Ultrasunetele tratează cancerul de prostată fără efecte secundare

Oamenii de ştiinţă au identificat un nou tratament eficient împotriva cancerului de prostată: unde sonore care distrug celulele tumorilor.

Acurateţea acestui remediu sugerează că ultrasunetele ar putea deveni o alternativă la tramentele tradiţionale, deoarece prezintă mult mai puţine efecte secundare.

Studiul efectuat în Marea Britanie este primul în care a fost folosit tratamentul experimental intitulat HIFU (high-intensity focused ultrasound). Acesta poate fi folosit împotriva tumorilor ce măsoară doar câţiva milimetri în diametru.

În testul efectuat, 95% dintre pacienţii trataţi cu ultrasunete erau vindecaţi de cancer la un an de la tratament.

Ultrasunetele fac ca ţesutul să vibreze şi să se încălzează, distrugând celulele din zona ţintită. Tratamentul este aplicat în spital, sub anestezie generală, iar pacienţii se pot întoarce acasă în maxim 24 de ore.

Rezultatele au arătat că la 12 luni de la tratament, niciunul dintre cei 41 de bărbaţi trataţi în cadrul studiului efectuat la University College London nu suferea de incontinenţă, un efect secundar tipic tratamentelor contra cancerului de prostată.

Mersul pe jos – tratament împotriva depresiei

Plimbările în ritm alert pot avea un efect bun asupra persoanelor ce suferă de depresie, arată un studiu realizat de cercetătorii scoţieni.

Alte studii au demonstrat deja că exerciţiul fizic este benefic persoanelor deprimate, motiv pentru care este adesea prescris de medici în cadrul tratamentului depresiei.

Noul studiu, însă, realizat la Universitatea Stirling, a urmărit să afle decă şi una dintre cele mai simple şi mai puţin extenuante forme de exerciţiu - mersul pe jos - poate avea efect.

Analizând 8 studii precedente, ce implicau, în total, 341 pacienţi, cercetătorii au ajuns la concluzia că plimbările pe jos au o influenţă semnificativă asupra stării persoanelor deprimate, având un efect similar cu cel al unor forme mai intense de exerciţiu fizic.

În opinia lor, rezultatele sunt importante deoarece mersul pe jos este o activitate ce poate fi întreprinsă cu uşurinţă de aproape oricine, se realizează cu costuri mici sau gratis şi este uşor de incorporat în viaţa de zi cu zi.

Totuşi, au adăugat ei, e nevoie de mai multe cercetări pentru a clarifica, de pildă, cât de lungi trebuie să fie plimbările, în ce ritm ar trebui făcute şi dacă este mai avantajos ca ele să fie făcute în aer liber sau în interior.

Au fost descoperite genele care influenţează dimensiunea creierului şi inteligenţa

Cercetătorii au identificat două gene care afectează dimensiunea creierului şi care prezintă o legătură atât cu IQ-ul, cât şi cu riscul de a dezvolta afecţiuni cerebrale precum boala Alzheimer.

Oamenii de ştiinţă cunosc de ceva timp faptul că dimensiunile şi volumul unor părţi ale creierului sunt corelate cu anumite afecţiuni, printre care autismul şi boala Alzheimer. Creierele copiilor autişti, de exemplu, tind să fie mai mari decât cele ale copiilor ce nu suferă de această afecţiune, iar în cazul pacienţilor suferinzi de Alzheimer, regiunea creierului responsabilă pentru memorie, hipocampusul, tinde să fie mai mică.

Dimensiunea creierului tinde să fie o trăsătură pe care copiii o moştenesc de la părinţi, ceea ce sugerează că genele joacă un rol important. Acest lucru sugerează la rândul său faptul că genele influenţează vulnerabilitatea la anumite afecţiuni cerebrale ce depind de dimensiunea creierului, fiind vorba mai ales de genele care afectează memoria şi capacitatea lingvistică.

