephen Buckley, de la Universitatea York, Marea Britanie, consideră că ipoteza folosirii cerii de albine pentru plombe are sens, deoarece ceara are multe însuşiri care o fac potrivită pentru acest scop: se topeşte uşor la foc, dar se solidifică la temperatura ambiantă, deci poate sigila bine golurile din dinte; de asemenea, poate conţine miere şi propolis, care au acţiune antibacteriană şi antiinflamatoare.

Tot mai multe descoperiri recente - ce beneficiază de progresul în domeniul metodelor de analiză - au adus informaţii ce arată că populaţiile preistorice aveau cunoştinţe şi abilităţi remarcabile, fiind cu mult mai sofisticate decât ne imaginam că ar putea fi "oamenii primitivi".

Când bărbaţii nu mai aleargă după tinere atrăgătoare şi femeile nu mai vor bogăţie

Bărbaţii caută partenere tinere şi frumoase, în timp ce femeile vor să obţină avere şi un statut, aşa susţin psihologii evoluţionişti care cred că aceste preferinţe generale sunt universale şi îşi au bazele în biologie. Totuşi, noi cercetări sugerează că, de fapt, ele ar putea fi variabile, iar acest lucru se observă acum când bărbaţii şi femeile încep să obţină egalitate financiară.

Ideea din spatele acestei teorii evoluţioniste este simplă: din punct de vedere biologic spermatozoizii, pe care un bărbat îi creează în număr foarte mare şi în timp foarte scurt (1500 pe secundă), nu valorează atât de mult ca ovulele. În general, o femeie eliberează un ovul pe lună, iar fiecare bebeluş de sex feminin se naşte cu întrega rezervă de ovule pe care o va avea toată viaţa (acest lucru însemnând că ovulul din care ia naştere un copil a fost format în bunica sa maternă). Mai mult, dacă punem la socoteală şi cele 9 luni în care mama poartă fătul, se înţelege de ce, în teoria psihologilor evoluţionişti, femeile ar fi mai atente atunci când îşi aleg partenerii sexuali, alegându-i pe cei care deţin resurse pentru a investi în copiii lor. 

Bărbaţii, pe de altă parte, îşi permit să fie mai puţin pretenţioşi. Pe ei îi interesează mai puţin abilitatea femeilor de a întreţine familia, fiind mult mai atenţi la semnele de bază care indică fertilitate, precum tinereţea şi simetria trăsăturilor faciale. 

Dar, dacă aceste preferinţe de alegere a partenerului erau perfect valide atunci când omul a început să evolueze, lumea a început să se schimbe. Prin urmare, oamenii de ştiinţă de la Universitatea York, din Marea Britanie, au vrut să vadă dacă factorii caracteristici societăţii actuale, precum creşterea statutului şi a venitului obţinut de femei, schimbă cumva modul de a alege partenerul. 

În studiu, cercetătorii au analizat două grupuri de oameni care au fost monitorizaţi cu scopul de a afla preferinţele lor legate de calităţile pe care ar trebui să le deţină un potenţial partener. Prima parte a studiului a fost realizată în 1980, pe un eşantion de 8.953 de oameni din 37 de culturi diferite, iar al doilea, efectuat ceva mai curând prin intermediul internetului, a inclus 3.177 de subiecţi din 10 naţiuni diferite. 

Analizând primele rezultate ale cercetării oamenii de ştiinţă au observat că femeile care erau angajate cu normă întreagă puneau mai puţin accentul pe calităţile care îi permiteau unui bărbat să întreţină familia. „Pe măsură ce poziţia rolurilor sociale ale bărbatului şi ale femeii se schimbă, diferenţele de gen care ţin alegerea partenerului ar trebui să se schimbe şi ele pentru că oamenii sunt în căutarea unor parteneri care să se poată integra în vieţile lor”, au declarat autorii studiului. 

Pentru a verifica această constare, oamenii de ştiinţă au clasat naţiunile potrivit unei noi măsuri de egalitate între sexe, introdusă de cei de la World Economic Forum în 2006.  Specialiştii au observat inegalităţile dintre femei şi bărbaţi în mai multe societăţi şi au observat cât de mult se deosebeau, de la cultură la cultură, preferinţele legate de alegerea partenerului. Astfel, s-a dovedit că, aşa cum se constatase iniţial, cu cât diferenţele de putere dintre bărbaţi şi femei sunt mai mici, cu atât preferinţele legate de alegerea partenerului tind să fie aceleaşi indiferent de sex. În Finlanda, de exemplu, ţara în care egalitatea între genuri este cel mai bine reprezentată, a existat o diferenţă între preferinţele de alegere a partenerului mult mai mică decât în Turcia, unde s-a înregistrat cel mai mare decalaj. 

