Tehnica, bazată pe utilizarea laserului şi pusă de punct de oamenii de ştiinţă din Taiwan, măsoară vârsta biologică a indivizilor prin compararea dimensiunilor a două tipuri diferite de celule ale pielii.
Tehnica, bazată pe folosirea laserului, se numeşte HGM (harmonic generation microscopy) şi este cunoscută şi sub numele de „biopsie virtuală”. Ea oferă dermatologilor primul mijloc standardizat de măsurare a efectelor înaintării în vârstă, la nivelul pielii şi, potenţial, şi în alte organe.
După cum afirmă Chi-Kuang Sun, conducătorul proiectului realizat la Universitatea Naţională din Taiwan, până acum „nimeni nu a putut vedea prin pielea unei persoane pentru a-i determina vârsta.”
Metoda oferă un mijloc de a diagnostica boli de piele şi a urmări evoluţia acestora, de a studia leziunile produse de expunerea la soare şi de a măsura eficienţa tratamentelor cosmetice anti-îmbătrânire - un aspect de care industria cosmetică este foarte interesată.
Eficienţa metodei ţine de faptul că ea corelează schimbările la nivel celular sau tisular cu aspectul pielii. Metoda are, de asemenea, avantajul de a opera în timp real, spre deosebire de metode anterioare, în care se foloseau cel mai adesea mostre de ţesut cutanat congelat.
Utilizarea metodei HGM, asemănătoare cu o biopsie, dar, spre deosebire de aceasta, non-invazivă, nu este limitată la piele: ea poate fi aplicată mai multor organe, dar pielea este unul dintre organele cele mai uşor abordabile.
Metoda se bazează pe generarea aşa-numitelor armonice (unde de un anumit tip) ale luminii produse de laser, atunci cînd aceasta interacţionează cu pielea. Armonicele luminii sunt vibraţii care apar când lumina laserului interacţionează cu celulele din diferite straturi ale pielii şi care pot avea frecvenţe de 2-3 ori sau de mai multe ori mai mari decât frecvenţa originală a luminii.
În cadrul studiului, cercetătorii au emis un puls de laser infraroşu spre pielea de pe partea internă a antebraţului, apelând la ajutorul mai multor voluntari.
Lumina a penetrat aproximativ 0,025 cm, până la nivelul la care stratul superior al pielii, epiderma, întâlneşte stratul de dedesubt, derma.
Utilizând microscoape sofisticate pentru a detecta armonicele produse când lumina interacţionează cu componentele pielii, cercetătorii au creat hărţi tridimensionale, de înaltă rezoluţie, ale celulelor pielii şi ale structurlor din interiorul celulelor.
Hărţile au arătat că, în cazul procesului de îmbătrânire natural (fără a fi accelerat prin expunerea la soare sau alţi factori din mediu), cresc dimensiunile keratinocitelor bazale (cele mai comune celule din stratul extern al pielii) şi ale nucleelor acestora. Totuşi, dimensiunile altor celule ale pielii, precum cele granulare, nu cresc odată cu vârsta.
Astfel, cercetătorii au ajuns la concluzia că schimbările proporţiilor dintre dimensiunile celor două tipuri de celule ar putea servi drept indice pentru estimarea amplorii procesului de îmbătrânire naturală, determinată de factori intrinseci, precum dezvoltarea programată a celulelor şi caracteristicile genetice.
Rezultatele au fost publicate în jurnalul Biomedical Optics Express.
Voluntarii care au particpart la proiect erau chinezi, iar specialiştii cred că, la alte populaţii, pielea ar putea reacţiona diferit la factori extrinseci - datorită conţinutul diferit de melanină şi altor elemente - dar, în ceea ce priveşte îmbătrânirea determinată de factori intrinseci, s-ar putea să nu existe diferenţe între diversele grupuri populaţionale
No comments:
Post a Comment