Mai sunt puţine zile până la Crăciun, ceea ce înseamnă că ne aflăm în perioada în care copiii vor dori să audă povestea Moşului cel bun care împarte daruri în toată lumea, în decursul unei singure nopţi. Deşi povestea reprezintă o încântare pentru copiii de toate vârstele, există o teorie care susţine că aceasta ar avea o sursă ciudată: ciupercile halucinogene sau „magice”.

„Moş Crăciun este o variantă modernă a unui şaman care consuma plante ce afectau mintea şi fungi, cu scopul de a comunica cu lumea spiritelor”, susţine antropologul John Rush de la Sierra College. 

Conform teoriei, legenda Moşului derivă de la şamanii din regiunile Arctice şi Siberiene care, la sfârşitul lunii decembrie, le aduceau localnicilor cadouri precum ciuperci halucinogene. 

„Până acum câteva sute de ani, aceşti şamani sau preoţi culegeau ciuperci Amanita muscaria, le uscau şi apoi le dădeau cadou în perioada solstiţiului de iarnă. Pentru că de obicei, zăpada era atât de multă încă nu se puteau deschide uşile, existau găuri în acoperişi pe unde oamenii intrau şi ieşeau din case. De aici a apărut povestea cu hornul”, a adăugat Rush. 

Deşi nu toţi oamenii de ştiinţă sunt de acord cu această teorie, unii au observat mai multe legături între ciupercile magice şi povestea Moşului. 

În cartea sa „Mushrooms an Mankind”, James Arthur subliniază că este o relaţie simbolică legată deAmanita muscaria, această ciupercă colorată în roşu cu alb, care se găseşte în emisfera nordică, trăind sub conifere. El susţine că acest lucru explică parţial practica bradului de Crăciun şi a preferinţei pentru podoabele şi cadourile ambalate în roşu şi alb. 

Renii sunt şi ei comuni în Siberia, dar şi ei au obiceiul de a căuta aceste ciuperci. Donald Pfister, un biolog care studiază fungii la Universitatea Harvard sugerează că oamenii din triburile Siberiene care consumat aceste ciuperci şi-ar fi imaginat că renii pot zbura. 

„Pe lângă şamanii siberieni exista un spirit al unui animal care putea să zboare prin călătoria imaginată. Iar renii sunt animale comune şi familiare pentru aceşti oameni . De asemenea, ei au şi o tradiţie în care se îmbracă precum ciupercile, în costume roşii cu pete albe”, a adăugat şi profesorul Carl Ruck, de la Universitatea Boston. 

Ornamentele în formă de ciuperci Amanita se găsesc şi ele printre decoraţiunile de Crăciun, predomnind în Scandinavia şi nordul Europei . 

Multe dintre aceste tradiţii au fost păstrat şi reintroduse în cultul Sfântului Nicolae, un sfânt din secolul al IV-lea, cunoscut pentru generozitatea lui. Ulterior povestea a reapărut sub forma unei poezii din 1823, scrisă de Clement Clarke Moore şi intitulată „Twas the Night Before Christmas”.