Cine a mâncat primii curcani domestici?

Se pare că mayaşii: descoperirea unor resturi osoase de curcani, în urma săpăturilor efectuate într-un şantier arheologic din Guatemala, indică faptul că această pasăre a fost domesticită cu aproximativ 1.000 ani mai devreme decât se credea anterior.

Descoperirea este aşadar şi cea mai veche dovadă în privinţa prezenţei curcanului mexican (Meleagris gallopavo gallopavo) în viaţa civilizaţiei Maya.

"Nu ne aşteptam să descoperim oase din specia Meleagris gallopavo gallopavo în acest şantier arheologic, deoarece arealul de răspândire al curcanilor sălbatici nu se suprapune cu teritoriile unde a înflorit civilizaţia Maya. Credem că păsările au ajuns aici în urma schimburilor de natură comercială", conchide Erin Thornton, din cadrul Muzeului de Ştiinţe Naturale din Florida.

Curcanii jucau un rol deosebit de important în cultura şi civilizaţia mayaşă, inclusiv acela de sursă de hrană şi fiinţă potrivită pentru a fi jerfită zeităţilor. Penele, oasele şi alte părţi din trupurile curcanilor erau de asemenea folosite pentru unele medicamente, instrumente muzicale, unelte şi podoabe. Cu toate acestea, până la momentul acestei descoperiri, oamenii de ştiinţă credeau că mayaşii consumau doar o specie locală de curcan sălbatic (Meleagris ocellata), răspândită pe teritoriul civilizaţiei Maya.

Anterior acestor descoperiri, se considera că specia curcanului mexican (Meleagris gallopavo gallopavo), domesticită cândva, nu fusese introdusă în lumea mayaşă decât în perioada post-clasică (anii 1000-1500)
Însă descoperirea oaselor de curcan domesticit la sud de arealul acestei specii sugerează că păsările respective au fost aduse în lumea mayaşilor mult mai devreme, în perioada preclasică târzie, cândva între anii 300 î.e.n. şi 100 e.n.

Analizele de laborator au arătat că oasele datează dintr-o perioadă cuprinsă între anii 327 î.e.n. şi 54 e.n.

Oasele de curcan domesticit au fost descoperite încă din anul 1980 în şantierul arheologic El Mirador, unde pe vremuri a existat o veche aşezare mayaşă, în provincia Peten din nord-vestul Guatemalei. Majoritatea oaselor de curcan au fost descoperite în incinta templului mayaş al Labei de Jaguar, o platformă înaltă de nouă metri decorată cu sculpturi tipice.

"Cercetările sunt deosebit de importante pentru cunoaşterea modului în care erau acoperite nevoile zilnice de hrană în cadrul civilizaţiei Maya, deoarece astfel mayaşii aveau acces la o resursă de hrană controlabilă. Oasele de curcan au aparţinut probabil unor păsări sacrificate în scop ritual, pentru masa zilnică sau pentru vreo festivitate", încheie Erin Thornton.

Cel mai simplu remediu împotriva migrenelor

Data viitoare când aveţi migrene încercaţi să renunţaţi la analgezice şi să beţi un pahar cu apă, ne sfătuiesc medicii olandezi.

Consumul regulat de apă de-a lungul zilei poate reduce severitatea durerilor de cap şi a migrenelor (o formă mai gravă de durere de cap, asociată şi cu alte simptome precum greaţă şi fotofobie)

Cercetătorii au descoperit că şapte pahare de apă pe zi ar fi de ajuns pentru a diminua durerea şi a îmbunătăţi calitatea vieţii în rândul pacienţilor care suferă în mod regulat de migrene.

În 2005, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Maastricht, Olanda, au constat efectul benefic al apei atunci când un pacient căruia i se recomandase să consume mai multă apă pentru o problemă a vezicii urinare a declarat că, de când a început să facă acest lucru, migrenele s-au ameliorat.

