Happy

Izolarea socială scurtează viaţa şi aduce boala

Oamenii de ştiinţă cunoşteau faptul că atât izolarea socială, cât şi sentimentul de singurătate măresc riscul de boală şi deces. Dar nu era clar dacă izolarea, care poate duce la însingurare, subminează sănătatea, sau dacă fiecare factor în parte, acţionând individual, sporeşte riscul de boală. Un studiu recent clarifică problema: lipsa contactelor sociale predispune la boli şi moarte prematură, chiar dacă persoana respectivă nu se simte singură.

Autorii studiului, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, au constatat că un contact redus cu familia, prietenii şi membrii comunităţii locale prevesteşte apariţia unor boli şi decesul prematur, chiar dacă persoanele ce trăiesc izolate nu suferă de pe urma singurătăţii.

Cercetătorii au analizat date privind 6.500 de persoane cu vârsta de 52 de ani, înscrise într-un studiu mai larg, English Longitudinal Study of Ageing, care monitorizează sănătatea, adaptarea socială şi longevitatea persoanelor care locuiesc în Anglia.

Specialiştii au evaluat izolarea socială pe baza contactelor pe care participanţii afirmau că le au cu familia, prietenii şi membrii unor organizaţii civice şi au estimat, cu ajutorul unor chestionare, sentimentul subiectiv de singurătate resimţit de participanţi. Apoi, au cercetat mortalitatea şi bolile care au apărut în grupul de persoane studiate, din 2004 până în 2012.

Rezultatele au arătat că izolarea socială este corelată cu o mortalitate mai mare, chiar şi după ce se făceau corecţiile necesare pentru a elimina contribuţia altor factori, precum afecţiuni medicale preexistente şi factori socioeconomici. În schimb, sentimentul de singurătate nu era corelat cu un risc mai mare de boală şi deces.

„Când ne gândim la izolarea socială şi la sentimentul de însingurare, le vedem adesea ca pe două feţe ale aceleiaşi monede”, a explicat Andrew Steptoe, psiholog la University College London şi conducător al studiului. „Dar rezultatele sugerează că lipsa interacţiunilor sociale este dăunătoare indiferent dacă persoana se simte sau nu singură. Când trăieşti izolat, nu numai că îţi lipseşte compania, ci, în multe cazuri, eşti lipsit şi de sfaturi şi sprijin din partea altor oameni.”

Rezultatele contrazic alte două studii recente, care sugerau că sentimentul de singurătate este asociat cu înrăutăţirea sănătăţii şi creşterea mortalităţii la persoanele vârstnice. După părerea unui autor al unuia dintre aceste studii, ar trebui investigate şi diferenţele culturale legate de modul în care oamenii resimt şi descriu sentimentul de singurătate.

Steptoe plănuişte să verifice, în etapa următoare, dacă izolarea socială influenţează tratamentul medical şi evoluţia bolii, în cazul persoanelor suferinde. Dar acest lucru nu înseamnă că sentimentul de singurătate nu trebuie luat în seamă.

„Trebuie să facem tot ce putem pentru a uşura singurătatea oamenilor în vârstă”, a spus el. „Dar, în acelaşi timp, trebuie să ne îndreptăm atenţia spre volumul interacţiunilor sociale pe care le au şi să ne asigurăm că îşi menţin contactele sociale. Acest lucru ar putea fi la fel de important.”

Iată cum poţi să afli încă din prima lună de viaţă dacă bebeluşul tău va avea un IQ ridicat!

Un nou studiu efectuat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Adelaide din Australia a identificat o legătură între creşterea în greutate şi a dimensiunilor capului în prima lună de viaţă şi IQ-ul mai mare.

Cercetătorii de la University of Adelaide Public Health au analizat datele a mai bine de 13.800 de copii născuţi la termen.

Rezultatele studiului publicat în jurnalul Pediatrics arată că bebeluşii care în primele patru săptămâni de viaţă au crescut cu 40% din greutatea de la naştere aveau un IQ cu 1,5 puncte mai mare la vârsta de 6 ani decât bebeluşii care crescuseră cu doar 15% din greutatea de la naştere în prima lună de viaţă.