Prin urmare, cu cât există mai multă egalitate între genuri, cu atât bărbaţii pun mai puţin accent pe frumuseţea şi tinereţea partenerelor. Acelaşi lucru este valabil şi în rândul femeilor care, în această situaţie, nu mai preţuiesc puterea şi bogăţia la fel de mult ca pe alte calităţi ale partenerilor. 

Mai mult, cercetările au scos la iveală faptul că, în societăţile actuale, oamenii apreciază mai mult inteligenţa, bunătatea sau simţul umorului decât frumuseţea sau bogăţia. 

Şase alimente care te vor face mai inteligent

Aşa cum anumite alimente ne predispun la diabet şi la afecţiuni ale inimii, altele ajută creierul să funcţioneze eficient, îmbunătăţind memoria, atenţia şi performanţa cognitivă.

De-a lungul mileniilor, oamenii au descoperit o serie de bogăţii ale naturii ce produc numeroase efecte pozitive asupra minţii umane. Specialiştii de la Online Education Database, o platformă dedicată studenţilor, atrag atenţia asupra a şase alimente care ajută creierul, pe care le recomandă tuturor celor ce doresc să înveţe sau doar să gândească mai bine.

Prima recomandare a acestora este kale - varza creaţă (Brassica oleracea), un aliment consumat încă din vremea romanilor şi care până în Evul Mediu a fost cea mai populară dintre legumele cu frunze verzi. Studiile efectuate de specialiştii de la Harvard Medical School arată că această legumă bogată în beta caroten, vitamina C, vitamina K încetineşte procesul de îmbătrânire, menţinând creierul mai tânăr cu 1-2 ani. De asemenea, varza creaţă este bogată în sulforafan, o substanţă cu proprietăţi anti-cancerigene şi anti-diabet, şi în indol-3-carbinol, o substanţă ce stimulează refacerea ADN-ului în celule şi care blochează creşterea celulelor canceroase.

Cel de-al doilea aliment recomandat este sfecla roşie. Dacă în Grecia Antică sfecla era folosită în medicină pentru a trata o serie de alimente şi era oferită ca ofrandă lui Apollo, astăzi cercetătorii au înţeles că această legumă conţine o cantitate semnificativă de vitamina B, ce ajută creierul să proceseze informaţiile. De asemenea, sfecla roşie este bogată în calciu, protejând dinţii şi oasele.

Afinele reprezintă cel de-al treilea aliment miraculos, aceste fructe delicioase jucând în rol esenţial în protejarea memoriei. O cercetare efectuată pe persoanele în vârstă a arătat că afinele amână efectele negative ale îmbătrânirii asupra memoriei. De asemenea, afinele sunt bogate în antocianine, substanţe care inhibă apariţia cancerului. Efectele pozitive nu se opresc doar la îmbunătăţirea memoriei: studiile efectuate pe adulţii în vârstă au arătat că aceste fructe-minune elimină simptomele depresiei şi scad glicemia!

Beneficiile nutriţionale ale merelor sunt binecunoscute, însă nu toată lumea cunoaşte faptul că aceste fructe au un efect pozitiv asupra creierului. Studiile efectuate de cercetătorii de la University of Massachusetts au arătat că merele îmbunătăţesc percepţia senzorială şi atenţia, crescând nivelul unui neurotransmiţător important. De asemenea, studiile au arătat că persoanele care consumă regulat mere prezintă un nivel mai scăzut în creier al toxinei care provoacă Alzheimer - beta-amyloid.

Ardeii Cayenne conţin capsaicină, o substanţă ce stimulează creierul să producă endorfine. Aceste substanţe ajută la gestionarea stresului din timpul examenelor şi a altor perioade dificile, ceea ce ajută la concentrare. 

Anşoa este cel de-al şaselea aliment care stimulează creierul. Acest mic peşte este bogat în omega-3, acizi graşi care protejează creierul de îmbătrânire şi de pierderea memoriei.