Pentru a identifica genele responsabile pentru dimensiunea creierului, peste 200 de cercetători de la 100 de instituţii din întreaga lume au folosit două tehnici sofisticate: au studiat cu ajutorul aparatelor de imagistică cerebrală prin rezonanţă magnetică creierele a 21.151 de persoane, atât sănătoase cât şi suferind de depresie, anxietate, Alzheimer şi schizofrenie, analizând apoi în detaliu şi ADN-ul acestora.

Studiul a relevat existenţa a două variante genetice importante. Una dintre ele influenţează dimensiunea generală a creierului, iar cealaltă este asociată cu volumul hipocampusului (supranumit "centrul memoriei"), ce tinde să fie mai mic la persoanele afectate de demenţă.

"Niciuna dintre aceste variante genetice nu va garanta că persoana care le are va suferi de aceste afecţiuni, însă probabilitatea ca acest lucru să se întâmple creşte semnificativ", a declarat Paul Thompson, profesor de neurologie şi psihiatrie la Facultatea de Medicină a UCLA şi totodată coordonatorul studiului.

Persoanele care aveau varianta genetică asociată unui hipocampus mai mic prezentau o micşorare a creierului similară celei ce are loc de-a lungul a 5 ani de îmbătrânire. Acest lucru, explică Thompson, înseamnă că reducerea funcţiei cerebrale ce are loc în timpul îmbătrânirii va fi accelerată în cazul acestor persoane.

"Persoanele care au această genă sunt de fapt cu 5 ani mai bătrâne decât ar trebui să fie. Aceasta este o descoperire genetică importantă", a declarat Thompson.

Cealaltă variantă genetică descoperită de echipa de oameni de ştiinţă era corelată cu volumul creierului, fiind de asemenea asociată unei schimbări în IQ de 1,3 puncte. Efectul genei asupra IQ-ului era mic, dar semnificativ, fiind observabil în teste.

Oamenii de ştiinţă cred că descoperirea acestor două variante genetice poate duce la îmbunătăţirea diagnosticării şi a tratamentului afecţiunilor cerebrale. În cazul afecţiunii Alzheimer, experţii cred că oamenii pot folosi tehnici de stimulare a creierului, printre care activitatea fizică, educaţia continuă şi interacţiunea socială, pentru a consolida structurile neuronale, construind astfel un "stoc" cognitiv, echivalentul unui fond de economii pentru creier. Pe măsură ce reţelele neuronale se deteriorează cu înaintarea în vârstă, creierul poate apela la "stocul" construit în timp, pentru a compensa pierderea ţesutului.

În cazul persoanelor ce prezintă variantele genetice identificate acum de oamenii de ştiinţă, acest "stoc" este mai mic, astfel că sunt mai vulnerabile la factori externi, precum obezitatea sau consumul excesiv de alcool, ce reduc la rândul lor volumul creierului.

Cercetătorii afirmă că studiul sugerează că imagistica cerebrală reprezintă o metodă eficientă de a identifica activitatea genelor, fiind posibilă observarea contribuţiei acestora la afecţiuni înainte ca acestea să ducă la apariţia simptomelor. "Rezultatele studiului nostru reprezintă un punct important în dezvoltarea medicinei creierului, oferind o mai bună înţelegere a metodelor prin care putem preveni declinul cerebral", a concluzionat Thompson.

NASA cere ajutorul publicului: oricine poate veni cu idei privind explorarea planetei Marte

Anul viitor, fondurile bugetare destinate explorării planetei Marte vor fi cu 21% mai mici decât în acest an. Confruntată cu această scădere, agenţia spaţială americană a decis să primească sugestii din partea oricărei persoane interesate şi a lansat un apel pentru trimiterea de propuneri privind definirea obiectivelor unei misiuni de explorare a planetei Marte în anul 2018.

Odată la 15 ani, Marte şi Terra se poziţionează astfel încât ajung la cea mai mică distanţă posibilă una de cealaltă, făcând din acest fenomen cosmic o oportunitate ideală pentru explorarea Planetei Roşii, cu costuri minime.