Copiii care înregistraseră cea mai mare creştere a circumferinţei capului în primele patru săptămâni de viaţă prezentau totodată şi cel mai mare IQ.

„Circumferinţa capului este un indicator al volumului creierului, astfel că o creştere mai mare a circumferinţei capului la un nou-născut sugerează o dezvoltare mai rapidă a creierului”, afirmă coordonatoarea acestui studiu, Dr. Lisa Smithers de la University of Adelaide’s School of Population Health.

„Per total, nou-născuţii care s-au dezvoltat mai rapid în primele patru săptămâni prezentau un IQ mai ridicat ulterior în viaţă”, a explicat specialista.

„Acei copii care crescuseră mult în greutate obţineau mai ales un scor mare în ceea ce priveşte IQ-ul verbal la vârsta de 6 ani. Acest lucru s-ar putea datora faptului că structurile neuronale pentru IQ-ul verbal se dezvoltă mai devreme, ceea ce înseamnă că creşterea rapidă în greutate în perioada neonatală ar putea avea un beneficiu cognitiv direct pentru copil”, a mai spus Smithers.

Acesta este primul studiu care se concentrează asupra beneficiilor aduse IQ-ului de creşterea rapidă în greutate în prima lună de viaţă a bebeluşilor sănătoş.

Dr. Smithers afirmă că acest studiu subliniază cât de importantă este hrănirea potrivită a nou-născuţilor.

„Ştim că multe mămici au probleme în a alăpta bebeluşii în primele săptămâni de viaţă. Rezultatele studiului nostru sugerează că dacă bebeluşii încep să aibă probleme de hrănire, este nevoie de o intervenţie rapidă pentru a rezolva această problemă”, a concluzionat Smithers.

Topul țărilor cu cea mai ieftină benzină

Kuweit, Algeria, Egipt, Tunisia și Rusia sunt țările cu cea mai ieftină benzină tip 95 fără plumb. Cu un preț de 1,34 euro/litru, respectiv 5,89 lei/litru, România se află pe locul 21 în clasamentul țărilor, după prețul benzinei.
Cu uriașe resurse de petrol, Kuweitul este țara cu cea mai ieftină benzină. Acolo, litrul de combustibil este cotat vineri la 0,17 euro, echivalentul a aproape 75 de bani.

Algeria este următoarea țară clasată în topul statelor cu cea mai ieftină benzină, respectiv 0,21 euro/litru, echivalentul a 92 de bani.

Egiptul se situează pe locul al treilea al aceluiași top, cu un preț de 0,29 euro/litru, echivalentul a 1,2 lei.

Cu o diferență semnificativă se preț, următoarea țară cu benzină ieftină este Tunisia, cu un preț de 0,67 euro pe litru, echivalentul a 2,9 lei.

Benzină ieftină în Rusia și SUA

Pe locul cinci se situează Rusia, unde litrul de benzină se vinde cu 0,73 euro, ceea ce în lei reprezintă 3,2 lei.

Și asta în timp ce în SUA, litrul de benzină fără plumb se vinde la pompă cu 0,74 euro, respectiv puțin peste 3,2 lei.

Următoarele trei poziții ale aceluiași top sunt ocupate de Belarus, Georgia și Ucraina, cu prețuri de 0,78 euro/litru, 0,91 euro și 0,92 euro. Transformat în lei, prețul de benzină este de 3,42 lei, 4,04 lei, respectiv 4,05 lei.

Marocul și Iordania ocupă pozițiile zece și 11 ale topului. Acolo, prețul pe litrul de benzină este de 0,98 euro, respectiv 1,03 euro, echivalentul în lei a 4,31 și 4,53 lei/litru.

Benzină mai ieftină și la vecini

În Republica Moldova, un litru de benzină 95 fără plumb se vinde la pompă cu 1,09 euro, ceea ce în lei reprezintă 4,79 lei.

Ceva mai scumpă este benzina în Kosovo, unde litru costă 1,2 euro, echivalentul a 5,28 lei.

Un preț apropiat de cel din Kosovo plătesc și cei din Bosnia și Hețegovina, respectiv 1,22 euro, ceea ce în lei înseamnă o valoare de 5,37 lei.