Iată recomandările celor de la OEDB:

„Glasul” planetei Pământ: un satelit al NASA a înregistrat sunetele emise de Terra

Unul dintre cei doi sateliţi ai misiunii Radiation Belt Storm Probe (RBSP), lansaţi anul acesta la data de 30 august, a captat undele radio emise de magnetosfera terestră la data de 5 septembrie, anul curent. Fenomenul acustic este cunoscut sub denumirea de „corul Pământului”.

Craig Kletzing, de la Universitatea Iowa, conduce echipa de cercetători care supraveghează ansamblul complex de instrumente ştiinţifice de la bordul sateliţilor RBSP. El a explicat că sunetele sunt emise de particulele încărcate energetic din straturile superioare ale magnetosferei Pământului, înainte ca acestea să fie prinse în mişcarea generată de câmpurile circulare de radiaţii din jurul planetei.

Cei doi sateliţi RBSP se rotesc în jurul Pământului pe orbite eliptice, la altitudini ce variază între 600 şi 32.000 km.

Scopul acestei misiuni este studierea centurilor Van Allen - curenţi de particule încărcate electric, aduse de vânturile solare până în preajma Terrei şi care sunt prinse în câmpul magnetic terestru.

Ce avantaje va aduce proiectul ELI pentru România?

Luna aceasta, Comisia Europeană a fost de acord să finanţeze proiectul ELI, din România, cu 180 de milioane de euro pentru construirea celui mai puternic laser din lime.

Extreme Light Infrastructure Nuclear Physics Facility (ELI-NP) va genera impulsuri de laser cu o putere de 1016 waţi, de zece ori mai mult decât cele mai bune lasere existente în momentul actual, fiind destul de intens pentru a descoperi structurile interne ale nucleelor atomice.  „Ne va permite să realizăm un tip de fizică nucleară care nu a fost posibil de experimentat până acum”, a declarat Nicolae Victor Zamfir, director general al Institutului Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară Horia Hulubei. 

Patruzeci de instituţii de cercetare din 13 state ale Uniunii Europene au fost implicate în acest proiect care va fi programat să înceapă în 2017. Comunitatea academică internaţională va fi capabilă să utilizeze ELI-PN gratuit, însă companiile private vor fi nevoite să plătească pentru acces. 

Costul total al proiectului se ridică la 356,2 de milioane euro, bani proveniţi din fonduri structurale, subvenţii europene destinate pentru întrajutorarea regiunilor sărace. Iniţial, astfel de fonduri au fost utilizate pentru proiecte civice precum construcţia de drumuri, dar acum Comisia încurajează folosirea lor în proiecte ştiinţifice. 

ELI-NP este unul din cele 3 centre din proiectul Extreme Light Infrastructure ce urmează să fie construite în estul Europei respectiv în Măgurele, Praga şi Szeged, Ungaria. 

Aprobarea proiectului ELI-NP este mai mult decât binevenită în România, ţara care are cele mai mici investiţii în domeniul cercetării, cu numai 0,5% din produsul intern brut, comparativ cu media de 2% din Uniunea Europeană.  

Mai mult, prin acest proiect România va putea să iasă la lumină şi să şteargă ruşinea provocată în decursul acestui an de o serie de scandaluri legate de plagiatul primului-ministru. 

„ELI-NP va fi izolat de politică astfel încât nimic să nu mai poată împiedica procesul de realizare a proiectului. Următoarele guverne vor trebui să investească serios în comunitatea naţională de fizică”, a declarat Dragoş Ciuparu, de la Universitatea Petrol-Gaze, Ploieşti. 

De asemenea, într-un interviu acordat de Nicolae Victor Zamfir celor de la DCNews, directorul a declarat că proiectul nu numai că va crea locuri de muncă, dar va ajuta şi la dezvoltarea ştiinţifică a ţării, la înfiinţarea unor programe de masterat speciale şi va atrage totodată cercetători din afară. „În 2016, vor fi peste 200 de cercetători angajaţi permanent. Sigur, locurile se vor ocupa gradual până atunci”, a spus acesta.

Izolarea afectează iremediabil creierele copiilor

Copiii mici au nevoie de atenţie şi asta nu numai pentru a nu se împiedica sau pentru a nu ţipa, ci şi pentru că iInteracţiunea socială ajută la dezvoltarea creierelor copiilor.

