Pentru multe persoane, mirosul cafelei proaspăt măcinate reprezintă prima bucurie a fiecărei dimineţi. Acum, oamenii de ştiinţă afirmă că au descoperit răspunsul la una dintre cele mai importante întrebări ale cafegiilor pasionaţi: de ce gustul cafelei nu este niciodată la fel de plăcut ca mirosul acesteia?
Profesorul Barry Smith, de la University of London, a oferit o explicaţie cu ocazia British Science Festival, eveniment ce a avut loc de curând în Aberdeen.
„Oamenii au, de fapt, două simţuri ale mirosului. Primul simţ al mirosului este acela pe care îl folosim când inhalăm lucruri din mediul ce ne înconjoară, iar pe celălalt îl folosim atunci când expirăm aer prin pasajul nazal şi îl eliminăm prin nas”, explică profesorul.
Specialistul afirmă că ceea ce noi percepem ca fiind „gustul” se datorează în proporţie de 80% receptorilor de miros aflaţi în nas. Aceşti receptori, ce transmit mesaje către creier, reacţionează diferit la miresme în funcţie de direcţia în care acestea se deplasează.
„Gândiţi-vă la o brânză urât mirositoare – spre exemplu, Époisses, care miroase la fel ca pantofii unui adolescent după ce a jucat fotbal. Odată ce acea brânză ajunge în gura dumneavoastră şi percepeţi mireasma sa prin nas, în direcţia cealaltă, devine delicioasă”, a exemplificat profesorul.
„În cazul cafelei, experienţa este una complet opusă. Mirosul cafelei proaspăt măcinate este unul minunat, dar atunci când o gustăm suntem aproape întotdeauna dezamăgiţi, pentru că cel de-al doilea simţ al mirosului o percepe într-un mod mai dezamăgitor”, spune Smith. „Gustul cafelei este afectat şi de faptul că 300 din cele 631 de substanţe care stau la baza aromei sale complexe sunt distruse de salivă, astfel că buchetul său se schimbă înainte ca noi să înghiţim”, a adăugat profesorul.
Specialistul afirmă că oamenii de ştiinţă au identificat până acum doar două arome care sunt interpretate la fel de nas fie că ajung la receptori dinspre exterior sau dinspre interior: ciocolata şi lavanda.
No comments:
Post a Comment