A fost descoperită „piatra soarelui”, instrumentul „magic” ce îi ajuta pe vikingi să navigheze

Un cristal găsit la bordul unui vas de război englezesc, din secolul al XVI-lea, pare să fie o „piatră a soarelui”, un obiect utilizat de vikingi pentru a facilita navigaţia.

Piatra este alcătuită din spat de Islanda, un cristal transparent de calcit care polarizează lumina indicând locaţia Soarelui. 

Descoperirea a fost făcută printre rămăşiţele unei nave care a plecat spre Franţa în 1592, ca o precauţie împotriva Armadei spanionle, dar care a eşuat pe insula Alderney. 

Cercetătorii britanici şi francezi au susţinut îndelung că piatra descoperită este o „piatră a soarelui”, un dispozitiv care fragmentează lumina, permiţându-le navigatorilor să localizeze Soarele chiar şi atunci când este în nori sau când a asfinţit. 

Potrivit teoriei create acum 45 de ani, „pietrele soarelui”, i-au ajutat pe navigatorii nordici să ajungă în Islanda şi chiar şi în America de Nord, în timpul perioadei de glorie a vikingilor, între anii 900 şi 1200 e.n., adică cu mult timp înainte ca busola să ajungă în Europa, în secolul al XII-lea.Cu toate acestea, în literatura antică nordică se face doar o singură referinţă la „solarsteinn”. 

Recent, cercetătorii au realizat o analiză chimică asupra unei mici mostre dintr-un cristal, folosind un spectrometru. Tehnica a confirmat că este vorba despre un calcit. 

Piatra are dimensiunile unui săpun de mici dimensiuni, iar marginile sale au fost tăiate astfel încât piatra să aibă o formă romboedrică. 

În prezent, piatra are o suprafaţă lăptoasă şi nu transparentă, dar experţii susţin că această trăsătură este determinată de secolele petrecute sub ape de abraziunea cu nisipul. 

Folosind un cristal similar cu originalul, oamenii de ştiinţă au putut să urmeze traiectoria Soarelui la apus, în lumină slabă, cu o acurateţe de un grad. Într-un al doilea experiment, ei au putut localiza Soarele timp de 40 de minute după apus. 

Piatra a fost găsită pe o epavă alături de ceea ce oamenii de ştiinţă au identificat a fi o busolă magnetic, ceea ce înseamnă că „piatra soarelui” era utilizată pentru a verifica datele indicate de busolă.

„Deşi este uşor de utilizat, busola magnetică nu era mereu de încredere în secolul al XVI-lea, având în vedere că nu toate fenomenele magnetice erau înţelese”, a notat autorul studiului. 

Cum funcţionează „piatra soarelui”?

Dacă pui un punct deasupra cristalului şi îl priveşti de deasupra, vei observa că apar două puncte din cauză că lumina este polarizată şi divizată de-a lungul a mai multor axe diferite. Apoi roteşti piatra până când ambele puncte sunt la fel de întunecate. La acel unghi, suprafaţa de superioară a cristalului indică direcţia Soarelui.