Medicii avertizează în privinţa unei noi tulburări, care ameninţă mai ales femeile tinere

Diabulimia, cum o denumesc doctorii, constă în omiterea intenţionată, de către diabetici, a administrării de insulină, în scopul pierderii în greutate. În Marea Britanie, cifrele oficiale furnizate de National Health Service arată că diabulimia se întâlneşte tot mai des, în special în rândul tinerelor femei diabetice.

Un mare număr dintre femeile diabetice cu vârsta între 15 şi 30 de ani „sar” în mod deliberat peste injecţiile cu insulină, pentru a slăbi. Tulburarea este mai comună la femeile care suferă de diabet de tip 1. 

În cazul acestei maladii, corpul nu secretă suficientă insulină pentru a controla nivelul de glucoză în sânge, iar pentru a menţine echilibrul metabolic, lipsa insulinei naturale trebuie compensată prin injecţii zilnice cu acest hormon.

Insulina are un rol important în modul în care corpul asimilează şi utilizează nutrienţii. În lipsa insulinei, organismul nu poate folosi glucoza ca sursă de energie, iar ficatul începe să descompună grăsimile şi proteinele pentru a extrage energia necesară unor procese vitale. 

În obsesia lor de a slăbi, un număr tot mai mare de diabetici renunţă la insulină, iar consecinţele pot fi tragice. Lipsa insulinei duce la instalarea unei stări metabolice numite cetoacidoză, prin acumularea în organism a unor substanţe denumite corpi cetonici, care au efecte toxice.

Între 1 aprilie 2010 şi 31 martie 2011, în Marea Britanie, 8.472 de persoane înregistrate ca diabetice au fost internate în spitale, cu diagnosticul de cetoacidoză diabetică. Cele mai multe cazuri s-au înregistrat în rândul femeilor tinere din zonele defavorizate, ceea ce i-a condus pe medici la concluzia că ar fi vorba despre încercări nesăbuite de a pierde în greutate

Starea prelungită de cetoacidoză poate duce la pierderea vederii, la leziuni ale rinichilor şi chiar la deces.

O organizaţie caritabilă specializată, DWED (Diabetics with Eating Disorders), a început o campanie pentru recunoaşterea diabulimiei drept o tulburare psihică, aşa cum sunt considerate bulimia şi anorexia nervosa, tulburări de alimentaţie care au un substrat psihic şi necesită psihoterapie ca parte a tratamentului. Organizaţia speră ca astfel persoanele ce suferă de diabulimie să primească un ajutor mai specific, care să îi ajute să depăşească dorinţa obsesivă de a slăbi cu orice risc.