Rapoartele subliniază că mare parte dintre copiii neglijaţi, precum cei din orfelinatele româneşti, ajung ca la maturitate să sufere de deficite comportamentale şi cognitive, la fel cum maimuţele izolate devin adulţi cu probleme de memorie şi de învăţare. Dar oare ce anume declanşează aceste probleme în creierele copiilor neglijaţi?

Conform unei noi lucrări, este vorba de un compus gras numit mielină şi despre celulele care o produc. Copii se nasc cu foarte puţină mielină în creier, pentru ca apoi, pe măsură ce copiii se dezvoltă, celulele numite oligodendrocite să învelească axonii neuronilor în teci de mielină. Aceste teci ajută semnalele electrice să călătorească mai repede până la creierul copilului. 

Pentru a testa dezvoltarea mielinei în creiere copiilor neglijaţi, oamenii de ştiinţă au crescut  şoareci în medii diferite. Astfel, unii dintre ei au fost izolaţi în cuşti proprii, alţii au stat câte patru într-o cuşcă standard, în timp ce alţii au crescut într-un mediu bogat, fiind plasaţi câte 8 membrii într-o cuşcă cu multe jucării. După 4 săptămâni, şoarecii izolaţi au dat dovadă de slabe abilităţi de interacţionare socială şi de probleme de memorie. De asemenea, straturile de mielină din jurul neuronilor lor erau mai subţiri, având structuri mai simple decât cele întâlnită la animalele sociabile. 

Pe de altă parte, în alte teste s-a observat că producţia de mielină devine mai slabă şi la şoarecii care scoşi din mediul social obişnuit şi izolaţi doar pentru două săptămâni. 

Prin urmare, studiul vine să demonstrează că izolarea survenită în această etapă crucială pentru dezvoltarea copiilor, poate cauza probleme ireversibile la nivelul creierului. 

Ce este mai mare: numărul stelelor de pe cer sau numărul boabelor de nisip de pe Pământ?

Oamenii de ştiinţă au găsit răspunsul la una dintre cele mai des întâlnite întrebări, una pe care şi-au pus-o majoritatea oamenilor care au stat pe plajă într-o noapte înstelată: Oare ce este mai mare: numărul stelelor de pe cer sau numărul boabelor de nisip de pe Pământ?

Evident, stelele şi boabele de nisip nu pot fi numărate, dar spre norocul nostru ele pot fi estimate. În cartea sa, numită Spectrums, autorul David Blatner vorbeşte despre un grup de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Hawaii care au încercat să calculeze numărul boabelor de nisip. 

Specialiştii au estimat mărimea medie a unui bob de nisip, au calculat apoi câte boabe de nisip încap într-o linguriţă şi apoi au înmulţit acest rezultat cu toate plajele şi deşerturile din lume. Astfel, a rezultat că în mare, Pământul are 7,5 x 10¹⁸ boabe de nisip , adică 7 cvintilioane, 500 cvadrilioane. 

În ceea ce priveşte stelele, mulţumită lui Hubble, în 2003 a fost realizat un raport care estima numărul lor la 7 mii de milioane, de milioane, de milioane de stele. Prin urmare, comparaţia arată că boabele de nisip de pe Terra nu sunt nici pe departe la fel de multe ca stelele. 

În acest context, înseamnă că stelele deţin recordul? Răspunsul vine tot de la Blatner care spune că deşi numărul stelelor din univers este năucitor de mare, el poate fi egalat de numărul moleculelor cuprinse în doar 10 picături de apă. 

Prin urmare, data viitoare când vă veţi uita la stele şi vă veţi minuna de cât de multe sunt, nu uitaţi că în unghere sau mici crăpături ale lumii fizice există lucruri mărunte care egalează sau depăşesc numărul giganţilor strălucitori. 

Televizorul poate distruge relaţiile amoroase din viaţa reală

Cu cât oamenii cred în poveştile nerealiste de dragoste prezentate la televizor, cu atât este mai puţin probabil ca ei să se dedice propriilor relaţii din viaţa reală, subliniază o nouă cercetare. Cu toate acestea, se pare că cei care cred în poveştile prezentate la TV nu par a fi mai puţini satisfăcuţi în dragoste decât persoanele sceptice.