Și asta în timp ce în Andora și Estonia, prețurile sunt apropiate, de 1,29 euro și 1,3 euro, echivalentul în lei a 5,67 lei și 5,72 lei/litru.

În Macedonia, litrul de benzină se vinde vineri cu 1,31 euro, echivalentul a 5,76 lei.

Polonia și Bulgaria, înaintea României

De asemenea, Polonia și Serbia au același preț la benzina fără plumb, de aproape 1,32 euro/litru, respectiv 5,80 lei.

La o mică diferență, topul celor 20 de țări este încheiat de Bulgaria, unde litrul de benzină se vinde cu 1,33 euro, echivalentul a 5,85 lei.

Bulgariei îi urmează România, unde vineri, un litru de benzină fără plumb se vinde în medie cu un preț de 1,34 euro, respectiv 5,89 lei.

Cum îţi influenţează ciocolata decizia de a face cumpărături?

Oamenii de ştiinţă din Belgia susţin că aroma ciocolatei îi face pe cei care intră în librării să zăbovească mai mult printre rafturi şi chiar să şi achiziţioneze mai multe cărţi.

Concluzia a apărut după ce o echipă de oameni de ştiinţă coordonată de Lieve Doucé de la Universitatea Hasselt a realizat un experiment de 10 zile într-o librărie din Belgia. Pentru aproximativ jumătate din timpul în care librăria era deschisă, oamenii de ştiinţă eliberau un miros de ciocolată din două surse. Mirosul era suficient de subtil încât să nu poată fi observat imediat, însă suficient de puternic pentru a fi recunoscut imediat odată ce un individ pomenea de el.

Pe toată durata studiului, oamenii de ştiinţă au urmărit reacţiile pe care le avea unul din cinci indivizi care treceau pragul librăriei. Până la finalul studiului, s-au monitorizat 201 indivizi. Rezultatele au indicat că atunci când mirosul de ciocolată era prezent, cumpărătorii aveau tendinţa de a sta mai mult în librărie şi de se uita la mai multe titluri sau chiar de a vorbi cu angajaţii. Mai exact, „clienţii erau de 22,2 ori mai tentaţi de a examina cu atenţie mai multe cărţi, atunci când simţeau mirosul de ciocolată, comparativ cu momentele în care mirosul nu era prezent”, au notat autorii studiului.

Mai mult, atunci când aroma de ciocolată era simţită în magazin, cumpărătorii erau mai puţin tentaţi să caute doar un anumit titlu pe care să îl achiziţioneze. Ceva din mediul librăriei îi făcea pe aceştia să stea în librărie mai mult decât plănuiseră.

Cercetătorii au monitorizat vânzările înregistrate, iar rezultatele au demonstrat că există o legătură puternică între aroma de ciocolată şi numărul mare de cărţi culinare şi de dragoste. În schimb, nu se pare că mirosul de ciocolată nu a avut nicio influenţă asupra cărţilor de istorie sau thrillerelor.

În total, din cei 201 subiecţi, 119 au cumpărat cel puţin o carte din una dintre aceste categorii. Însă diferenţa a fost că numărul cărţilor din prima categorie (cărţi culinare) a crescut cu 40 de procente atunci când se simţea mirosul de ciocolată. Poate mai important este faptul că şi numărul cărţilor din a doua categorie (cărţile de dragoste) a crescut cu 22%, spre deosebire de momentele în care magazinul era lipsit de mirosul de ciocolată.

Interesant este faptul că oamenii erau mai tentaţi să arunce o privire asupra rafturilor cu thrillere şi cărţi de istorie atunci când aroma de ciocolată era absentă.

Însă, după ce s-a luat în considerare genul cumpărătorilor observaţi, s-a constatat că numărul de cărţi de istorie sau crimă cumpărate în timp ce se simţea mirosul de ciocolată creştea oricum ca urmare a faptului că indivizii erau tentaţi să cumpere mai multe volume.

„Comercianţii pot folosi mirosuri ambientale plăcute pentru a îmbunătăţii mediul din magazin şi pentru a-i determina pe cumpărători şi exploreze magazinul”, au mai declarat oamenii de ştiinţă.

