Deşi la prima privire ar putea să nu fie evident, 2012 a fost cel mai grozav an din istoria omenirii. În ciuda faptului că această afirmaţie ar putea părea una greu de susţinut, dovezile în favoarea sa sunt numeroase. Niciodată în istoria omenirii nu a existat mai puţină foamete şi boală ca astăzi şi niciodată nu s-a înregistrat o prosperitate mai mare decât astăzi.
Chiar dacă Occidentul trece încă prin probleme economice, majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare prezintă o creştere importantă, oamenii scăpând de sărăcie într-un ritm mai accelerat ca oricând în istoria omenirii, subliniază editorul publicaţiei The Spectator, Fraser Nelson. „Numărul deceselor provocate de războaie şi de dezastre naturale este foarte scăzut. Trăim într-o veritabilă epocă de aur”, argumentează Nelson.
„A-i asculta pe politicieni duce la concluzia opusă: că trăim într-o lume periculoasă şi crudă în care lucrurile merg rău şi înspre mai rău. Într-un fel, aceasta este sarcina politicienilor: să sublinieze problemele şi să încerce pe cât posibil să ofere soluţii. Dar marii paşi ai omenirii nu vin de la oamenii de stat, ci de la oamenii de rând. Guvernele din jurul lumii par a fi blocate în «turboparalizie» - adică se mişcă, dar fără a progresa. În afara guvernului, însă, progresul a fost spectaculos”, spune Nelson.
De exemplu, sărăcia la nivel global. În 1990, Organizaţia Naţiunilor Unite a lansat Millennium Development Goals, un set de obiective pe care omenirea trebuia să le atingă până în 2015. Printre acestea se numără şi înjumătăţirea nivelului sărăciei în lume până în 2015. Anul acesta cercetătorii au realizat că acest obiectiv a fost atins în 2008, nu ca rezultat al vreunui efort guvernamental, ci ca urmare a ritmului impus de capitalismul global. Achiziţionarea de jucării ieftine produse în China chiar ajută la transformarea sărăciei într-un lucru dispărut. De asemenea, inegalitatea la nivel global este mai scăzută de cât oricând în istoria recentă, astfel că globalizarea a dus la o planetă totodată mai egală, nu doar mai bogată.
În ciuda faptului că pesimiştii afirmă că nu putem menţine acelaşi ritm de dezvoltare economică fără a distruge mediul, statisticile arată că economiile bogate au crescut 6% pe an în ultimii 7 ani, însă consumul de combustibili fosili în aceste ţări a scăzut cu 4%. Din nou, acest lucru remarcabil a fost obţinut nu ca rezultat al vreunei taxe „eco”, ci datorită faptului că publicul a cerut automobile şi fabrici mai eficiente din punct de vedere energetic.
De asemenea, temerile că petrolul se va termina s-au dovedit a fi fără temei. Inginerii din SUA au descoperit o nouă cale de a extrage combustibilii fosil din sol, iar progresul tehnologic extraordinar ce face posibilă exploatarea gazelor şi petrolului de şist înseamnă că deşi omenirea creşte rapid ca număr de persoane (de la un miliard la şapte în ultimele două secole), anii aceştia reprezintă o epocă a abundenţei energetice.
Progresul din medicină şi tehnologie a făcut ca oamenii din toate ţările să trăiască mai mult. Speranţa medie de viaţă în Africa a atins nivelul de 55 de ani în 2012. Acum 10 ani, acesta era de doar 50 de ani. Numărul oamenilor care mor de SIDA s-a aflat în scădere în ultimii 8 ani, iar decesele provocate de malarie au scăzut cu 20% în ultimul deceniu.
Natura încă mai poate să provoace dezastre, lucru ilustrat de furtunile care au lovit coasta de est a SUA. Cu toate acestea, viteza cu care New York-ul şi-a revenit după uraganul Sandy arată o capacitate de rezistenţă ieşită din comun. Omul nu poate controla vremea, însă se poate păzi mai bine de efectele sale. O fortună obişnuită omoară 2.000 de oameni în Bangladesh, dar mai puţin de 20 de în America. Motivul nu este faptul că furtunile din SUA sunt mai slabe, ci faptul că ţara are suficienţi bani pentru a se proteja de dezastru. Pe măsură ce ţările în curs de dezvoltare vor deveni mai bogate, ne putem aştepta ca numărul deceselor provocate de accidente naturale să scadă. Statisticile ONU arată că în 2-3 generaţii, Bangladesh va avea acelaşi nivel de trai ca Marea Britanie.
De-a lungul istoriei, războiul a fost cel mai mare „ucigaş” al umanităţii. Astăzi, în majoritatea ţărilor de pe glob o nouă generaţie creşte fără a cunoaşte războiul. Institutul de Cercetare a Păcii din Oslo afirmă că au fost mai puţine decese provocate de război în ultimul deceniu decât oricând în ultimul secol. Fie că trăim într-o perioadă neobişnuit de paşnică sau pur şi simplu riscul apocalipsei nucleare s-a dovedit a fi un mecanism bun de prevenire a războiului, omenirea nu pare să mai fie cel mai periculos inamic al său.
Acum 50 de ani, omenirea răsufla uşurată după încheierea crizei rachetelor din Cuba. Cuplurile tinere se întrebau la acea vreme dacă este un act responsabil a avea copii atunci când viitorul pare aşa de întunecat. Acum, când sărbătorim intrarea în noul an, merită să ne amintim că în ciuda tuturor problemelor, forţele păcii, ale progresului şi ale prosperităţii sunt cele care se dovedesc a fi mai puternice.
No comments:
Post a Comment