Crevetele care „vomită lumină” se numără printre noile animale bizare descoperite în adâncuri

Animalele din adâncurile Mării Caraibilor fac un adevărat spectacol de lumini dacă e să ne gândim la coralii strălucitori sau la crevetele a cărui vomă este alcătuită din substanţe chimice luminoase.

Cu toate acestea, cercetătorii au declarat că aceste creaturi care trăiesc pe fundul mării sunt mai puţin străluctoare în comparaţie cu animalele cate trăiesc în largul mării. Conform lor, 90% dintre organismele care trăiesc în largul mării au capacitatea de a străluci, comparativ cu doar 10-20 de procente întâlnite în adâncuri. 

Crevetele care elimină o substanţă luminoasă pentru a se apăra de prădători

“Am fost surprinşi de cât de puţină bioluminiscenţă am găsit acolo jos”, a declarat Tamara Frank, un ecologist marin de la Nova Southeastern University. 

Totuşi, cercetătorii au găsit o abundenţă de bioluminiscenţă provenită de la plancton, creaturi care nu pot înota împotriva curentului, dar care emană o lumină albăstruie atunci când se lovesc de alte organisme sau structuri. Printre aceste vieţuitoare se numără şi prima specie de anemone identificată drept capabilă să strălucească în întuneric. Alte organisme uimitoare care trăiesc aici sunt: o specie de creveţi care vomită o substanţă luminoasă ca mecanism de apărare şi corali, stele de mare şi castraveţi de mare strălucitori. 

Anemonă strălucind în întuneric

Toate aceste vieţuitoare nu oferă doar un spectacol vizual, ci multe dinte ele şi-au perfecţionat sistemele vizuale pentru a putea distinge o masă obişnuită de una otrăvitoare. 

Bioluminiscenţa a stârnit curiozitatea oamenilor de ştiinţă încă de acum 2500 de ani în urmă, când filosoful grec Aniximenes a descoperit că apa mării lumina atunci când el o lovea cu vâsla. De atunci, oceanografii au descoperit multe specii de vietăţi care produc acest fenomen. 

Acum, oamenii de ştiinţă de la Nova Southeastern University au monitorizat fundul Mării Caraibilor, la adâncimi mari, acolo unde nu pătrunde lumina naturală şi au fost uimiţi să constate că doar puţine animale au capacitatea de a lumina. Majoritatea luminii pe care au observat-o acolo provenea de la planctonul deranjat de atingerea submersibilului.

Plancton strălucind în adâncuri

La 800 de metri sub nivelul mării, apa din straturile superioare filtrează mare parte a spectrului lumii soarelui, doar radiaţiile albastre reuşind să pătrundă în straturile inferioare. Din această cauză, cercetătorii au considerat că animalele de pe fundul mării ar fi incapabile de a distinge culorile şi au fost surprinşi să afle că unele creaturi, precum crabii, pot detecta lumina albastră împreună cu ultravioletele şi lumina violet. 

Deşi radiaţiile UV şi lumina violet nu ajung la astfel de adâncimi, se pare că animalele au această capacitatea pentru a putea distinge între planctonul normal şi cel otrăvitor. 

“Deocamdată vorbim doar ipotetic, deci ne-am putea înşela. Cu toate acestea nu putem găsi o altă explicaţie pentru care un animal şi-ar folosi capacitatea de a vedea radiaţiile UV şi lumina violet, acolo unde nu pătrunde lumina solară”, a explicat cercetătorul Sönke Johnsen.