De ce au bărbaţii nevoie de femei? Un răspuns surprinzător

Bărbaţii au nevoie de femei în viaţa lor, şi nu doar din motive biologice.

Adam Grant, profesor la Wharton School în cadrul Universităţii Pennsylvania şi totodată autorul cărţii „Give and Take: A Revolutionary Approach to Success”, dezvăluie cum influenţează femeile bărbaţii în cadrul unui articol publicat în ziarul New York Times în care arată cele mai noi descoperiri ale ştiinţei:

„Ce-i face pe unii bărbaţi mai zgârciţi şi pe alţii mai generoşi? Ce l-a motivat pe Bill Gates, spre exemplu, să ofere daruri filantropice în valoare de peste 28 de miliarde de dolari, pe când alţi miliardari nu au vrut să renunţe la prea mulţi bani din averile lor uriaşe?

Noi dovezi oferă un răspuns surprinzător. Simpla prezenţă a unui membru în familie de sex feminin – chiar şi a unui bebeluş – poate fi suficientă pentru a stimula bărbaţii să devină generoşi.

Într-un nou studiu provocator, cercetătorii Michael Dahl, Cristian Dezso şi David Gaddis Ross au analizat generozitatea şi ce o inspiră în rândul bărbaţilor înstăriţi. În loc să analizeze banii donaţi către organizaţiile caritabile, cercetătorii au analizat de ce unii şefi de companii îşi plătesc angajaţii mai generos decât alţii. Oamenii de ştiinţă au analizat salariile pe care şefii a peste 10.000 de companii din Danemarca le-au oferit angajaţilor lor de-a lungul unui deceniu.

În mod interesant, şefii companiilor îşi plăteau angajaţii mai puţin după ce deveneau tătici. În medie, atunci când şefii aveau un copil, plăteau cu 100 de dolari mai puţin pe an per angajat. Cercetătorii scriu că „pentru a fi un bun furnizor, este firesc ca un bărbat şef de companie să păstreze resursele companiei pentru el şi familia sa, în dauna angajaţilor”.

Totuşi, datele nu erau atât de simple. Atunci când echipa profesorului Dahl a analizat datele mai atent, schimbările în salariu depindeau de sexul copilului şefului companiei. Astfel, salariile erau reduse atunci când şeful avea un băiat, însă nu atunci când aveau o fată.

Aparent, fetele „înmoaie” taţii şi evocă tendinţe de îngrijire. Cercetătorii speculează că pe măsură ce periem părul fetelor şi le ducem la cursuri de dans, devenim mai blânzi, mai empatici şi mai orientaţi către ceilalţi.

De atlfel, există studii efectuate în SUA ce arată că politicienii americani ce au fete tind să voteze mai liberal; acelaşi lucru este valabil în rândul bărbaţilor alegători din Marea Britanie ce au fete. „Un tată preia câteva din preferinţele fiicei sale”, argumentează cercetătorii Andrew Oswald de la Universitatea Warwick şi Nattavudh Powdthavee de la Universitatea York. În cazul şefilor de companiei, acest impuls de empatie stimulat de fiica sa ar putea fi explicaţia pentru impulsurile mai generoase către angajaţi ce reduc tentaţiile de a reduce salariile.

Este posibil ca apropierea de bebeluşii de sex feminin să stimuleze o generozitate sporită? Alte studii, din mai multe domenii, sugerează că acest lucru este adevărat – şi că efectul nu este limitat la fete. Un exemplu util este oferit de o serie de studii efectuate de psihologul Paul Van Lange de la Universitatea Liberă din Amsterdam. Pentru a afla ce motivează lumea să fie generoasă, profesorul Van Lange şi colegii săi au conceput un joc în care peste 600 de persoane făceau alegeri despre împărţirea resurselor cu o persoană pe care nu o cunoşteau şi pe care nu aveau să o mai vadă vreodată. Participanţii aveau de ales între aceste două opţiuni:

Tu primeşti 25 de dolari şi partenerul tău primeşte 10 dolari
Tu primeşti 20 de dolari şi partenerul tău primeşte 30 de dolari
Prima opţiune este cea egoistă – tu reclami cea mai mare parte a resurselor. Cea de-a doua opţiune este mai generoasă, pentru că implică sacrificarea unei sume mici (5$) pentru a creşte beneficiile partenerului cu o sumă mult mai mare (20$).

