Când sistemul nostru solar avea 600 de milioane de ani, Jupiter, Saturn, Neptun şi Uranus au fost acompaniate de încă o planetă, sau poate chiar de două.
Simulările computerizate, care arată modul în care s-a format sistemul nostru solar, sugerează că înainte de a se stabili pe orbitele lor, plantele s-au „aruncat” una pe alta în spaţiu.
De-a lungul a mai bine de 6.000 de simulări, oamenii de ştiinţă au descoperit că un sistem solar care a început cu 4 planete gigantice avea o şansă de doar 2,5% pentru a ajunge la orbitele pe care le are acum sistemul nostru. Astfel de sisteme ar fi prea violente în tinereţe, pentru a putea ajunge să semene cu al nostru.
În schimb, sistemele cu 5 planete ar avea de 10 ori mai multe şanse de a atinge configuraţia actuală a sistemului nostru solar. Cea de-a cincea planetă, cu o masă comparabilă cu cea a lui Uranus sau Neptun, s-ar putea să fi fost „un gigant îngheţat”, bogat în materie îngheţată precum Uranus şi Neptun.
Experţii au explicatcă atunci când sistemul nostru solar avea aproximativ 600 de milioane de ani, el a trecut printr-o perioadă de instabilitate majoră care a aruncat planetele gigant în spaţiu. Eventual, conflictele gravitaţionale cu Jupiter par să fi aruncat lumea misterioasă în spaţiul interstelar acum aproximativ 4 miliarde de ani.
Acest fenomen de respingerea a unor planete ar putea fi destul de comun, lucru susţinut de multitudinea de planete „orfane” care hoinăresc prin Univers.
No comments:
Post a Comment