În studiu, 392 de indivizi căsătoriţi au fost întrebaţi cu privire relaţia lor, la gradul de satisfacţie, aşteptări şi dedicare. De asemenea, indivizii au fost rugaţi să declare dacă se încred în relaţiile de iubire prezentate la TV şi cât de des se uită la programe ce prezintă astfel de cupluri ideale. 

Rezultatele au arătat că cei care creau foarte mult în relaţiile de iubire expuse în emisiunile TV erau mai puţin dedicaţi propriilor relaţii, fiind dispuşi să se lase cuceriţi de alte persoane sau chiar să renunţe la actuala legătură de dragoste. În plus, cu cât participanţii credeau mai puternic în dragostea prezentată la televizor, cu atât ei evaluau mai drastic „costurile” relaţiei lor care includeau îngrădirea libertăţii persoanele, pierderea timpului şi chiar calităţile neatrăgătoare ale partenerului. Această descoperire ar putea explica modul în care televizorul are puterea de a ne influenţa relaţiile într-un mod pe care mulţi dintre noi nici nu îl bănuim. 

„Oamenii care cred foarte mult în poveştile de la TV tind să considere că relaţiile lor sunt costisitoare. Dar doar pentru că ei se aşteaptă la mai mult, asta nu îi face să fie mai puţin satisfăcuţi”, au notat oamenii de ştiinţă în raportul lor.

„Trăim într-o societate care, în mod permanent, se scufundă în imaginile prezentate de media, dar majoritatea oamenilor nu realizează impactul pe care îl au aceste mijloace precum televizorul sau internetul”, a notat autorul studiului,  Jeremy Osborn de la Albion College din Michigan. 

De ce n-ar trebui să-i dai o suzetă băiatului tău

Suzetele pot afecta dezvoltarea emoţională a băieţilor, împiedicîndu-i să se „antreneze” corespunzător în ceea ce priveşte mimica, susţine un studiu american.

Trei experimente efectuate de un grup de psihologi de la Universitatea din Wisconsin, SUA, au găsit o corelaţie între utilizarea intensivă a suzetei la sugari şi deficienţe în maturizarea emoţională a copiilor respectivi.

Studiul, publicat în jurnalul Basic and Applied Social Psychology, este primul care sugerează existenţa unor consecinţe psihologice ale utilizării suzetelor.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandase deja limitarea folosirii suzetei, atât pentru a încuraja alăptarea, cât şi din cauză că suzeta ar favoriza apariţia unor infecţii la nivelul urechii şi a unor anomalii dentare.

Studiul american arată însă că folosirea suzetei poate avea efecte negative şi în plan psihologic, în cazul bebeluşilor de sex masculin.

Persoanele de toate vârstele imită - voluntar sau involuntar - expresiile faciale şi limbajul corporal al celor din jur, ca o modalitate de "a se pune în pielea celuilalt", putând astfel evalua emoţiile celorlalte persoane.

Mimica este, pentru bebeluşi, un instrument important de învăţare; adulţii din jur le vorbesc, dar copiii foarte mici nu înţeleg, iniţial, sensul cuvintelor, astfel încât, la început, comunicarea se face, în principal, prin tonul vocii şi expresia feţei.

Însă, cu o suzetă în gură, copiii sunt mai puţin capabili să "oglindească" expresiile faciale ale adulţilor din jur şi emoţiile pe care le exprimă..

Efectul este similar cu cel observat la adulţii care îşi fac injecţii cu Botox (care paralizează muşchii feţei) pentru limitarea ridurilor. S-a constatat că aceste persoane încearcă o gamă mai restrânsă de emoţii şi au adesea dificultăţi în identificarea emoţiilor exprimate de chipurile celor din jur.

Cum primele luni de viaţă reprezeintă o perioadă critică pentru dezvoltarea emoţională, cercetătorii au început să investigheze, din acest puhct de vedere, efectul suzetei, care limitează exprimarea prin mimică.

Au constatat, astfel, că băieţii de 6-7 ani care folosiseră mai mult suzeta când erau bebeluşi imitau în mai mică măsură expresiile emoţiilor de pe chipurile umane care apăreau într-un material video.

În cazul băieţilor aflaţi la vârsta studenţiei, cercetătorii au observat că aceia dintre participanţi care declarau că au folosit mult suzeta în copilărie obţineau scoruri mai mici la un test ce evalua una dintre componentele empatiei.