Jucătorii au exprimat o preferinţă constantă în fiecare dintre cele nouă runde ale jocului. Datele arătau că jucătorii care făceau alegeri mai generoase aveau mai mulţi fraţi şi surori. Cei ce dăruiau aveau, în medie, doi fraţi sau surori, pe când ceilalţi aveau, în medie, 1,5 fraţi şi surori. O familie mai mare înseamnă mai multă împărţire, ceea ce pare să predispună oamenii spre generozitate.

De asemenea, sexul conta. Datele arătau că era cu 40% mai probabil ca persoanele generoase să aibă surori decât persoanele care făceau alegeri mai egoiste. Între cele două grupuri nu se înregistra nicio diferenţă în numărul de fraţi; numărul total de surori prezicea generozitatea unei persoane, nu numărul de fraţi şi surori. De asemenea, echipa profesorului Van Lange a indicat alt studiu ce arăta un lucru inedit: cu cât un tată avea mai multe surori, cu atât petrecea mai mult timp crescându-şi proprii copii. Aşadar, după ce cresc în preajma surorilor, bărbaţii care au oportunitatea de a fi generoşi sunt mai predispuşi să fie.

Specialiştii în ştiinţe sociale cred că actele empatice şi protectoare ale surorilor se „transmit” şi la fraţii lor. De exemplu, studiile efectuate de psihologul Alice Eagly la Universitatea Northwestern demonstrează că femeile tind să dăruiască mai mult şi să fie mai ajutătoare în relaţiile apropiate decât bărbaţii. De asemenea, ar putea fi cazul că băieţii simt impulsul de a-şi proteja surorile. Studiile efectuate de profesorul Eagly arată că bărbaţii sunt mai predispuşi să ajute femeile decât să ajute bărbaţii.

Unii dintre cei mai generoşi bărbaţi din lume recunosc inspiraţia pe care o datorează femeilor din viaţa lor. Acum 20 de ani, când Bill Gates era pe cale să devină cel mai bogat om din lume, el a respins sfaturile ce-i recomandau să înfiinţeze o organizaţie caritabilă. Gates plănuia să aştepte 25 de ani până când să înceapă să-şi doneze banii, însă s-a răzgândit un an mai târziu. La trei ani distanţă, Gates era deja pe locul 3 în clasamentul celor mai generoşi filantropi din America. Între timp, el devenise tătic: avea o fetiţă.

Gates a comentat că două femei din viaţa sa – mama sa, Mary, şi soţia sa, Melinda – au jucat un rol esenţial în stimularea eforturilor sale filantropice. Mary „nu a încetat niciodată să mă preseze să fac mai mult pentru alţii”, recunoştea Gates într-un discurs ţinut la Universitatea Harvard. Momentul cheie a venit în 1993, cu puţin timp înainte să se căsătorească cu Melinda. La o nuntă, Mary a citit cu voce tare o scrisoare pe care i-a scris-o Melindei despre căsătorie. Scrisoarea se încheia cu mesajul „de la cei cărora le-au fost date multe, aşteptările sunt de asemenea mari”.

Pe lângă faptul că a modelat filantropia Fundaţiei Bill şi Melinda Gates, Melinda a jucat un rol cheie în modelarea Giving Pledge (în care cei mai bogaţi oameni din lume se angajează să doneze cea mai mare parte a averii). Melinda a citit o carte despre o familie care şi-a vândut casa şi a donat jumătate din banii obţinuţi şi a început să răspândească această indee. Când Bill Gates şi Warren Buffett organizau mese cu miliardari pentru a discuta despre filantropie, Melinda a insistat ca şi nevestele acestora să fie invitate. „Chiar dacă el a făcut toţi banii, ea va juca un rol cheie în stabilirea modului în care vor fi cheltuiţi”, a explicat Melinda. „Ea trebuie să fie de acord cu orice plan filantropic, pentru că o afectează pe ea şi pe copiii ei”, a mai spus soţia lui Bill Gates.

