Obiceiurile sunt un instrument extrem de puternic. Odată formate, acestea necesită foarte puţină gândire conştientă, ceea ce poate fi un lucru bun (de exemplu, atunci când schimbăm automat viteza unei maşini în timp ce suntem atenţi la traficul rutier) sau unul rău (atunci când ne aprindem încă o ţigară). Cu toţii ştim că este foarte dificil să renunţăm la obiceiurile proaste, însă o reuşită recentă a cercetătorilor ar putea face acest lucru mai uşor.
Specialiştii în neuroştiinţe de la MIT au identificat regiunea din creier ce are un rol de „comutator” între obiceiurile noi şi cele vechi. În cadrul studiului efectuat pe şobolani, cercetătorii au antrenat animalele să alerge într-un labirint în formă de T. Şobolanii erau recompensaţi cu ciocolată cu lapte dacă mergeau în stânga şi cu apă îndulcită cu zahăr dacă mergeau spre dreapta. Atunci când cercetătorii au încetat să-i mai recompenseze, şobolanii care învăţaseră să meargă spre stânga continuau să se deplaseze în această direcţie, chiar dacă acest lucru nu le mai aducea niciun beneficiu.
Chiar şi atunci când cercetătorii adăugau în ciocolată o substanţă care provoca greaţa, şobolanii continuau să meargă spre stânga. Astfel, oamenii de ştiinţă au concluzionat că obiceiul respectiv era bine înrădăcinat.
În următorul pas al studiului, cercetătorii au apelat la optogenetică pentru a inhiba celulele din cortexul infralimbic – o regiune aflată în cortexul prefrontal despre care se crede că joacă un rol important în controlarea obiceiurilor. Optogenetica permite modelarea unor celule nervoase în scopul creării unor proteine sensibile la fascicule de lumină ce pot inhiba sau favoriza activitatea neuronală. Folosind această metodă – prin implantarea unui cablu de fibră optică în creierul şobolanilor – cercetătorii au redus activitatea în cortexul infralimbic pentru câteva secunde, exact înainte ca şobolanii să decidă în ce direcţie să se deplaseze. Imediat, animalele au învăţat un nou obicei, alegând să meargă spre dreapta.
Cu toate acestea, vechiul obicei nu a fost şters din creierul şobolanilor, ci doar dezactivat. Atunci când cercetătorii foloseau fasciculele de lumină pentru a activa cortexul infralimbic, procesul era inversat, iar şobolanii care uitaseră vechile deprinderi reveneau la acestea imediat.
Cercetătorii afirmă că acest procest optogenetic este prea invaziv pentru a putea fi folosit pe oameni, însă acest studiu oferă indicii preţioase asupra flexibilităţii obiceiurilor distructive. Pe măsură ce tehnologia va avansa, iar acest fenomen va fi aprofundat, oamenii de ştiinţă vor putea interveni în scurt timp pentru a remedia adicţiile şi afecţiunile care se manifestă printr-un comportament distructiv şi necontrolabil.
No comments:
Post a Comment