Un grup de studenţi a fost supus apoi unui test standard de inteligenţă emoţională, pentru a afla în ce măsură luau aceştia decizii bazându-se pe evaluarea emoţiilor altor persoane. Dintre participanţi, cei care folosiseră cel mai mult suzetele în copilărie au obţinut cele mai mici scoruri.

Interesant este faptul că la fete nu s-au observat asemenea corelaţii, iar cercetătorii caută explicaţii pentru această diferenţă.

Ei sugerează că diferenţa s-ar putea datora faptului că fetele sunt, din multe puncte de vedere, mai precoce decât băieţii şi e posibil ca ele să progreseze mai rapid în ceea ce priveşte dezvoltarea emoţională înainte de a începe să utilizeze suzeta sau chiar în ciuda folosirii ei. Ar putea fi vorba şi despre faptul că băieţii sunt, în general, mai vulnerabili decât fetele, iar a tulbura utilizarea mimicii este, în cazul lor, mai dăunătoare decât în cazul fetelor.

Sau ar putea fi vorba despre deosebirile pe care părinţii le fac, mai mult sau mai puţin inconştient, între fete şi băieţi: se aşteaptă ca fetele să se exprime emoţional mai intens, aşa că sunt stimulate emoţional în alte moduri, chiar dacă li se dă şi o suzetă, în vreme ce, în cazul băieţilor, exprimarea emoţiilor nu este încurajată, ci limitată, deci li se dă suzeta şi atât.

S-a observat, de asemenea, că folosirea suzetei noaptea, în somn, nu este atât de dăunătoare din punct de vedere emoţional, deoarece în această perioadă bebeluşii nu observă şi nu imită expresii faciale.

Deşi mai sunt necesare studii în această direcţie, pentru a afla "doza" începând de la care folosirea suzetei devine dăunătoare, autorii studiului recomandă totuşi o limitare a folosirii acestui mijloc de liniştire a copiilor, de vreme ce rezultatele arată clar că o utilizare intensivă afectează dezvoltarea emoţională a bebeluşilor de sex masculin.

O nouă descoperire ar putea duce la eliminarea crizelor de astm

Oamenii de ştiinţă sunt aproape de a elabora un mecanism eficient în blocarea atacurilor de astm, după ce au descoperit doi factori declanşatori şi substanţe care îi inhibă.

Cercetătorii de la mai multe universităţi americane, printre care UCSF, John Hopkins şi Duke, au descoperit că aceşti factori biologici ce declanşează atacurile de astm folosesc un anume canal pentru ioni de clorură activat de calciu intitulat TMEM16A.

Aceşti factori reglează secreţiile din căile respiratorii şi reduc contracţiile musculare, cei doi factori asociaţi atacurilor de astm, arată studiul publicat în jurnalul ştiinţific PNAS.

„Dacă vom putea inhiba aceste două procese prin blocarea canalului, am putea reduce simptomele astmului”, explică Jason Rock, profesor de anatomie la UCSF şi totodată coordonatorul acestui studiu.

Astmul, o afecţiune respiratorie ce provoacă lipsa de aer, tuse, apăsare în piept, apare în urma unor schimbări ale căilor respiratorii ce duc la plămâni. Boala afectează 18,7 milioane de adulţi şi 7 milioane de copii doar în SUA. În România se estimează că peste un milion de persoane suferă de astm.

În mod normal, oamenii prezintă un număr mic de celule producătoare de mucus. Cei ce suferă de astm, însă, prezintă un număr ridicat de astfel de celule pe căile respiratorii. „Excesul de mucus ce blochează căile respiratorii, combinat cu hiper-contractilitatea muşchiului, face extrem de dificil actul de a respira. Mulţi oameni spun că este ca şi cum ai respira printr-un pai”, explică profesorul Rock.

Cercetătorii au identificat trei substanţe care inhibă canalul TMEM16A, calea prin care sunt activaţi cei doi factori ce stau la baza atacurilor de astm.

„Am testat aceste substanţe şi am descoperit că inhibă TMEM16A. Este grozav că am reuşit să descoperim aceste molecule neştiute până acum, astfel că acum putem să le folosim în testele clinice, pentru a aduce beneficii pacienţilor”, a explicat Rock. „În acest moment, sunt optimist. Această descoperire ar putea reprezenta un imens pas înainte pentru astmatici”, a concluzionat cercetătorul.