O astfel de ocazie se va prezenta în 2018, iar NASA doreşte să profite de ea. Din păcate, recentele "tăieri" ale bugetului au redus fondurile guvernamentale destinate explorării planetei Marte, de la 1.510 milioane USD la 1.192 milioane USD, pentru anul 2013.

De aceea, NASA a hotărât să recurgă la ajutorul publicului, cerând celor interesaţi să contribuie cu idei care să facă posibilă întreprinderea unei misiuni de explorare în anul 2018.

Propunerile vor fi analizate de Mars Program Planning Group (MPPG), recent înfiinţat pentru a ajuta agenţia să dezvolte o nouă strategie pentru explorarea planetei Marte.

Data-limită pentru trimiterea propunerilor este 10 mai 2012, iar rezultatele vor fi anunţate în luna august a acestui an.

Oamenii de ştiinţă intenţionează să construiască un creier artificial cu ajutorul unui supercomputer. Acesta va reproduce toate mecanismele creierului uman, până la nivelul moleculelor, maşinăria revoluţionară urmând să ofere indicii pentru tratamentul unor afecţiuni neurologice precum Alzheimer şi Parkinson, descifrând totodată modul în care gândim şi luăm decizii.

Proiectul va fi coordonat de profesorul Henry Markram de la Institutul Elveţian de Tehnologie din Lausanne, care va colabora cu oameni de ştiinţă din întreaga Europă, pentru a finaliza creierul artificial în aproximativ 12 ani.

"Complexitatea creierului, ce conţine miliarde de neuroni interconectaţi, face dificilă înţelegerea sa de către specialiştii în neuroştiinţe. Simularea sa va face acest lucru mult mai uşor, permiţând oamenilor de ştiinţă să manipuleze şi să măsoare fiecare aspect al creierului", a explicat prof. Markram.

Creierul urmează să fie construit în Düsseldorf, Germania, iar coordonatorii proiectului intenţionează ca acesta să integreze toate eforturile de cercetare în neuroştiinţe realizate la nivel mondial, adică aproximativ 60.000 de studii efectuate anual.

Proiectul a obţinut fonduri din partea UE, fiind de asemenea printre nominalizaţii la o bursă de cercetare în valoare de 1 miliard de euro, ce urmează să fie acordată luna viitoare.

Atunci când creierul artificial va fi realizat, acesta va putea fi folosit pentru testarea medicamentelor noi, reducând în mod semnificativ timpul necesar aprobărilor, permiţând astfel noilor tratamente să fie disponibile mult mai repede pe piaţă.

De asemenea, cercetătorii estimează că acest creier-supercomputer va deschide calea spre roboţi mai inteligenţi.

"Atunci când acest proiect va fi concretizat, acesta va ajuta anual 2 miliarde de persoane ce suferă de un tip de afecţiune cerebrală. Proiectul reprezintă una dintre cele trei mari provocări ale umanităţii. Trebuie să înţelegem Pământul, spaţiul şi creierul. Trebuie să înţelegem ce ne face pe noi să fim oameni", a comentat profesorul Markram.

În ultimii 15 ani, cercetătorii din echipa profesorului Markram au reuşit să simuleze un grup de neuroni numit coloană corticală, unul dintre elementele de bază ce formează creierul unui mamifer. De asemenea, oamenii de ştiinţă au reuşit să simuleze o parte din creierul unui şobolan folosind un computer. Creierul uman, însă, este mult mai dificil de simulat.

Una dintre provocările acestui proiect o va reprezenta energia necesară pentru funcţionarea sa. Creierele noastre au aproximativ 100 de miliarde de neuroni, fiecare efectuând miliarde de "calcule" pe secundă. Pentru a simula această capacitate computaţională, creierul artificial va avea nevoie de o cantitate imensă de energie, egală cu cantitatea totală produsă de o centrală nucleară.

