Ne invadează meduzele?

În ultimii ani, mai multe rapoarte ştiinţifice sugerau că meduzele pun stăpânire pe oceanele lumii, înmulţindu-se şi răspândindu-se într-un ritm alarmant. Însă un studiu mai recent arată că nu e vorba despre un fenomen permanent, ci mai degraba despre unul ciclic.

Poluarea, încălzirea apelor oceanice şi alţi factori ce ţin de dezvoltarea civilizaţiei umane au fost incriminaţi drept cauză a unei proliferări alarmante a meduzelor. E adevărat că în unele zone au fost observate, în ultimii ani, adevărate invazii ale acestor animale, care afectează turismul şi industria de pescuit locală, dar se pare că fenomenul nu este atât de continuu şi extins în timp cum se crede.

Cercetări mai recente au analizat înregistrările prezenţei meduzelor în diferite zone, încă din secolul al XIX-lea, iar rezultatele nu indică  o tendinţă de creştere a populaţiilor la scară globală, în tot Oceanul Planetar.

În schimb, cercetătorii au descoperit un alt fapt surprinzător: fenomenul de proliferare a meduzelor este unul ciclic, cu o periodicitate de cca. 20 de ani. Conform acestor date, acum ne-am găsi aproape de punctul culminant al unuia dintre aceste cicluri, ceea ce ar explica impresia că meduzele invadează mările lumii.

După opinia specialiştilor de la Global Jellyfish Group, actuala fază de creştere a început în 1993 şi a atins un maxim în 2004.

Studiul a avut la bază 37 de seturi de date, fiecare incluzând cel puţin 10 ani de înregistrări ale prezenţei meduzelor în zona respectivă. Chiar dacă datele nu acoperă tot Oceanul Planetar – majoritatea provenind din emisfera nordică, în special Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană – ele includ toate datele disponibile până în prezent. Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Începând din jurul anului 1940 şi până în prezent, înregistrările arată existenţa unor cicluri de 20 de ani în creşterea şi descreşterea  efectivelor de meduze.

În natură, asfel de cicluri multi-decenale nu sunt ceva neobişnuit, ele fiind asociate atât cu fluctuaţiile efectivelor unor populaţii de vieţuitoare, cât şi cu fenomene fizice, precum modificarea concentraţiei de oxigen în apa oceanelor.

Ciclul de 20 de ani al meduzelor este, în cea mai mare parte, unul natural; totuşi, nu se poate ocoli problema modului în care oamenii influenţează variabilitatea prezentă în mod natural în ecosistemele marine.

Mai este nevoie de cel puţin încă 10 ani de înregistrări precise pentru a se putea trage o concluzie în privinţa tendinţei globale de dezvoltare a populaţiilor de meduze. E nevoie, de asemenea, de completarea datelor privind apele din emisfera sudică.

Existenţa ciclurilor naturale nu exclude, totuşi, posibilitatetea creşterii numărului de meduze la nivel global, dar, spun specialiştii, e mai probabil ca asemenea creşteri spectaculoase să fie limitate la anumite zone.

Un exemplu ar fi Marea Japoniei, unde, începând din jurul anului 1920, s-a înregistrat o creştere continuă a efectivelor de meduze gigantice Nomura (foto), ce pot avea până la 2 metri în diametru, iar proliferarea lor afectează pescuitul şi produce pagube instalaţiilor energetice.