Cât de fericiţi sunt românii? Un sondaj internaţional arată care sunt cei mai fericiţi oameni din lume

Unde trăiesc cei mai fericiţi oameni? Nu în Japonia - ţara cu cea mai mare speranţă de viaţă a populaţiei -, nici în Luxemburg sau Qatar, ţări aflate pe primele locuri în lume în ceea ce priveşte PIB pe cap de locuitor. Un studiu realizat de Gallup Inc. pe aproape 150.000 persoane din întreaga lume clasifică ţările după cât de mulţumiţi de viaţă se declară locuitorii lor, iar rezultatele sunt, pe alocuri, surprinzătoare.

Dintre ţările care ocupă primele 10 locuri ale clasamentului, 7 se află în America Latină.

Surprinzător e faptul că multe dintre acestea „o duc rău” dacă privim lucrurile din perspectiva metodelor tradiţionale de a măsura bunăstarea. Guatemala, de pildă, suferă efectele unui război civil care a durat decenii şi ale crimei organizate ce face din ea una dintre ţările cu cele mai multe omucideri de pe glob. În raportul Human Development Index, realizat de ONU pe baza mai multor  parametri (speranţă de viaţă, educaţie, venit pe cap de locuitor), Guatemala se găseşte abia deasupra Irak-ului. În schimb, în sondajul Gallup care estimează satisfacţia faţă de viaţă şi emoţiile pozitive - sau fericirea, dacă vreţi -  Guatemala se află pe locul 7.

„În Guatemala există o cultură a oamenilor prietenoşi. care zâmbesc tot timpul. În ciuda tuturor problemelor cu care ne confruntăm, suntem înconjuraţi de frumuseţea naturii, care ne ajută să trecem peste necazuri”, explică Luz Castillo, instructor de surf, în vârstă de 30 de ani.

În cadrul sondajului realizat de Gallup Inc. au fost chestionate, anul trecut, câte 1.000 de persoane din 148 de ţări; participanţii au fost întrebaţi dacă. în ziua precedentă,  s-au simţit odihniţi, dacă au fost  trataţi cu respect, dacă au râs sau au zâmbit mult, dacă au învăţat sau au făcut ceva interesant şi dacă încercaseră emoţii pozitive în ziua precedentă.

În Panama şi Paraguay, 85% dintre cei interviavaţi au răspuns „da” la toate cele 5 întrebări, cele două state ajungând astfel în fruntea clasamentului. Sunt urmate, la mică distanţă, de El Salvador, Venezuela, Trinidad şi Tobago, Thailanda, Guatemala, Filipine, Ecuador şi Costa Rica.

Cei care au avut tendinţa cea mai slabă de a raporta emoţii pozitive (doar 46%) au fost locuitorii din Singapore, oraşul-stat bogat şi bine organizat, considerat printre cele mai dezvoltate state ale lumii. Dar nu e un caz singular: şi alte state dezvoltate s-au situat surprinzător de jos în clasament, arătând că naţiunile prospere pot fi, în acelaşi timp, nefericite. Germania şi Franţa au ieşit la egalitate cu Somaliland - una dintre cele mai sărace regiuni africane (Somaliland este o regiune autonomă care a făcut parte, pînă în 1991, din Republica Somalia; la 18 mai 1991  s-a autoproclamat stat suveran, independent, dar până în prezent niciun alt stat nu a recunoscut independenţa Somalilandului.)

Este un paradox care poate avea implicaţii serioase în domeniul denumit „economia fericirii”, un domeniu de studiu relativ nou,  care urmăreşte să îmbunăţească performanţele guvernării luând în considerare şi percepţia locuitorilor asupra propriei satisfacţii în viaţă, pe lângă parametrii luaţi în calcul în mod obişnuit, precum speranţa de viaţă, venitul pe cap de locuitor şi procentul de absolvenţi ai unor forme superioare de educaţie.

Puţine sunt ţările în care, în prezent, se ţine seama de acest aspect - satisfacţia oamenilor faţă de viaţa pe care o duc.

Cel mai cunoscut exemplu este Bhutan, o mică ţară himalaiană, care implementează un concept numit Gross National Happiness, prin analogie cu Gross Domestic Product (Produsul Intern Brut - PIB). În Marea Britanie, primul ministru David Cameron a anunţat, în 2010, implementarea unui program destinat să îmbunăţească starea de bine a britanicilor (aşa cum o percep ei înşişi) ca parte a programului său de guvernare.

Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD), care cuprinde 34 dintre cele mai dezvoltate ţări ale lumii, a creat recent un indice numit Better Life Index, care permite publicului să compare ţările între ele nu numai pe baza bunăstării materiale, ci şi a calităţii vieţii.

Există şi experţi care consideră că această tendinţă este riscantă, deoarece ar putea permite guvernelor să folosească percepţia pozitivă din partea publicului ca pe o scuză pentru a ignora existenţa unor probleme. De asemenea, s-ar putea ca sondajul Gallup să nu reflecte o situaţie reală, din cauza înclinării locuitorilor din ţările latino-americane de a evita declaraţiile negative, indiferent de modul în care se simt oamenii în realitate. Eduardo Lora, fost economist-şef al Băncii Inter-Americane de Dezvoltare, care a studiat măsurarea statistică a gradului de fericire, a afirmat: „Reacţia mea imediată a fost să consider că rezultatele sunt influenţate de atitudini părtinitoare, de ordin cultural. Datele empirice arată că anumite culturi tind să răspundă  în mod pozitiv la orice fel de întrebări.” Lora este originar din Columbia, ţară aflată pe un loc de frunte (scor 80) în clasamentul întocmit de Gallup Inc.

În mod asemănător, există culturi înclinate spre o viziune pesimistă asupra vieţii. Dintre ocupantele ultimelor locuri, nu ne surprinde prezenţa unor ţări ca Iraq, Yemen, Afghanistan şi Haiti, traumatizate de războaie sau dezastre naturale. În schimb, pentru Armenia, Georgia şi  Lituania, viziunea pesimistă nu e neapărat legată de traume concrete, actuale.

”Să te simţi nefericit este aici parte a mentalităţii naţionale”, este de părere Agaron Adibekian, sociolog armean. ”Armenilor le place să jelească; au fost foarte multe evenimente violente în istoria naţiunii. Americanii rămân zâmbitori şi evită să împărtăşească altora problemele pe care le au. În schimb,  armenii se simt jenaţi atunci când au succes.”

Jon Clifton, partener în cadrul Gallup, recunoaşte că, parţial, sondajul măsoară tendinţele diferitelor culturi de a exprima emoţiile, pozitive sau negative. Dar, spune el, „scepticii n-ar trebui să subestimeze importanţa exprimării emoţiilor pozitive, ca un fenomen important în sine. Aceste exprimări reflectă o realitate, şi asta e exact ceea ce vrem să măsurăm”,  a spus el. „Consider că există un nivel mai înalt al emoţiilor pozitive în aceste ţări” (de pe primele locuri în clasment, n.r.).

Unde se află România în acest clasament? Tabelul de mai jos, care cuprinde toate ţările luate în calcul (148), arată ce procent dintre locuitori au răspuns afrimativ la toate cele 5 întrebări de mai sus. ”Scorul” nostru este de 58 (58% au răspuns „da” la toate întrebările),  egal cu scorul Ucrainei, al Moldovei, al Pakistanului şi Egiptului.