Studiul, coordonat de dr. Marck Spigt, a fost realizat pe un eşantion de 100 de pacienţi care sufereau frecvent de dureri de cap severe sau uşoare. Specialiştii le-au recomandat acestora să reducă nivelul de stres la care se expun zilnic, să evite cofeina şi să îşi îmbunătăţească programul de somn. De aeamenea, jumătate dintre pacienţii care au luat parte la studiu au fost rugaţi să consume cu 1,5 litri de apă pe zi mai mult decât în mod normal.

La sfârşitul studiului, pacienţii au completat un chestionar numit Migraine-Specific Quality of Life index, care urmărea să evalueze felul în care se simţeau. În urma testului, s-a constat că cei care au consumat mai multă apă au obţinut scoruri mai mari.

"Considerăm că unora dintre indivizii care suferă de migrene le-ar putea fi benefic un consum mai mare de apă, motiv pentru care îi încurajăm să încerce această metodă pentru o scurtă perioadă de timp, pentru a vedea cum se simt", au declarat specialiştii în lucrarea lor.

Dr. Fayyaz Ahmed, de la organizaţia Migraine Trust din marea Britanie, crede că ameliorarea durerilor de cap la cei care au consumat multă apă s-ar putea datora şi efectului placebo, dar afirmă că e oricum sănătos să menţinem un nivel bun de hidratare a organmismului şi că acest lucru i-ar putea face pe oameni să se simtă mai bine, în general.

Ce-i cu obsesia asta a fericirii? A ajuns să ne facă nefericiţi...

Acest „cult al fericirii” care bântuie prin lumea occidentală a început să aibă efecte adverse: îi face pe oamenii trişti să se simtă şi mai nenorociţi, spun psihologii. Nu cumva am mers prea departe cu această căutare obsedantă a fericirii?

Într-un studiu publicat în jurnalul Emotion, cercetătorii de la Universitatea din Queensland, Australia, afirmă că, uneori, a promova intens starea de fericire, aşa cum se întâmplă azi, prin intermediul mass media, creează o anumită presiune asupra oamenilor, iar această presiune îi face să se simtă şi mai trişti.

Psihologii recomandă adesea pacienţilor lor să nu lupte împotriva sentimentelor de tristeţe şi anxietate, să nu încerce să le reprime, ci să recunoască şi să accepte existenţa acestor emoţii negative, iar atunci acestea nu mai sunt atât de mult amplificate.

Societatea, însă, nu se comportă la fel cu psihologii când e vorba despre acceptarea acestor emoţii negative. Oamenii sunt bombardaţi permanent cu mesage ce sugerează, sub o formă sau alta, că a te simţi trist şi nefericit e un fel de eşec, că oamenii care au succes în viaţă sunt cei fericiţi etc.

Cu toate că există mari beneficii ale faptului de a fi fericit, spune prof. Brock Bastian, autor al studiului, dacă oamenii trişti se simt presaţi şi obligaţi să fie fericiţi, atunci starea lor se va înrăutăţi.

Cercetătorii au realizat un studiu pe cca. 300 de persoane, investigînd relaţia dintre aşteptările de ordin social şi emoţiile personale. În acest scop, i-au întrebat pe participanţi în ce măsură îşi acceptau propriile stări de tristeţe, depresie, anxietate şi stres şi cum credeau că acceptă cei din jur existenţa acestor emoţii negative la ei.

Cu cât oamenii simţeau că societatea acceptă mai puţin aceste sentimente, cu atât se simţeau mai nefericiţi, au arătat rezultatele. Iar aceste "aşteptări sociale" aveau un efect mult mai puternic, amplificând sentimentele negative mai mult decât faptul de nu le accepta ei înşişi.

Oamenii de ştiinţă au studiat,. de asemenea, diferenţele culturale în ceea ce priveşte conceptul de fericire, comparând participanţi australieni cu alţii japonezi.

În Japonia. s-a constatat, căutarea obstinată a fericirii este văzută ca fiind "oarecum imorală", oamenii având în vedere mai curând echilibrul între diferitele stări, spre deosebire de occidentali.