Femeile au simţul moral mai dezvoltat decât bărbaţii

Femeile au un nivel de moralitate mai ridicat, comparativ cu bărbaţii, însă după 30 de ani cu toţii începem să ne conturăm un sistem de valori puternic ce ne dezvoltă gradul de moralitate, sugerează un nou studiu.

Studiul, care a monitorizat răspunsuri la întrebări legate de onestitate şi competenţă, a evidenţiat faptul că femeile tind să ia decizii bazate pe modul în care acestea îi afectează pe ceilalţi. De asemenea, cercetarea sugerează că simţul moral, atât la femei cât şi la bărbaţi, se dezvoltă odată cu vârsta.

Acum câţiva ani, profesorul Roger Steare a dezvoltat un test care măsoară nivelul de moralitatea al unei persoane şi schimbările ce intervin la nivelul sistemului de valori, atunci când indivizii merg la serviciu. De atunci, 60.000 de voluntari din mai bine de 200 de ţări au completat un asemenea chestionar. Studiul a presupus ca participanţii să răspundă la întrebări legate de viaţa lor personală şi de cea profesională, iar rezultatele au sugerat că, în mare parte, moralitatea este influenţată de sex şi vârstă.

"Dacă ne uităm la factorii decizionali de la locul de muncă, observăm că diferenţele dintre bărbaţi şi femei sunt importante. Femeile preferă să ia decizii în funcţie de modul în care acestea îi afectează pe cei din jur, lucru care le determină să ia hotărâri mai bune decât bărbaţii, care sunt mai individualişti, centraţi pe propria persoană", a explicat Steare.

Cu alte cuvinte, bărbaţii, chiar dacă în viaţa de familie dau dovadă de compasiune, la locul de muncă tind să evite astfel de valori pentru a urca pe scara ierarhică. Totuşi, pe măsură ce înaintăm în vârstă, tindem să avem un nivel al moralităţii din ce în ce mai ridicat.

"Tot din studiu a reieşit şi faptul că pe măsură ce înaintăm în vârstă şi acumulăm experineţă, suntem mai puţin dispuşi să ascultăm sfaturile celorlalţi. În aceste condiţii, oamenii tindă să acţioneze ca urmare a raţiunii", a încheiat Steare.

Urangutanii sunt ingineri-constructori remarcabil de pricepuţi

Urangutanii dau dovadă de capacităţi inginereşti avansate atunci când îşi construiesc cuiburile în care dorm noaptea, spun cercetătorii de la Universitatea din Manchester.

Pe baza observaţiilor pe care le-au făcut în pădurile din Sumatra, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că urangutanii selectează cu atenţie ramurile în funcţie de necesităţi. De exemplu, pentru construirea "scheletului" (structura de rezistenţă a cuibului) , ei întotdeauna aleg ramuri groase, iar pe cele subţiri le utilizează pentru a face "saltelele" pe care se aşează. Specialiştii spun că animalele folosesc unelte sofisticate şi dau dovadă de capacităţi inginereşti de construcţie. Alegând ramuri verzi, groase şi flexibile, urangutanii împletesc scheletul cuibului pe care în cele din urmă îl umplu cu ramuri înfrunzite.

Echipa de cercetători condusă de Adam van Casteren a urmărit animalele timp de 1 an; în tot acest timp, au fost analizate cuiburile şi au fost preluate probe pentru a testa flexibilitatea ramurilor. Astfel, s-a observat că un urangutan făcea un cuib în doar 5-6 minute şi că structura fiecărei construcţii depinde de greutatea animalului. Masculii pot cântări până la 80 de kilograme, motiv pentru care structura cuibului trebuie să fie mai rezistentă.

Adam van Casteren consideră că studierea primatelor a oferit o nouă perspectivă legată de modul în care noi ne raportăm la lume, căci în loc ca un urangutan să vadă o simplă ramură, el are capacitatea de a o înţelege şi ca pe o unealtă.

De ce dinozaurii uriaşi aveau pui atât de mici?