Ştirea anului: cuvintele lui Iisus descoperite pe un papirus zguduie creştinismul

Un istoric de la Harvard Divinity School specializat în creştinismul timpuriu a descoperit un fragment dintr-un papirus scris în limba coptă în secolul al IV-lea ce conţine o frază nemaivăzută în scripturi: „Şi Iisus le-a spus: «Soţia mea...»”.

Fragmentul de papirus este mai mic decât o carte de vizită, conţinând opt rânduri de text ce pot fi citite cu ajutorul unei lupe. În rândul aflat imediat sub cel în care Iisus vorbeşte despre soţia sa există o altă propoziţie surprinzătoare, Iisus afirmând "ea va putea fi discipolul meu".

Descoperirea a fost făcută publică în cadrul Congresului Internaţional al Studiilor Copte ce a avut loc ieri la Roma. Cercetătoarea care a făcut această descoperire, Karen L. King, deţine titlul de "Hollis professor of divinity", cel mai prestigios şi mai vechi post de profesor la Harvard Divinity School. King a publicat până acum mai multe cărţi pe tema scripturilor sacre.

Până ieri, Dr. King a arătat papirusul doar unui număr restrâns de experţi în papirologie şi unor lingvişti copţi, care au concluzionat că nu este vorba despre un fals. Acum, King şi colaboratorii săi afirmă că doresc să colaboreze cu mai mulţi specialişti pentru a descoperi noi secrete ale papirusului inedit.

Experţii afirmă că noua descoperire va reaprinde dezbaterile referitoare la posibilităţile ca Iisus să fi fost însurat, ca Maria Magdalena să fi fost soţia sa şi ca printre discipolii săi să se numere şi femei, discuţii ce au loc încă din primele secole ale creştinătăţii. Aceste discuţii sunt relevante în ziua de astăzi, pe măsură ce tot mai multe ramuri ale creştinătăţii dezbat posibilitatea ca femeile să îmbrace haina preoţească.

Dr. King subliniază că fragmentul de papirus nu demonstrează că Iisus avea o soţie, deoarece textul a fost scris la câteva secole după ce acesta a trăit, iar celelalte texte din această perioadă nu abordează acest subiect.

Cu toate acestea, descoperirea este captivantă, afirmă Dr. King, căci este prima dovadă din antichitate ce îl înfăţişează pe Iisus vorbind despre soţia sa. De asemenea, papirusul oferă noi dovezi că în primele secole ale creştinătăţii credincioşii dezbăteau dacă Iisus a fost sau nu căsătorit.

"Acest fragment sugerează că printre primii creştini exista această tradiţie, că Iisus ar fi fost căsătorit", explică Dr. King. "Deja ştiam că în secolul al II-lea a existat o discuţie controversată pe tema căsătoriei lui Iisus, credincioşii întrebându-se dacă ar trebui să se căsătorească şi să facă sex", a mai explicat specialista.

Dr. King a auzit prima oară despre acest fragment de papirus în 2010, când a fost contactată de deţinătorul acestuia pentru a-l traduce. Dr. King este un specialist în literatura coptă, publicând mai multe cărţi pe tema scripturilor scrise în această limbă.

Proprietarul, ce deţine o colecţie de papirusuri greceşti, copte şi arabe, nu doreşte să fie identificat după nume, naţionalitate sau ţară de reşedinţă, deoarece "nu vrea să fie hăituit de potenţialii cumpărători ai acestui papirus", explică Dr. King.

Nu se ştie unde sau când a fost descoperit acest papirus, deţinătorul său achiziţionându-l în 1997 de la precedentul proprietar, un cetăţean german. Papirusul a venit însoţit de o notă scrisă de mână, în limba germană, ce menţiona numele unui profesor de Egiptologie din Berlin, acum decedat, şi care afirma că este "singurul text în care este menţionat faptul că Iisus avea o soţie".

Proprietarul a adus acest fragment la Harvard Divinity School în decembrie 2011 şi l-a lăsat doctorului King. În luna martie a acestui an, profesorul a purtat manuscrisul la New York, oferindu-l spre studiu unor specialişti în papirologie, Roger Bagnall, directorul Institute for the Study of the Ancient Worlddin cadrul Universităţii New York, şi AnneMarie Luijendijk, profesor de religie la Universitatea Princeton.

