Un homar aruncat într-o oală cu apă clocotită va suferi pentru mai multe secunde, afirmă un cercetător de la Queen's University din Belfast. Crustaceele simt durerea, susţine omul de ştiinţă în urma unei noi cercetări.
Specialistul a efectuat un set de experimente pe crabi ce au dezvăluit că aceste animale sunt dispuse să renunţe la un ascunziş întunecat valoros pentru a evita un şoc electric, ceea ce sugerează că simt durerea. Studiul a fost publicat în Journal of Experimental Biology.
Cercetătorul Bob Elwood afirmă că, în timp, crabii au învăţat să evite adăpostul din acvariu în care au recepţionat în mod repetat un şoc electric. „Erau dispuşi să renunţe la refugiu pentru a evita sursa durerii pe care probabil aceştia o simt”, a explicat omul de ştiinţă.
Elwood afirmă că este imposibil de demonstrat dincolo de orice dubiu faptul că animalele simt durerea, însă susţine că rezultatele cercetării sugerează că acest lucru este adevărat. „Este mai prudent să credem că este adevărat”, crede cercetătorul.
Elwood afirmă că, în fiecare an, miliarde de creveţi, crabi şi homari sunt capturaţi sau crescuţi pentru consumul uman, fiind trataţi în „moduri extreme”.
„Crabilor li se smulg cleştii, fiind apoi aruncaţi înapoi în mare. Homarii şi creveţii sunt rupţi în două de la abdomen, pentru a obţine carnea lor. Sistemul lor nervos şi toracele sunt încă funcţionale la o oră după ce corpul le-a fost secţionat”, explică omul de ştiinţă.
Biologul afirmă că mulţi oameni presupun despre crustacee că nu pot simţi durerea, deoarece nu au un creier asemănător cu cel al animalelor vertebrate.
„Crustaceele sunt nevertebrate, iar oamenilor nu le pasă de nevertebrate”, explică cercetătorul.
„Spre deosebire de mamifere, crustaceelor nu li se acordă vreo protecţie, deoarece se porneşte de la presupunerea că nu simt durerea. Cercetarea noastră sugerează altceva”, a spus profesorul Elwood.
„Modul în care sunt tratate aceste animale necesită mult mai multă atenţie, fiind o problemă foarte mare care este ignorată în acest moment”, a concluzionat Elwood.
No comments:
Post a Comment