Un nou studiu efectuat de cercetătorii elveţieni a scos în evidenţă motivele pentru care uriaşii dinozauri din trecutul îndepărtat al planetei noastre depuneau ouă de mici dimensiuni faţă de talia adulţilor.

Datele publicate în periodicul Biology Letters aduc informaţii noi şi despre modalităţile în care mamiferele şi păsările au fost capabile să supravieţuiască extincţiei de acum 65 milioane ani.

"Dinozaurii cu cea mai mare rată a succesului în cursa pentru supravieţuire au fost tocmai cei care au atins cele mai mari dimensiuni, deoarece nu erau afectaţi de competiţia interspecifică. După extincţia în masă, dinozaurii au încercat din nou să evolueze pentru a atinge dimensiunile maxime, dar evoluţia mamiferelor şi a păsărilor nu le-a mai permis dinozaurilor reluarea etapei gigantismului. Este cumva similar cu situaţia actuală, când mamiferele sunt clasa dominantă, iar păsările pur si simplu nu pot creşte mai mari decât sunt". explică dr. Daryl Codron, conducătorul studiului.

Cu toate că şi în prezent trăiesc specii de păsări cu dimensiuni considerabile, precum struţii africani, emu sau casuarii, taliile acestora sunt insignifiante comparativ cu cele atinse de dinzaurii sauropozi. În cadrul studiului, dr. Codron şi echipa sa din cadrul Universităţii din Zurich au folosit simulări ale comunităţilor de mamifere şi dinozauri din 27 de categorii de mărime, incluzând aici cele mai mari şi cele mai mici specii din fiecare grup.

În timp ce mamiferele de mari dimensiuni pot da naştere unor pui relativ mari în comparaţie cu talia părinţilor, dinozaurii erau limitaţi fizic prin depunerea de ouă. Aceasta înseamnă că inclusiv cele mai mari specii de dinozauri, care atingeau greutatea de 150 tone, aveau pui foarte mici comparativ cu talia părinţilor.

"Dinozaurii giganţi nu puteau depune ouă pe măsura taliei lor, deoarece acestea s-ar fi spart, pur şi simplu. Grosimea cojii de ou este limitată din motive foarte practice şi naturale. Coaja oului nu trebuie să depăşească o anumită grosime, deoarece astfel aerul nu mai poate pătrunde prin ea, iar embrionul este privat de oxigen şi moare în ultimă instanţă.", încheie dr. Codron.

Leacul pentru calviţie, descoperit mulţumită unui şoarece chel

Cercetătorii japonezi au reuşit să crească păr pe şoareci afectaţi de calviţie prin transplantul de foliculi creaţi din celule stem, deschizând calea spre un nou tratament pentru pleşuvie.

Profesorul Takashu Tsuji de la Universitatea de Ştiinţe din Tokyo a coordonat echipa de cercetători care a creat foliculii de păr din celule stem, transplantându-i în pielea unor şoareci fără păr.

Oamenii de ştiinţă au observat că animalelor cărora le fuseseră transplantaţi foliculii a început să le crească părul, acesta continuând să se regenereze după ce firele de păr vechi cădeau în mod natural. De asemenea, părul creştea la loc dacă era smuls de către cercetători.

Cercetătorii au putut să modifice densitatea şi culoarea părului schimbând tipul de celule transplantate în foliculii şoarecilor. Atunci când au folosit celule umane, au făcut să crească un fir de păr uman.

De obicei, celulele stem ce sunt folosite pentru a concepe ţesuturi şi organe sunt obţinute din embrioni, însă echipa condusă de profesorul Tsuji au realizat foliculii de păr cu ajutorul celulelor stem adulte.

„Studiul nostru demonstrează atât potenţialul unei noi terapii pentru regenerarea părului, cât şi faptul că biotehnologia permite crearea organelor de schimb cu ajutorul celulelor stem somatice”, a declarat profesorul Tsuji.

Combinaţia tehnologiilor vechi cu această nouă descoperire va îmbunătăţi tratamentul pentru calviţie, permiţând oamenilor să folosească propriile celule pentru implanturi ce le vor permite să-şi recapete podoaba capilară.