La japonezi, exista aceeaşi relaţie între aşteptările sociale şi emoţiile negative ca şi la occidentali, dar era mult mai puţin pronunţată. Cu alte cuvinte, aşteptările privind fericirea nu erau atît de mari, deci presiunea resimţită de oameni era mai mică.

Legătura dintre emoţiile proprii şi ceea ce aşteaptă societatea de la fiecare dintre noi a fost evidenţiat de cercetători printr-un experiment: participanţii au fost împărţiţi în două grupuri şi puşi să citească nişte "tăieturi din ziare" - dar nu reale, ci întocmite special de către cercetători - despre modul în care societatea acceptă tristeţea. Unul dintre "articole" afirma că societatea acceptă sentimentele de tristeţe, din celălalt reieşea că asemenea emoţii nu sunt bine primite de societate.

Participanţilor li s-a cerut apoi să scrie despre un eveniment trist din propria lor experienţă şi să evalueze modul în care s-au simţit atunci.

S-a constatat că subiecţii care citiseră că societatea nu acceptă sentimentele de tristeţe au avut un răspuns negativ mai pronunţat la amintirea aceslui eveniment trist din viaţă, în comparaţie cu cei care citiseră articolul care spunea că tristeţea e acceptată social.

Prof. Bastian afirmă că fiecare persoană are "setări" emoţionale proprii, unii fiind predispuşi la depresii şi tristeţi mai profunde decât alţii, iar a nega şi a încerca să reprimi aceste sentimente nu face decât să înrăutăţească lucrurile.

Armata viitorului: SUA au în vedere formarea unor trupe de „supraoameni”, creaţi prin inginerie genetică

Dacă noile cercetări privind manipularea genetică în scopuri militare vor avea succes, soldaţii viitorului vor fi capabili să alerge cu viteza unor campioni olimpici şi să supravieţuiască mai multe zile fără somn sau mâncare.

Conform planurilor specialiştilor din Armata Americană, soldaţii vor putea transporta greutăţi mari, vor trăi perioade lungi bazându-se pe propriile depozite de grăsime din corp şi vor avea membre care se vor regenera singure după agresiuni.

Cu un buget anual de 2 miliarde de dolari, DARPA (Defence Advanced Research Projects Agency), agenţia de cercetări ştiinţifice în scop militar, din cadrul Pentagonului, are ca principal obiectiv menţinerea dominanţei tehnologice a Statelor Unite pe câmpul de luptă. Printre proiectele ambiţioase ale agenţiei, se numără şi crearea unui exoschelet care le va permite soldaţilor să alerge mai repede şi să ridice greutăţi foarte mari.

Dar munca specialiştilor de la DARPA are şi aspecte mai controversate, având în vedere că ea implică şi manipularea genetică: se urmăreşte activarea unor gene care vor transforma grăsimile din corpul soldaţilor în energie într-un mod atât de eficient, încât aceştia ar putea trăi mai multe zile fără mâncare. De asemenea, oamenii de ştiinţă speră să reuşescă să activeze o serie de alte gene care ar avea abilitatea de a duce la regenerarea membrelor pierdute în lupte.

În domeniul somnului, până acum, cercetările s-au dovedit a fi un succes. Un medicament special a fost testat pe piloţii de elicoptere ai armatei americane şi s-a constat că ei pot sta treji 40 de ore cu un nivel normal de concentrare. Mai mult, oamenii de ştiinţă au observat că, după aproape două zile de nesomn, nivelul de concentrare al piloţilor chiar s-a îmbunătăţit.

Acum, experţii speră ca noul medicament să îl înlocuiască pe cel bazat pe amfetamină, care s-a folosit iniţial pentru a-i menţine pe soldaţi în alertă în timpul operaţiunilor şi care se pare că le afecta capacitatea de decizie; se bănuieşte că utilizarea acestui mediicament ar fi la originea unor erori de judecată care au dus la împuşcarea unor soldaţi de către proprii lor colegi.