Într-o prezentare provocatoare pe care a ţinut-o în 2007 în San Francisco, psihologul Roy Baumeister se întreba „există vreun lucru bun la bărbaţi?”. Răspunsul, pe scurt, este „nu prea”. Însă lucrul care îi salvează pe bărbaţi, în viziunea profesorului Baumeister, este faptul că „bărbaţii, în numeroase domenii, merg la extreme mult mai mult decât femeile”. Bărbaţii sunt responsabili pentru cea mai mare parte din atrocităţile de pe Terra, dar totodată sunt responsabili pentru câteva dintre cele mai extreme acte de generozitate.

Acest lucru este confirmat de economiştii James Andreoni de la Universitatea California, San Diego şi Lise Vesterlund de la Universitatea Pittsburgh. Cei doi au descoperit că, dacă multe femei preferă să împartă în mod egal, „bărbaţii sunt mai predispuşi să fie fie total egoişti, fie total lipsiţi de ego”. Contactul cu femeile ar putea fi una din forţele care înclină bărbaţii mai mult spre generozitate.

Acest efect al femeilor ar putea avea implicaţii importante pentru educaţie şi pentru muncă. În şcoli, ar trebui să ne gândim atent la modul în care organizăm copiii în grupuri. În 1971, după ce şcolile din Texas au fost desegregate, psihologul Elliot Aronson de la Universitatea California, Santa Cruz, a validat o metodă simplă, dar eficientă, pentru a reduce sterotipurile şi discriminarea.

Ideea sa cheie era aceea că elevii vor învăţa să se respecte şi să aibă grijă unul de celălalt dacă vor fi nevoiţi să se bazeze unul pe celălalt atunci când colaborează în grupuri mici pentru obiective comune. Profesorul Aronson a însărcinat fiecare elev să fie responsabil cu predarea către grup a unui subiect diferit care urma să fie testat într-o lucrare de control. Astfel, membrii grupului aveau nevoie de informaţie de la fiecare membru pentru a acumula cunoştinţele necesare pentru a obţine o notă bună la test. După experiment, stereotipurile şi discriminarea a scăzut – elevii au devenit mai puţin ostili unul faţă de celălalt, iar elevii de culoare au obţinut note mai mari.

Ce s-ar întâmpla dacă în fiecare clasă s-ar folosi această structură, în care grupurile de sexe diferite ar oferi băieţilor şansa să înveţe de la fete? Dincolo de obţinerea de cunoştinţe, poate că băieţii ar învăţa ceva despre predare şi despre ajutarea celorlalţi. De asemenea, atunci când unii dintre aceşti băieţi ar deveni bărbaţi bogaţi, s-ar putea asemăna mai puţin cu Scrooge şi mai mult cu Bill Gates.

În cadrul slujbelor, avem nevoie de mai multe femei în poziţii de conducere. Ştim deja din numeroase studii că este mai bine pentru companii atunci când au mai multe femei în roluri de management, mai ales în ceea ce priveşte inovaţia. Profesorii Dezso şi Ross au demonstrat recent că între 1992 şi 2006, când companiile au introdus femei în echipele de conducere, acestea au obţinut cu 1% mai mult profit, în medie peste 40 de milioane de dolari.

Recunoştem avantajul direct adus de femeile în poziţie de lideri, printre care se numără perspectivele diferite, stilul colaborativ, efortul acordat mentoratului şi o bună înţelegere a angajatelor şi clientelor de sex feminin. Am ignorat, însă, efectul benefic pe care femeile îl au asupra bărbaţilor din jurul lor. Oare este posibil ca atunci când femeile intră în echipele de management, ele încurajează totodată colegii de sex masculin să-şi trateze angajaţii mai generos şi să împărtăşească cunoştinţele mai liber? Creşterile în motivaţie, cooperare şi inovaţie înregistrate de companii s-ar putea datora nu doar acţiunilor directe ale liderilor de sex feminin, ci şi influenţei pe care ele o au asupra liderilor de sex masculin”, concluzionează Adam Grant.