„Dorim să începem cercetările clinice în 3-5 ani, ca tratamentul să fie disponibil pe piaţă în maxim 10 ani”, a declarat Koh-ei Toyoshima, unul dintre membrii echipei japoneze.

Încă un mister cosmic a fost dezlegat

Oamenii de ştiinţă susţin că au dezlegat unul dintre misterele Cosmosului prin descoperirea modului în care s-au format chondrulele, particule din interiorul meteoriţilor.

Chondrulele sunt particule sferice de materie topită care se găsesc în interiorul meteoriţilor şi a căror origine a rămas mult timp o enigmă. Particulele nu au mai mult de un milimetru în diametru, iar oamenii de ştiinţă spun că ele s-au topit la peste 1000 de grade Celsius , spre deosebire de restul materiei care le înconjoară şi care a fost expusă la temperaturi de doar câteva sute de grade.

Acum, o echipă internaţională de specialişti, condusă de cei de la Universitatea Naţională din Australia, au reuşit să afle cum a fost posibil ca aceste particule să se formeze la temperaturi extrem de mari, în condiţiile în care structura meteoritului a rămas mai rece.

"Mare parte din sistemul solar este rece, aşa că de mai multe decenii ne întrebam ce anume a făcut ca aceste particule să fie expuse la temperaturi extreme. În urma cercetării, am ajuns la concluzia că particulele numite chondrule s-au format în jeturi de material aruncat din discurile protoplanetare ce înconjoară stelele tinere. Discurile acestea seamănă oarecum cu inelele planetei Saturn. Planetele moderne sunt rămăşiţe de materiale aruncate de discuri şi care s-au aglutinat. Aceste jeturi sunt aruncate de la distanţe mari şi materialele pe care le conţin sunt încălzite până ating punctul de topire. Apoi, fragmentele mai grele reintră în discuri, unde se răcesc şi se formează din nou", a declarat Raquel Salmeron, coordonatorul studiului.

De asemenea, cercetătorii afirmă că teoria lor vine să contrazică ideile anterioare. "Timp de mai multe decenii s-a presupus că jeturile pot forma chondrule doar în cazul în care se află în proximitatea Soarelui. Noi credem că noua noastră teorie explică modul în care chondrulele, unele dintre cele mai vechi materiale din sistemul solar, au ajuns la temperatura necesară pentru topire, chiar dacă nebuloasa era rece", a încheiat Salmeron .

ANDROID ARE CELE MAI MULTE APLICATII GRATUITE, BLACKBERRY PE CELE MAI SCUMPE

ANDROID ARE CELE MAI MULTE APLICATII GRATUITE, BLACKBERRY are CELE MAI SCUMPE

Utilizatorii sistemului de operare pentru telefoane inteligente Android al Google au la dispozitie cele mai multe aplicatii gratuite in vreme ce acelea pentru Blackberry sunt cele mai scumpe, arata compania de cercetare a aplicatiilor mobile Disitmo.

57% din aplicatiile pentru Android sunt libere, in vreme ce pe locul al doilea sunt cele pentru Palm, cu 32%. Pentru iPhone numai unul din patru programe este gratis. Platforma cu cele mai putine libere este Nokia Ovi, unde 85% din programe costa.

Se pare ca majoritatea dezvoltatorilor de pe Android folosesc avantajul platformei oferita si ea gratis si creeaza programe doar pentru distractie. In schimb, altii pot vedea platforma drept mai putin viabila pentru continut premium.

Distimo a analizat si pretul mediu platit pe aplicatii pentru platformele de smartphone. Blackberry e in fruntea listei, cu o medie de 8,26 dolari. De altfel nu e nicio surpriza deoarece platforma este pentru consumatorii de top, oameni de afacere s antreprenori. Windows Mobile e pe locul al doilea cu o medie de 6,99 dolari. Toate celelalte sisteme de operare se afla la o medie sub 4 dolari.