Aceştia au studiat micul fragment, ce măsoară 4 centimetri pe o latură şi 8 pe cealaltă, şi au decis că a fost scris de un amator, literele fiind inegale, iar manuscrisul pătat. Acest lucru nu este neobişnuit pentru acea perioadă, când creştinii erau săraci şi persecutaţi. Specialiştii au concluzionat că a fost scris în limba coptă, o limbă egipteană scrisă cu caractere greceşti, mai exact în copta sahidică, un dialect din sudul Egiptului.

Ceea ce a convins-o pe Dr. Luijendijk că papirusul este autentic a fost decolorarea cernelei pe fibrele de papirus şi urmele de cerneală îmbibată din fibrele îndoite aflate la marginile rupte ale papirusului. "Ar fi imposibil de falsificat", a explicat Dr. Luijendijk.

Dr. Bagnall afirmă că un potenţial falsificator ar trebui să fie un expert în gramatica coptă, în scrierea din acea vreme şi în ideile acelei epoci. Majoritatea falsurilor pe care le-a studiat profesorul prezentau erori grosolane, fiind foarte uşor de detectat. "Este foarte greu de imaginat un scenariu plauzibil în care acest papirus să fie fals. Nu e ca şi cum în lume ar exista numeroşi papirologi corupţi", explică Dr. Bagnall.

Fragmentul este tăiat într-o formă dreptunghiulară, astfel că documentului îi lipsesc bucăţi de text din toate cele patru părţi. Cel mai probabil, explică Dr. Bagnall, acest lucru se datorează unui dealer care a trăiat papirusul în mai multe bucăţi pentru a-şi maximiza profitul.

De aceea, cea mai mare parte a contextului lipseşte. Cu toate acestea, Dr. King a fost surprinsă de similitudinea unor fragmente cu cele din Evanghelia după Toma. Experţii cred că aceasta a fost scrisă în a doua jumătate a secolului al II-lea, fiind apoi tradusă în coptă. De aceea, experta crede că şi papirusul este o traducere dintr-o scriere din secolul al II-lea.

Sensul cuvintelor "soţia mea" este fără dubiu, explică Dr. King. "Aceste cuvinte nu pot însemna nimic altceva", afirmă profesorul.

Dr. King nu a datat cerneala cu ajutorul testelor cu carbon-14, deoarece acestea ar necesita răzuirea unei porţiuni mari din manuscris, distrugându-l. Specialista doreşte să testeze acum cerneala cu ajutorul spectroscopiei, urmând să-i determine vârsta pe baza compoziţiei chimice.

Ariel Shisha-Halevy, un distins specialist în lingvistica coptă, a studiat papirusul, declarând că "analizând limba şi gramatica, sunt de părere că textul este autentic".

Dr. King afirmă că va încerca să-l convingă pe proprietar să renunţe la anonimat, pentru a nu stârni teorii ale conspiraţiei.

Noţiunea că Iisus ar fi avut o soţie a jucat un rol central în cartea "Codul lui Da Vinci", un veritabilbest-seller al ultimilor ani. Dr. King afirmă că nu vrea să aibă nimic de-a face cu această carte sau cu autorul său: "Vă rog, nu scrieţi că această descoperire demonstrează că Dan Brown a avut dreptate".

Un spectacol diavolesc: cea mai uluitoare filmare din interiorul unui vulcan

Dacă v-aţi imaginat vreodată că iadul este localizat într-un vulcan, atunci s-ar putea să vă schimbaţi părerea după ce veţi urmări imaginile incredibile filmate de un grup de britanici care au fost martori la spectacolul de lavă din interiorul vulcanului Marum, din insula Ambrym, Vanuatu.

După ce s-au luptat 35 de zile cu vremea rea, Geoff Mackley, Bradley Ambrose şi Nathan Berg au reuşit să stea, timp de 6 secunde, la doar 30 de metri de lacul de lavă. Apoi, purtând costume special create pentru a le oferi protecţie termică, cei trei indivizi s-au putut bucura de uimitorul spectacol timp de 40 de minute.

Totuşi, nu este pentru prima dată când Geoff Mackley se apropie atât de mult de un lac de lavă. În septembrie 2010, el a mai realizat o astfel de filmare în interiorul aceluiaşi vulcan, doar că nu reuşise să se apropie atât de mult de lavă.